Legătura dintre Paşte şi iepuraş

Publicat de elpizein pe aprilie 11, 2012
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , , , .

Odată cu venirea Paştelui, apar ca din senin şi peste tot imagini, jucării şi ciocolate în formă de pui, ouă sau iepuraţi. V-aţi întrebat vreodată ce legătură are iepuraşul cu Paştele şi de ce iepuraşul apare adesea cărând un coş cu ouă?

Istoria pare să sugereze că iepuraşul de Paşte a fost la începuturi un iepure de câmp. În mitologia păgână, iepurele reprezenta dragostea, sporul şi fertilitatea. Iepurele şi oul erau de asemenea simboluri ale primăverii şi ale zeiţei saxonă Eostre, din al cărei nume în unele limbi germanice se spune că a provenit cuvântul care denumeşte sărbătoarea Paştelui, cum ar fi Easter, în limba engleză. O altă variantă ar fi că termenul „Paşte” vine din ebraică unde „pesah” semnifică „trecere”.

Dar să revenim la iepurele de Paşti. În unele culturi antice, iepurele era simbolul lunii. Iepurii se hrănesc noaptea şi au fost văzuţi privind stăruitor la lună când luna e plină. Şi perioada lor de gestaţie se credea că era de 28 de zile- cât un ciclu lunar. Acest ciclu lunar, care reprezenta victoria vieţii asupra morţii sau a primăverii împotriva iernii, era sărbătorită în jurul echinocţiului vernal.

De aici şi răspunsul la întrebarea de ce data Paştelui e diferită în fiecare an. Sinodul de la Niceea din anul 325 a decis că Paştele va cădea în prima duminică după luna plină care urmează echinocţiului din 21 martie. Iar diferenţa dintre Paştele apusean şi cel răsăritean poate fi explicată prin aceea că sunt folosite calendare diferite, respectiv cel gregorian şi cel iulian.

De-a lungul anilor, iepuraşul a devenit o imagine asociată sărbătorii de Paşte în tot mai multe ţări. Graţie înclinaţiei spre reproducere a acestui animal, iepurele e văzut şi ca un simbol al fertilităţii. Ouăle sunt şi ele simboluri ale unei vieţi noi, ale fertilităţii, iar acesta ar fi un motiv pentru care iepurele poartă un coş cu ouă. Dar, evident, există şi alte mituri privind legătura dintre iepuraş şi Paşte. La fel, sunt multe legende legate de legătura dintre Paşte şi ouă. Iepurii de câmp nu fac ouă dar îşi pun puii într-un fel de gropi în câmpuri şi poieni – de obicei fac mai multe asemenea găuri şi nu îşi pun toţi puii la un loc. Se întâmplă adesea ca fluierarii să ocupe astfel de găuri pentru a-şi adăposti ouăle.

O legendă spune că o femeie a observat cum un iepure de câmp părăsea un asemenea adăpost şi mergând să vadă a descoperit un cuib de ouă, ceea ce a convins-o să creadă că ouăle fuseseră depuse de iepure. O altă legendă spune că iepurele zeitei Eostre era de fapt o pasăre frumoasă pe care într-o zi zeiţa a transformat- o magic într-un iepure. Dar cum nu era iepure decât pe dinafară, a continuat să îşi facă cuiburi în care adăpostea ouă.

Iepuraşul e menţionat prima dată ca simbol al Paştelui într-o scriere germană din secolul 16 iar două secole mai târziu avea să apară şi în folclorul american. Copiii făceau cuiburi din pălării şi bonete şi, dacă fuseseră cuminţi, primeau ouă colorate.

Toate aceste mituri au evoluat de-a lungul anului într-atât, că acum abia dacă se mai ştie ce legătură au iepuraşii cu Paştele, în afară de faptul că se găsesc în forma de ciocolată pe rafturile magazinelor. Un semn că indiferent care sunt motivele pentru care fiecare dintre noi serbează Paştele, consumerismul riscă să facă uitată adevărata sărbătoare: Învierea Domnului Isus Cristos.

 

Înălţaţi pe Domnul!

Publicat de elpizein pe aprilie 10, 2012
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , .

Mare ruşine este pentru oameni să uzurpe locul de cinste pe care Îl are Dumnezeu. Cine Îl cinsteşte pe Dumnezeu, îşi aduce şi lui cinste. Fiecare suflet Îi aparţine lui Dumnezeu şi există pentru plăcerea Lui. Fiindcă Dumnezeu este Cel ce este, iar noi suntem ce suntem, singura relaţie între noi şi El este de stăpânire deplină din partea Lui şi de supunere deplină din partea noastră. Îi datorăm toată cinstea pe care suntem capabili s-o dăm.

Dezamăgirea noastră veşnică stă în neputinţa de a-I aduce cinstea pe care o merită El. Lâncezirea după Dumnezeu este strădania sufletului care vrea să se pună întru totul de acord cu voia Lui. Lucrarea aceasta nu este de natură juridică, ci faptică. Adică nu mă refer aici la justificare, la punerea în starea de neprihănire, prin credinţa în Hristos. Vorbesc aici despre acţiunea voluntară din partea noastră de a-L exalta pe Dumnezeu deasupra noastră aşa cum se cuvine, şi de a ne supune de bună voie pe noi înşine, cu întreaga fiinţă, la locul de umilinţă slăvitoare a Lui, în care relaţia Creator-creatură este cea ideală.

În momentul în care am luat hotărârea în mintea noastră că nu vrem altceva decât să-L înălţăm pe Dumnezeu deasupra tuturor, am ieşit din rândul paradei lumii. Ne vom trezi că nu mai suntem la pas cu lumea şi cu modul ei de viaţă. Şi cu cât ne vom adânci mai mult în sfinţire, ne vom îndepărta de lume. Vom avea un alt punct de vedere; o altă psihologie se va naşte în noi; o nouă putere din lăuntru ne va surprinde prin izbucnirile şi energiile ei. Ruperea legăturilor de asemănare cu lumea va fi consecinţa directă a strângerii legăturilor cu Dumnezeu. Căci lumea oamenilor căzuţi în păcat nu-L onorează pe Dumnezeu.

de A.W. Tozer

Adevărul te face liber

Publicat de elpizein pe aprilie 4, 2012
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , .

Text Evanghelia după Ioan 8:30-34 „ Pe când vorbea Isus astfel, mulţi au crezut în El. Şi a zis Iudeilor, care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, Sunteţi într-adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” Ei I-au răspuns: „Noi Suntem sămânţa lui Avraam, şi n-am fost niciodată robii nimănui; cum zici Tu: „Veţi fi slobozi!” „Adevărat, adevărat, vă spun” le-a răspuns Isus „că, oricine trăieşte în păcat, este rob al păcatului.”

Am fost creaţi de Dumnezeu ca oameni liberi. Vorbim aici de libertatea de a gândi, simţi, comunica, libertatea de a alege. Dar am ajuns robi la păcat din pricina ispitirii „şarpelui”- Diavolul şi din pricină că am ales să ascultăm de minciunile lui. Aşa a pătruns păcatul în viaţa primilor oameni Adam şi Eva, a trecut apoi asupra tuturor şi astfel am ajuns robi ai păcatelor , ne-am pierdut libertatea dată de Dumnezeu.

Starea oamenilor robiţi de felurite păcate este însă una nefericită . O viaţă în care omul deşi are impresia că este liber şi face ce vrea el, de fapt nu poate să facă decât ce-i dictează păcatul din viaţa lui. Iată de ce oamenii care sunt consumatori de alcool ajung după un timp la dependenţă şi apoi chiar dacă văd şi recunosc că alcoolul nu le aduce decât necazuri, boală, sărăcie, probleme în familie, probleme la serviciu etc.. totuşi ei nu se pot lăsa de băut.

La fel stau lucrurile şi cu cei ce consumă droguri, fumează zilnic, trăiesc în imoralitate sexuală, (curvie, preacurvie) fură tot ce pot, înjură şi vorbesc vulgar, mint din prea multă obişnuinţă, sunt violenţi până la crimă, ajung dependenţi de televizor, internet, calculator …

Indiferent care este păcatul care îl robeşte pe un om , omul acela nu mai este liber cu adevărat şi este în mare pericol atât în ce priveşte viaţa lui de pe pământ cât şi în ce priveşte veşnicia. În textul din Evanghelia după Ioan cap 8:30-47, Domnul Isus subliniază această realitate tristă, dar tot El vine şi cu vestea bună şi anume că orice om care aude Cuvântul Lui, crede în el şi rămâne în acest Cuvânt va cunoaşte adevărul şi adevărul îl va face liber.

Domnul Isus este Adevărul şi Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul. Dacă eşti cumva un om care vrei să fii liber de păcat sau vrei să ştii ce trebuie să spui celor care vor să fie liberi atunci iată ce trebuie să faci şi să ştii: Dacă vrei să fii liber cu adevărat:

1.Ascultă adevărul.

Asta înseamnă să fii un om care caută adevărul, un om interesat de adevăr . Ascultă adevărul aşa cum este prezentat în Biblie. Cum? Citeşte Biblia. Roagă-te pentru înţelegerea ei. Mergi să asculţi Cuvântul lui Dumnezeu predicat în Biserică. Este important să asculţi ca să poţi să înţelegi adevărul despre Dumnezeu, despre lume, despre tine (cine eşti, de unde vii, cu ce scop trăieşti, ce se va întâmpla cu tine după moarte…) de ce există suferinţă şi moarte … Mulţi oameni nu-şi fac timp să asculte adevărul din Biblie.

2 Crede adevărul.

Odată ce ai auzit adevărul şi lai înţeles este important ce faci cu el mai departe. Adevărata credinţă vine în urma auzirii iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. Romani 10:17. Foarte mulţi oameni chiar dacă aud Cuvântul nu-l cred, au îndoieli. În Cuvântul lui Dumnezeu găsim tot adevărul de care avem nevoie si avem promisiuni mari în Biblie, dar aceste cuvinte din Biblie trebuie crezute pentruca ele să opereze în viaţa noastră libertatea. Nu poţi fi liber de confuzie , de minciună, de teamă, de păcat decât dacă crezi adevărul.

3. Trăieşte adevărul

Adevărul din Biblie nu este unul teoretic doar, abstract, filozofic ci este unul practic. Adevărul trebuie auzit, înţeles, crezut şi apoi trăit , pus în practică. În acest punct se împotmolesc cei mai mulţi oameni. O vorbă înţeleaptă din popor spune: „Teoria ca teoria, dar practica ne omoară.” Domnul Isus a poruncit ca adevărul din Biblie să fie trăit. Cum? Adevărul despre credinţă trebuie trăit punându-ţi încrederea în  Dumnezeu , în Isus Hristos , în Cuvântul lui. Adevărul despre pocăinţă trebuie trăit pocăindu-te de păcatele din viaţa ta. Adevărul despre iertare trebuie trăit iertând pe cei ce ţi-au greşit. Adevărul despre botez trebuie trăit botezându-te. Ev. Marcu 16:15-16. Adevărul despre slujire trebuie trăit slujind Domnului şi semenilor, cu talanţii tăi şi cu darul primit. Creştinul eliberat din robia păcatelor este liber să trăiască în ascultare de Dumnezeu trăind practic viaţa lui de credinţă. De aceia Domnul Isus a spus: Ev. Matei 7:21 „Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.”

    Dumnezeu vrea ca fiecare om să fie un om liber de păcat , liber să trăiască viaţa frumos  pe pământ , înţelept, şi liber să se pregătească pentru veşnicie. Pentru eliberarea noastră din robia păcatelor, Tatăl a trimis pe Fiul Lui, pe  Isus Hristos să moară pe cruce în locul tuturor păcătoşilor şi să plătească astfel plata păcatelor prin moartea Lui, făcând posibilă prin învierea din morţi, iertarea noastră şi eliberarea de păcat . De aceia te îndemn să asculţi Cuvântul lui Dumnezeu, să-l crezi şi să-l trăieşti ca să fii un om liber de păcat, fericit, aici pe pământ şi în veşnicie.

pastor Teodor Groza

Studiu din Epistola lui Iuda

Publicat de elpizein pe martie 7, 2012
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , .

Iuda 7; Genesa 19:12-29 (Matei 13:41-42)

Ne propunem:

  • Să descoperim cauza pentru care a pedepsit Dumnezeu cetăţile Sodoma şi Gomora;
  • modul în care a fost împlinită această pedeapsă, precum şi …
  • condiţiile în care Lot şi fiicele sale au beneficiat de salvarea Domnului.

Iuda ne prezintă al 3-lea caz de apostazie din V. T. şi arată urmările necredinţei. Este vorba de cazul cetăţilor Sodoma şi Gomora. Iuda a arătat că locuitorii acestor cetăţi sunt o mărturie (v. 7) privitor la modul în care Dumnezeu condamnă şi pedepseşte păcatul.

Dar ce este un apostat? Un apostat este cel care se pretinde a fi un credincios adevărat, dar care nu a experimentat niciodată naşterea din nou. El poate fi botezat şi poate participa la părtăşia bisericii locale. Numai că vine o vreme când va renunţa de bună voie la credinţa creştină şi cu răutate se va lepăda de Mântuitorul său. Va tăgădui Dumnezeirea lui Cristos, lucrarea Lui de răscumpărare şi încet, încet şi celelalte învăţături ale credinţei creştine. Va respinge de bună voie singura cale de mântuire şi în final va ajunge un împietrit.

Scopul urmărit de Iuda este de a-i demasca pe aceşti trădători şi de a descrie pierzarea de care vor avea parte în final.

În primul rând ne uităm la:

 1.    Cauza pentru care a pedepsit Dumnezeu cetăţile Sodoma şi Gomora

Pedeapsa trimisă de Dumnezeu asupra cetăţilor Sodoma şi Gomora a fost îndreptăţită deoarece  atât locuitorii acestor cetăţi cât şi Lot şi cei din casa lui au ajuns vrednici de pedeapsă. Locuitorii acestor cetăţi au ajuns la o adâncă decădere moral-spirituală deoarece practicau cel mai urâcios păcat, homosexualitatea sau sodomia, aspru condamnat de Dumnezeu. (Lev. 20:13 – ,,Dacă un om se culcă cu un om cum se culcă cineva cu o femeie, amândoi au făcut un lucru scârbos; să fie pedepsiţi cu moartea, sângele lor să cadă asupra lor.”).

Acest păcat ajunsese:

  • stare generalizată (era practicat atât de tineri cât şi de vârstnici – Gen. 19:4, 11)
  • era practicat în mod public (Gen. 19:4-11) şi
  • devenise un mod de viaţă (pentru oamenii din Sodoma, acest păcat ajunsese emblema şi mândria cetăţii).

Ispita Sodomei l-a afectat însă şi pe Lot şi pe cei din casa lui. Lot a ajuns în Sodoma fiindcă:

  • a fost atras de această cetate (probabil că această dorinţă s-a născut în el în perioada cât a fost în Egipt împreună cu Avraam)
  • a ales Sodoma (a fost atras de C. Iordanului care oferea mari oportunităţi de câştig)
  • a acceptat avantajele oferite de Sodoma (a ajuns o persoană importantă fiindcă stătea la poarta cetăţii – Gen. 19:1) şi
  • s-a reîntors în Sodoma (după ce a fost eliberat de unchiul său Avraam în lupta cu cei 5 împăraţi– Gen. 14:1-16).

Lot părăseşte cu greu cetatea, la anunţarea judecăţii. Lucrul acesta îl vedem din faptul că:

  • a întârziat atunci când a trebuit să împlinească porunca primită de la Dumnezeu – îngerii au stăruit de Lot… Şi fiindcă Lot zăbovea, bărbaţii aceia l-au apucat de mână, pe el, pe nevasta sa şi pe cele două fete ale lui, căci Domnul voia să-l cruţe.” (Gen. 19:15-16)

Ginerii lui au pierit în cetate, pt. că n-au crezut cuvântul lui Lot iar nevasta lui a murit în apropierea cetăţii pt. că s-a uitat înapoi atunci când trebuia să meargă înainte (Gen. 19:26)

 2.    Modul în care a pedepsit Dumnezeu cetăţile  Sodoma şi Gomora

Pedeapsa trimisă de Dumnezeu asupra cetăţilor Sodoma şi Gomora:

  • a fost anunţată (,,Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s-a mărit, şi păcatul lor într-adevăr este nespus de greu.”)
  • a fost îndreptăţită (pt. mişeliile pe care le făceau Gen. 19:1-11) şi
  • a fost severă (,,Domnul a făcut să ploaie peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc”).

Cu toate că Lot şi fiicele sale au scăpat cu viaţă, au trebuit totuşi să plătească un preţ pentru că au consimţit să trăiască într-o asemenea cetate. Astfel Lot:

  • şi-a pierdut posesiunile (a ieşit din Sodoma cu mâinile goale ne spune textul)
  • a pierdut ginerii, fiicele căsătorite şi în final şi-a pierdut soţia
  • a fost aproape de a-şi pierde viaţa (Genesa 19:19-20)
  • datorită păcatului celor 2 fete a dat naştere la doi fii din care s-au dezvoltat 2 popoare care au fost duşmanii de bază ai poporului Israel (v. 37-38).

Atunci însă când descrie pedeapsa suportată de locuitorii cetăţilor Sodoma şi Gomora, Iuda vorbeşte despre un foc veşnic (Iuda v. 7). Această afirmaţie evidenţiază faptul că, după focul şi pucioasa care a adus celor din Sodoma şi Gomora moartea fizică, urmează un foc veşnic care va împlini pedeapsa lui Dumnezeu pentru cei necredincioşi (Mat. 13:42 ,, şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea, şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.)

În acelaşi timp, această afirmaţie poate fi un exemplu (o pildă sau o mărturie) care arată că, aşa cum a pedepsit Dumnezeu pe cei din cetăţile Sodoma şi Gomora pentru păcatele săvârşite, tot aşa îi va pedepsi şi pe toţi cei necredincioşi care trăiesc săvârşind aceleaşi păcate (2 Pe. 2:6).

 3.    Condiţiile în care au fost izbăviţi Lot şi fiicele lui din pedeapsa trimisă de Dumnezeu pentru cetăţile Sodoma şi Gomora

Izbăvirea lui Lot a fost o dovadă a îndurării lui Dumnezeu (în v. 16 ni se spune că ,,Domnul voia să-l cruţe”). Dar Dumnezeu a ascultat şi rugăciunea de mijlocire a lui Avraam. El a mijlocit de 6 ori (pt. 50, 45, 40, 30, 20, 10 oameni ). Pt. a beneficia însă de această izbăvire, Lot şi cei din casa lui au trebuit:

  • să creadă hotărârea lui Dumnezeu
  • să asculte întocmai de ceea ce le-a cerut Dumnezeu
  • să părăsească cetatea, să fugă la munte şi să nu se uite înapoi (Gen. 19:12-17).

Dar ap. Petru ne arată că acelaşi Dumnezeu care aduce nimicirea peste cei răi îi scapă pe cei drepţi. Dacă despre Lot am avea informaţii doar din V. T., poate l-am considera un necredincios. În Geneza, Lot ne este prezentat ca un oportunist care caută să obţină o poziţie cât mai privilegiată, dispus să se împace cu păcatul şi corupţia pt. a câştiga un renume în lume.

Petru scriind sub inspiraţia Duhului Sfânt ne spune că Lot a fost un om neprihănit care era foarte întristat de purtarea destrăbălată a acelor nelegiuiţi. Petru accentuează faptul că sufletul lui Lot era chinuit zilnic de lucrurile pe care le vedea şi le auzea în Sodoma. Uitându-se la acest episod din V. T., apostolul desprinde următoarea concluzie: Dumnezeu ştie să-i scape din încercare pe oamenii care se tem de El şi să-i pedepsească pe cei nelegiuiţi.

Mărturiile  care arată că Dumnezeu este îndurător şi nu doreşte moartea păcătosului sunt ilustrate de faptul că Dumnezeu:

  • l-a înştiinţat pe Lot înainte de a trimite pedeapsa
  • i-a arătat în detaliu ceea ce trebuia să facă pentru a scăpa cu viaţă iar atunci când zăbovea, îngerii l-au tras de mână până în afara cetăţii (v. 16) şi
  • i-a ascultat rugăciunea, deşi cererea lui Lot părea a fi un compromis (Genesa 19:18-22).                                           adaptare după Dan Boingeanu

Semnele răzvrătirii

Publicat de elpizein pe februarie 27, 2012
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , , .

Text biblic: Geneza 4:1-12

Istoria lui Cain şi a lui Abel este una dintre cele mai triste istorii ale Bibliei din cauză că aici este prima dată când ne este descoperit în Biblie cum avea să se manifeste păcatul în viaţa omului şi cât de dezastruoase aveau să fie consecinţele sale. Poate că ce mai groaznică perioadă din viaţa familiei lui Adam şi a  Evei, după păcătuirea lor şi izgonirea din grădina Edenului, a fost aşteptarea urmărilor păcatului. Câte nopţi nu vor fi dormit cei doi soţi gândindu-se cu înfrigurare la ceea ce au făcut, la ceea ce au auzit din gura lui Dumnezeu şi la felul în care aveau să se desfăşoare evenimentele din viaţa lor din momentul în care au fost izgoniţi din Eden. Frica de necunoscut, gândul la viitorul lor şi al copiilor ce se vor naşte din ei, natura din jurul lor care, din pricina blestemului păcatului, începea să le devină tot mai neprietenoasă, nesiguranţa ce o simţeau în mijlocul unor situaţii inedite cu care se confruntau, toate acestea îi făceau pe cei doi să regrete amarnic neascultarea lor de cuvântul lui Dumnezeu.

Între timp, anii au trecut şi Scriptura ne spune că din relaţia celor doi soţi s-au născut copii.

Geneza 4:1: „Adam s-a împreunat cu nevastă-sa, Eva; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Cain. Şi a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!”

2  A mai născut şi pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar.2  A mai născut şi pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar.”

Deşi Biblia ne prezintă în acest pasaj doar pe Cain şi pe Abel, nu este greşit să credem că imediat după ei, Adam şi Eva au avut mai mulţi copii, printre care fii şi fiice, conform Geneza 5:4. Însă, relatarea acestei întâmplări este scoasă în evidenţă în acest loc deoarece ea ne arată cum s-a manifestat păcatul în viaţa omului şi cât de profunde şi de grave sunt consecinţele sale.

Când citeşti începutul cărţii Geneza şi ajungi în acest loc nu se poate să nu te opreşti şi să te întrebi: De unde i-a venit lui Cain această idee de a-l omorî pe Abel? Cum a fost posibil un asemenea gest oribil? Are oare păcatul un efect atât de devastator asupra vieţii unui om încât să-l împingă la gesturi atât de oribile?

Ce demonstrează oare fapta lui Cain atunci când ne referim la răzvrătirea omului faţă de Dumnezeu, Creatorul Său? Ne vom uita la faptele lui Cain şi vom căuta să înţelegem cum este posibil pentru un om să apuce pe drumul răzvrătirii şi al apostaziei.

Să vedem aşadar, care sunt:

SEMNELE RĂZVRĂTIRII

 

  1. Nesocotirea soluţiei lui Dumnezeu pentru păcat

Geneza 4:3-5: „După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare din roadele pământului.  Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi-născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui; dar spre Cain şi spre jertfa lui, n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare şi i s-a posomorât faţa.”

Deşi textul nu ne pune în mod explicit, putem să deducem din reproşul lui Dumnezeu la adresa jertfei lui Cain că, într-un anume mod, familiei lui Adam i-a fost descoperit planul de răscumpărare a omului din păcatele sale, faptul că iertarea păcatelor este posibilă doar în urma pocăinţei şi a curăţirii prin sânge nevinovat, ceea ce presupunea bineînţeles jertfa unui animal nevinovat, după cum avea să ne relateze mai târziu Scriptura.

Dar oare de ce era jertfa lui Abel mai bună decât cea a lui Cain? Fiindcă „fără vărsare de sânge, nu este iertare.” (Evrei 9:22) Chiar dacă nu ni se spune aici, cu siguranţă Cain cunoştea porunca lui Dumnezeu cu privire la ispăşirea păcatelor prin vărsare de sânge, însă se pare că acesta a ignorat-o în mod intenţionat şi sfidător. Este, de altfel primul indiciu despre Cain că acesta o apucase pe drumul fără întoarcere al răzvrătirii, al necredinţei făţişe şi al apostaziei.

Apostazia este esenţa necredinţei şi a răzvrătirii omului faţă de dreptul lui Dumnezeu de a domni peste viaţa noastră.        Există oameni care sub pretextul modernităţii şi al emancipării umane consideră că învăţătura creştină despre necesitatea jertfei lui Isus Cristos şi a vindecării omului de boala păcatului prin spălarea în sângele lui Cristos, este o învăţătură inacceptabilă şi total nepotrivită cu ideea de umanism şi de civilizaţie.

Cu alte cuvinte, spun ei, a considera că Dumnezeu a avut nevoie ca un Om să moară în chinuri groaznice, răstignit pe o cruce, pentru ca sângele rănilor Sale să facă ispăşire pentru păcatele neamului omenesc, este o idee nebunească şi nu poate fi acceptată de raţiunea omului modern şi emancipat.

Prin această respingere, aceşti oameni pretind că vor să elimine din gândirea omului setea de vărsare de sânge şi înclinaţia firească a acestuia spre a atenta la viaţa semenului său. Ceea ce nu înţelege de fapt omul modern şi ateu, este adevărul că respingerea ideii de jertfă a lui Cristos este tocmai motivul principal pentru care oamenii aşa zişi moderni, ajung să fie tot mai violenţi, tot mai agresivi şi tot mai plini de ură faţă de semeni şi dispreţuitori la adresa vieţii.

Şi aici exemplul lui Cain este cât se poate de elocvent în această privinţă. Nu putem să ştim precis adevăratul motiv pentru care Cain a respins porunca lui Dumnezeu privind jertfa de ispăşire, dar este posibil ca ideea de a vărsa sângele unui animal nevinovat să-i fi provocat o oarecare repulsie şi de aceea a ales să aducă jertfe din roadele pământului. Astfel, am putea să spunem că respingerea soluţiei lui Dumnezeu pentru păcat, de către omul din zilele noastre nu este deloc o idee nouă ci, dimpotrivă, este veche de când lumea, de pe vremea lui Cain.

Ceea ce a făcut atunci Cain şi ceea ce fac şi astăzi oamenii, poartă din nenorocire pentru el, şi pentru toţi cei ca el, un singur nume: NECREDINŢĂ. Pur şi simplu Cain nu l-a crezut pe Dumnezeu şi acesta a fost primul său pas pe drumul răzvrătirii şi al apostaziei.

Evrei 11:4  „Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin ea vorbeşte el încă, cu toate că este mort.”

Evrei 11:6  „Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.”

Cain voia să intre în graţiile lui Dumnezeu într-un mod greşit, sfidându-I poruncile, şi nesocotind unica soluţie pentru iertarea păcatului, iar Dumnezeu a spus: NU! Cine vrea să se apropie de Dumnezeu trebuie să o facă, nu după cum consideră el de cuviinţă, nu după imaginaţia lui, ci după cum spune Dumnezeu. Soluţia lui Dumnezeu pentru păcatul omului este Isus Cristos pe cruce. Respingi pe Cristos şi moartea Sa pe cruce, respingi unica soluţie oferită de Dumnezeu pentru iertare de păcat. Acesta este motivul pentru care religia creştină nu poate fi comparată şi adusă la acelaşi numitor comun cu alte religii, oricare ar fi acestea.

Credinţa creştină adevărată este atât de hulită şi de urâtă în ochii celorlalte religii deoarece, în esenţa ei, credinţa creştinului gravitează în jurul afirmaţiei foarte categorice a Domnului Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. (Ioan 14:6) Cu alte cuvinte, Isus le spune ucenicilor ceea ce n-a înţeles Cain: că nu există decât o singură soluţie pentru iertare de păcate: vărsarea de sânge. Jertfa lui Abel nu făcea decât să le îndrepte privirile către jertfa înlocuitoare şi ispăşitoare de peste veacuri a Fiului lui Dumnezeu.

Când Cain a respins această jertfă el a păşit primul pas pe drumul apostaziei şi al răzvrătirii.  Era primul semn al răzvrătirii.  Din nenorocire pentru el, Cain nu s-a pocăit de necredinţa sa ci, mânat de mânie a lăsat ca în mintea şi în inima lui să se cuibărească gânduri de răzbunare şi criminale.

Făcând astfel, Cain a  păşit mai departe pe drumul răzvrătirii sale, în al doilea rând prin:

  1. Nesocotirea Cuvântului lui Dumnezeu

Geneza 4:6-8: „Şi Domnul i-a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa?  Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.”   Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haide să ieşim la câmp.” Dar pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel şi l-a omorât.”

            Este interesant că imediat după incidentul cu jertfa nepotrivită a lui Cain, Dumnezeu intervine şi chiar îi vorbeşte în mod direct necredinciosului şi Cain. Dumnezeu a privit dincolo de supărarea lui Cain, în adâncul inimii sale şi a văzut un real pericol cauzat de mânia sa păcătoasă. Mânia invidioasă împletită cu necredinţa şi nepocăinţa l-au transformat pe Cain într-un criminal cu sânge rece.

De aceea Scriptura avertizează la modul cel mai serios şi mai clar cu privire la pericolul lăsării mâniei să locuiască în inima unui om. Domnul Isus Cristos avertiza astfel:

Matei 5:21, 22  „Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu ucizi; oricine va ucide, va cădea sub pedeapsa judecăţii.”   Dar Eu vă spun că ori şi cine se mânie pe fratele său, va cădea sub pedeapsa judecăţii;”

Apostolul Ioan este şi mai categoric cu privire la resentimentele lăsate să se cuibărească în inima omului:

1 Ioan 3:15  „Oricine urăşte pe fratele său, este un ucigaş; şi ştiţi că nici un ucigaş n-are viaţa veşnică rămânând în el.”

Avertismentul plin de dragoste a lui Dumnezeu cu privire la păcatul din inima lui Cain era modul prin care Dumnezeu a căutat să-l ferească pe Cain să săvârşească cea mai oribilă faptă din viaţa sa de om: uciderea fratelui său, Abel. Cuvintele lui Dumnezeu: „Dacă faci bine, vei fi bine primit” erau de fapt îndemnul Său către Cain de a se aşeza în voia lui Dumnezeu ascultând de porunca Sa şi de a crede în soluţia lui Dumnezeu pentru păcat. Dacă în urma acestei discuţii cu Dumnezeu, Cain s-ar fi pocăit de necredinţa sa şi ar fi ales să asculte de porunca Domnului Dumnezeu l-ar fi primit şi l-ar fi iertat cu siguranţă.

Ezechiel 18:23  „Doresc Eu moartea păcătosului? zice Domnul, Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască?”

Ezechiel 18:32  „Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu. Întoarceţi-vă dar la Dumnezeu şi veţi trăi.”

Ezechiel 33:11  „Spune-le: „Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea!”

Toate aceste strigăte ale lui Dumnezeu nu fac altceva decât să ne descopere inima plină de milă şi de dragoste a unui Dumnezeu care este dispus să ierte şi să-l reabiliteze pe cel ce-şi recunoaşte starea păcătoşeniei sale.

În loc să ia în considerarea răbdarea şi îndurarea lui Dumnezeu, Cain dă frâu liber pornirilor sale pline de invidie şi de ură la adresa fratelui său Abel şi-l ucide cu sânge rece în chip mişelesc. Nu s-a gândit deloc deloc la consecinţe, nu s-a gândit deloc la inimile ce vor fi fost zdrobite ale părinţilor săi, ci mânat de nebunia urii şi a invidiei a ales să-l ucidă pe Abel pe care-l considera probabil vinovat de respingerea sa de către Dumnezeu.

Este atitudinea tipică a omului care, în nebunia păcatului său, este în stare să dea vina pe oricine şi pe orice pentru viaţa sa mizerabilă, dar nu poate accepta nici în ruptul capului că vina păcatelor sale îi aparţine în exclusivitate numai lui. Este dovada din ce în ce mai clară că drumul pe care a apucat Cain este un drum de pe care nu se va mai întoarce în pofida chemării pline de dragoste a lui Dumnezeu. Nici Cain şi nimeni altcineva nu va putea să stea în ziua judecăţii înaintea lui Dumnezeu şi să obiecteze că faţă de el Dumnezeu a fost prea aspru şi prea neîndurător.

Nesocotirea Cuvântului lui Dumnezeu este aşadar un alt pas greşit făcut de omul necredincios pe calea răzvrătirii sale. Un alt pas uriaş pe drumul răzvrătirii este şi:

  1. Nesocotirea responsabilităţii înaintea lui Dumnezeu

Geneza 4:9-12: „Domnul i-a zis lui Cain: „Unde este fratele tău Abel?” El a răspuns: „Nu ştiu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?”  Şi Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine.  Acum blestemat eşti tu, izgonit din ogorul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău! Când vei lucra pământul, să nu-ţi mai dea bogăţia lui. Pribeag şi fugar să fii pe pământ.”

Din nenorocire pentru el, drumul pe care apucase Cain, era un drum fără întoarcere. După punerea în practică a planului uciderii fratelui său Cain a avut îndrăzneala să-L mintă pe Dumnezeu şi să-I răspundă în cel mai obraznic mod la întrebarea plină de dragoste a lui Dumnezeu despre fratele său. De fapt, lipsa aceasta de responsabilitate cu privire la faptele sale dovedeşte o laşitate uriaşă a omului păcătos.

Este unul din motivele principale pentru care o mulţime de oameni nu vor să-şi mărturisească vina păcatelor lor înaintea lui Dumnezeu. Cine nu-şi recunoaşte păcătoşenia sa înaintea lui Dumnezeu este pur şi simplu lipsit de înţelegere cu privire la natura lui Dumnezeu. Un asemenea om nu înţelege cu cine are de-a face, după cum nu a înţeles nici Cain de prima dată şi, probabil, până la sfârşitul vieţii sale trăită departe de faţa lui Dumnezeu. Pentru astfel de oameni Dumnezeu nu are decât o singură sentinţă: v. 11:  „ Acum blestemat eşti tu…”

Izgonirea lui Cain din locul în care trăia prefigurează traiul omului despărţit şi răzvrătit faţă de Dumnezeu. O viaţă blestemată, o viaţă de fugar, de om veşnic nefericit , nemulţumit şi neîmplinit ne nimic din toată lumea aceasta.

Este povestea milioanelor de oameni ce trăiesc pe acest pământ fugind de faţa lui Dumnezeu şi blestemaţi să muncească de dimineaţa până seara, dacă ar putea şapte zile din şapte, încercând să adune în pumnii mâinilor lor bogăţiile pământului. Din nefericire ele nu le mai oferă nici o satisfacţie şi nici o bucurie, ci doar chin şi durere până când îşi vor da ultima suflare şi închizându-şi ochii pe acest pământ îi vor deschide în următoarea clipă când vor constata cu groază că tot ceea ce au auzit despre chinurile iadului este valabil şi în ceea ce-i priveşte pe ei, care au ajuns chiar acolo.

Omul care a nesocotit responsabilitatea faţă de Dumnezeu va ajunge să constate că toţi oamenii vor da socoteală de felul în care au ales să-şi trăiască viaţa şi că la final orice genunchi se va pleca înaintea lui Dumnezeu:

            Romani 14:11, 12  „Fiindcă este scris: „Pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.”  Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.”

Din păcate trebuie să recunoaştem că fiul lui Adam, Cain, îl reprezintă foarte clar aici pe omul răzvrătit faţă de Dumnezeu, omul care în încăpăţânarea lui a respins sistematic, întreaga sa viaţă, toată îndurarea lui Dumnezeu. În ceea ce ne priveşte pe noi, cei răscumpăraţi, copiii lui Dumnezeu, privind la istoria lui Cain gândurile noastre ar trebui să se îndrepte în două direcţii.

Mai înainte de orice trebuie să mulţumim şi să dăm slavă Numelui lui Dumnezeu pentru îndurarea Sa faţă de noi cei care suntem copiii Săi, mântuiţi din păcatele noastre, din răzvrătirea noastră şi care am căpătat moştenirea vieţii veşnice prin harul lui Dumnezeu. În al doilea rând trebuie să mijlocim înaintea lui Dumnezeu pentru cei din familiile noastre, şi pentru toţi cei neîmpăcaţi cu Dumnezeu, care au apucat pe drumul răzvrătirii, pentru ca Dumnezeu să se îndure de sufletele lor, să-i cerceteze şi să-i întoarcă la El de pe drumul pierzării. Atâta vreme cât un om mai trăieşte pe acest pământ indiferent de starea păcătoşeniei sale, îndurarea şi puterea dragostei lui Dumnezeu îl pot ridica din groapa pieirii sale şi-l pot aduce în harul lui Dumnezeu.

Datoria noastră de copii ai lui Dumnezeu şi de ucenici ai lui Cristos este să mijlocim pentru ei înaintea scaunului harului lui Dumnezeu şi să facem tot ce ne stă în putinţă ca să-i confruntăm cu Cuvântul Evangheliei Domnului Isus Cristos. Lucrarea de convingere şi de naştere din Duhul nu este atributul şi lucrarea noastră, ci a Duhului Sfânt, singurul care are puterea şi mijloacele prin care poate să-i atingă inima omului şi s-o schimbe pentru vecie în una care să fie şi să rămână în întregime dăruită lui Dumnezeu.

de Claudiu Lupu

Cum răspunzi unei invitaţii speciale?

Publicat de elpizein pe ianuarie 30, 2012
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , .

Ev. Luca 14:15-23 „Unul din cei ce şedeau la masă cu El, când a auzit aceste vorbe, I-a zis „Ferice de acela care va prînzi în Împărăţia lui Dumnezeu!”  Şi Isus i-a răspuns: „Un om a dat o cină mare, şi a poftit pe mulţi.
 La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiţi: „Veniţi, căci iată că toate Sunt gata.” Dar toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au început să se desvinovăţească. Cel dintâi i-a zis: „Am cumpărat un ogor, şi trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierţi.” Un altul a zis: „Am cumpărat cinci părechi de boi şi mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog.” Un altul a zis: „Tocmai acum m-am însurat, şi de aceea nu pot veni.” Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a mâniat şi a zis robului său: „Du-te degrabă în pieţele şi uliţele cetăţii, şi adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi.”  La urmă, robul a zis: „Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit, şi tot mai este loc.” Şi stăpânul a zis robului: „Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce-i vei găsi, sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa.”

Fiecare om, din când în când, primeşte câte o invitaţie. Câteodată invitaţia vine din partea unei persoane cunoscute sau a unei instituţii şi altă dată invitaţia vine din partea cuiva mai puţin cunoscut. Oricum fiecare dintre noi uneori dăm şi alte ori primim invitaţii. Poate chiar în acest an ai primit deja unele invitaţii. Poate ai fost invitat în vizită la cineva, sau poate invitat la o sărbătoare , eveniment , concert, lansare de carte, petrecere, înmormântare, nuntă, botez, excursie, expoziţie, plimbare, cumpărături….
Cum ai răspuns invitaţiilor din ultimul timp? De multe ori răspundem unor invitaţii, avem aşteptări mari, dar la urmă suntem dezamăgiţi.
Altă dată ne bucurăm nespus de mult de invitaţie şi de urmările acceptării ei.
Iubit cititor, în multe biserici în perioada de iarnă sunt organizate servicii speciale de Evanghelizare. Probabil ai primit deja o invitaţie de a participa sau vei primi în viitor.
Acum am bucuria de a te invita la un timp de rugăciune şi ascultare a Evangheliei Domnului Isus şi cred din toată inima că prin participare vei fi nespus de binecuvântat.
Biserica Baptistă „Speranţa” din Vişeu de Sus, str. Bogdan Vodă, 36,  organizează o săptămână de Evanghelizare în perioada 12 februarie – 19 februarie.
În fiecare seară de la ora 18.00 la 20.00.
Poate că tu ai mai fost invitat sau poate  primeşti acum o invitaţie pentru prima dată să participi la un astfel de eveniment. Sunt mulţi oameni care participă pentru că au mai fost şi altă dată şi s-au bucurat mult.
Dar tu poate că te întrebi : „De ce să participi?”

De ce să vii la săptămâna de Evanghelizare?

Iată câteva motive mai jos:
1.    Să asculţi Evanghelia Domnului Isus (Evanghelia este chemarea , invitaţia lui Dumnezeu Tatăl prin Hristos Fiul, la mântuire , împăcare , iertare şi o nouă viaţă)
2.    Să găseşti răspuns la marile întrebări ale vieţii. Cine eşti?, De unde vii? Încotro te îndrepţi? Cu ce scop trăieşti?
3.    Să te închini lui Dumnezeu prin cântări şi rugăciune.
4.    Să-ţi verifici viaţa de credinţă, legătura cu Dumnezeu.
Să înţelegi dacă eşti un om pregătit pentru veşnicie.
Să verifici calea   pe care mergi , să vezi dacă duce înspre Cer sau  înspre Iad.
5.    Să auzi , să înţelegi şi să crezi Evanghelia .
6.    Să primeşti iertarea de păcate şi o nouă viaţă, speranţă.
7.    Să întăreşti ce este bun în viaţa ta şi să schimbi ce este rău.
8.    Să primeşti pace, bucurie şi har prin părtăşia cu Domnul Isus şi cu cei ce iubesc pe Dumnezeu.

Ev. Ioan 1:46 „Vino şi vezi!”
Romani 1:16-17 „Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.”
Cu preţuire şi respect   pastor Groza Teodor

Hai la evanghelizare

Dacă viaţa ta-i pustie
Şi eşti trist, nefericit,
Hai la evanghelizare,
Aici poţi fi mântuit.!

Dacă eşti neîmplinit
Fără scop, fără nădejde,
Hai la evanghelizare,
Cel ce vine aici, nu pierde!.

Dacă eşti rob la păcat,
Te simţi singur părăsit,
Hai la evanghelizare,
Şi tu poţi fi izbăvit!.

Dacă vrei să-ţi schimbi viaţa,
Să fii un om credincios,
Hai la evanghelizare,
Şi te-nchină lui Cristos!.
…………………
fragment de Teodor Groza

Apără credinţa

Publicat de elpizein pe ianuarie 9, 2012
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , , .

Iuda 3-4  (Psalmul 45:3-4)

Uitându-ne la textul pe care l-am citit, vrem să descoperim:

– cine sunt cei chemaţi să apere credinţa;

–  motivul pentru care trebuie să se poarte acest război spiritual şi…

– modul în care trebuie să apărăm credinţa.

După cuvintele de salut prin care şi-a prezentat identitatea, a destinatarilor epistolei sale şi prin care a adresat o urare tuturor celor credincioşi, Iuda îşi continuă  scrierea epistolei care îi poartă numele adresând o chemare la luptă spirituală. Studiind versetele care descriu acest imperativ, descoperim:

 1.        CINE SUNT CEI CHEMAŢI SĂ APERE CREDINŢA

Cuvintele „prea iubiţilor”, folosite de Iuda pentru a-i identifica pe cei pe care i-a chemat să apere credinţa, arată că în această luptă spirituală trebuie să fie angajaţi toţi cei credincioşi. Chemarea la la lupta pentru apărarea credinţei este de 3 feluri:

a.      generală – Iuda 3/a. Credincioşii cărora le scrie Iuda nu sunt pomeniţi pe nume;

b.      dar chemarea la lupta pentru apărarea credinţei este specifică, deoarece îi identifică pe cei ce au avut parte de harul lui Dumnezeu (au fost chemaţi şi sunt iubiţi de Dumnezeu Tatăl – Iuda 1/b; sunt păstraţi pentru Isus Hristos – Iuda 1/c),

c.       în final chemarea aceasta este şi specială, fiindcă exprimă o responsabilitate ce decurge:

v   din binecuvântările primite de cei credincioşi (Iuda 1) şi…

v  din experienţa unor relaţii strânse (iubiţi de Dumnezeu şi preaiubiţi de fratele Domnului Isus – Iuda 1, 3/a) sau aşa cum avea să le scrie ap. Ioan credincioşilor:

,, Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.  1 Io. 3:1, 2

2.    MOTIVUL PENTRU CARE SUNTEM CHEMAŢI SĂ APĂRĂM CREDINŢA

Iuda a intenţionat să scrie o epistolă pastorală, prin care să-i ajute pe cei credincioşi să se întărească şi să crească în harul mântuirii (Iuda 3). Deşi a fost preocupat de acest subiect şi dorea să-l prezinte „cu tot dinadinsul” (cu ardoare), Iuda a fost silit (determinat, constrâns) să-şi schimbe subiectul, adresând celor credincioşi un îndemn pentru apărarea credinţei (Iuda 3).

Atunci când i-a mobilizat pe creştini pentru apărarea credinţei, Iuda şi-a motivat această dorinţă arătându-le:

v  originea credinţei (credinţa este darul lui Dumnezeu). De fapt, atât ap. Petru cât şi Pavel observă lucrul acesta:

,,Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos” – 2 Pe. 1:1

 ,,Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.”- Efes. 4:5, 6)

v  valoarea credinţei (a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna). În Evrei 10:37-39 credincioşii sun încurajaţi să conştientizeze valoarea credinţei, astfel:

,,Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.”
Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.”

Domnul Isus pune o întrebare oamenilor care nu conştientizează valoarea credinţei în Ev. după Luca 18:8 – ,,Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei? Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?”

v  atacurile îndreptate împotriva credinţei prin ,,oamenii neevlavioşi”, cum îi numeşte Iuda

Descriind pericolul apostaziei şi al ereziilor, Iuda arată că cei ce luptă împotriva credinţei:

v  sunt în Biserică (s-au strecurat pe furiş fără a fi aleşi şi investiţi cu autoritate  – Iuda 4/b; 1 Timotei 4:1-2; Romani 16:17-18; 2 Corinteni 11:13-5; Fapte 20:29-31)

v  sunt neevlavioşi (nu iubesc curăţia şi neprihănirea – Romani 1:28-32; 2 Petru 2:1-2, 12-14; 2 Timotei 3:1-7)

v  nesocotesc harul (Iuda 4; Romani 6:15-23; 2 Petru 2:17-19; 1 Petru 4:3)

v  Îl tăgăduiesc pe Domnul Isus (Iuda 4/c; 1 Ioan 4:1-6; 2 Petru 2:1; 1 Ioan 2:22-23; Tit 1:16). (Galateni 1:6-9; 2:4; 2 Petru 2:1-3, 20-22).

 3.    MODUL ÎN CARE TREBUIE SĂ APĂRĂM CREDINŢA

Pentru a lupta împotriva apostaziei şi a ereziilor trebuie să fim conştientizaţi de realitatea acestui pericol spiritual. Iuda şi-a scris epistola pentru a-i conştientiza pe cei credincioşi de acest pericol, arătând urgenţa cu care trebuie să se mobilizeze în vederea purtătii acestei lupte spirituale („m-am văzut silit”, verbul folosit exprimă presiune, iminenţă dar şi agonie).

Apoi, înţelegem că această luptă este permanentă (,,vă îndemn să luptaţi” – Iuda 3/b), dar nu de natură fizică, ci spirituală (2 Corinteni 10:3-6; Efeseni 6:10-13; Galateni 6:1-5).

prelucrare dupa Dan Boingeanu

ÎNŢELESUL (SEMNIFICAŢIA) BOTEZULUI

Publicat de elpizein pe ianuarie 7, 2012
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , , , , .

Încă de la începutul N. T. ne întâlnim cu botezul. Botezul lui Ioan Botezătorul, numit botezul pocăinţei care nu-i o iniţiativă nici măcar a celui mai mare dintre prooroci, ci este iniţiativa lui Dumnezeu. În Lc. 3:3 ni se spune ,,Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan.”

Imediat ne întâlnim cu botezul Domnului Isus. De ce a avut nevoie de botez Domnul nostru, pt. că El era fără păcat. Pt. că botezul a fost o dovadă a ascultării lui Isus faţă de Tatăl şi al predării Sale în mâna Sa pt. a împlini lucrarea la care L-a trimis: propovăduirea Evngheliei (a Cuvântului, a Împărăţiei), rugăciune, vindecări şi realizarea mântuirii, pt. oameni: pt. mine şi pt. tine.

Apl.  – după ce L-a primit pe Cristos, credinciosul trebuie să asculte de El şi să primescă botezul.

Acest model îl vedem deseori în Fapte:

–          La Cincizecime – 3000 de oameni au primit propovăduirea ap. Petru despre iertarea păcatelor şi apoi au fost botezaţi (2:41)

–          La propovăduirea lui Filip din Samaria – când samaritenii au crezut ce a predicat diaconul Filip despre Împărăţia lui Dumnezeu şi Numele lui Isus Cristos, au fost botezaţi atât bărbaţi cât şi femei (8:12, 13)

–          La Filipi – temnicerul şi casa lui au crezut în Cristos, după ce ap. Pavel i-a învăţat ce trebuie să facă ca să fie mântuiţi. Apoi el şi casa lui au fost botezaţi (16:33)

–          La Corint – Crisp, împreună cu toată casa lui şi mulţi dintre corinteni au auzit Evanghelia, au crezut şi au fost botezaţi.

Practica N. T. este următoarea: oamenii au fost botezaţi:

– după ce au devenit ucenici;

– după ce au primit cuvântul despre iertarea păcatelor

– după ce au crezut vestea cea bună

– după ce au crezut în Domnul Isus

Botezul urmează după credinţa mântuitoare. Botezul este pt. credincioşi, de aceea, noi ca baptişti, folosim expresia ,,botezul credincioşilor” şi pretindem ca cel care este candidat pt. botez să facă o mărturisire adevărată a credinţei lui în Isus Cristos.

Prin botez, credinciosul aduce mărturie despre anumite realităţi spirituale pe care Dumnezeu le-a pus în viaţa lui sau realităţi spirituale la care năzuieşte. Aşadar, la botez, credinciosul declară:

1.        Credinţa sa mântuitoare în Cristos şi în jertfa Lui de ispăşire. Da, Domnul Isus a murit şi pt. mine şi mă poate mântui.

2.      Dorinţa de a asculta de Cristos (Mt. 28:19-20). Împlinirea poruncii botezului exprimă ascultarea credinciosului faţă de noul stăpân, Domnul Isus Cristos. Să fi conştient de această poruncă şi să refuzi să o împlineşti, înseamnă să păcătuieşti împotriva Domnului. Refuzul acesta descalifică o persoană de la a participa la Cina Domnului şi atrage după sine pedeapsa din partea Domnului. Când o persoană se supune actului botezului, mărturiseşte prin aceasta că doreşte să asculte de Domnul în toate lucrurile.

3.      Unirea cu Cristos – (Rom. 6:1-4). Botezul este imaginea exterioară, vizibilă a rezultatului botezului cu Duhul Sfânt în Isus a acelei persoane. Datorită acestei uniri cu Cristos, noul credincios participă la moartea, îngroparea şi învierea Domnului Isus. Prin scufundarea sa în apa botezului şi ieşirea sa din apă, credinciosul arată unirea sa cu Cristos şi participarea sa împreună cu Cristos la aceste evenimente.

4.      Dorinţa de a-L urma pe Cristos (Rom. 6:4). Botezul credinciosului ar trebui să însemne ruperea sa totală de vechiul său mod de viaţă şi începerea unei noi vieţi ca şi ucenic al Domnului Isus. Cu toate că, din când în când, va mai avea parte de şchiopătări, de mici căderi, totuşi, prin botezul său, credinciosul a-nceput un nou drum în direcţia corectă pe care o prezintă Scriptura. Trebuie să spun şi faptul că, după mântuirea sa, un credincios trebuie să fie botezat o singură dată, nu de fiecare dată când păcătuieşte şi doreşte să se re-ofere în slujba Domnului.

Dacă cel credincios înţelege astfel botezul cu apă, va aprecia mai mult acest act atunci când îl va împlini sau când îşi va aduce aminte de el.

Botezul Domnului Isus – un model de urmat

Publicat de elpizein pe ianuarie 6, 2012
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , , , .

Text Ev. Matei 3:13-17 „Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-l oprească. „Eu” zicea el „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Atunci Ioan L-a lăsat. De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”

Sunt multe păreri deosebite şi interpretări cu privire la botez în creştinism. O parte din bisericile creştine susţin şi practică botezul copiilor mici. O altă parte susţin că nu este atât de important şi se poate şi fără el. Şi sunt  biserici care nu oficiază botezul decât persoanelor adulte. Destul de multe discuţii teologice au fost şi sunt încă purtate pe această temă. Dar cine are dreptate? Cum putem să fim siguri care este botezul adevărat? Sfânta Scriptură şi exemplul Domnului Isus cred că ne pot lămuri pe deplin în această privinţă. Ce învăţăm din botezul Domnului Isus despre adevăratul botez? , când , cum şi cine trebuie să se boteze?

1.     Adevăratul botez este făcut la maturitate

  • Maturitate fizică, intelectuală.
  • Maturitate spirituală.

Domnul S-a botezat la aproximativ 30 de ani chiar înainte de a începe lucrarea de slujire printre oameni. Înţelegem de aici că cine vrea să se boteze trebuie să aibă o vârstă la care aude Evanghelia , crede şi înţelege ce face. Poate să ia o decizie în cunoştinţă deplină.

2.     Adevăratul botez este făcut din convingere   

  • Convingerea că „aşa se cade să împlinim tot ce este scris”..
  • Convingerea că este porunca Domnului Ev. Marcu 16:15-16  Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osîndit.

3.     Adevăratul botez este cerut , dorit în mod personal

„Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el.”

Observăm din text cum Domnul Isus vine la Ioan Botezătorul şi cere să fie botezat de el. Acesta este modelul poruncit de Domnul pentru Biserică şi cei ce vor crede şi practicat de sfinţii apostoli. Cine a auzit Evanghelia şi crede în Domnul Isus cere în mod personal să fie botezat.

  • Ev. Marcu 16:15-16 „Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit.”

Faptele apostolilor 8: 36-37 „Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?”  Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.”

4.     Adevăratul botez este o mărturisire de credinţă

Isus Hristos prin botezul lui a mărturisit ascultarea deplină de planul Tatălui, a mărturisit identificarea lui cu păcatele noastre , prin cufundarea în Iordan, care nu era altceva decât o mărturie profetică despre  moartea de pe cruce şi a mărturisit despre iertarea de păcate, prin ieşirea afară din apă, act prin care a profeţit învierea lui din morţi . Tot aşa cine se botează depune o mărturie despre  credinţa lui în moartea şi învierea Domnului Isus din morţi dar şi o mărturie că el după ce a auzit Evanghelia a crezut şi s-a pocăit de păcatele lui , a murit faţă de păcat (asta mărturiseşte când este botezat prin cufundare) şi a înviat la o viaţă nouă trăită spre slava lui Dumnezeu şi în ascultare de Cuvântul lui. (asta mărturiseşte prin ieşirea afară din apă)

Romani 6:3-5 „Nu ştiţi că toţi cîţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentruca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.”

Din pricina aceasta în condiţii normale, botezul este oficiat în public, în adunarea credincioşilor, în faţa martorilor văzuţi şi nevăzuţi.

5.     Adevăratul botez este confirmat de Dumnezeu Tatăl prin:

Dovezile prin care Tatăl a confirmat botezul Domnului Isus trebuie să fie regăsite într-un anume fel şi în viaţa creştinilor de azi.

  • „Cer deschis Ev. Matei 3:16 „Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis,”  Asta înseamnă că zidul de despărţire al păcatelor a fost înlăturat şi acum creştinul are intrare liberă prin rugăciune înaintea Tatălui.

Creştinul care s-a botezat este un om care se roagă şi căruia îi sunt ascultate rugăciunile , are o relaţie personală prin credinţă cu Domnul Isus , se ştie iubit, iertat , acceptat…

  • Duhul Sfânt coboară . Matei 3:16 „şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.” Cine crede în Domnul Isus este născut din nou prin lucrarea Duhului Sfânt , este botezat , umplut cu Duhul Sfânt, are roada Duhului şi puterea Duhului Sfânt pentru a mărturisi altora Evanghelia.
  • „Şi din ceruri s-a auzit un glas „ Matei 3:17   Era glasul Tatălui care a mărturisit că Isus este Fiul lui preaiubit.  Cuvântul Tatălui din cer îl avem astăzi în Sfânta Scriptură – Biblia. Prin Cuvântul Scripturilor Dumnezeu Tatăl mărturiseşte şi azi şi încredinţează pe credincioşi când ascultă de voia lui sau când se abat .

Mă rog să fim oameni înţelepţi care  să urmăm exemplul Domnului Isus şi învăţătura din Biblie în privinţa botezului.

Doamne ajută!

pastor misionar Groza Teodor

SAPTAMANA NATIONALA DE RUGACIUNE A BISERICILOR CRESTINE BAPTISTE DIN ROMANIA 2012

Publicat de elpizein pe ianuarie 2, 2012
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , .

RUGACIUNI SI CERERI PENTRU BISERICA DIN VREMEA DE ACUM

”Faceți în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri …pentru toți sfinții”  (Ef. 6:18)

În săptămâna naţională de rugăciune din anul acesta ne inspirăm din două mesaje biblice foarte cunoscute. Pe de-o parte, toţi ne bucurăm de promisiunea Domnului Isus: „…voi zidi Biserica Mea…”(Mt. 16:18), promisiune care ne sigură că Biserica va rămâne biruitoare până la sfârşit. Fără protecţia Domnului Isus Hristos, Biserica nu are nici prezent şi nici viitor. De cealaltă parte, Mântuitorul şi Capul Bisericii ne spune: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu…” (Mt. 6:33). Preocupați de starea spirituală a bisericilor, suntem chemați să ne unim în rugăciune pentru ambele aspecte. Îi vom mulţumi Domnului pentru tot ce face El pentru Biserică și ne vom smeri cerându-I să ne ajute să fim responsabili şi credincioşi în lucrurile care ne-au fost încredinţate nouă.  Având ca prioritate Împărăţia Cerurilor, vom medita și ne vom ruga la început de an călăuziți de următoarele subiecte :

Duminică, 1 ianuarie 2012 – RUGACIUNE PENTRU SLUJITORII DUHOVNICESTI AI BISERICII

Pasajul biblic: Efeseni 4:11-15.

În zidirea Bisericii, în procesul desăvârşirii sfinţilor pentru slujire şi în pregătirea lor pentru glorie, Dumnezeu a aşezat diferiţi slujitori. Toţi slujitorii duhovniceşti-pastori, presbiteri, diaconi, evanghelişti, misionari, învăţători, etc., au dnnatoria să împartă drept Cuvântul şi să îi ajute pe membrii bisericii să îşi dezvolte şi să îşi folosească darurile duhovniceşti pentru lărgirea Impărăţiei Cerurilor.

În prima parte a închinării prin rugăciune,

Să Îi mulţumim Domnului pentru toţi slujitorii Lui; să-I mulţumim pentru chemarea, călăuzirea, echiparea şi protecţia de care le-a făcut parte. Să-I mulţumim pentru toţi cei care în viaţa şi slujirea lor nu au preluat metode şi învăţături lumeşti. Să-I mulţumim pentru cei pe care nici greutăţile şi nici ispitele din vremea de acum nu i-a clintit de pe calea îngustă a Scripturii.  Să-I mulţumim Domnului că le-a purtat de grijă spiritual şi material.

În a doua parte a închinării prin rugăciune,

Să cerem pentru toţi slujitorii duhovniceşti să aibă un spirit de dependenţă faţă de Domnul în toate lucrurile și un duh de mulţumire şi de apreciere pentru cinstea oferită. Să cerem credincioşie, ascultare şi dedicare în lucrarea lor pentru extinderea Împărăţiei Cerurilor. Să ne rugăm pentru sfinţenie, seriozitate, maturitate, mărturie, sănătate fizică şi spirituală. Să ne rugăm pentru binecuvântarea familiilor celor căsătoriţi şi pentru călăuzirea spre o viaţă de familie în cazul celor necăsătoriţi.  Să ne rugăm pentru respect, colaborare şi unitate sfântă între lucrători. Să ne rugăm ca Domnul să ridice noi generaţii de lucrători care să privească slujirea ca pe o cinste şi nu ca pe o povară sau ca pe ceva secundar. În sensul acesta ne rugăm ca bisericile să cultive în tineri dorinţa pentru slujire iar şcolile teologice să investească în pregătirea lor pentru slujire duhovnicească.

Luni, 2 ianuarie 2012 – RUGACIUNE PENTRU MEMBRII BISERICII Pasajul biblic: Romani 12:1-21

În prima parte a închinării prin rugăciune,

Să Îi mulţumim Domnului pentru harul de a fi mădulare în Trupul Lui. Să Îi mulţumim pentru dragostea Sa faţă de Biserică. Să Îi mulţumim pentru credincioşia Lui. Să mulţumim pentru membrii bisericilor din ţară şi din lumea întreagă. Să mulţumim Domnului pentru toţi cei care nu au modificat calea Domnului. Să mulţumim pentru cei care au investit şi continuă să investească în maturizarea şi în sfinţirea lor. Să mulţumim pentru toţi cei care nu au părăsit biserica şi nici nu au devenit indiferenţi faţă de starea ei. Să mulţumim pentru  toţi cei care îşi poartă zilnic crucea în ascultare de Domnul.

În a doua parte a închinării prin rugăciune,

Să cerem Domnului să îi ajute pe membrii bisericii să nu uite harul prin care au fost eliberaţi din robia păcatului şi să rămână lângă Domnul până la capăt, cu o atitudine de mulţumire şi slujire în trupul lui Hristos. Să ne rugăm ca membrii bisericilor să fie prezenţi la serviciile divine şi să aibe o mărturie frumoasă înaintea oamenilor, să studieze Cuvântul şi să aibe o viaţă de rugăciune zilnică. Să ne rugăm pentru discernământ duhovnicesc, spirit de unitate, pace şi sacrificiu în lucrare. Cerem Domnului să protejeze membrii bisericii de învățături străine Cuvâtului.

Marţi 3 ianuarie 2012 – RUGACIUNE PENTRU COPIII, TINERII SI BATRANII BISERICII

Pasajul biblic: Tit 2:1-8

În prima parte a închinării prin rugăciune, 

Să Îi mulţumim Domnului pentru persoanele din toate categoriile de vârstă din biserică : pentru copii, pentru tineri şi pentru vârstnici. Să Îl binecuvântăm pe Dumnezeu pentru toţi bătrânii maturi în credinţă şi statornici pe calea Domnului. Să mulţumim Domnului pentru toţi tinerii serioşi, curaţi şi dedicaţi lucrării, care prețuiesc mai mult Biblia decât distracţiile lumeşti. Să mulţumim Domnului pentru copii născuți în biserică și pentru slujirea lor în smerenie și curăție.  

În a doua parte a închinării prin rugăciune,

Să cerem Domnului protecție pentru toţi copiii bisericii. Să cerem un duh de ascultare în copii, înțelepciune pentru părinți, râvnă și răbdare pentru învățători. Să ne rugăm ca Domnul să le pregătească inima pentru înţelegerea şi primirea Cuvântului. Să ne rugăm de asemenea, pentru copiii bolnavi sau lăsaţi în grija altor persoane datorită faptului că părinţii sunt plecaţi în străinătate. Să ne rugăm ca tinerii să fie biruitori în confruntarea cu ispitele lumii și să fie gata să îşi predea viaţa Domnului în anii frumoşi ai tinereţii. Să ne rugăm ca tinerii din bisericile noastre să trăiască în curăţie morală şi spirituală, arătând respect faţă de părinţi, faţă de profesori, față de colegi şi față de biserică. Să ne rugăm pentru rezultate bune la școală și pentru găsirea unui loc de muncă la absolvire. Să ne rugăm ca bătrânii bisericii să-și trăiască viața cu credincioșie până la sfârșitul alergării pământești. Să cerem Domnului protecție pentru cei care sunt singuri, slabi sau bolnavi. Să ne rugăm pentru cei care se confruntă cu nevoi financiare. Să ne rugăm ca Domnul să sensibilizeze inima celor care-i pot ajuta pe bătrâni să aibă cele necesare pentru întreţinere, mâncare, medicamente, transport sau alte nevoi maiteriale şi spirituale. Ne rugăm de asemenea pentru orfani şi pentru văduve.

Miercuri 4 ianuarie 2012 – RUGACIUNE PENTRU FAMILIILE BISERICII

Pasajul biblic: Efeseni 5:22- 6:4

În prima parte a închinării prin rugăciune,

Să Îi mulţumim Domnului pentru toate familiile bisericii şi pentru planul Său cu fiecare familie.  Să mulţumim pentru familiile care respectă învăţătura Bibliei şi o practică, iubesc biserica şi sunt dispuşi să investească în lucrările ei. Să mulţumim pentru familiile cu copii şi pentru cele fără copii. Să mulţumim pentru familiile care sunt interesate în mântuirea altor oameni şi în ajutorarea fraţilor de credinţă. Să mulţumim pentru toate familiile care nu se inspiră din modelele lumii ci din modelul oferit de Cristos. Să mulţumim pentru familiile care consideră Împărăţia Cerurilor ca fiind prioritară, Cristos fiind Domnul familiei lor.

În a doua parte a închinării prin rugăciune,

Să cerem Domnului să protejeze familiile bisericii. Să ne rugăm pentru sănătatea, creşterea și ocrotirea copiilor. Să ne rugăm pentru mântuirea lor. Să cerem înţelepciune pentru toţi părinţii ca să îşi crească copiii în frică de Domnul. Să ne rugăm ca soţii să nu îşi neglijeze rolurile. Să ne rugăm pentru bărbaţi iubitori şi pentru soţii pline de respect. Să ne rugăm pentru dedicare, iertare, răbdare şi nădejde. Să cerem Domnului ca părinţii să nu neglijeze educarea copiilor şi a tinerilor. Să ne rugăm pentru părinţii care au adolescenţi. Să ne rugăm pentru colaborarea între părinţi, în vederea ridicării unei generaţii folositoare pentru Domnul şi Împărăţia Lui. Să ne rugăm Domnului pentru refacerea familiilor dezbinate și a celor care sunt in prag de ruină. Să ne rugăm pentru cei care au parteneri bolnavi – să continuie să se încreadă în Domnul. Să ne rugăm pentru resurse materiale şi pentru folosirea lor într-un mod înţelept; pentru evitarea spiritului de competiţie firească sau de asemănare cu lumea. Să ne rugăm ca toti tinerii care doresc să întemeieze o familie, să caute voia Domnului şi să se încreadă în El pentru alegerea partenerului, pentru dezvoltarea relaţiei, pentru un loc de munca, pentru o locuinţă şi pentru toate cele necesare în viaţa de familie. Să nu fie cuprinşi de îngrijorare şi nici să nu cadă pradă disperării. Dumnezeul nostru este la cârma Universului!

Joi 5 ianuarie 2012 – RUGACIUNE PENTRU DUSMANII BISERICII

Pasajul biblic: Luca 21:12-19  /   Matei 5:10-12, 44

În prima parte a închinării prin rugăciune,

Să Îi mulţumim Domnului pentru că în suveranitatea Lui a îngăduit să avem şi duşmani. Să Îi mulţumim pentru faptul că El ne-a făcut de cunoscut prin Scriptură că Satana, lumea, învăţătorii şi proorocii mincinoşi sunt duşmanii bisericii. Să Îi mulţumim că El ne-a spus cum să ne comportăm faţă de duşmanii noştri şi n-a asigurat că ţine toate puterile spirituale şi materiale sub control. Datorită faptului că Domnul luptă împotriva lor, duşmanii nu pot învinge Biserică. Să ne rugăm va Biserica să fie veghetoare şi fiecare mădular să fie strâns legat de Domnul nostru.

În a doua parte a închinării prin rugăciune,

Să Îi cerem Domnului să ne de îndrăzneală şi curaj in lupta cu Satana, cu lumea şi cu păcatul ; prezenţa vrăşmaşilor să nu ne înfricoşeze sau să ne faca să luptăm cu armele firii pămanteşti. Ne rugăm ca Domnul să ne păzească de ispitita compromisului cu ei. Să cerem de la Domnul un spirit de veghere şi de sfinţire ; să aducem înaintea Domnului, dacă este cazul, pe vecinii răi, pe consătenii răi precum și autoritățile religioase sau administrative împotrivitoare.  Ne rugăm ca Domnul săpăzească Biserica atât de duşmanii din exterior, cât şi de cei din interior. Să ne rugăm Domnului să ne dea un comportament care să le pregătească inima pentru ziua cercetării şi să vină la mântuire. Aşa cum Saul din Tars a fost transformat din duşman într-un Apostol şi slujitor devotat, şi duşmanii contemporani să fie convertiţi şi transformaţi în mesageri ai Evangheliei.

Vineri 6 ianuarie 2012 – RUGACIUNE PENTRU PRIETENII BISERICII 

Pasajul biblic: 1 Timotei 2:1-7 / Iacov 5:20

În prima parte a închinării prin rugăciune,

Să Îi mulţumim Domnului pentru toţi cei care simpatizează cu noi şi care frecventează adunările noastre. Să mulţumim Domnului pentru cei care vin să asculte Cuvântul şi să se închine împreună cu noi. Să mulţumim Domnului pentru toţi cei care dintr-un interes sincer, ne urmăresc programele transmise prin internet, prin radio, prin TV, prin reviste şi cărţi creştine etc. Să mulţumim Domnului pentru toţi cei care ne primesc în casele lor şi sunt dispuşi să ne rugăm şi să studiem Cuvântul împreună cu ei. Să mulţumim pentru toate familiile care, deşi nu sunt parte din biserică, îşi aduc copiii la grădiniţele creştine şi la şcolile creştine. Să mulţumim pentru cei care îşi aduc copiii la grupele de copii din biserică şi sunt interesaţi să îşi crească copiii într-o atmosferă creştină.

În a doua parte a închinării prin rugăciune,

Să ne rugăm pentru toţi simpatizaţii bisericii să fie mântuiţi şi să devină membrii sănătoşi în biserică. Să ne rugăm că Domnul să ne schimbe în vieţile noastre tot ce nu este conform cu voia Lui. Să ne rugăm pentru o mărturie mai bună şi un impact mai puternic al celor credincioşi în socitate. Să ne rugăm ca proetenii Bisericii să aibe îndrăzneala şi libertatea spirituală de a mărturisi Domnului frământările şi temerile lor. Să ne rugăm pentru dragoste faţă de Scriptură şi pentru înţelegerea corectă a ei. Să ne rugăm pentru puterea de a depăşi obstacolele şi pricinile de poticnire. Să ne rugăm pentru pocăinţa cât mai grabnică a tinerilor şi a familiilor care frecventează biserica. Să ne rugăm pentru cei care au crescut în biserică, dar nu sunt în biserică. Să ne rugăm pentru întoarcere fiilor risipitori, dar şi pentru o primire biblică a lor. Să ne rugăm pentru decizii biblice şi în privinţa botezului, după învățătura și modelul Domnului Isus.    

Sâmbătă 7 ianuarie 2012 – RUGACIUNE PENTRU NEVOILE MATERIALE ALE BISERICII

Pasajul biblic: Filipeni 4:6-20

În prima parte a închinării prin rugăciune,

Să Îi mulţumim Domnului pentru toate resursele financiare si materiale ale bisericii ; pentru baza materială şi sanctuarul unde se adună biserica la serviciile divine şi pentru toate spaţiile anexe. Să mulţumim Domnului că până în prezent ne-a purtat de grijă şi în acest domeniu. Să mulţumim pentru cei care au trudit pentru baza materială a bisericii şi au investit în construirea şi întreţinerea clădirilor. Să multumim pentru toţi cei care contribuie financiar pentru susţinearea şi pregătirea lucrătorilor ; pentru acoperirea cheltuielilor legate de tipărirea şi răspăndirea Evangheliei. Să mulţumim Domnului pentru toţi cei care spijină material scolilte teologice din cadrul Cultului Baptist din Romania.

În a doua parte a închinării prin rugăciune,

Să ne rugăm Domnului pentru cei care nu au încă un locaș corespunzător pentru închinare. Să ne rugăm ca toţi cei care construiesc sau repară casele de rugăciune să primească ajutor de la Domnul şi să fie înţelepţi în investiţie. Să cerem protecţia tuturor celor care muncesc la locaşurile de închinare sau în ridicarea diferitelor clădiri pentru şcoli şi tabere. Să ne rugăm ca investiţia în clădiri să nu ne deturneze de la scopul principal; să nu rămânem doar la cele materiale ci sş fim conştienţi că acestea sunt doar mijloace care pot ajuta la apropierea oamenilor de Dumnezeu şi la o închinare paşnică, liniştită şi în condiții bune. Să nu ne focalizăm doar pe întreţinere, reparaţii şi extinderi, ci să cerem o inimă în clocot pentru misiune. Să ne rugăm ca bisericile care sunt în construcţie sau au finalizat proiectele să fie feriţi de dispute și dezbinări. Zelul folosit la ridicarea unui edificiu să fie acum transferat în ridicarea Templului viu. Să ne rugăm şi pentru cei mai săraci ca să poată găsi resursele necesare întreținerii lucrării în ansamblul ei.

Duminică 8 ianuarie 2012 –  RUGACIUNE PENTRU SLUJITORII ADMINISTRATIVI AI BISERICII

Pasajul biblic: Fapte 6:1-6

În prima parte a închinării prin rugăciune,

Să îi mulţumim Domnului pentru toţi cei implicaţi în domeniul administrativ al bisericii. Toţi ştim că lucrarea dintr-o biserică nu are doar domenii spirituale. Pentru a ne putea închina în condiţii bune şi pentru a transmite Evanghelia, avem nevoie de multe lucruri ce ţin de administratie. Dacă bisericile mai mici au nevoie doar de oameni care să facă curăţenie, să facă focul, să întreţină curtea bisericii sau să pregătească anumite lucruri pentru ocaziile speciale precum botez, Cina Domnului şi alte evenimente, bisericile mari au responsabilităţi administrative mai mari. Bisericile au mulţi oameni care în spirit de voluntariat se implică în sonorizare, înregistrare şi transmitere pe internet. Ei au grijă ca eforturile dirijorilor, ale membrilor din formaţii muzicale, ale grupelor de tineri sau de familişti care slujesc şi a predicatorilor să nu fie zadarnice sau irosite. Aceşti slujitori ajută ca mesajul Evangheliei să ajungă prin intermediul înregistrărilor audio şi la cei care nu pot sau nu doresc să frecventeze Casa Domnului. Să mulţumim Domnului pentru priceperea şi dedicarea lor în slujire. Să mulţumim de asemenea pentru toţi cei care se implică în primirea cu căldură a celor care vin la biserică. Să mulţumim pentru cei care ne ajută la închinarea prin dărnicie şi pentru cei care îşi pun maşinile la dispoziţie pentru călătoriile misionare.

În a doua parte a închinării prin rugăciune,

Să Îi cerem Domnului sănătate, ocrotire de accidente şi de orice alte pericole pentru cei implicați în administratie. Să cerem înţelepciune pentru a putea preveni diferite incidente şi pentru a putea remedia defecţiuni apărute. Să cerem şi ocrotirea lor față de ispita de a vedea biserica doar din perspectiva unui loc de muncă. Să cerem pentru conducerea bisericii şi pentru membrii un spirit de mulţumire şi de apreciere. Să cerem înţelepciune în folosirea a ceea ce avem şi ce ni se oferă pentru a împlini mandatul Bisericii. Să cerem binecuvântare pentru familiile celor căsătoriţi şi răsplătire pentru timpul alocat acestor lucrări. În cazul celor necăsătoriţi, să cerem sfinţire şi, la momentul potrivit, o căsătorie binecuvântată. Să ne rugăm acum şi pentru mijloacele mass-media creştine. Să fie folosite de sub inspiraţia Duhului şi pentru lărgirea Împărăţiei Sale. Să ne rugăm ca Domnul să aducă vremuri de înviorare şi trezire spirituală peste Romania si peste toate popoarele lumii pentru ca Împărăţia Cerurilor să se extindă în noul an.