Text: Efes. 6:12-17; Evr. 1:3-14 (Ps. 34:7)

I. Îngerii, slujitori speciali ai lui Dumnezeu (sau cum îi numește autorul Epistolei către evrei  ,,duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor mosteni mântuirea”)
Ce sunt îngerii?
a. Sunt fiinţe create de Dumnezeu şi limitate (nu veşnice sau atotputernice);
b. Sunt „duhuri”, fără trupuri fizice. Când Domnul Isus S-a arătat, după înviere, ucenicilor, aceștia ,,credeau că văd un duh” Domnul le spune: ,,Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.”,  arătându-le că îngerii nu au trupuri fizice (Luca 24:39);
c. Sunt de diverse ranguri şi poziţii (Iuda și Daniel îl numesc pe îngerul Mihail ,,Arhanghel” sau ,,una din căpeteniile cele mai de seamă”) Când un înger a venit și a stat lângă altarul pt. tămâiere, acesta i-a spus lui Zaharia: „Eu sunt Gabriel care stau inaintea lui Dumnezeu; am fost trimis sa-ti vorbesc si sa-ti aduc aceasta veste buna.” (Lc. 1:19)
d. Au diverse slujbe. De ex. în Lc. 1:26 ni se spune că: ,,In luna a sasea, ingerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu intr-o cetate din Galileea, numita Nazaret”, ca să o înștiințeze pe Maria că-L va naște pe Fiul lui Dumnezeu. O altă slujbă a îngerilor este aceea de a-i proteja pe oameni: ,,Caci El va porunci ingerilor Sai sa te pazeasca in toate caile tale” ni se spune în Ps. 91:11. Aceasta nu înseamnă neapărat că pentru fiecare om (sau creştin) există un „înger păzitor.”
e. Îngerilor nu trebuie să li se adreseze rugăciuni sau să li se aducă închinare.  Ap. Pavel ne avertizează în Col. 2:18: ,,Nimeni sa nu va rapeasca premiul alergarii, facandu-si voia lui insusi, printr-o smerenie si inchinare la ingeri…” iar ap. Ioan, impresionat de măreața victorie a lui Dumnezeu împotriva răului, ne prezintă atitudinea lui de închinare care a fost corectată de un înger al lui Dumnezeu: ,,Si m-am aruncat la picioarele lui ca sa ma inchin lui. Dar el mi-a zis: „Fereste-te sa faci una ca aceasta! Eu sunt un impreuna-slujitor cu tine si cu fratii tai care pastreaza marturia lui Isus. Lui Dumnezeu inchina-te!” (Apoc. 19:10)

II.  Alte tipuri de fiinţe cereşti– tipuri speciale de îngeri, sau fiinţe distincte de îngeri
a. Heruvimi – După ce Dumnezeu îi izgonește pe Adam și Eva din Grădina Edenului, datorită păcatului lor, ,,…la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.” (Gen. 3:24). După ce Domnul l-a scăpat din mâna tuturor vrăjmașilor săi, David compune o cântare de laudă în care spune că Dumnezeu ,,Călărea pe un heruvim şi zbura, venea plutind pe aripile vântului.” (Ps. 18:10). Profetul care a activat în robia babiloniană a Israelului, Ezechiel, face o descriere mai amănunțită a heruvimilor în cartea sa la cap. 10, astfel: ,,Tot trupul heruvimilor, spatele lor, mâinile lor şi aripile lor erau pline de ochi ca şi cele patru roţi dimprejur… Erau făpturile vii pe care le văzusem sub Dumnezeul lui Israel, lângă râul Chebar, şi am băgat de seamă că erau heruvimi. Fiecare avea patru feţe, fiecare avea patru aripi, şi sub aripile lor era ceva ca o mână de om.”
b. Serafimi. Profetul Isaia, în cap. 6:1-3, are o viziune deosebită în care alături de Dumnezeu îi descrie și pe serafimi.
c. Făpturi vii. Acestea ne sunt descrise de ap. Ioan în Apoc. 4:6-8 în slujba de închinare pe care i-o aduc lui Dumnezeu.

III. Îngerul Domnului
Este amintit de mai multe ori în Scriptură (mai ales în V. T., în cărțile lui Moise și în Judec.), sugerând că este vorba de o manifestarea omenească (vizibilă) a lui Dumnezeu Însuşi. În activitatea lui el poate să binecuvânteze sau să pedepsească.
Mamei lui Samson îi spune: „Iata ca tu esti stearpa si n-ai copii; dar vei ramane insarcinata si vei naste un fiu. (Jud. 13:3). Când poporul lui Iuda, condus de Ezechia era sub iminenta amenințare asiriană, Dumnezeu intervine în mod miraculos. Ni se spune că: ,,In noaptea aceea, a iesit ingerul Domnului si a ucis in tabara asirienilor o suta optzeci si cinci de mii de oameni. Si cand s-au sculat dimineata, iata ca toti erau niste trupuri moarte.” (2 Împ. 19:35)  

IV. Diavolul şi demonii
Scriptura ne arată că pe lângă îngerii buni mai există și îngeri răi.
a. Nu au existat dintotdeauna şi nu au fost creaţi în felul acesta de Dumnezeu, ci au ajuns aşa în urma răzvrătirii şi păcatului lor. Ap. Petru ne arată că ,,n-a crutat Dumnezeu pe ingerii care au pacatuit, ci i-a aruncat in Adanc, unde stau inconjurati de intuneric, legati cu lanturi si pastrati pentru judecata” (2 Pet. 2:4)
b. Diavolul este căpetenia demonilor şi este numit de regulă în Biblie „Satan”, dar şi „Belzebul” (Mat. 10:25), ,,stăpânitorul acestei lumi” (Ioan 12:31), ,,domnul puterii văzduhului” (Efes. 2:2) etc.
c. Diavolul este iniţiatorul păcatului. Ezechiel, în V.T., ne prezintă o descriere a sa iar ap. Pavel fiind îngrijorat de comportamentul corintenilor, ne prezintă momentul ispitirii femeii în Eden: ,,Dar ma tem ca, dupa cum sarpele a amagit pe Eva cu siretlicul lui, tot asa si gandurile voastre sa nu se strice de la curatia si credinciosia care este fata de Hristos.” (2 Cor. 11:3)
d. Diavolul şi demonii se opun şi caută să nimicească lucrările lui Dumnezeu. Să ne aducem aminte de momentul ispitirii Domnului Isus după botez. (Mat. 4:1-11)
e. Puterea şi acţiunile demonice sunt controlate şi limitate de Dumnezeu. Cu privire la neprihănitul Iov ,,Domnul a zis Satanei: „Iata, ti-l dau pe mana: numai cruta-i viata.”(Iov 2:6)
f. Sunt fiinţe spirituale; nu sunt atotputernice sau atotştiutoare

V. Creştinul, posesia şi influenţa demonică
a. Un creştin poate fi, fără îndoială, influenţat de demoni, sau sub un anumit atac demonic (2 Cor. 12:7; 1 Pet. 5:8, 9), dar nu poate fi „posedat”, sau „stăpânit” de demoni în sensul că voinţa sa să fie complet dominată de demoni, aşa încât să nu mai poată asculta de Dumnezeu. Iacov spune: ,,Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.” Scriptura face clar faptul că păcatul nu mai poate avea stăpânire asupra creştinului autentic: ,,Caci pacatul nu va mai stapani asupra voastra, pentru ca nu sunteti sub Lege, ci sub har.” (Rom. 6:14)
b. Creştinii au autoritatea de a mustra demonii şi de a le porunci să plece, în special ucenicilor li s-a dat această putere (Luca 9:1; 10:17, 19; Fap. 16:18). Cu toate acestea, creştinii sunt îndemnați să se adreseze cu precădere nu demonilor ci lui Dumnezeu, Cel care are puterea supremă asupra lor.

VI. Lupta spirituală a credinciosului
a. Nu constă în anumite formule, incantaţii sau tehnici;
b. Presupune folosirea „armelor” duhovniceşti, ca şi cele prezentate în Efes. 6:12- 17: Armura lui Dumnezeu: la mijloc – adevărul; îmbrăcați cu – platoșa neprihănirii (dreptății); încălțați – râvna Evangheliei păcii; scut – credința; coiful mântuirii; sabia Duhului – Sfânta Scriptură.
după W. Grudem, http://www.misiune.ro/