Citeam intr-o carte cu amintiri despre vremea cand traducatorul Bibliei moderne predica in adunarea fratelui Tudor Popescu. Invidiam publicul care a avut atunci privilegiul sa-i fie in preajma si sa-l asculte. Dumnezeu mi-a auzit dorinta si, tocmai din Australia, mi-a trimis aceasta predica aparuta in revista <Dorca>, aparuta sub ingrijirea sorei Lidia Crisan. Iata ce ati fi auzit daca ati fi fost in aceiasi adunare crestina cu Dumitru Cornilescu la ‘nceputul secolului trecut (D. Branzei):
<Dupa ce S-a nascut Isus in Betleemul din Iudeea … iata ca au venit niste magi din rasarit la Ierusalim> – Matei 2:1
Istoria magilor ne invata ca putem gasi slujitori ai lui Dumnezeu in locuri in care nu ne asteptam. Domnul Isus are multi slujitori ascunsi, dar numele lor este scris in Cartea vietii. Unii calatoresc catre cer in clipa aceasta si nici Biserica, nici
lumea nu stie de ei.
Istoria magilor ne mai arata ca nu cei ce se bucura de privilegiul de a detine multe cunostinte biblice Îi dau cinste lui
Isus. Am fi crezut ca fariseii si carturarii se vor grabi cei dintâi sa mearga la Betleem, îndată ce au auzit zvonul că S-a născut Mântuitorul. Cât de des se ‘ntâmplă ca oamenii care sunt mai aproape de biserică să nu ştie de ea.
Istoria magilor ne mai arată că în cap poate fi multă cunoştinţă biblică, dar în inimă nu e nimic. Citim că împăratul Irod a trimis să ‘ntrebe pe preoţi şi pe bătrâni <unde avea să se nască Christosul>? Ni se spune că ei au răspuns repede. Au dat dovadă că ştiau bine slova Scripturii, dar ei nu s-au dus niciodată la Betleem să-L vadă pe Mântuitorul. Ei n-au crezut în Isus nici când El slujea în mijlocul lor. Capetele lor erau mai alese decât inimile lor.
Magii ne dau o pildă minunată de sârguinţă duhovnicească. Cât de mult trebuie să fi călătorit ei! Primejdiile prin care au trecut nu au fost nici mici, nici puţine, dar ei îşi puseseră în gând să-L vadă pe Cel născut, pe Împăratul Iudeilor şi nu s-au lăsat până nu L-au văzut. Ei ne dovedesc că cine vrea, poate! Ar fi bine pentru toţi creştinii să urmeze pilda acestor oameni. Unde e jertfa noastră? Ce silinţă ne dăm noi ca să-L găsim pe Isus? Cît ne costă pe noi religia noastră?
Istoria magilor este o dovadă uimitoare a credinţei lor. Acewti oameni au crezut în Christos fără să-L fi văzut. Nu numai
atât; ei au crezut în El, pe când cărturarii şi fariseii nu au crezut. Ei au crezut în El pe când era numai un prunc, pe genunchii Mariei şi I s-au închinat ca unui Împărat. Aceasta a fost culmea credinţei lor. Ei n-au văzut nicio minune care
să-i încredinţeze. N-au auzit nici o învăţătură care să-i înduplece. Nu au văzut niciun semn al măririi şi dumnezeirii Lui ca să-i minuneze. Totuşi, când au văzut Pruncul, au crezut că au văzut pe dumnezeiescul Mântuitor al lumii. În toată Scriptura nu citim despre o credinţă mai mare. Aceasta este credinţa pe care o caută Dumnezeu. Oriunde se citeşte Biblia este prezentă şi istoria acestor magi. Să umblăm şi noi în paşii credinţei lor. Să nu ne ruşinăm, ci să-L mărturisim şi celor nepăsători şi necredincioşi. N-avem noi de o mie de ori mai multe dovezi decât au avut magii aceştia că Christosul lui Dumnezeu este Mântuitorul nostru? Avem! Şi totuşi, ,,unde este credinţa noastră”?
Dumitru Cornilescu