Arhive

Toate articolele pentru luna mai 2010

Schimbări în viaţa oamenilor botezaţi cu Duhul Sfânt sau plini de Duhul Sfânt

Publicat de elpizein pe mai 20, 2010
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , , , , , , , .

Text Faptele apostolilor 2:1-4

Mulţi zic că o schimbare reală , adevărată , de durată, în viaţa oamenilor păcătoşi, nu este posibilă. Eşecurile celor ce încearcă să scape de un anumit comportament rău , tipar de gândire şi comportament greşit, sunt aduse ca un argument puternic. Dar adevărul este doar că omul singur prin propria lui putere nu se poate schimba în bine . Însă omul se poate totuşi schimba oricât ar fi de rău, de păcătos şi se poate schimba în bine , pentru totdeauna, în chipul Domnului Isus ,schimbare vizibilă ,reală , adevărată şi de dorit.

Schimbările din viaţa primilor creştini în ziua coborârii Duhului Sfânt sunt o dovadă grăitoare în acest sens.

Iată câteva dintre ele şi care pot să aibă loc şi în viaţa ta:

1. De la confuzie la încredere şi siguranţă deplină.

Foarte mulţi oameni trăiesc toată viaţa lor în confuzie , nesiguranţă şi neîncredere fie cu privire la viaţa lor de pe pământ fie cu privire la credinţa lor, veşnicia lor , relaţia lor cu Dumnezeu. Avem exemplul ucenicilor dinainte de înălţarea Domnului la Cer.

Luca 24:15-27  „Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei.  Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască. El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti.  ,,Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?” –  „Ce?” le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.  Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osîndit la moarte, şi L-au răstignit?”  Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.  Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt,  nu I-au găsit trupul, şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu. Unii din cei ce erau cu noi, s-au dus la mormânt, şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”  Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?” Şi a început de la Moise, şi de la toţi proorocii, şi le-a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.”

Dar iată creştinii botezaţi cu Duhul Sfânt au o încredere neclintită , siguranţă deplină cu privire la cine sunt în şi prin Hristos , ce au primit , ce trebuie să facă.

2. De la teama de oameni la curajul de a vesti Evanghelia la orice făptură.

Ioan 20:19 ,,În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica Iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor, şi le-a zis: „Pace vouă!”

Foarte mulţi oameni sunt copleşiţi de tot felul de temeri şi mulţi se tem să se pocăiască iar alţii să mărturisească pe Domnul pentru-că se tem de oameni dar iată că cei botezaţi cu Duhul Sfânt chiar dacă înainte au fost fricoşi acum vestesc Evanghelia cu putere şi curaj la orice făptură.

3. De la limitele omeneşti, limite date de meseria lor (pescari), de religie, de naţionalitate, cultură , limbă,  la capacitatea de a vesti Evanghelia pe înţelesul multor naţionalităţi.

Fapte 2: 7-11 „Toţi se mirau, se minunau, şi ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia care vorbesc, nu Sunt Galileeni? Cum, deci, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? Parţi, Mezi, Elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudea, Capadocia, Pont, Asia, Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, Iudei sau prozeliţi, Cretani şi Arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!”

Unii oameni se bizuie pe înţelepciunea lor, alţii pe banii lor, alţii pe relaţiile lor, mulţi sunt fie mndri fie complexaţi de de lipsurile lor, dar creştinii plini de Duhul Sfânt primesc şi au capacitatea de a vesti Evanghelia pe înţelesul oamenilor care îi ascultă.

4. De la dezorganizare şi de la „cine este cel mai mare între noi” la organizare şi unitate în mărturisirea Cuvântului.

Ev. Marcu 9:33-35 „Apoi au venit la Capernaum. Când era în casă, Isus i-a întrebat: „Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?” Dar ei tăceau, pentru că pe drum se certaseră între ei, ca să ştie cine este cel mai mare. Atunci Isus a şezut jos, a chemat pe cei doisprezece, şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!”

Fapte 2:14 „Atunci Petru s-a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul, şi le-a zis: „Bărbaţi Iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta, şi ascultaţi cuvintele mele!”

Dacă nu ar fi fost lupta pentru putere, conducere, întâietate, multe Biserici ar fi rămas unite, creştinismul ar fi mai unit, familiile ar fi mai unite şi oamenii în general . Dar creştinii plini de Duhul Sfânt sunt organizaţi, smeriţi şi uniţi în mărturisirea lor, în convingeri, în trăire , în faţa provocărilor vieţii.

5. De la multe întrebări puse Domnului Isus la capacitatea de a da răspunsuri pe baza Scripturii oamenilor care pun întrebări.

Ev. Matei 24:3 „El a şezut jos pe muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte, şi I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?”

Ev. Ioan 21:21 „Petru s-a uitat la el şi i-a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?”

Fapte 1:8 „Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?”

Un om lipsit de prezenţa ori plinătatea Duhului Sfânt are multe întrebări cu privire la credinţă, mântuire, slujire, pocăinţă etc…dar oamenii botezaţi-plini de Duhul Sfânt au răspunsuri biblice .

Fapte 2:12-21 „Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă, şi ziceau unii către alţii: „Ce vrea să zică aceasta?” Dar alţii îşi băteau joc, şi ziceau: „Sunt plini de must!” Atunci Petru s-a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul, şi le-a zis: „Bărbaţi Iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta, şi ascultaţi cuvintele mele! Oamenii aceştia nu Sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi. Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel: „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa visuri! Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu, şi vor prooroci. Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum; soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită. Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.”

6. De la o religie naţională şi mântuire doar pentru Israel la o Evanghelie pentru toţi oamenii şi o mântuire pentru toţi cei ce vor chema (prin credinţă, rugăciune ) numele Domnului.

Ev. Ioan 4:9 „Femeia Samariteancă I-a zis: „Cum Tu, Iudeu, ceri să bei de la mine, femeie Samariteancă?” -Iudeii, în adevăr, n-au legături cu Samaritenii.”

Fapte 2:21 „Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.”

Creştinii plini de Duhul Sfânt nu se cred superiori altor oameni , nu sunt naţionalişti în sensul negativ căci ei au cetăţenie dublă una pământească şi alta cerească , iubesc pe toţi oamenii şi vestesc Evanghelia la toţi.

7. De la jertfele aduse la Templu , de la „umbre” la realitate , la jertfa de pe cruce şi învierea Domnului Isus.

Evrei 10:1  „În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe, care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie.”

Faptele Apostolilor 2:22-36 „Bărbaţi Israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi; pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul Hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege. Dar Dumnezeu L-a înviat, deslegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea. Căci David zice despre El: „Eu aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin. De aceea, mi se bucură inima, şi mi se veseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni în nădejde: căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor, şi nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea. Mi-ai făcut cunoscut căile vieţii, şi Mă vei umple de bucurie cu starea Ta de faţă.” cât despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat; şi mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi. Fiindcă David era prooroc, şi ştia că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de domnie, despre învierea lui Hristos a proorocit şi a vorbit el, când a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor, şi trupul lui nu va vedea putrezirea. Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi Suntem martori ai lui. Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi. Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: „Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea, pânăce voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.” Să ştie bine, deci, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi.”

8. De la mântuirea printr-o religie şi ascultarea de oameni la mântuirea prin Hristos şi ascultarea de El.

Fapte 2:37-43 „După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă, şi i-au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” „Pocăiţi-vă” le-a zis Petru „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce Sunt departe acum, în oricît de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna, şi zicea: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.” Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pîinii, şi în rugăciuni.  Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.”

Iubit cititor poate că eşti chiar acum măcinat de confuzie, neîncredere, teama de oameni , de moarte, de ziua de mâine, de limitele tale omeneşti, de lupta pentru putere şi lipsa de viziune, de întrebări la care încă nu ai răspuns , de o religie şi formă de evlavie dar care nu te-a schimbat cu nimic în bine . Ai obosit şi nu ştii ce să faci mai departe ori te complaci în starea în care eşti.  Vestea bună este că doar prin credinţa în Hristos Domnul şi prezenţa şi puterea Duhului Sfânt în viaţa ta, tu poţi să fii schimbat cu adevărat în bine, în asemănare cu Domnul Isus. Cheamă-L pe Domnul Isus în viaţa ta prin rugăciune şi ascultă de Cuvântul lui şi caută părtăşia , tovărăşia oamenilor credincioşi , evlavioşi ,schimbaţi de Domnul Isus prin Duhul Sfânt.

pastor misionar Groza Teodor

Biserica Baptistă „Speranţa” Vişeu de Sus

Familia în perioadă de criză

Publicat de elpizein pe mai 20, 2010
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , , , , , .

Faptul că am intrat în vremuri de criză este indiscutabil. La fel de adevărat este că nu toţi oamenii traversează criza în acelaşi fel. Unii familişti trec cu bine prin vremuri de criză şi ies biruitori; alţii, din diferite motive, sunt doborâţi fizic, material şi spiritual. Sunt bărbaţi sau femei, care, din cauza greutăţilor, intră în disperare şi îşi pierd cumpătul, caracterul, prietenii sau familia

Din mulţimea aspectelor care pot fi discutate, am ales să ne oprim doar la pericolele pe care le poate implica o perioadă de criză, urmând să dezvoltăm subiectul în numerele următoare când vom vorbi despre oportunităţi şi decizii în perioade de criză şi vom oferi modele de biruitori în contexte-limită.

Pericolele vremurilor de criză
Ne place sau nu, vremurile de criză materială ne pot afecta pe multe planuri. Ele pot afecta modul în care gândim. Ca în orice situaţie, prima schimbare apare la nivelul gândurilor. În multe ocazii, din cauza crizei, putem să devenim mai îngrijoraţi, mai zgârciţi, mai profitori, mai temători, mai egoişti, mai invidioşi…
Sunt persoane care, din cauza vremurilor de criză, privesc altfel la trecut. Unii ajung să regrete că s-au căsătorit la o anumită vârstă, cu o anumită persoană, alţii ajung să regrete un anume mod de viaţă. Pot apărea şi situaţii în care familiştii regretă numărul copiilor sau risipele anterioare; alţii, deşi nu regretă trecutul, se gândesc cu multă îngrijorare spre viitor. Ei ar dori să cunoască direcţia în care se vor îndrepta lucrurile, ar fi mulţumiţi dacă ar putea să facă anumite planuri, dar sunt realişti şi realizează că nu se mai poate acest lucru.
Criza poate afecta relaţiile noastre. Dacă gândirea s-a schimbat, este normal să se schimbe şi relaţiile. Este ciudat să spunem, dar criza ne poate slăbi relaţia noastră cu Dumnezeu. Când relaţia noastră cu Creatorul este afectată, pierdem în toate domeniile. Pot apărea disfuncţii şi în relaţiile pe orizontală, şi în principal în relaţiile cu cei din casa noastră.
În perioade critice, trebuie să ne protejăm relaţia cu partenerul de viaţă. Vremurile de criză pot aduce mai multă nemulţumire şi mai multe acuzaţii. Soţii îşi pot reproşa că nu aduc suficienţi bani în casă sau că sunt prea risipitori.
Îngrijorarea, critica şi nemulţumirea pot afecta şi relaţiile cu copiii. Probabil vom fi nevoiţi să ajustăm bugetul la noile condiţii economice, ceea ce ne va pune într-o situaţie dificilă în relaţia cu copiii. Nu în puţine situaţii pot apărea probleme în relaţiile dintre fraţi, pentru că se simt dezavantajaţi şi nedreptăţiţi unul faţă de altul. Trebuie evitat să le dăm motive care să nască gelozie şi să dezamorsăm la timp orice conflict.
Criza este o perioadă de sensibilitate şi în relaţiile cu părinţii. Poate din dorinţa de a trece mai uşor peste greutăţi, tinerii se simt justificaţi să emită pretenţii financiare părinţilor lor. Presiunea adusă de criza financiară este amplificată de critica adusă de copii faţă de modul în care ei îşi gestionează banii. Copiii vor mai mult, mai repede, iar părinţii vor să fie siguri că trec cu bine peste perioada de criză.
Întregul spectru relaţional este pus la încercare: relaţiile cu vecinii, cu prietenii, cu colegii de muncă… Dacă nu suntem atenţi, vremurile de criză pot determina o schimbare în conduita noastră.
Din cauza vremurilor de criză se schimbă şi nivelul nostru de trai. Acesta va determina felul în care ne facem investiţiile, felul în care ne petrecem concediile şi modul în care ne folosim timpul liber. Sunt şi din aceia care, din cauza crizei, trebuie să îşi schimbe locul de muncă, locuinţa, anturajul, ţara etc.
În anumite situaţii, vremurile de criză pot aduce schimbări şi în domeniul sănătăţii. Unora ne albeşte părul, facem ulcer, devenim stresaţi, îngrijoraţi. Alţii experimentează depresia, îngrijorarea, teama sau alte stări afective neplăcute.
Dacă nu ne încredem în Dumnezeu şi dacă nu ne reaşezăm în Mâna Lui, criza poate determina o schimbare în caracterul nostru, şi aceasta ar fi un adevărat dezastru.

Vremurile de criză presupun pericole, nici puţine şi nici mici. Istoria confirmă acest lucru, dar mai important este faptul că Dumnezeu a avertizat asupra acestui aspect: „Dacă pedepsele acestea nu vă vor îndrepta şi dacă vă veţi împotrivi Mie, Mă voi împotrivi şi Eu vouă şi vă voi lovi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre. Voi face să vină împotriva voastră sabie, care va răzbuna călcarea legământului Meu; şi când vă veţi strânge în cetăţile voastre, voi trimite ciuma în mijlocul vostru, şi veţi fi daţi în mâinile vrăjmaşului. Când vă voi trimite lipsă de pâine, zece femei vă vor coace pâine într-un singur cuptor şi vi se va da pâinea cu cântarul; veţi mânca, dar nu vă veţi sătura. Dacă, cu toate acestea, nu Mă veţi asculta, şi dacă vă veţi împotrivi Mie,  Mă voi împotrivi şi Eu vouă cu mânie şi vă voi pedepsi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre.” (Levitic 26:23-29)

Scriptura ne spune că au fost oameni, familii şi popoare care au greşit în vremuri de criză. Avraam pleacă cu familia în Egipt, Elimelec pleacă cu familia în Moab, evreii sunt tentaţi să se întoarcă în Egipt, soţia lui Iov îndeamnă la blestem faţă de Domnul etc. Să nu ne considerăm de neatins. Vremurile grele aduc ispite de genul: furt, minciună, invidie, lăcomie, sinucideri, răzvrătiri împotriva Domnului, muncă prea multă, disperare, relaţii tensionate, divorţuri, regrete… Să nu privim cu superficialitate aceste vremuri, dar nici cu disperare.
Eşti frământat cumva de întrebarea: cum să trec cu bine vremurile de criză? Mulţi îţi vor recomanda: îngrijorare multă, alergare multă, zgârcenie multă, economie multă. Eu îţi recomand ceea ce au experimentat sfinţii şi ceea ce ne-a recomandat Domnul: încredere multă în Dumnezeu. Cei care au trecut cu bine vremurile de criză au fost aleşii Domnului, care, în ascultare de El, au trăit prin credinţă şi nu prin vedere. Prin urmare, felul în care vom trece vremurile de criză depinde de noi. Domnul vrea să ne ajute. Să ne lăsăm şi noi ajutaţi!

Pastor dr. Viorel Iuga

IERTAREA ÎN RELAŢII ŞI ÎN FAMILIE

Publicat de elpizein pe mai 9, 2010
Publicat în: Mesaje. Etichetat: .

Iertarea in relatii si familie este un aspect esential al unei familii si societati sanatoase. Este indispensabila unei atmosfere armonioase de familie si trebuie sa fie elementul central al fiecarei relatii si casatorii. Fiecare gresim, si asta in multe rinduri. Greselile strica relatiile, dar iertarea le reface, uneori mai viguroase si trainice decit erau inainte. Fara iertare nu poate fi fericire in relatii si casatoriei. De multe ori insa a trece pragul iertarii este greu, un adevarat test al vointei si al supunerii mindriei si ambitiei personale sub autoritatea legamintului casatoriei. De ce ne este asa de greu uneori sa iertam? Ce putem face sa trecem peste aceasta neputinta a neiertarii si peste orgoliul personal care ne impiedica sa iertam? Care sunt aspectele practice care ne ajuta sa ajungem la iertare? Asupra acestui subiect ne concentram astazi prezentind materialul alaturat prelucrat de catre d-l Daniel Barnut (AFR Timisoara) din texte originale ale specialistului american de relatii, Mitch Temple.
De ce ne este asa de greu sa iertam?
Un motiv pentru care nu iertam este pentru ca nu intelegem cu adevarat insemnatatea iertarii si cum ea lucreaza. Credem ca stim, dar de multe ori ne inselam.

Majoritatea dintre noi presupunem ca daca iertam pe cei ce ne gresesc, acestia  scapa fara repercursiuni, continuandu- si mersul vietii, in timp ce noi suferim pe nedrept. De asemenea credem ca avem obligatia morala de a fi binevoitori si a pastra relatia cu cei ce ne gresesc. Chiar daca Dumnezeu ne porunceste sa ne iertam semenii, nu ne spune sa continuam sa ne punem increderea in ei sau sa ne bucuram de tovarasia lor.
Primul pas pentru a intelege semnificatia iertarii este de a invata ce presupune si cum se manifesta iertarea. Un alt pas este sa intelegem si ce nu este iertatea, iar apoi iertarea in sine. In final trebuie sa uitam trecutul si toata amaraciunea greselilor trecute.

Ce inseamna iertarea si cum reusim sa iertam?
Iertarea inseamna a nu-l lasa pe cel ce ne-a gresit sa plece fara a da o explicatie. Trebuie sa-i ingaduim celui ce ne-a gresit sa-si descarce sufletul explicind cum a ajuns sa greseasca, sau ce deficiente au aflat in noi care l-au facut sa greseasca. Asa putem sa ii tragem la raspundere pe cei ce ne gresesc prin actiunile lor.
Iertarea  inseamna a-I lasa lui Dumnezeu dreptul de a face dreptate. Cand ne insusim dreptul de a judeca sau de a ne razbuna ii dam de inteles lui Dumnezeu ca nu credem ca El ne poate rezolva problemele.Trebuie sa ingaduim lui Dumnezeu sa faca dreptate si sa-si manifeste dreptatea Lui prin iertarea neconditionata de catre noi a aproapelui nostru sau a celor din familie.
Iertarea inseamna a nu permite sa fim jigniti in mod repetat. Iertarea nu inseamna insa a tolera lipsa de respect sau manifestarile jignitoare constante. Nu suntem nevoiti sa toleram ofensele, nici lipsa de respect sau orice alta forma de abuz din partea celor ce ne gresesc.
Iertarea nu inseamna ca trebuie sa ne resemnam a fi victime. Iertand, nu spunem: “Ceea ce ai facut este bine, asadar continua sa ma tratezi asa.” Ba mai mult, nu ar trebui sa ne insusim rolul de martir, iertand mereu pe cei din jur doar pentru ca ne simtim bine in rolul de victima.
Iertarea nu inseamna impacare. Putem ierta pe cineva chiar daca nu vom reusi sa ne intelegem perfect cu persoana care ne-a jignit.
Iertarea este un proces, nu o intamplare. Probabil ne va lua ceva timp pentru a ne rezolva problemele inainte de a fi capabili sa iertam cu adevarat. De aceia iertarea este un proces, nu un act care se petrece intr-o clipita. Iertarea ia timp si efort constant. Se manifesta in atitudini, vorbe, si in dispozitia mentala a fiecaruia dintre noi. Dispozitia mentala trebuie sa fie una a iertarii adevarate, neconditionate, si ireversibile. Deindata ce hotaram sa iertam, trebuie sa o facem.
Trebuie sa iertam de fiecare data.  Daca insa suntem din aceia care iarta mereu iar noi la rindul nostru nu suntem iertati, e potrivit sa analizam relatia noastra cu persoanele din jur, sa intelegem motivul pentru care noi suntem cei care suferim mereu. E important sa nu ne ingaduim sa ajungem in postura in care cei ce ne gresesc, fiind iertati de fiecare data, continua sa greseaca ajungind la abuz.
Iertarea nu inseamna ca negam realitatea sau ignoram jignirile. Unele persoane sunt apatice, de neincredere, cu intentii ascunse. Asadar nu se vor schimba niciodata. De aceia uneori iertarea trebuie acompaniata de rugamintea ca modul de comportament care a generat tensiunea intre membrii familiei sa inceteze. Trebuie deci sa schimbam modul de abordare si chiar sa nu ne asteptam ca partea opusa sa se indrepte. Iertarea deci implica rabdare.
Iertarea nu se bazeaza pe faptele celor din jur, ci pe propria noastra atitudine.  O atitudine sanatoasa privind iertarea e indispensabila fiecaruia dintre noi. Cei din jurul nostru vor continua sa ne raneasca pe parcursul vietii. Putem sa ii privim cu superioritate, sa ramanem blocati in tristetea si supararea noastra, sau sa adoptam o atitudine de iertare permanenta. Asta din urma aduce dezlegare si pace.
Trebuie sa iertam chiar daca cei ce ne gresesc nu se caiesc. Chiar daca cei ce ne gresesc nu ne cer iertare, trebuie sa-i iertam numaidecit si sa le comunicam acest lucru. Trebuie sa ne amintim ca iertarea se manifesta in atitudinea noastra nu in actiunile lor.
Nu trebuie sa le dam mereu de stire ca i-am iertat. Comunicarea iertatii insa trebuie facuta cu tact pentru a nu se transforma in abuz si santaj. A-i anunta mereu pe cei din jur ca sunt iertati, desi nu ne-au cerut iertare, poate deveni o forma de  manipulare din partea lor, una care poate duce chiar la mindrie.
Este posibil sa iertam prea usor pentru a evita suferinta sau pentru a manipula o situatie. Trebuie sa fim cu bagare de seama pentru a nu ierta doar de dragul iertarii. Iertarea elibereaza durerea. Adesea insa dorim cu disperare sa reparam o situatie deficitara cit mai repede ca si neintelegerea care a cauzat-o sa dispara la fel de repede. De exemplu, in contextul divortului unele persoane doresc sa grabeasca rezolvarea crizei, crezand ca durerea va inceta si ca se vor intelege mai bine cu celalta persoana. Trebuie insa sa fim precauti, sa nu acoperim ranile, amanand astfel procesul de vindecare.
Posibil vom fi fortati sa iertam inainte de a fi pregatiti. E important sa iertam cind suntem pregatiti pentru a ierta. Uneori in contextul casatoriei ne simtim obligati sa iertam doar pentru a evita un divort, pentru a fi acceptati, sau pentru a nu fi vorbiti de rau. Dar inlauntrul nostru continuam sa ducem o lupta de razbunare.
Este normal sa avem amintiri pe care sa le pastram si in viitor. Cand ne napadesc ganduri din trecut, insa, este important sa ne gindim ce facem cu aceste ganduri. Cand ne concentram asupra unei jigniri din trecut trebuie sa invatam sa spunem: “Multumesc Dumnezeule ca imi amintesti cat de importanta e iertarea.”
Iertarea incepe cu o decizie la nivelul constientului. In ultimul rind, iertarea consta si in abandonarea resentimentelor. Vindecarea emotionala urmeaza doar dupa ce iertam cu adevarat.