unitate

Toate articolele etichetate unitate

Ce ar fi bine să ne dorim şi pentru ce să ne rugăm în 2015?

Publicat de elpizein pe ianuarie 5, 2015
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , , , , , .

Text Efeseni 4:1-6: “Vă sfătuiesc, dar, eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii. Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.”

  1. Să primim sfaturile vrednice de primit. Efeseni 4:1

În Psalmul 1:1 stă scris: “ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi…”
Sfaturile vrednice de primit vin din partea oamenilor chemaţi de Domnul la mântuire şi la slujire, oameni care au dovedit în timp prin viaţa lor că sunt credincioşi şi în vremuri bune dar şi în vremuri de încercare. Aşa a fost apostolul Pavel. Să fim şi noi oameni vrednici de a da sfaturi altora.
Un sfat bun găsim întotdeauna în Sfânta Scriptură.

2.Să ne purtăm într-un chip vrednic de chemarea primită. Efeseni 4:1, 2

  • Am fost chemaţi de Domnul Isus la mântuire şi la slujire (Ev. Matei 4:17-22; Ev. Matei 11:28-30)

Aceste chemări ne obligă la o purtare în chip vrednic de cel ce a făcut chemarea, dar şi de harul şi responsabilitatea primită prin această chemare.
Ce înseamnă să ne purtăm în chip vrednic? Cum trebuie să ne purtăm?

  • Cu toată smerenia (fără mândrie)
  • Cu toată blândeţea (putere contolată, stăpânire de sine)
  • Cu îndelungă răbdare (în relaţii , în slujire)
  • Cu îngăduinţă în dragoste

Trebuie să ne purtăm în chip vrednic în relaţia cu Dumnezeu, cu fraţii de credinţă, cu toţi oamenii.

3.Să căutăm să păstrăm unirea Duhului prin legătura păcii. Efeseni 4:3-6

Avem pace cu Dumnezeu prin credinţa în Domnul Isus şi câtă vreme ascultăm de El.
Promovăm pacea în toate relaţiile noastre.

Cum putem păstra unirea Duhului? Ce trebuie să ştim?

  • este un singur trup (Biserica universală şi parte din ea Biserica locală)
  • este un singur Duh. Duhul Sfânt
  • este o singură nădejde – nădejdea vieţii veşnice , “Hristos în voi nădejdea slavei.”
  • este un singur Domn. Domnul Isus Hristos.
  • Este o singură credinţă. Credinţa în Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Credinţa care vine în urma auzirii Cuvântului lui Dumnezeu.

Religii sunt multe dar credinţă adevărată nu este numai aceea care izvorăşte din Sfânta Scriptură.

  • este un singur botez adevărat şi necesar. Botezul omului care a auzit şi a crezut Evanghelia, a renunţat la păcatele sale şi vrea să mărturisească un cuget curat, (1 Petru 3:21) să împlinească porunca Domnului. (Ev. Marcu 16:15-16)
  • Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor. El este Creatorul tuturor oamenilor şi El este şi Mântuitorul celor ce cred şi se pocăiesc de păcatele lor.

Avem nevoie de unitate în crez, unitate în scop, unitate în trăirea practică.

Care sunt câteva din beneficiile unităţii?

  • unitatea aduce armonie, dezvoltare şi creştere în biserică.
  • Unitatea ne face mai puternici în lupta spirituală şi mai eficienţi în lucrarea de slujire.
  • Unitatea ne ajută să avem o bună mărturie în lume.

Doamne ajută! Doamne dă izbândă!

pastor Teodor Groza

Lupta pentru unitate

Publicat de elpizein pe iulie 20, 2010
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , .

Evanghelia după Ioan 17:21-24 ” Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi noi Suntem una,  Eu în ei, şi Tu în Mine; -pentruca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.  Tată, vreau ca acolo unde Sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.”

De multe ori oamenii mânaţi de diferite scopuri, interese, motivaţii , convingeri , iluzii, crezuri, …luptă pentru unitate. Dar de multe ori ei luptă pentru o unitate la rău şi nu luptă pentru unitatea la bine.

Dar de unde ştim când lupta noastră este o luptă pentru unitatea la bine?

Unitatea este o mare putere si binecuvântare atâta vreme cât oamenii sunt uniţi la bine dar deşi unitatea la rău are şi ea putere , ea este distructivă şi un blestem. Biblia ne învaţă că noi am fost creaţi pentru unitate dar nu pentru orice fel de unitate.

În ce relaţii avem nevoie de unitate, ce fel de unitate şi cum să luptăm pentru ea?

  1. Unitatea între om şi Dumnezeu
  • Dumnezeu la creat pe om pentru unitate cu El , părtăşie sfântă. Geneza 1:26 Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” Câtă vreme omul trăieşte în unire cu Domnul este un om înţelept, puternic, fericit, împlinit, biruitor, binecuvântat…
  • Dar unitatea dintre om şi Dumnezeu a fost pierdută şi este pierdută prin păcat. Şarpele- Diavolul la ispitit pe om să rupă prin păcat , neascultare, relaţia desăvârşită de unitate cu Domnul. Omul odată despărţit de Domnul este neâmplinit, nefericit, nemulţumit, robit, slab , fără bucurie şi fără speranţă…

Geneza 3:1-15  „Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?” Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.”  Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.”  Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri! dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat, deci, din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.  Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.  Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?”  El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi-a fost frică, pentru că eram gol şi m-am ascuns.”  Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?”  Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.”  Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom.” Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână.  Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”

  • Vestea bună este că orice om poate, dacă vrea, să-şi refacă relaţia cu Dumnezeu prin credinţa în Domnul Isus şi în  jertfa lui mântuitoare. Omul trebuie să creadă în Hristos să se pocăiască de păcatele din viaţa lui să mărturiseacă credinţa lui prin botez şi printr-o viaţă de slujire până la moarte.

Ev. Ioan 3:16  „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Ev. Marcu1:15  „El (Isus) zicea: „S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă, şi credeţi în Evanghelie.” Ev. Marcu 16:15-16 Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.  Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osîndit.

Biserica Domnului Isus luptă şi trebuie să lupte lupta cea bună a credinţei vestind Evanghelia Domnului Isus prin care oamenii sunt luminaţi şi chemaţi şi ajutaţi să vină din nou în unitate cu Dumnezeu.

  1. Unitatea în familie

Dumnezeu după ce la creat pe Adam a spus: „Geneza 2:18 Nu este bine ca omul să fie singur am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” A creat apoi pentru om o femeie , Eva şi a întemeiat prima familie.

Geneza 2:21-24 „Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.  Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.  Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie (ebr.: işa = femeie), pentru că a fost luată din om (ebr.: iş = bărbat).”  De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup.  EV. Matei 19:4-6 „Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască,  şi a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup?”  Aşa că nu mai Sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.”Apoi a spus: „Ce a unit Dumnezeu omul să nu despartă.” Familia a fost creată , întemeiată cu un scop precis. Geneza 1:27-28 „Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.  Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.”

Unitatea în familie este o mare binecuvântare. O familie unită este o familie puternică, fericită, împlinită ,cu rezultate deosebite , copiii cresc frumos şi pot să facă faţă cu succes mai târziu greutăţilor vieţii. Dar şi unitatea din familie a fost atacată de la început şi astăzi este deosebit de atacată, asediată, slăbită…pentruca planul Domnului prin familie să nu fie împlinit. Diavolul face tot ce poate să dezbine familiile ba chiar luptă pentru desfinţarea familiei…Multe familii se dezbină şi în zilele noastre din cauza banilor, beţiei, curviei, drogurilor, nerespectarea rolurilor în familie şi a responsabilităţilor, violenţei etc…Unitatea în familie este deplină şi poate să fie păstrată atunci când ambii soţi sunt credincioşi şi slujesc Domnului Isus potrivit cu învăţătura Sfintelor Scripturi. Asta înseamnă că ei au acelaşi Dumnezeu , aceleaşi valori şi acelaşi scop. Este nevoie de citirea Bibliei în familie şi rugăciune pentruca unitatea să fie păstrată .

1. Unitatea în poporul lui Dumnezeu

Importanţa acestei unităţi se vede de la ieşirea poporului Israel din robia Egipteană şi drumul spre Canaan , cucerirea Canaanului dar şi din greutăţile , înfângerile lor, provocate din lipsa de unitate.

Importanţa unităţii se mai vede şi la construirea Cortului întâlnirii , a Templului şi apoi reconstruirea din vremea lui Ezra , Neemia dar şi problemele care le-au avut din lipsa de unitate.

Poporul Domnului a fost este şi va fi vulnerabil fără unitate.

  • Unitatea în biserica locală

Unitatea în biserica locală este dată de credinţa în acelaşi Domn, acelaşi crez, bazat pe Sfânta Scriptură, acelaşi botez , acelaşi scop , aceleaşi valori, aceiaşi viziune , acceptarea şi respectarea rolului şi a responsabilităţilor încredinţate, potrivit cu slujba şi darul primit de la Dumnezeu.

Efeseni 4:1-16  „Vă sfătuiesc, deci, eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, cu toată smerenia şi blândeţa, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste,  şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.  Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre.  Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.  Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.  Dar fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos.  De aceea este zis: „S-a suit sus, a luat robia roabă, şi a dat daruri oamenilor.” Şi acest: „S-a suit” ce înseamnă decât că înainte Se pogorâse în părţile mai de jos ale pământului?  Cel ce S-a pogorât, este acelaşi cu cel ce s-a suit mai presus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile.  Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,  până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos;  ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire;  ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.  Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceiace dă fiecare încheitură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.”

În unitate o biserică locală chiar mică ca număr de membri şi fără resurse materiale deosebite, este totuşi puternică , biruitoare şi roditoare . O lumină pentru locul în care se află.

Ev. Matei 18:20 ”Căci acolo unde Sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, Sunt şi Eu în mijlocul lor.” Matei 16:18   „Şi Eu… voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.”

În biserica locală unitatea este în pericol atunci când membri ei nu mai înţeleg , cred şi trăiesc Biblia la fel. Unitatea este în pericol ori de câte ori membrii bisericii trăiesc în păcate , nu vor să se pocăiască şi nu se face disciplină cu ei.

Unitatea este ameninţată şi atunci când apar între credincioşi nemulţumiri, cârtiri, bârfe, mândrii, lupte pentru conducere,neascultare….

1 Corinteni 1:10 ”Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi desbinări între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvârşit într-un gând şi o simţire.”

  • Unitatea între bisericile locale şi creştini în general

Este dată tot de credinţa în acelaşi Domn şi Mântuitor Isus Hristos, lucrarea în credincişi a aceluiaşi Duh Sfânt, credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu – Biblia , citirea şi înţelegerea ei la fel , scopuri comune…

Să ne cercetăm acum fiecare. Avem unitate cu Domnul? Trăim în părtăşie cu El? Suntem gata să facem ce depinde de noi pentru a trăii în unitate cu Dumnezeu? Dar în familie trăim în unitate?

Cum stau lucrurile în ce priveşte unitatea din biserica locală? Ţinem la unitate? O promovăm? Suntem factori de unitate sau de dezbinare?

Ilustraţie – Lucrează în unitate

În anul 1944 imediat dupa încheierea celui de al II –lea Război Mondial, un mare comedian a fost invitat la un spital unde urma să prezinte un spectacol pentru veteranii de război internaţi acolo. Acest actor de comedie a încercat să se scuze, pentru că în aceeaşi zi avea programate mai multe emisiuni radio. Organizatorul spectacolului l-a asigurat însa că va aranja showul în asa fel încît va ajunge la timp pentru emisiunile radio. Dupa ce a primit aceasta asigurare, actorul a acceptat sa mearga la spitatul care l-a invitat unde si-a prezentat numarul. Cînd si-a încheiat spectacolul, audienta, într-o stare de extaz aplauda continuu solicitînd înca un numar. Organizatorul spectacolului stia ca actorul este într-o mare criza de timp si trebuie sa ajunga repede la emisiunile lui de radio. Cu toate aceatea ,ceea ce a urmat a fost o mare surpriza. Actorul s-a întors si a mai prezentat inca alte doua numere din spectacol.  Si dupa aceste numere, veteranii prezenti au aplaudat frenetic.În acele momente  organizatorul spectacolului s-a apropiat de actorul ce parea profund miscat si i-a zis: „Ai fost extraordinar; dar acum esti în mare întîrziere!  Nu numai ca nu vei mai putea ajunge la radio pentru emisiunile programate,dar si timpul pentru aceste emisiuni a trecut!” Cînd actorul a fost întrebat cum de a luat aceasta decizie de a anula emisiunile radio în favoarea spectacolului de la spital, acesta nu a dat nici un raspuns, ci doar si-a îndreptat degetul spre randul din fata, identificand doi soldati care în timpul razboiului si-au pierdut fiecare cate o mana. Pentru ca nu puteau aplauda individual, acestia au început sa aplaude folosind fiecare mana sanatoasa. Acesti soldati erau asa de entuziasmati încat s-au ridicat primii în picioare si impreunand mainile sanatoase, au aplaudat cu frenezie. Bucuria de pe fetele lor si modul ales pentru a o exprima, l-a determinat pe actorul de comedie sa-si continuie spectacolul. Traim într-o societate individualista unde lipseste cooperarea. Biserica are o nevoie continua de oameni care sa fie gata sa aloce mai mult timp, să cheltuiască mai multi bani şi punând împreună tot ceea ce au primit, să împlinească misiunea ce le-a fost încredinţată.

Să ne rugăm pentru unitate: Doamne ajută-ne să trăim în unitate cu Tine , în unitate în familiile noastre şi în unitate în Biserică. Amin!!!

pastor misionar Teodor Groaza

Biserica ,,Speranţa” Vişeu de Sus

Schimbări în viaţa oamenilor botezaţi cu Duhul Sfânt sau plini de Duhul Sfânt

Publicat de elpizein pe mai 20, 2010
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , , , , , , , .

Text Faptele apostolilor 2:1-4

Mulţi zic că o schimbare reală , adevărată , de durată, în viaţa oamenilor păcătoşi, nu este posibilă. Eşecurile celor ce încearcă să scape de un anumit comportament rău , tipar de gândire şi comportament greşit, sunt aduse ca un argument puternic. Dar adevărul este doar că omul singur prin propria lui putere nu se poate schimba în bine . Însă omul se poate totuşi schimba oricât ar fi de rău, de păcătos şi se poate schimba în bine , pentru totdeauna, în chipul Domnului Isus ,schimbare vizibilă ,reală , adevărată şi de dorit.

Schimbările din viaţa primilor creştini în ziua coborârii Duhului Sfânt sunt o dovadă grăitoare în acest sens.

Iată câteva dintre ele şi care pot să aibă loc şi în viaţa ta:

1. De la confuzie la încredere şi siguranţă deplină.

Foarte mulţi oameni trăiesc toată viaţa lor în confuzie , nesiguranţă şi neîncredere fie cu privire la viaţa lor de pe pământ fie cu privire la credinţa lor, veşnicia lor , relaţia lor cu Dumnezeu. Avem exemplul ucenicilor dinainte de înălţarea Domnului la Cer.

Luca 24:15-27  „Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei.  Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască. El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti.  ,,Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?” –  „Ce?” le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.  Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osîndit la moarte, şi L-au răstignit?”  Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.  Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt,  nu I-au găsit trupul, şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu. Unii din cei ce erau cu noi, s-au dus la mormânt, şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”  Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?” Şi a început de la Moise, şi de la toţi proorocii, şi le-a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.”

Dar iată creştinii botezaţi cu Duhul Sfânt au o încredere neclintită , siguranţă deplină cu privire la cine sunt în şi prin Hristos , ce au primit , ce trebuie să facă.

2. De la teama de oameni la curajul de a vesti Evanghelia la orice făptură.

Ioan 20:19 ,,În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica Iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor, şi le-a zis: „Pace vouă!”

Foarte mulţi oameni sunt copleşiţi de tot felul de temeri şi mulţi se tem să se pocăiască iar alţii să mărturisească pe Domnul pentru-că se tem de oameni dar iată că cei botezaţi cu Duhul Sfânt chiar dacă înainte au fost fricoşi acum vestesc Evanghelia cu putere şi curaj la orice făptură.

3. De la limitele omeneşti, limite date de meseria lor (pescari), de religie, de naţionalitate, cultură , limbă,  la capacitatea de a vesti Evanghelia pe înţelesul multor naţionalităţi.

Fapte 2: 7-11 „Toţi se mirau, se minunau, şi ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia care vorbesc, nu Sunt Galileeni? Cum, deci, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? Parţi, Mezi, Elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudea, Capadocia, Pont, Asia, Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, Iudei sau prozeliţi, Cretani şi Arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!”

Unii oameni se bizuie pe înţelepciunea lor, alţii pe banii lor, alţii pe relaţiile lor, mulţi sunt fie mndri fie complexaţi de de lipsurile lor, dar creştinii plini de Duhul Sfânt primesc şi au capacitatea de a vesti Evanghelia pe înţelesul oamenilor care îi ascultă.

4. De la dezorganizare şi de la „cine este cel mai mare între noi” la organizare şi unitate în mărturisirea Cuvântului.

Ev. Marcu 9:33-35 „Apoi au venit la Capernaum. Când era în casă, Isus i-a întrebat: „Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?” Dar ei tăceau, pentru că pe drum se certaseră între ei, ca să ştie cine este cel mai mare. Atunci Isus a şezut jos, a chemat pe cei doisprezece, şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!”

Fapte 2:14 „Atunci Petru s-a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul, şi le-a zis: „Bărbaţi Iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta, şi ascultaţi cuvintele mele!”

Dacă nu ar fi fost lupta pentru putere, conducere, întâietate, multe Biserici ar fi rămas unite, creştinismul ar fi mai unit, familiile ar fi mai unite şi oamenii în general . Dar creştinii plini de Duhul Sfânt sunt organizaţi, smeriţi şi uniţi în mărturisirea lor, în convingeri, în trăire , în faţa provocărilor vieţii.

5. De la multe întrebări puse Domnului Isus la capacitatea de a da răspunsuri pe baza Scripturii oamenilor care pun întrebări.

Ev. Matei 24:3 „El a şezut jos pe muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte, şi I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?”

Ev. Ioan 21:21 „Petru s-a uitat la el şi i-a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?”

Fapte 1:8 „Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?”

Un om lipsit de prezenţa ori plinătatea Duhului Sfânt are multe întrebări cu privire la credinţă, mântuire, slujire, pocăinţă etc…dar oamenii botezaţi-plini de Duhul Sfânt au răspunsuri biblice .

Fapte 2:12-21 „Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă, şi ziceau unii către alţii: „Ce vrea să zică aceasta?” Dar alţii îşi băteau joc, şi ziceau: „Sunt plini de must!” Atunci Petru s-a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul, şi le-a zis: „Bărbaţi Iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta, şi ascultaţi cuvintele mele! Oamenii aceştia nu Sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi. Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel: „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa visuri! Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu, şi vor prooroci. Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum; soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită. Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.”

6. De la o religie naţională şi mântuire doar pentru Israel la o Evanghelie pentru toţi oamenii şi o mântuire pentru toţi cei ce vor chema (prin credinţă, rugăciune ) numele Domnului.

Ev. Ioan 4:9 „Femeia Samariteancă I-a zis: „Cum Tu, Iudeu, ceri să bei de la mine, femeie Samariteancă?” -Iudeii, în adevăr, n-au legături cu Samaritenii.”

Fapte 2:21 „Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.”

Creştinii plini de Duhul Sfânt nu se cred superiori altor oameni , nu sunt naţionalişti în sensul negativ căci ei au cetăţenie dublă una pământească şi alta cerească , iubesc pe toţi oamenii şi vestesc Evanghelia la toţi.

7. De la jertfele aduse la Templu , de la „umbre” la realitate , la jertfa de pe cruce şi învierea Domnului Isus.

Evrei 10:1  „În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe, care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie.”

Faptele Apostolilor 2:22-36 „Bărbaţi Israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi; pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul Hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege. Dar Dumnezeu L-a înviat, deslegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea. Căci David zice despre El: „Eu aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin. De aceea, mi se bucură inima, şi mi se veseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni în nădejde: căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor, şi nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea. Mi-ai făcut cunoscut căile vieţii, şi Mă vei umple de bucurie cu starea Ta de faţă.” cât despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat; şi mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi. Fiindcă David era prooroc, şi ştia că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de domnie, despre învierea lui Hristos a proorocit şi a vorbit el, când a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor, şi trupul lui nu va vedea putrezirea. Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi Suntem martori ai lui. Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi. Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: „Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea, pânăce voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.” Să ştie bine, deci, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi.”

8. De la mântuirea printr-o religie şi ascultarea de oameni la mântuirea prin Hristos şi ascultarea de El.

Fapte 2:37-43 „După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă, şi i-au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” „Pocăiţi-vă” le-a zis Petru „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce Sunt departe acum, în oricît de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna, şi zicea: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.” Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pîinii, şi în rugăciuni.  Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.”

Iubit cititor poate că eşti chiar acum măcinat de confuzie, neîncredere, teama de oameni , de moarte, de ziua de mâine, de limitele tale omeneşti, de lupta pentru putere şi lipsa de viziune, de întrebări la care încă nu ai răspuns , de o religie şi formă de evlavie dar care nu te-a schimbat cu nimic în bine . Ai obosit şi nu ştii ce să faci mai departe ori te complaci în starea în care eşti.  Vestea bună este că doar prin credinţa în Hristos Domnul şi prezenţa şi puterea Duhului Sfânt în viaţa ta, tu poţi să fii schimbat cu adevărat în bine, în asemănare cu Domnul Isus. Cheamă-L pe Domnul Isus în viaţa ta prin rugăciune şi ascultă de Cuvântul lui şi caută părtăşia , tovărăşia oamenilor credincioşi , evlavioşi ,schimbaţi de Domnul Isus prin Duhul Sfânt.

pastor misionar Groza Teodor

Biserica Baptistă „Speranţa” Vişeu de Sus