familie

Toate articolele etichetate familie

Crearea omului ca bărbat și femeie

Publicat de elpizein pe octombrie 6, 2013
Publicat în: Studiu biblic. Etichetat: , , , , , , , , .

Un lucru foarte important pe care-l observăm atunci când citim v. 27 din cap. 1 al cărții Geneza este că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu, dar și faptul că Dumnezeu l-a creat ca bărbat şi femeie. Crearea omului ca bărbat şi femeie arată chipul lui Dumnezeu prin câteva lucruri:
(1)  relaţii interpersonale armonioase;
(2)  egalitate între persoane şi egalitate ca importanţă;
(3)  diferenţe în rol și autoritate.

A.   Relaţii personale.
Dumnezeu nu a creat fiinţele umane pentru a trăi ca persoane izolate, ci, făcându-ne după chipul Lui, ne-a creat în aşa fel încât să putem realiza o unitate interpersonală atât în familie, cât și în Biserică. Unitatea dintre cele 2 persoane, dintre bărbat şi femeie îşi găseşte exprimarea deplină în căsătorie, unde soţul şi soţia devin din două persoane, una singură (Gen. 2:24). Unitatea aceasta nu este doar una de natură fizică; ea este în primul rând spirituală şi emoţională. De fapt, soțul și soția care s-au unit prin căsătorie sunt oameni pe care ,,Dumnezeu i-a unit.” (Mat. 19:6). Dar când unirea dintre un bărbat și o femeie se face în afara căsătoriei, este un mare păcat săvârșit, așa cum spune ap. Pavel, împotriva propriului trup (1 Cor. 6:16, 18-20 – de citit).
Un alt lucru pe care trebuie să-l accentuăm, despre căsătorie, este că unirea dintre soț și soție nu este o legătură temporară, ci una pe viață. Desfacerea acestei relații este urâtă de Dumnezeu așa cum găsim scris în Mal. 2:13-16. Căsătoria dintre un bărbat și o femeie este prezentată în aspectul ei spiritual de către ap. Pavel, ca o oglindire a relației dintre Cristos și Biserica Sa: ,,Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea” , ,,Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului” (Efes. 5:22, 25). Totuși, la unitatea spirituală a Bisericii, pe lângă cei căsătoriți, contribuie și cei necăsătoriți, astfel că această părtășie autentică contribuie la zidirea spirituală și creșterea purității Bisericii prin care trebuie să strălucească în lume caracterul lui Dumnezeu.   

B.   Egalitate ca persoane şi importanţă.
După cum Persoanele Trinităţii sunt egale în importanţa şi existenţa Lor ca Persoane distincte, tot aşa bărbaţii şi femeile au fost creaţi de Dumnezeu ca să fie egali ca importanţă şi persoane. Bărbaţii şi femeile sunt făcuţi în egală măsură după ,,chipul lui Dumnezeu” şi au o importanță egală şi o valoare egală înaintea lui Dumnezeu.
Egalitatea cu care au fost înzestraţi bărbaţii şi femeile este arătată într-un mod nou în Biserică. Duhul Sfânt este revărsat peste Biserică (F. A. 2:17-18), iar atât bărbaţilor cât şi femeilor li se dau daruri ca să slujească în moduri deosebite: ,,Şi fiecăruia (adică, bărbat și femeie) i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.” (1 Cor. 12:7).
Egalitatea ca persoane și importanță ar trebui să elimine orice fel de sentiment de mândrie sau de inferioritate dintre bărbații și femeile creștine. De fapt, nimeni n-ar trebui să se simtă mândru sau superior pt. că este bărbat și nimeni n-ar trebui să se simtă dezamăgit sau inferior pt. că este femeie.
Egalitatea noastră ca persoane înaintea lui Dumnezeu, ar trebui să ducă la o atitudine prin care bărbații și femeile să-și dea cinste unii altora. În Vechiul Testament întâlnim un bărbat care dă cinste unei femei. El spune că ,,Ea este mai de preț decât mărgăritarele” și că ,,femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.” (Prov. 31). Ap. Petru le dă ca exemplu, femeilor credincioase, pe Sara care-și cinstea soțul și-l numea ,,domnul ei.” Tot Petru îi îndeamnă pe soți să dea ,,cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor mosteni impreuna cu voi harul vietii…” (1. Pet. 3:7).
Egalitatea în biserică este subliniată şi prin ceremonia botezului. La Cincizecime au fost botezați atât bărbaţii cât și femeile care au crezut (Fapte 2:41) iar ap. Pavel detaliază lucrul acesta în Gal 3:27-28: ,,Toti care ati fost botezati pentru Hristos v-ati imbracat cu Hristos. Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte barbateasca, nici parte femeiasca, fiindca toti sunteti una in Hristos Isus.”  

C. Roluri diferite în familie şi biserică.
De-a lungul veşniciei, între Persoanele Trinităţii a existat egalitate în importanţă, personalitate şi divinitate, dar au existat şi diferenţe, ca urmare a rolurilor asumate. Cu toate că cele trei Persoane ale Trinităţii sunt egale în putere şi în toate celelalte atribute, Tatăl are o autoritate mai mare. În Trinitate, El are rolul de conducător. Tatăl trimite pe Fiul în lume. Fiul ascultă, vine și ne răscumpără prin moartea Sa pe crucea de la Golgota. După ce Fiul S-a înălțat la cer, vine Duhul Sfânt ca să echipeze și să dea putere Bisericii, ca să cerceteze lumea și să convingă despre păcat, neprihănire și judecată. Iată roluri diferite pe care le au cele trei Persoane în Trinitate.
Ap. Pavel când se uită la relaționarea Persoanelor în Trinitate și apoi la relația soț-soție, face următoarea declarație în 1 Cor. 11:3: ,,Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este Capul lui Hristos.” După cum Dumnezeu Tatăl are autoritate peste Fiul, cu toate că cei doi sunt egali în divinitate, tot aşa, spune Pavel, în căsătorie, soţul are autoritate asupra soţiei, cu toate că cei doi sunt egali ca persoane.
În Biserică rolurile bărbaților și ale femeilor diferă în unele domenii de slujire. Bărbații pot să cârmuiască biserica: ei pot fi păstori, prezbiteri, diaconi; pot să fie evangheliști, pe când femeile nu. Femeile pot sluji atât d.p.d.v. spiritual (rugăciune, post, cântări duhovnicești, mărturii), cât și d.p.d.v. material, de exemplu când biserica organizează o nuntă, o înmormântare, un botez, o masă agape.

D. Câteva implicaţii practice ale faptului că suntem creați bărbat și femeie
1) Niciodată nu avem voie să credem că în biserică există cetăţeni de mâna a doua: Bărbat sau femeie, negru sau alb, bogat sau sărac, sănătos sau bolnav, puternic sau slab, atractiv sau neatractiv, cu școală  sau fără școală. Toţi suntem egali ca valoare înaintea lui Dumnezeu și ar trebui să avem aceeaşi valoare unii în fața altora.
2) Când soţii încep să se comporte în mod egoist, aspru, sau chiar abuziv şi nemilos, trebuie să-şi dea seama că acesta este un comportament distructiv şi contrar scopurilor pe care le are Dumnezeu pentru ei. Soţii trebuie să împlinească poruncile N. T. de a-şi iubi soţiile, a le cinsti, a le trata cu delicateţe şi a le pune pe primul loc în interesele lor.
3) Când soţiile se răzvrătesc şi manifestă resentimente față de rolul de conducere în familie dat soţilor sau când se întrec cu soţii lor pentru a prelua conducerea în familie, atitudinea aceasta este un rezultat al păcatului şi va avea consecinţe distructive în căsătoria lor. O soţie care doreşte să se poarte în conformitate cu modelul lăsat de Dumnezeu trebuie să fie supusă soţului ei, să accepte ca el să fie conducătorul în casă şi să se bucure de acest fapt.
4) Dacă tirania din partea soţului şi uzurparea autorităţii de către soţie sunt greșeli de agresivitate, există şi alte două erori, numite greșeli de pasivitate. Privitor la soţ, eroarea este să nu iei iniţiativa în familie. Un asemenea soţ este tot mai absent (fie fizic, fie emoţional) de acasă, umplându-şi timpul aproape în totalitate cu preocupări străine familiei. Din partea soţiei, greşeala este să nu contribuie la procesul de luare a deciziilor în familie si să nu dorească să-şi îndrepte soţul, chiar dacă acesta face rău.
5) Soţul trebuie să ţintească spre un rol de conducător iubitor, delicat şi responsabil în familia lui. Soţia trebuie să ţintească spre un rol de supunere activă, inteligentă şi bucuroasă faţă de autoritatea soţului ei. Evitând ambele genuri de greşeli şi urmând modelul biblic, soţii şi soţiile vor descoperi adevărata bărbăţie şi adevărata feminitate biblică şi astfel vor reflecta tot mai deplin chipul lui Dumnezeu în viaţa lor.

(după http://www.misiune.ro; W. Grudem)

Săptămâna de rugăciune pentru Bisericile Creştine Baptiste din România – 2013

Publicat de elpizein pe decembrie 30, 2012
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , .

Tema: Eu şi casa mea
Familia este una dintre cele mai mari binecuvântări de care au parte oamenii aici pe pământ. De fapt, după legământul cu Dumnezeu in baza jertfei Domnului Isus, legământul de căsătorie este al doilea ca importanţă. În familie experimentăm cele mai frumoase și intime relaţii interumane posibile aici pe pământ.  Dar, de la căderea omului în păcat, familia este pentru mulţi oameni locul neînţelegerilor, al  certurilor și violenţei. Sfânta Scriptură ne învaţă că Dumnezeu, Cel Care a întemeiat familia, vrea să o binecuvinteze, iar diavolul vrea să o distrugă. În faţa atacurilor celui rău, fiecare familie are nevoie de protecţia și ajutorul lui Dumnezeu pentru a-şi împlini menirea şi pentru a se bucura de binecuvântarile Creatorului. În săptămâna aceasta, inspiraţi de Cuvântul lui Dumnezeu, ne vom ruga în mod special pentru familie.

Duminica- Eu şi casa mea vom sluji Domnului
Text – Iosua 24:1-15
Iosua afirmă că indiferent ce drum vor alege celelalte familii, el și casa vor rămâne lângă Domnul. În vremea de acum multe familii sunt influenţate de cei din jurul lor şi aleg calea lumii. Dar sunt şi familii, care asemenea lui Iosua și casei lui, rămân cu credincioşie şi perseverenţă lăngă Domnul indiferent de împrejurări.
Să mulţumim Domnului:
–         Pentru toate familiile sănătoase în credinţă;
–         Pentru familiile în care toţi sunt măntuiţi;
–         Pentru familiile în care toţi sunt implicaţi în slujire în Casa Domnului.
Să cerem de la Domnul îndurare şi har de mântuire:
–         Pentru familiile în care unii au plecat in lume;
–         Pentru familiile în care unii au slăbit în credinţă;
–         Pentru familiile în care sunt neînţelegeri;
–         Pentru mântuirea celor pierduti din casele noastre.

Luni – Va porunci casei lui să ţină Calea Domnului
Text: Geneza 18:17-19
Dumnezeu afirmă ca Avraam va fi o binecuvântare pentru toate neamurile pământului şi va porunci fiilor lui și casei lui să ţină Calea Domnului. Avraam a avut autoritate spirituală în familia lui. In vremea de acum sunt părinţi care s-au compromis din punct de vedere spiritual şi nu mai au autoritate morală în faţa casei lor. Dar, prin harul lui Dumnezeu, mai sunt şi bărbaţi credincioşi care au o mărturie frumoasă și care se bucură de autoritate spirituală in familie.
Să mulţumim Domnului:
–         Pentru toți părinţii care umblă pe Calea Domnului;
–         Pentru toți părinţii care au autoritate spirituală în familie;
–         Pentru toate familiile care ţin Calea Domnului.
Să cerem de la Domnul:
–         Har de pocăinţă pentru părinţii care şi-au pierdut autoritatea spirituală în familie; –         Vreme de cercetare pentru familiile care au părăsit Calea Domnului;
–          Mântuire pentru cei care au avut bunici sau părinţi credinciosi.

Marţi – Altar în familie
Text- Iov 1:1-5
Iov veghea asupra copiilor lui şi după fiecare eveniment în familie fiecare copil era adus înaintea Domnului la altar pentru jertfa de sfinţire. In vremea de acum mulţi părinţi nu mai au timp să vegheze asupra copiilor lor, iar altarul din familie este neglijat sau a fost uitat de tot.  Prin harul lui Dumnezeu sunt însă și familii care veghează asupra copiilor și altarul Cuvântului şi rugăciunii adună toată familia înaintea Domnului.
Să mulţumim Domnului:
–         Pentru părinţii care au păstrat altarul în familie;
–         Pentru copiii care iubesc altarul Cuvântului şi rugăciunii;
–         Pentru tinerii credincioşi şi curaţi din familiile noastre.
Să ne rugăm Domnului:
–         Pentru părinţi care să dorească refacerea altarului din familie;
–         Pentru cercetarea Duhului in viaţa tinerilor care s-au indepărtat de Cuvânt şi rugăciune;
–          Pentru o viaţă curată şi sfântă în rândul tinerilor.

Miercuri – Tineri consacraţi în slujire
Text- 1 Samuel 7:1-6
In capitolul 6:13-21 citim ca oamenii din Bet-Şemeş, cu toate ca făceau parte din poporul lui Dumnezeu, nu au vrut sa păstreze chivotul la ei când au fost confruntaţi cu sfinţenia lui Dumnezeu. Cănd chivotul a ajuns în Chiriat Iearim, oamenii au înţeles că numai cine se sfinţeşte poate sta în prezenţa lui Dumnezeu. Dar din toata cetatea numai un singur tânăr, pe nume Eleazar, a acceptat să se sfinţească şi să treacă de partea Domnului. Consacrarea lui Eleazar a fost urmată de credincioşia şi statornicia lui în lucrare. În vremea de acum, tot mai puţini tineri sunt gata să se dedice în slujba Domnului. Pe plan mondial scade numărul băieţilor care aud şi ascultă chemarea Domnului la propovăduirea Evangheliei.
Să mulţumim Domnului:
–         Pentru tinerii care au auzit şi ascultat chemarea Domnului la slujire;
–         Pentru sfinţirea lucrătorilor tineri;
–         Pentru statornicia lor in slujire.
Să cerem de la Domnul:
–         Să deschidă inima tinerilor faţă de chemarea la slujire;
–         Să dea har și autoritate duhovnicească tinerilor care au intrat în lucare;
–         Să ridice în România o nouă generație de lucrători sfinţi şi statornici.

Joi – Familii care încurajează lucrătorii
Text- Faptele Apostolilor 18:23-28
Acuila şi Priscila au văzut potenţialul spiritual al lui Apolo şi l-au luat la ei acasă că sa-l ajute să crească în cunoaştere şi slujire. În urma investiţiei speciale a acestei familii, investiţie care a presupus cheltuieli materiale şi timp de studiu biblic,  tânărul Apolo devine mai eficient în lucrarea Evangheliei. În vremea de acum se poate observa că numărul familiilor care sunt gata să investească în creşterea lucratorilor este în scădere. Prin harul lui Dumnezeu au mai rămas încă familii care au inima deschisă pentru a investi în creşterea şi formarea lucrătorilor. Aceste familii sunt gata să sprijine atât tinerii care au chemare la slujire cât şi şcolile care pregătesc lucrători.
Să mulţumim Domnului:
–         Pentru tinerii care sunt gata să studieze în vederea slujirii;
–         Pentru familiile care investesc în formarea lucrătorilor;
–         Pentru şcolile din Cultul Baptist din Romania care pregătesc lucrători.
Să cerem de la Domnul:
–         Să binecuvinteze familiile care investesc in formarea lucrătorilor
–         Să cerceteze familiile care sunt nepăsătoare faţă de nevoia mare de lucrători;
–         Să binecuvinteze şcolile din cadrul Cultului nostru care pregatesc lucratori.

Vineri – Casa mea este casa lui Dumnezeu
Text: 2 Samuel 6:1-11
În vremea aceea împăratul David a dorit sa mute capitala spirituală a împărăţiei la Ierusalim şi în scopul acesta a hotărât să aducă din Chiriat Iearim chivotul lui Dumnezeu la Ierusalim. În loc să respecte Legea lui Dumnezeu cu privire la chivot, David a preluat metoda de la filisteni şi astfel chivotul a fost transportat cu un car tras de boi. Când s-a dezechilibrat carul și era să se răstoarne chivotul, Uza, care nu era sfinţit pentru această slujbă, a pus mâna să sprijine chivotul. În momentul acela Dumnezeu l-a pedepsit pe Uza cu o moarte năpraznică. Din momentul acela nici David şi niciuna dintre căpeteniile lui Israel n-au vrut să vină chivotul lui Dumnezeu la ei acasă. Singurul care a acceptat chivotul lui Dumnezeu la el acasă a fost Obed Edom din Gat. Datorită faptului că Obed Edom a facut din casa lui casa lui Dumnezeu, a venit binecuvăntarea lui Dumnezeu peste el și peste toată casa lui. Multe familii procedează şi azi ca David şi căpeteniile lui Israel – nu vor să facă din casa lor casa lui Dumnezeu. Dar sunt şi azi oameni ca Obed Edom care trăiesc acasă ca în prezenţă Domnului şi casele lor sunt adevărate case ale lui Dumnezeu.
Să mulţumim Domnului:
–         Pentru toate casele în care prezenţa lui Dumnezeu este reală;
–         Pentru toţi părinţii care îşi cresc copiii in prezenţa Domnului;
–         Pentru mărturia frumoasă a caselor binecuvântate de Dumnezeu.
Să cerem de la Domnul:
–         Vreme de pocăinţă peste casele care nu au o viaţă plăcută lui Dumnezeu;
–         Îndreptare în viaţa celor care sunt pocăiti numai de duminca, iar în restul săptămânii au o viaţă lumească;
–         Har de pocăinţă adevărată pentru copiii care s-au scârbit de pocăinţa făţarnică a părinţilor lor;
–          Cercetarea lui Dumnezeu peste toate familiilor din biserică în aşa fel încât fiecare casă a copiilor Lui să fie o casă a lui Dumnezeu.

Sâmbătă – Casa mea este casa oamenilor lui Dumnezeu
Text: Faptele Apostolilor 16:11-15
Atunci cănd Evanghelia a fost propovăduită pentru prima dată de apostolul Pavel în Europa, prima persoană care a primit credinţa a fost Lidia. Lidia a lucrat in domeniul afacerilor cu produse textile foarte scumpe (purpură) şi a avut o situaţie materială bună. Toată familia ei a crezut in Domnul Isus şi a primit botezul Nou Testamental. Odată predată Domnului împreună cu toată casa ei, Lidia a făcut din casa ei casa oamenilor lui Dumnezeu. Apostolul Pavel împreună cu toată echipa lui misionară au găzduit în casa Lidiei. Astăzi tot mai puţine familii sunt dispuse să-şi pună casa la dispoziţia oamenilor lui Dumnezeu. Primirea de oaspeţi acasă este tot mai mult înlocuită cu hotelul şi restaurantul. Oricât ar fi de convenabil hotelul sau restaurantul, ceea ce s-a pierdut este părtăşia din familie. Au mai rămas însă şi familii primitoare de oaspeţi pentru oamenii lui Dumnezeu.
Să mulţumimlui Dumnezeu:
–          Pentru familiile care îşi pun casele lor la dispoziţia oamenilor lui Dumnezeu;
–         Pentru familiile care vin în ajutorul lucrării misionare;
–         Pentru toate familiile care au deschis casele lor pentru plantare de biserici.
Să cerem de la Domnul:
–         Înţelepciune în administrarea caselor noastre;
–         Vreme de pocăinţă pentru cei care nu mai au casele deschise pentru nevoile lucrării lui Dumnezeu;
–         Binecuvăntări cereşti pentru toate casele în care se adună copiii lui Dumnezeu.

Duminică – Casa mea este locul unde oamenii se întorc la Dumnezeu
Text: Fapte 10:1-7; 23-24; 33-48
Corneliu era ofiţer în armata romană de ocupaţie a ţării sfinte. Spre deosebire de ofiţerii care atunci când sunt detaşaţi, sunt preocupaţi de băutură şi aventuri, Corneliu era preocupat de lucrurile spirituale. Dumnezeu îi ascultă rugăciunile şi îi deschide uşa să audă Evanghelia predicată de apostolul Petru. Corneliu însă este preocupat nu numai de mântuirea lui, ci şi de mântuirea altora. De aceea cheamă  rudeniile și prietenii să asculte Cuvântul lui Dumnezeu la el acasă. În felul acesta casa lui Corneliu devine locul în care oamenii aud Cuvântul şi se întorc la Dumnezeu. Bisericile noastre au mare nevoie de oameni ca şi Corneliu care să fie pasionaţi de mântuirea altora. Cu regret trebuie să recunoaştem că sunt familii cărora nu le pasă de mântuirea altora, nici măcar de mântuirea copiilor lor.
Să mulţumim lui Dumnezeu:
–         Pentru toţi credincioşii care se roagă pentru mântuirea altora;
–         Pentru cei care cheamă pe alţii la ascultarea Cuvântului;
–         Pentru toate casele în care se întorc oameni la Dumnezeu.
Să cerem de la Domnul:
–         Să pună pasiune în copiii Lui pentru mântuirea oamenilor;
–         Să deschidă uşa pentru Cuvânt în toate localităţile din Romania;
–         Să întărească mărturia şi evanghelizarea personală;
–         La început de an să binecuvinteze săptămânile de evanghelizare;
–         Să binecuvinteze toţi evangheliştii;
–         Să fie un seceriş bogat la aceste evanghelizări.
Având credinţa că Dumnezeu va împlini promisiunea făcută lui Avraam că în sămânţa lui, adică în Domnul Isus Hristos, va binecuvânta toate familiile pământului, ne rugăm să ne ajute să mijlocim în rugăciune pentru casele noastre, pentru bisericile noastre și peste ţara noastră.

Pastor Paul Negruţ, Vicepreşedinte cu educaţia biblică

Ajutor pentru căsătorie

Publicat de elpizein pe octombrie 26, 2010
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , .

Doresc să mă căsătoresc, dar …

Am douazeci si patru de ani, iubesc un tanar, dar daca ne vom casatori, voi zdrobi inima parintilor mei. Ma zbucium foarte mult si ma intreb in ce masura trebuie sa fiu supusa si ascultatoare parintilor mei?

… Uneori, noi descoperim voia lui Dumnezeu urmand sfaturile celor din jurul nostru, mai ales atunci cand acestia sunt crestini adevarati. Nimeni nu ne iubeste mai dezinteresat decat Dumnezeu si cei ce ne-au dat fiinta. De aceea, Dumnezeu ne vorbeste de multe ori prin parinti. Sunt sigur ca tu vrei sa faci voia Domnului in alegerea sotului potrivit. Te sfatuiesc sa analizezi cu atentie punctul de vedere al parintilor tai. Dupa aceea ia tu singura hotararea.

„Imprejurarile sunt numai usi pe care ni le pune inainte viata. Intotdeauna insa, noi suntem aceia care hotaram pe care din ele sa mergem mai departe. Iata de ce suntem responsabili!”

Mama mea este invalida si, in afara de mine, n-are pe nimeni care sa o ingrijeasca. De curand, am fost ceruta in casatorie de un baiat. El nu vrea sa o luam pe mama la noi, daca ne casatorim. Nu stiu ce sa fac si in afara de dumneavoastra nu am pe nimeni care sa ma sfatuiasca. Puteti sa ma ajutati?

Mie mi se pare ca te-ai imprietenit cu cineva care nu este prea milos din fire. Nu-mi place ca baiatul pe care-l iubesti te-a refuzat atat de categoric cand i-ai propus sa o ingrijiti impreuna pe mama ta!

Hotararea ta nu este greu de luat, daca doresti cu adevarat sa fii asa cum te vrea viitorul tau sot. Daca el nu este o fire prea compatimitoare nici de la natura si nici prin harul lui Dumnezeu, vei avea insa de a face toata viata cu un sot egoist si sever.

Daca tu ai fi fost invalida, iar mama ta sanatoasa, cum crezi ca s-ar fi comportat ea? Hotaraste-ti atitudinea dupa acest criteriu. Cu toate ca nu mi-o spui, presupun ca esti crestina, cel putin cu numele. Biblia te invata ca trebuie sa-i fii supusa barbatului tau (Efes. 5:22). Nu trebuie sa te casatoresti cu baiatul despre care mi-ai scris, daca nu accepti sa traiesti in aceasta supunere si sa-i impartasesti atitudinea in cazul de care mi-ai amintit. Te sfatuiesc sa ai o discutie deschisa cu logodnicul tau, sa-i arati responsabilitatea pe care o ai fata de mama ta si sa-i ceri sa o ia si asupra lui. Puneti apoi amandoi problema inaintea lui Dumnezeu, prin rugaciune.

Am 21 de ani si m-am indragostit de un barbat de 35 de ani. A fost deja casatorit si are 5 copii din prima casatorie. Spune ca ma iubeste, dar nu vrea sa divorteze de actuala lui sotie. Mi-a spus ca eu sunt adevarata lui dragoste. Il iubesc mult, dar am si eu doi copii. Va rog, ajutati-ma! Trebuie sa ma silesc sa-l uit sau trebuie sa-l fac sa aleaga?

Vai cum stie sa profite de tine! … Nu fi cea de a treia victima a acestui om. Este un „cuceritor” de profesie, care va ruina vietile tuturor femeilor care-i vor cadea in plasa. Nu te imbata cu apa rece si nu lua in seama falsele lui declaratii de amor. Da la Adam, … acesta este trucul pe care-l folosesc toti „Don Juan”-ii.

Esti tanara si ai toata viata inainte. Dumnezeu ti-a dat doi copii. Este mult mai bine sa te hotarasti sa-ti traiesti viata de acum inainte „fara idile”, decat sa faci din acest impostor tatal copiilor tai. Spui ca nebuniile din tineretea ta au trecut, dar nu explici cum de esti asa de sigura de aceasta. Ai avut cel putin doua aventuri, ceea ce nu se poate spune despre o femeie serioasa. Este timpul sa te hotarasti ce fel de femeie vrei sa fii! Pune-te la punct cu cele materiale si daruieste-le copiilor tai grija si atentia pe care o merita. Cauta sa-L primesti pe Domnul Isus. Alatura-te unei Biserici si Dumnezeu va compensa tragedia vietii tale de pana acum. Cine stie daca, purtandu-te cu cinste, nu vei primi de la Domnul un sot respectabil. In orice caz, nu-ti pierde cumpatul si nu te indragosti de primul barbat care-ti iese inainte…

Am fost ceruta in casatorie de un baiat. Natural, m-am simtit foarte flatata, mai ales ca are o foarte buna „situatie”, este bogat si are un fizic seducator. Sunt sigura insa ca nu il iubesc. El pare foarte dezinteresat tocmai in lucrurile spirituale, care pentru mine au o importanta foarte mare. Pot sa ma casatoresc cu el?

Nu! Daca o casatorie incepe numai dintr-un interes material sau sentimental, necazurile nu vor intirzia sa apara. O unire ca aceasta de care imi scrii tu isi va pierde puterea si farmecul imediat dupa luna de miere. Dragostea adevarata se cladeste pe respect reciproc si pe afinitati comune. Atractia fizica si sentimentala isi au bineinteles rolul lor in contractarea unei casatorii, dar nu trebuie sa confundam „piperul” cu „faina”. Altfel, vai de cei care vor trebui sa „consume” o astfel de casnicie! Dupa ceea ce mi-ai scris, banuiesc ca esti crestina si mergi regulat la Biserica. Cum ai putea trai cu un om pentru care lucrurile spirituale nu au nici un fel de valoare? In locul tau, eu as prefera mai degraba sa raman necasatorita, decat sa-mi leg viata de un om atat de nepotrivit!

Eu si logodnicul meu avem puncte de vedere diferite in problema religiei. Am stat impreuna de vorba si am hotarat ca fiecare sa fie liber sa-si urmeze religia lui. Nu credeti totusi ca este prea riscant sa mergem mai departe cu convingeri diferite? Ne iubim foarte mult si nu trebuie, credem noi, ca religia sa ne desparta. Dorim sa cunoastem si parerea dumneavoastra.

Parerea mea va fi bazata pe invatatura clara a Bibliei. Cu siguranta ca religia nu trebuie sa va desparta, dar tot atat de sigur este si faptul ca va trebuie o credinta comuna pentru a ramane uniti. Sau nu va dati seama cat de importanta este religia sau nu aveti, nici unul si nici celalalt, convingeri foarte definite. Religia presupune raspunsuri la problemele fundamentale ale existentei si reglementeaza toate celelalte sectoare ale vietii. Ea ne spune de unde am venit pe acest pamant, ce rost are viata noastra pe aceasta planeta si cum trebuie sa traim pentru ca destinatia noastra dupa moarte sa fie cea dorita. Exista ceva mai determinant ca religia !? Daca sunteti siguri ca „religia nu trebuie sa va desparta”, de ce imi mai cereti mie sfatul? Eu cred ca mai aveti multe dubii in privinta acestui subiect si, drept sa va spun, este normal sa fie asa. Va sfatuiesc foarte staruitor sa-L cautati din toata inima pe Isus Christos si sa nu va mai multumiti cu formele religioase. Incepeti prin a-L primi pe Christos ca Mantuitor personal. Incredintati-va vietile in mana Lui si va garantez ca atunci veti avea o partasie veritabila. Numai pe o astfel de temelie se poate cladi un camin trainic. Am vazut foarte multe casnicii desfacute din cauza diferentelor religioase. Biblia ne invata sa „nu ne injugam la acelasi jug cu cei necredinciosi”. Fii prudenta!

Tanarul care m-a cerut in casatorie pretinde ca este crestin. Daca m-as bizui pe cuvantul lui, m-as putea casatori cu el. Totusi, uneori mi se pare ca nu este un crestin adevarat si aceasta ma descurajeaza. Ma ingrozeste gandul ca as putea fi inselata. Pot sa-l cred pe cuvant sau nu?

Nu toti cei ce spun ca sunt crestini sunt si in realitate asa. Tu-mi scri ca el nu-ti spune intotdeauna adevarul. Nu ti-a trecut niciodata prin minte ca s-ar putea sa te minta tocmai atunci cand se declara crestin? Cinstea si onestitatea sunt bazele conduitei crestine. Odata, Domnul Isus a spus: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata” (Ioan 14:6; 18:37). Adevarul este intotdeauna acelasi. Daca tanarul de care-mi vorbesti te-a mintit o singura data, atunci el te poate minti oricand si despre orice. „Minciuna este un prost tovaras de drum.” Nu te insoti cu oricine.

Logodnicul meu este de o alta religie. Acum, cand ne facem planuri serioase de viitor, intampinam, pentru prima data, obstacole serioase. Trebuie sa continuam faurirea planurilor, chiar daca in domeniul religiei nu ne putem pune de acord, sau este mai bine sa o lasam balta?

Ar fi preferabil sa va rezolvati problemele legate de religie inaintea casatoriei, chiar daca pentru aceasta va trebui sa mai asteptati putin cu cununia… Acum ati intrat intr-o criza si sunteti pentru prima data constienti de existenta unui conflict de idealuri pe care nu stiti cum sa-l rezolvati. Se vor gasi destui care sa va sfatuiasca sa fiti de acord cu un … dezacord in problema religiei. Eu vreau sa va spun ca asa ceva nu exista! Pentru a avea o viata linistita si fericita este imperios necesar sa existe si o unitate a credintei. Crestinul este „un indragostit de Isus Christos” si toate celelalte iubiri trebuiesc subordonate acestei relatii. Un crestin crede in implicarea lui Dumnezeu in viata lui de fiecare zi. Credinta este mai mult decat un asentiment intelectual; este un angajament existential! …

Iubesc foarte mult o fata care lucreaza in acelasi birou cu mine. Ne-am plimbat de cateva ori impreuna si cred ca si ea ma iubeste. Nu sunt totusi sigur ca ceea ce simt eu pentru ea este „adevarata iubire”. Exista vreun mijloc prin care m-as putea verifica? Puteti sa ma ajutati in aceasta problema?

Conceptia generala, conform careia dragostea este un sentiment dulceag si vaporos, care nu trebuie si nici nu poate fi analizat, este foarte periculoasa si foarte daunatoare in acelasi timp. Ar fi foarte bine ca toti tinerii sa fie mai prudenti din acest punct de vedere. Statisticile arata ca una din patru casnicii sfarseste prin divort si este bine cunoscut ca o persoana divortata are foarte putine sanse sa mai gaseasca fericirea intr-o casatorie ulterioara. Primul sfat pe care ti-l dau este sa te asiguri ca aveti o credinta comuna, solida, in Isus Christos. Neintelegerile religioase se numara printre cele mai stanjenitoare probleme care apar de obicei dupa casatorie, mai ales atunci cand apar copiii. Va mai recomand sa verificati daca aveti puncte de vedere comune in cele mai multe probleme ale existentei. Gusturile voastre, prietenii vostri, distractiile si educatia asemanatoare vor cimenta si mai mult caminul vostru. In sfarsit, va sfatuiesc sa cercetati ceea ce spune Biblia despre casatorie. Daca nu vei intemeia o familie bazata pe aceste principii, riscurile sunt foarte mari. Daca insa va veti conforma Bibliei, casatoria va va fi o bucurie, iar caminul va fi „mai dulce din an in an”, chiar daca nivelul sentimentelor nu este la inceput „incandescent”. Nu te baza prea mult pe sentimente. Ca si in orice alt sector al vietii, ele ne pot insela si in problema casatoriei.

Billy Graham

Lupta pentru unitate

Publicat de elpizein pe iulie 20, 2010
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , .

Evanghelia după Ioan 17:21-24 ” Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi noi Suntem una,  Eu în ei, şi Tu în Mine; -pentruca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.  Tată, vreau ca acolo unde Sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.”

De multe ori oamenii mânaţi de diferite scopuri, interese, motivaţii , convingeri , iluzii, crezuri, …luptă pentru unitate. Dar de multe ori ei luptă pentru o unitate la rău şi nu luptă pentru unitatea la bine.

Dar de unde ştim când lupta noastră este o luptă pentru unitatea la bine?

Unitatea este o mare putere si binecuvântare atâta vreme cât oamenii sunt uniţi la bine dar deşi unitatea la rău are şi ea putere , ea este distructivă şi un blestem. Biblia ne învaţă că noi am fost creaţi pentru unitate dar nu pentru orice fel de unitate.

În ce relaţii avem nevoie de unitate, ce fel de unitate şi cum să luptăm pentru ea?

  1. Unitatea între om şi Dumnezeu
  • Dumnezeu la creat pe om pentru unitate cu El , părtăşie sfântă. Geneza 1:26 Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” Câtă vreme omul trăieşte în unire cu Domnul este un om înţelept, puternic, fericit, împlinit, biruitor, binecuvântat…
  • Dar unitatea dintre om şi Dumnezeu a fost pierdută şi este pierdută prin păcat. Şarpele- Diavolul la ispitit pe om să rupă prin păcat , neascultare, relaţia desăvârşită de unitate cu Domnul. Omul odată despărţit de Domnul este neâmplinit, nefericit, nemulţumit, robit, slab , fără bucurie şi fără speranţă…

Geneza 3:1-15  „Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?” Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.”  Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.”  Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri! dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat, deci, din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.  Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.  Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?”  El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi-a fost frică, pentru că eram gol şi m-am ascuns.”  Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?”  Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.”  Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom.” Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână.  Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”

  • Vestea bună este că orice om poate, dacă vrea, să-şi refacă relaţia cu Dumnezeu prin credinţa în Domnul Isus şi în  jertfa lui mântuitoare. Omul trebuie să creadă în Hristos să se pocăiască de păcatele din viaţa lui să mărturiseacă credinţa lui prin botez şi printr-o viaţă de slujire până la moarte.

Ev. Ioan 3:16  „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Ev. Marcu1:15  „El (Isus) zicea: „S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă, şi credeţi în Evanghelie.” Ev. Marcu 16:15-16 Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.  Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osîndit.

Biserica Domnului Isus luptă şi trebuie să lupte lupta cea bună a credinţei vestind Evanghelia Domnului Isus prin care oamenii sunt luminaţi şi chemaţi şi ajutaţi să vină din nou în unitate cu Dumnezeu.

  1. Unitatea în familie

Dumnezeu după ce la creat pe Adam a spus: „Geneza 2:18 Nu este bine ca omul să fie singur am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” A creat apoi pentru om o femeie , Eva şi a întemeiat prima familie.

Geneza 2:21-24 „Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.  Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.  Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie (ebr.: işa = femeie), pentru că a fost luată din om (ebr.: iş = bărbat).”  De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup.  EV. Matei 19:4-6 „Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască,  şi a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup?”  Aşa că nu mai Sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.”Apoi a spus: „Ce a unit Dumnezeu omul să nu despartă.” Familia a fost creată , întemeiată cu un scop precis. Geneza 1:27-28 „Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.  Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.”

Unitatea în familie este o mare binecuvântare. O familie unită este o familie puternică, fericită, împlinită ,cu rezultate deosebite , copiii cresc frumos şi pot să facă faţă cu succes mai târziu greutăţilor vieţii. Dar şi unitatea din familie a fost atacată de la început şi astăzi este deosebit de atacată, asediată, slăbită…pentruca planul Domnului prin familie să nu fie împlinit. Diavolul face tot ce poate să dezbine familiile ba chiar luptă pentru desfinţarea familiei…Multe familii se dezbină şi în zilele noastre din cauza banilor, beţiei, curviei, drogurilor, nerespectarea rolurilor în familie şi a responsabilităţilor, violenţei etc…Unitatea în familie este deplină şi poate să fie păstrată atunci când ambii soţi sunt credincioşi şi slujesc Domnului Isus potrivit cu învăţătura Sfintelor Scripturi. Asta înseamnă că ei au acelaşi Dumnezeu , aceleaşi valori şi acelaşi scop. Este nevoie de citirea Bibliei în familie şi rugăciune pentruca unitatea să fie păstrată .

1. Unitatea în poporul lui Dumnezeu

Importanţa acestei unităţi se vede de la ieşirea poporului Israel din robia Egipteană şi drumul spre Canaan , cucerirea Canaanului dar şi din greutăţile , înfângerile lor, provocate din lipsa de unitate.

Importanţa unităţii se mai vede şi la construirea Cortului întâlnirii , a Templului şi apoi reconstruirea din vremea lui Ezra , Neemia dar şi problemele care le-au avut din lipsa de unitate.

Poporul Domnului a fost este şi va fi vulnerabil fără unitate.

  • Unitatea în biserica locală

Unitatea în biserica locală este dată de credinţa în acelaşi Domn, acelaşi crez, bazat pe Sfânta Scriptură, acelaşi botez , acelaşi scop , aceleaşi valori, aceiaşi viziune , acceptarea şi respectarea rolului şi a responsabilităţilor încredinţate, potrivit cu slujba şi darul primit de la Dumnezeu.

Efeseni 4:1-16  „Vă sfătuiesc, deci, eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, cu toată smerenia şi blândeţa, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste,  şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.  Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre.  Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.  Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.  Dar fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos.  De aceea este zis: „S-a suit sus, a luat robia roabă, şi a dat daruri oamenilor.” Şi acest: „S-a suit” ce înseamnă decât că înainte Se pogorâse în părţile mai de jos ale pământului?  Cel ce S-a pogorât, este acelaşi cu cel ce s-a suit mai presus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile.  Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,  până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos;  ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire;  ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.  Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceiace dă fiecare încheitură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.”

În unitate o biserică locală chiar mică ca număr de membri şi fără resurse materiale deosebite, este totuşi puternică , biruitoare şi roditoare . O lumină pentru locul în care se află.

Ev. Matei 18:20 ”Căci acolo unde Sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, Sunt şi Eu în mijlocul lor.” Matei 16:18   „Şi Eu… voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.”

În biserica locală unitatea este în pericol atunci când membri ei nu mai înţeleg , cred şi trăiesc Biblia la fel. Unitatea este în pericol ori de câte ori membrii bisericii trăiesc în păcate , nu vor să se pocăiască şi nu se face disciplină cu ei.

Unitatea este ameninţată şi atunci când apar între credincioşi nemulţumiri, cârtiri, bârfe, mândrii, lupte pentru conducere,neascultare….

1 Corinteni 1:10 ”Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi desbinări între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvârşit într-un gând şi o simţire.”

  • Unitatea între bisericile locale şi creştini în general

Este dată tot de credinţa în acelaşi Domn şi Mântuitor Isus Hristos, lucrarea în credincişi a aceluiaşi Duh Sfânt, credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu – Biblia , citirea şi înţelegerea ei la fel , scopuri comune…

Să ne cercetăm acum fiecare. Avem unitate cu Domnul? Trăim în părtăşie cu El? Suntem gata să facem ce depinde de noi pentru a trăii în unitate cu Dumnezeu? Dar în familie trăim în unitate?

Cum stau lucrurile în ce priveşte unitatea din biserica locală? Ţinem la unitate? O promovăm? Suntem factori de unitate sau de dezbinare?

Ilustraţie – Lucrează în unitate

În anul 1944 imediat dupa încheierea celui de al II –lea Război Mondial, un mare comedian a fost invitat la un spital unde urma să prezinte un spectacol pentru veteranii de război internaţi acolo. Acest actor de comedie a încercat să se scuze, pentru că în aceeaşi zi avea programate mai multe emisiuni radio. Organizatorul spectacolului l-a asigurat însa că va aranja showul în asa fel încît va ajunge la timp pentru emisiunile radio. Dupa ce a primit aceasta asigurare, actorul a acceptat sa mearga la spitatul care l-a invitat unde si-a prezentat numarul. Cînd si-a încheiat spectacolul, audienta, într-o stare de extaz aplauda continuu solicitînd înca un numar. Organizatorul spectacolului stia ca actorul este într-o mare criza de timp si trebuie sa ajunga repede la emisiunile lui de radio. Cu toate aceatea ,ceea ce a urmat a fost o mare surpriza. Actorul s-a întors si a mai prezentat inca alte doua numere din spectacol.  Si dupa aceste numere, veteranii prezenti au aplaudat frenetic.În acele momente  organizatorul spectacolului s-a apropiat de actorul ce parea profund miscat si i-a zis: „Ai fost extraordinar; dar acum esti în mare întîrziere!  Nu numai ca nu vei mai putea ajunge la radio pentru emisiunile programate,dar si timpul pentru aceste emisiuni a trecut!” Cînd actorul a fost întrebat cum de a luat aceasta decizie de a anula emisiunile radio în favoarea spectacolului de la spital, acesta nu a dat nici un raspuns, ci doar si-a îndreptat degetul spre randul din fata, identificand doi soldati care în timpul razboiului si-au pierdut fiecare cate o mana. Pentru ca nu puteau aplauda individual, acestia au început sa aplaude folosind fiecare mana sanatoasa. Acesti soldati erau asa de entuziasmati încat s-au ridicat primii în picioare si impreunand mainile sanatoase, au aplaudat cu frenezie. Bucuria de pe fetele lor si modul ales pentru a o exprima, l-a determinat pe actorul de comedie sa-si continuie spectacolul. Traim într-o societate individualista unde lipseste cooperarea. Biserica are o nevoie continua de oameni care sa fie gata sa aloce mai mult timp, să cheltuiască mai multi bani şi punând împreună tot ceea ce au primit, să împlinească misiunea ce le-a fost încredinţată.

Să ne rugăm pentru unitate: Doamne ajută-ne să trăim în unitate cu Tine , în unitate în familiile noastre şi în unitate în Biserică. Amin!!!

pastor misionar Teodor Groaza

Biserica ,,Speranţa” Vişeu de Sus

Locul copiilor în familie

Publicat de elpizein pe februarie 8, 2010
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , , .


În abordarea acestui subiect, trebuie să încep cu o precizare, că sunt familii pe care Dumnezeu nu le-a binecuvântat deocamdată cu copii. Noi venim şi spunem: ,,Dumnezeu m-a binecuvântat cu o soţie bună.” Ce credeţi că se întreabă un tânăr, care de ani de zile se roagă pentru o soţie: „De ce nu mă binecuvintează Domnul şi pe mine?” Dar întrebarea nu-i bună. În timp ce unul spune că Dumnezeu l-a binecuvântat cu o soţie bună, celălalt trebuie să spună că Dumnezeu l-a binecuvântat deocamdată să nu aibă soţie. Pentru că, dacă sunt serios în relaţia cu Domnul şi Dumnezeu încă nu mi-a dăruit ceva, nu înseamnă blestem, ci binecuvântare.

Sunt familii pe care Dumnezeu le binecuvintează cu copii şi sunt altele pe care Dumnezeu deocamdată le-a binecuvântat să nu aibă copii. Înţeleg din Scriptură, că familia este familie, cu sau fără copii. Când Adam şi Eva au fost căsătoriţi, ei au devenit familie, nu au trebuit să aştepte primul copil şi apoi Dumnezeu să spună: „În sfârşit sunteţi binecuvântaţi!” Dacă unii vă doriţi copii şi încă nu îi aveţi, să nu vă consideraţi o familie de mâna a doua, ci să rămâneţi credincioşi lui Dumnezeu.

Am ajuns într-o biserică, la un serviciu de binecuvântare, unde mama s-a rugat: „Doamne, 13 ani m-am rugat pentru copilul acesta, şi îţi multumesc că mi l-ai dăruit.” Anul trecut, discutam cu o femeie cu teamă de Dumnezeu care spunea: „Domnule Iuga, eu am plecat în Germania, mi-am permis financiar să merg pe la cei mai buni medici, şi peste tot mi-au spus deschis: <<Doamnă, nu are rost sa vă luăm banii, nu se poate! Nu veţi avea copii niciodată.>>” Şi dânsa spunea: „Când am fost odată la un medic, aşa m-a umplut o ruşine şi am zis: <<Doamne, eu parcă am uitat de Tine şi m-am rugat acolo în cabinet în sufletul meu: ,,Doamne, mă încred în Tine, Tu ai putere!>>” Peste un an, m-am dus cu fetiţa în braţe şi am arătat-o medicului. El a spus: „Doamnă, aici noi nu ne pricepem, noi vorbim omeneşte.” Mare putere are rugăciunea!
Iar, dacă avem copii, trebuie să îi creştem. Acesta este cuvântul des folosit în Scriptură, în dreptul părinţilor: să ne creştem copiii. Cei care au copii trebuie să-i crească din toate punctele de vedere. O problemă mare în viaţă este să păstrezi echilibrul sau să acoperi toate domeniile.E o diferenţă aici în a creşte şi a lăsa să crească! Una este să creşti un pom şi alta e să laşi un pom să crească.

În Luca 2:52 este un verset pe care ar trebui să-l memorăm toţi: ,,Şi Isus creştea în înţelepciune, în statură şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor”. Aici este prezentarea generală a modului cum a crescut Isus. Isus creştea şi sunt amintite patru domenii, într-o anumită ordine. Dacă noi, românii, am fi scris, ştiţi cum scriam? Isus creştea în statură; primul lucru de care ne ocupăm noi romanii. Uitaţi-vă la toţi micuţii! Unde mă duc, în biserici sau în case tot subnutriţi văd, „puşcă pe ei”.

Eu am crescut într-o biserică de modă veche, tata şi mama ştiau, că înainte de ora 9 dimineaţa, noi trebuie să intrăm pe uşa bisericii. La biserică nu era nici măcar galeată cu apă. Ideea era: Te duci la Casa Domnului pentru închinare: nu ţi-e foame, nu ţi-e sete, nu ţi-e dor de codrul verde. Nu mişcai în front. Începea la ora nouă şi se termina când dădea Domnul. Când am intrat în slujire, i-am văzut cum veneau dimineaţă la biserică. Nu intrau bine în biserică şi aveau câte o pungă de aia ce foşnea. „Să îţi dea bunica pişcoturi? Mhh. Ţi-e sete? Mhh. Da grisine?” Şi pompau în ei, de dimineaţă până seara, nu cumva domnul Goe să sufere două ceasuri în biserică şi să iasă slăbuţ afară din Casa Domnului. Şi creşte copilul cu ideea că la biserică se manancă cel mai bine. Şi hai să mai mergem la bucătărie! N-o să spună la biserică. Hai să mergem la restaurant, acolo unde mâncăm bine: ăla vorbeşte şi eu mănânc.

În Scriptură, scrie că noi nu trebuie să neglijăm trupul, că trupul nostru este Templul Duhului Sfânt. Dar e importantă ordinea şi cum avem grijă. Uitaţi-vă la ordinea în care se investeşte în Isus Hristos: Isus creştea în înţelepciune. Eu, ca părinte, trebuie să spun: copilul meu trebuie să crească în înţelepciune. Dar cum pot să-l învăţ eu pe copilul meu să fie înţelept? Va trebui poate să mă gândesc să fiu eu înţelept, ca să îi fiu model de înţelepciune. Şi poate, va trebui să fac un studiu biblic despre înţelepciune şi poate că, voi ajunge la versetul acela care îl voi sublinia ,, Cine umblă cu înţelepţii, ajunge înţelept!” Dar cine umblă cu proştii? Păi, tot aşa ajunge, nu? Că regula Scripturii este: prietenii răi strică obiceiurile bune.

Isus creştea în înţelepciune, era primul lucru. Isus creştea şi în statură şi aici nu am numai aspecte negative, am şi pozitive. Unul din scandalurile, care îl aveam la un moment dat în casă, ştiţi care era? Cum să plece copiii mei cu sandwich făcut de mama la şcoală. Că nevasta mea, a avut ea nişte fixuri şi unul din ele a fost: „Câtă vreme staţi în casă la mine, vă dau mâncare sănătoasă, că nu ştiu pe mâna cui veţi pica şi veţi mânca E-uri destule.” Dar vă daţi seama, ce problemă e pentru un copil, ca el să meargă la şcoală cu sandwich, când ar putea mânca tot felul de „corcofenţe” din alea expirate de la butic. Era tragedie şi lacrimi. Dar să ştiţi că sunt unii parinţi, care n-au problemă cu asta. Doar e mult mai uşor: îi dai 3 lei să îşi cumpere dintr-o pungă din aia ce foşneşte, tot felul de chimicale ce colorează în acelaşi timp şi îngraşă liniştit. Şi după aceea, dai compania în judecată, că ei nu ţi-au spus că te îngraşi, dacă mănânci opt hamburgeri pe zi.

Trebuie să existe o creştere echilibrată în toate domeniile, în înţelepciune şi în statură ,,şi era tot mai plăcut”, cum? „înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.” Vă interesează ce imagine au copiii voştri înaintea oamenilor? Sigur că da, categoric! Dar întrebarea este: în ce grup vreau să fie copilul meu respectat? În toate grupurile nu cred că poate fi respectat. Mă interesează să aibă un nume mare între vagabonzi, între hoţi, între aurolaci sau între cei care sunt oameni morali, muncitori, harnici. Trebuie să selectezi grupul!

Ne dorim să fie mari în ochii oamenilor, dar este o ordine: Isus creştea în ochii lui Dumnezeu. Că poţi să nu valorezi nimic în ochii oamenilor, dar dacă eşti mare în ochii lui Dumnezeu, care e problema? Important este, dacă eşti mare înaintea lui Dumnezeu. Pentru că eu trebuie să cresc copilul şi va trebui să vin cu argumente: „Copile drag, tu nu ai voie sa faci asta! De ce? Pentru că asta te umileşte în ochii lui Dumnezeu. Şi când e vorba de pacat, o să spun: „Copile, păcatul e ruşinea popoarelor!”Dacă o să constat că neprihănirea înalţă o naţiune, asta înseamnă că înalţă un băiat sau o fată şi o să spun: ,,Preţuieşte neprihănirea, caut-o, urmăreşte-o pentru că asta te va face mare în ochii lui Dumnezeu!”

Apostolul Pavel spune: ,,Întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii, dacă este cu putinţă astupaţi-le gura celor ce vă vorbesc de rău, celor neştiutori şi proşti” dar cum? „trăind în neprihănire.” Când Dumnezeu are planuri, poţi fi mare ca Iosif în ochii lui Dumnezeu şi mare în ochii lui Faraon. Când Dumnezeu te are în vedere, poţi fi mare în ochii lui Dumnezeu ca Daniel şi poţi fi mare şi în ochii împăratului. Dar dacă trebuie să alegi între cele două, atunci alege să fii mare în ochii lui Dumnezeu.

Societatea ne spune cum să ne creştem copiii. Când s-a dat în România legea pentru protecţia copilului, am citit-o şi am fost invitat la o emisiune radio s-o comentez. Eu am crezut că e una micuţă, dar când mi-au scos-o din Monitorul oficial, era cam… Ştiţi care a fost concluzia mea după ce am citit legea aceea? Că cel mai mult, încearcă statul român, să protejeze copiii de părinţi, noi putem fi cei mai mari duşmani ai copiilor. Acum, vă mărturisesc, că un tată democratic, le-am adus copiilor legea acasă s-o citească, să ştie ce drepturi au, numai că am scris eu articolul I: ,,Legea este interpretată de tata” şi apoi le-am dat-o lor.

Se schimbă lumea asta, dar deocamdată se schimbă în rău. Şi vor veni tot mai multe legi, care ne vor cere, să abandonăm Cuvântul lui Dumnezeu şi să umblăm după legile unei societăţi imorale. Biblia nu se schimbă! Hotărârile lui Dumnezeu pentru creşterea copiilor rămân da şi Amin pentru totdeauna.

Odată, un înger al lui Dumnezeu vizitează o femeie, ca să ne dea un exemplu bun. Când o vizitează pe femeie, ştiţi ce face femeia? Merge şi discută repede cu bărbatul, dar nu zice: „Hei bărbate, ia zi tu, dacă ne-ar vizita Domnul pe noi, care crezi că e mai spiritual în casa asta, la cine ar veni?” Şi apoi să spună: „Haha… la subsemnata, că doar a venit, eşti zero, dispari!” Ea merge ca soţie supusă şi spune omului: „Uite m-a vizitat un om al lui Dumnezeu, mi-a dat o veste, că voi avea un copil, mi-a spus în ce condiţii. ” Şi ştiti ce face un bărbat înţelept? Foarte interesant, îngenunchează, şi nu spune: „Doamne, dar cum de te-ai dus la a mea în loc să vii la mine? Tu nu ştii cine îi capul familiei?” El spune: „Doamne, eu cred ce ai spus Tu, nu am nici o problemă că i-ai vorbit ei. Am o singură rugăminte, să mai vină o dată la noi îngerul şi să ne spună, ce să facem cu copilul.”

Păi, m-am gandit eu, n-o ştiut că un copil mic trebuie schimbat, trebuie să mănânce, trebuie îmbăiat, trebuie să îl pui să doarmă. Credeţi că la asta s-a referit? Doar erau atâtea femei în Israel, care ar fi spus: ,,dragă, dar te învaţ eu ce să faci cu copilul.” Ne spunea cineva că o să moară copilul, când i-am făcut prima baie. Că amândoi, şi eu şi soţia, când eu ziceam că apa e cam rece, ea turna să fie mai fierbinte. S-o uitat o vecină la noi, a venit şi a zis: ”Lăsaţi-l şi daţi copilul, îi fac eu prima baie!”. Copilul era dezbrăcat acolo, murea de frig. Şi până la urmă se găseşte cineva să îi ajute, nu asta e ideea. Ştiţi ce-a gândit omul acela? Dumnezeu ne dă un copil. El are un plan cu copilul acesta. Şi noi nu vrem să fim, pe lângă planul lui Dumnezeu.

Te-ai gândit vreodată, ca părinte, că Dumnezeu vrea să-ţi crescă copilul într-o direcţie şi tu te duci în alta. În zona noastră, am stabilit ca la programele de binecuvântare, să mă rog pentru orice copil, dacă vin părinţii în biserică. Eu vreau să-l întreb pe părintele acela: „Tu vrei să lupţi împotriva rugăciunilor mele toată viaţa? Eu mă voi ruga pentru copilul acesta ca să fie în voia lui Dumnezeu, să ajungă mântuit, să fie un slujitor a lui Dumnezeu. Tu ca părinte, vrei ca rugăciunea mea să fie împotriva ta toată viaţa? Dacă tu ai alte planuri pentru copil?” Şi asta începe să le deschidă mintea la oameni.

Copiii sunt ai noştri, dar nu sunt ai noştri. Noi putem fi ca fiica lui Faraon, care îi spune mamei lui Moise: ,,Ia copilul acesta, creşte-mi-l şi îţi voi plăti”. Cam acestea sunt cuvintele care trebuie să le audă din partea lui Dumnezeu, fiecare mamă şi fiecare tată. ,,Ia copilul acesta, creşte-mi-l Mie, pentru Împărăţia Mea, şi îţi voi plăti!” Într-o sală de copii la noi în biserică, am găsit un lucru care mi-a plăcut mult. Învăţătorii de la copii, de la o grupă au scris mare pe perete, pe un panou: ,,Ai noştri pentru o vreme, ai Domnului pentru totdeauna!” Pentru că aşa e, copiii se perindă, trec anii şi copii trec. Poate că aşa ar trebui să scriem noi în cameră la fiecare copil. E foarte important să îi creştem pentru Dumnezeu şi pentru Împărăţia Lui. Să îi creştem cu resursele pe care le avem. Dacă nu facem echilibrul dinainte, unii părinţi vor ajunge robii copiilor din punct de vedere material. „Copilul meu trebuie să aibă cei mai buni adidaşi, copilul meu trebuie să schimbe blugii. Vai! zice, de trei săptămâni nu i-am mai cumpărat calculator la copil, e vechi.” Oricum copiii nu sunt mulţumiţi, cum le-ai cumpărat, vor altceva şi altceva…

Ar trebui să învăţăm ceva de la Isus în relaţia cu ucenicii. Într-o zi, vine un ucenic şi zice: „Doamne Isuse, dă-le drumul, că dacă îi mai ţii aici, leşină de foame! Şi ei au ştiut un lucru: leşină, numai aici să nu leşine! Să nu vină ăştia de la ziar să zică: bă la adunare o leşinat ăştia, că au stat şi au ascultat Cuvântul. Interesul era imaginea lor, nu cumva să… Şi Domnul foarte simplu zice: ,,Daţi-le voi să mănânce!” Păi, zice: ,,Da de unde? Citesc în Biblie, în atâtea ocazii, cum Domnul are grijă.” Zice, mai un pic de untdelemn şi mai un pic de făină şi murim. Încrede-te în Domnul şi toarnă, nu e nici o problemă. Când pui ce ai la îndemâna lui Dumnezeu, întodeauna se produc miracole.

La un moment dat, poporul merge prin pustie. Apele erau amare. Noi criticăm uşor pe evrei, citim acolo simpu în Biblie că după trei zile nu au găsit apă şi au început să murmure. Dar acolo, erau femei gravide, copii mici, bătrâni, care nu mai puteau. Cred că au răbdat cam mult faţă de noi. Păi, unii nu puteau răbda două ceasuri în Biserică. Dumnezeu îi spune lui Moise: „Dar care îi problema? Ia băţul acela şi aruncă-l în apă.” Eu m-am gândit, oare câţi s-or fi împiedicat de băţul acela? Poate unul însetat, mai nervos i-o fi dat un şut cand o văzut că tot se împiedică de el. „Cine te-o mai pus şi pe tine aici?” Şi parcă aşa într-un mod ironic, Dumnezeu spune: „Moise ia bucata aia de lemn, băţul ăla de acolo uscat, aruncă-l în apă!” Şi Moise îl ia, îl aruncă în apă şi zice: „Beţi apă!” Apele s-au făcut dulci. Ce a avut băţul acela în el? Nimic! A fost pus la îndemâna lui Dumnezeu.

În condiţiile pe care le aveţi creşteţi copiii, aşa cum ne învaţă Cuvântul. Trebuie să îi creştem permanent, poate că asta e o problemă la părinţi, că nu putem lua pauză. Dar nu înseamnă să îi cicălim permanent, să le ţinem predici permanent. Există un proces de creştere şi, aş preciza şi lucrul acesta: creşterea unui copil cere efort. Pe copii trebuie să-i învăţăm totul, nu numai anumite lucruri. Noi, parinţii, trebuie să îi învăţăm să îl iubească pe Dumnezeu. Dar cine trebuie să îi înveţe să muncească? Păi, îmi zice unul, frate m-am căsătorit şi a facut nevasta mea prima ciorbă. Când am luat prima lingură, m-am gândit cât de mult o iubesc şi am înghiţit-o. Când am luat a doua lingură, m-am gândit la Golgota, cât o suferit Hristos pentru noi şi la a treia lingură m-am oprit şi am spus: „Iubire, te iubesc mult de tot, dar nu, nu se poate! Ai vrea să înveţi?” Dar nu ea era de vină, ştiţi cine era de vină, mama sa. Orice fetiţă mică la o anumită vârstă, vrea să îşi bage şi ea mâinile pe acolo, dar atunci o încurcă. „Nu, nu, nu! Lasă draga mamei, du-te tu, nu te murdări, că trebuie hainele spălate.” „Draga mamei, tu nu te ocupa de asta, că mama te face avocată la ONU.” Peste 15 ani, nu-i nici avocată la ONU, dar nici mâna pe lingură nu mai pune. Am auzit pe unul, că se şi lăuda cu: „fraţilor nu ştiu să bat un cui, credeţi-mă!” Ferească Domnul! Una e să nu poţi şi alta e să şi spui. Cine trebuie să îi înveţe munca pe copii? Nu să fie robul muncii, dar să îi înveţi măcar lucrurile elementare.

O rugăciune care trebuie să o facă părintele, în afară de sănăntate şi înţelepciune, este să îi prindeţi când vă ascund lucruri. Spuneţi Domnului deschis: „Doamne, eu nu pot fi cu ei peste tot. Când fac câte o şmecherie, fă cumva să aflu şi eu.” Funcţionează! Dacă te rogi sincer, o să rămână copiii blocaţi şi o să spună: „măi ăsta e ghicitor sau ce are?” Pentru că Dumnezeu într-un mod miraculos sau cum e nevoie, o să îţi facă ţie, parintelui de cunoscut. Ori dai o dată unde nu trebuie, ori greşeşti strada cu maşina. Mie mi se întamplă şi cu tinerii din biserică. Mă trezesc câte o dată că plec în oraş într-o direcţie şi ajung în alta. „Bă, ce caut eu pe strada asta?” Şi nu eram beat! Pe când să întorc maşina, văd doi porumbei din biserică pe stradă. „Hei! zic, acuma ştiu eu de ce am greşit.” Mă duc până în dreptul lor, las geamul în jos, mă uit la ei, să vadă că i-am văzut şi plec mai departe. Imediat sună telefonul: „Frate păstor, tot am vrut sa vă căutăm.” Dar… hm..de nu greşeam eu strada.. Aşa se întâmplă şi cu copiii!

Copiii trebuie disciplinaţi. Sunt lucruri care le plac copiilor noştri. Aşa-i? Şi atunci, de acolo să îl tai. Păi, vă spun, sunt copii care decât să îl tai de la calculator, mai bine zice „dă-mi o mamă de bătaie, urc pe pereţi şi apoi lasă-mă la calculator.” Şi spui: nu iubire, dar de ce să te bat eu, că eu te iubesc, îl şi mângâi dacă trebuie, zicând: „o săptămână nu vezi calculatorul” Îi în stare să turbe. Disciplina înseamnă acolo unde îl doare. Dar parinţii trebuie să încurajeze pe copiii. Au avut dreptate când mi-au spus într-o zi:”Tată, nu mi se pare că e treabă cinstită.” „Cum măi, nu e cinstită?” „Venim acasă şi spun, am luat 10 la fizică. Bine. Am luat 10 la… bine… bine…Vin mâine acasă, mi-o dat 9 la română, băăăăăă….şi de ce nu te bucuri de 10 cât te superi de 9?” Am venit eu cu argumentul: „Dacă Domnul ţi-a dat minte de 10 îi normal să iei 10, nu?” Dar totuşi ei aveau dreptate. Adică dacă fac bine, bucură-te că fac bine şi spune ,,Felicitări, ai făcut bine!” Să ştiţi că sunt copii care pe toată încurajarea lumii, nu dau cât dau pe un cuvânt de la tata. Când tata spune: „Bravo băiete! Îmi place de tine, sunt mândru de tine!” Când mama îi spune fetei: „Îmi place! Se vede că semeni cu mine. Adica nu… Ce îmi place de tine.” Cred că este important să încurajăm!

Noi trebuie sa îi sfătuim pe copii, vis-a-vis de însurătoare sau de măritiş, dar nu atunci când nu mai judecă pentru că sunt îndrăgostiţi, ci de mici trebuie să-i învăţăm în fiecare zi, ca atunci când vor fi mari, să facă alegerea în voia lui Dumnezeu. Atunci când baiatul vine şi spune „tată am găsit o fată” şi zici „băi arată-mi-o şi mie”. Te uiţi la fată şi spui: „băi eşti mai deştept ca taică-tu. Numai tu ai putut face alegerea asta, copilul meu.” De ce? Pentru că te-am învăţat eu. Da, te-am învăţat 20 de ani, nu acum când hormonii lucrau în tine.

Vine ziua în care îi încredinţăm în mâna celuluilalt, dar să îi pregătim pentru aceasta. Şi când îi încredinţăm, prin călăuzire divină, să-i încredinţăm. Să-i lăsăm în mâna lui Dumnezeu şi împreună cu celălalt să urmeze voia Domnului. Dumnezeu are binecuvântări pentru cei mici şi pentru cei mari şi aşteaptă ca toţi să fim copiii Lui. Şi mă rog lui Dumnezeu, ca toţi copiii Lui, să creştem frumos în toate privinţele. Acolo unde ne iese bine să spunem: ,,a Domnului este slava, gloria şi meritul!” Unde am greşit, să avem puterea să recunoaştem, să ne pocăim şi să îndrăznim. Dumnezeu încă mai are milă pentru noi şi casele nostre.

pastor Viorel Iuga