Avraam

Toate articolele etichetate Avraam

Întristarea după voia lui Dumnezeu

Publicat de elpizein pe aprilie 1, 2020
Publicat în: Meditatii. Etichetat: , , , , , , , , , .

Text: Geneza 23

„Avraam a venit s-o jelească pe Sara și s-o plângă.” (Gen. 23:2)
„Mângâiați-vă unii pe alții…” (1 Tesaloniceni 4:18)

Poate că citind titlul meditației de astăzi, ne vom întreba dacă există într-adevăr așa ceva. Răspunsul este afirmativ. Întristarea este sănătoasă și este un răspuns normal la moartea celor dragi sau la alte pierderi și dezamăgiri teribile.
Exeperiența lui Avraam este un exemplu de întristare după voia lui Dumnezeu. Când a murit Sara, a jelit-o ca pe ființa iubită pe care a pierdut-o. Apoi, printr-un act al credinței în promisiunea lui Dumnezeu, a cumpărat un loc de înmormântare în Hebron în loc să ducă corpul neînsuflețit al Sarei în țara lui de baștină. După ce-a înmormântat-o, s-a întors la responsabilitățile sale.
Din moment ce întristarea este naturală și sănătoasă, nu trebuie să ne simțim vinovați în urma ei. Oamenii binevoitori poate ne spun în aceste momente: „Nu te întrista. Cel iubit al tău este într-un loc mai bun, în cer.” Ori: „Încearcă să vezi și partea luminoasă a lucrurilor. Situația ta nu este mai rea ca a altora.” Toate acestea pot fi adevărate, dar vom simți în continuare foarte acut pierderea noastră. Și trebuie să ne întristăm. Totuși, în calitate de copil al lui Dumnezeu, trebuie să ne păstrăm întristările sub control, spunând Domnului ceea ce simțim, cerându-I ajutorul, concentrându-ne asupra nevoilor vieții, reluându-ne responsabilitățile. Amintirile dureroase se vor reîntoarce din când în când, și poate ne vor îndemna să ne retragem de la cerințele vieții. În vremuri ca acestea ar trebui să ne aducem aminte că Dumnezeu ne-a lăsat aici cu un scop: să ne închinăm Lui, să-I servim, și să-i ajutăm pe alții.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, întristările noastre pot deveni întristări după voia lui Dumnezeu.

„Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru.” (Isaia 40:1)

Întristarea se schimbă-n bucurie deplină.
Văd printre lacrimi mereu tot mai clar
Cum rana-i amară puțin o să țină.
Cu Isus trăi-voi eternitatea de har.
(Dennis De Haan)

Sufletul n-ar avea curcubeul dacă ochii n-ar avea lacrimi.

Herb Vander Lugt

Un nume nou legat de Dumnezeu

Publicat de elpizein pe noiembrie 18, 2017
Publicat în: Studiu biblic. Etichetat: , , , , , , , , , , , , .

TEXT: Genesa 32:1-12, 24-32; 35:1-5

Aproape un sfert din cartea Genesa este rezervată vieţii lui Iacov. Deşi documentele scrise pe care le avem din mileniul al II-lea î.Cr. nu ne prezintă vreun personaj cu numele de Iacov, totuşi în ele găsim suficiente dovezi care confirmă cadrul în care s-au desfăşurat întâmplările, aşa cum le găsim în cartea Genesei.
Din cap. 25 aflăm că Iacov s-a născut ţinându-l de călcâi pe fratele său geamăn Esau, de unde şi numele lui: ,,el a ţinut” sau ,,cel ce ţine (de călcâi)”. Iacov l-a ,,înlocuit” pe fratele său Esau, obţinând mai întâi dreptul de întâi născut, profitând de foamea fratelui său, şi apoi l-a înşelat (de aici o altă traducere a numelui său ,,înşelător”) pe tatăl său Isaac să-i dea binecuvântarea care era dată celui întâi născut.
Ştim din Deut. 21:16 că primul născut primea de două ori mai mult d.p.d.v. material şi primea poziţia socială şi religioasă de cap al familiei. Binecuvântarea dată de Isaac lui Iacov a fost de neschimbat, astfel că Iacov a devenit purtătorul promisiunii lui Dumnezeu şi moştenitorul Canaanului.
Din cap. 28 aflăm că Iacov a fugit din faţa mâniei lui Esau în Padan-Aram.

  1. Evenimentul central al vieţii lui Iacov a avut loc în timpul fugii lui spre N, la Betel. În timpce dormea a avut un vis cu o scară între cer şi pământ pe care urcau şi coborau îngerii lui Dumnezeu iar în vârful ei era Însuşi Domnul.

Dumnezeu îi promite ocrotirea Sa şi îi confirmă promisiunea făcută lui Avraam. Iacov face o juruinţă că dacă Domnul îl va ocroti în călătorie şi-l va aduce acasă, atunci El va fi Dumnezeul, Stăpânul lui. În plus Iacov îi promite a zecea parte din tot ceea ce va câştiga. S-a ţinut Dumnezeu de cuvânt? (de citit Gen. 30:43; 31:3). În timpul celor 20 de ani cât a stat la socrul său Laban, lui Iacov i s-au născut 11 fii şi o fiică.
În cap. 31 citim despre fuga lui Iacov împreună cu soţiile, copiii, robii, animalele şi cu tot ce agonisise în Haran. Laban i-a urmărit timp de 7 zile până i-a ajuns. În final au făcut un legământ, luându-L ca martor pe Dumnezeu. Laban i-a cerut lui Iacov să le trateze cum se cuvine pe fetele lui şi să nu-şi mai ia vreo soţie. Legământul a fost pecetluit prin ridicarea unei movile la Miţpa care a slujit ca mărturie dar şi ca graniţă a ţinuturilor lor.
În cap. 32 Iacov îşi continuă drumul până la Mahanaim unde întâlneşte o oaste de îngeri. Apoi Iacov s-a pregătit pt. înfricoşătoarea întâlnire cu fratele său Esau. Pe măsură ce se apropia de ţară se temea de răzbunarea fratelui său. În primul rând, Iacov a trimis soli la Esau cu urări de pace. Apoi când a auzit că Esau îi venea în întâmpinare cu 400 de oameni s-a speriat aşa de tare încât şi-a împărţit familia în 2 grupuri, astfel încât dacă primul era distrus, celălalt să poată scăpa.
Este interesantă schimbarea pe care o vedem în caracterul lui Iacov, după anii petrecuţi de la momentul înşelării lui Esau (de citit cap. 32:4, 5). Dacă în tinereţe a vrut totul pt. sine, acum era dispus să dea din bogăţiile lui. Dacă în tinereţe a dorit să aibă întâietatea, acum îl numeşte pe Esau ,,domnul meu” şi pe sine ,,rob.”

v. 9-12 ne prezintă rugăcinea lui Iacov pornită dintr-o nevoie disperată de protecţie divină. Rugăciunea este bazată pe legământul pe care Dumnezeu Îl făcuse cu înaintaşii lui Iacov şi cu el. O rugăciune făcută cu smerenie:

– Iacov se vede mic faţă de îndurările şi credincioşia lui Dumnezeu;
– Iacov se declară rob al lui Dumnezeu;
– Iacov recunoaşte prosperitatea pe care a adus-o Domnul în viaţa lui;
– Iacov cere salvare din partea Domnului;
– Iacov îşi arată temerile, în legătură cu Esau, nu numai faţă de el ci şi faţă de familia lui;
– Iacov se bazează pe promisiunile lui Dumnezeu.

  1. Un alt eveniment deosebit în viaţa lui Iacov s-a petrecut în noaptea care a urmat (v. 24-31). La Peniel a luat parte la o luptă până în revărsatul zorilor. Acel străin cu care s-a luptat l-a biruit doar când i-a dislocat piciorul din şold. Acest incident este privit mai târziu în cap. 48:16 ca „răscumpărarea lui din orice rău.”

La Peniel Iacov primeşte un nume nou, un nume cu rezonanţă divină. Dumnezeu îi schimbă realmente numele în Israel (,,cel ce se luptă cu Dumnezeu” sau ,,Dumnezeu conduce”). Osea ne spune că persoana cu care s-a luptat a fost un înger.
Deşi Iacov a pierdut lupta fizic, el a câştigat o mare victorie spirituală. A învăţat să biruie prin înfrângere şi să fie puternic prin slăbiciune. Golit de propriul său eu şi de încredere în propria lui isteţime, el a recunoscut că era un înlocuitor, un înşelător.
Numele pe care vrem să-l construim fără Dumnezeu, alergând de dimineaţa până seara, nu-l putem lega de altceva decât de realizările noastre. Şi realizările noastre pot fi slăvite de oameni. Dar parcă auzim şi cuvintele Domnului Isus: ,,Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.” O răsplată din partea oamenilor care trece.
Iacov are o întâlnire personală cu Dumnezeu şi de aici putem învăţa paşii pocăinţei care trebuie să fie nelipsiţi în viaţa noastră:

  • În mod obligatoriu trebuie să am o întâlnire personală cu Dumnezeu;
  • Apoi urmează mărturisirea păcatelor. În lumina lui Dumnezeu trebuie scoase la iveală păcatele mele. Harul cel mare al lui Dumnezeu este că El ţi le iartă şi sângele lui Cristos te curăţeşte de orice păcat;
  • Apoi urmează naşterea din nou. Primeşti un nume nou, de copil al lui Dumnezeu. Primeşti pacea şi liniştea sufletului.
  • Apoi, aşa ca şi Iacov, eşti dispus să repari ceea ce ai stricat.
    Când sunt dispus să mă pocăiesc, Dumnezeu este dispus să înceapă să lucreze ceva nou pt. mine – o naştere din nou cu un nume nou. Dar atunci când Dumnezeu îţi dă un nume nou, El aşteaptă să trăieşti pe măsura numelui pe care l-ai primit.
    Adevărata binecuvântare este un nume nou legat de Dumnezeu, de ceea ce lucrează El în mine şi prin mine. În mine lucrează chipul Fiului Său, iar prin mine vrea să lucreze binecuvântarea pt. cei din jurul meu.
    Să nu uităm! Numele nou va avea o şi mai mare valoare în veşnicie, în Împărăţia lui Dumnezeu unde vrem să şedem la masă, să fim în părtăşie cu Avraam, Isaac şi Iacov. Bisericii din Pergam, Domnul Isus îi spune: ,,Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte.”

 

Săptămâna de rugăciune pentru Bisericile Creştine Baptiste din România – 2013

Publicat de elpizein pe decembrie 30, 2012
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , .

Tema: Eu şi casa mea
Familia este una dintre cele mai mari binecuvântări de care au parte oamenii aici pe pământ. De fapt, după legământul cu Dumnezeu in baza jertfei Domnului Isus, legământul de căsătorie este al doilea ca importanţă. În familie experimentăm cele mai frumoase și intime relaţii interumane posibile aici pe pământ.  Dar, de la căderea omului în păcat, familia este pentru mulţi oameni locul neînţelegerilor, al  certurilor și violenţei. Sfânta Scriptură ne învaţă că Dumnezeu, Cel Care a întemeiat familia, vrea să o binecuvinteze, iar diavolul vrea să o distrugă. În faţa atacurilor celui rău, fiecare familie are nevoie de protecţia și ajutorul lui Dumnezeu pentru a-şi împlini menirea şi pentru a se bucura de binecuvântarile Creatorului. În săptămâna aceasta, inspiraţi de Cuvântul lui Dumnezeu, ne vom ruga în mod special pentru familie.

Duminica- Eu şi casa mea vom sluji Domnului
Text – Iosua 24:1-15
Iosua afirmă că indiferent ce drum vor alege celelalte familii, el și casa vor rămâne lângă Domnul. În vremea de acum multe familii sunt influenţate de cei din jurul lor şi aleg calea lumii. Dar sunt şi familii, care asemenea lui Iosua și casei lui, rămân cu credincioşie şi perseverenţă lăngă Domnul indiferent de împrejurări.
Să mulţumim Domnului:
–         Pentru toate familiile sănătoase în credinţă;
–         Pentru familiile în care toţi sunt măntuiţi;
–         Pentru familiile în care toţi sunt implicaţi în slujire în Casa Domnului.
Să cerem de la Domnul îndurare şi har de mântuire:
–         Pentru familiile în care unii au plecat in lume;
–         Pentru familiile în care unii au slăbit în credinţă;
–         Pentru familiile în care sunt neînţelegeri;
–         Pentru mântuirea celor pierduti din casele noastre.

Luni – Va porunci casei lui să ţină Calea Domnului
Text: Geneza 18:17-19
Dumnezeu afirmă ca Avraam va fi o binecuvântare pentru toate neamurile pământului şi va porunci fiilor lui și casei lui să ţină Calea Domnului. Avraam a avut autoritate spirituală în familia lui. In vremea de acum sunt părinţi care s-au compromis din punct de vedere spiritual şi nu mai au autoritate morală în faţa casei lor. Dar, prin harul lui Dumnezeu, mai sunt şi bărbaţi credincioşi care au o mărturie frumoasă și care se bucură de autoritate spirituală in familie.
Să mulţumim Domnului:
–         Pentru toți părinţii care umblă pe Calea Domnului;
–         Pentru toți părinţii care au autoritate spirituală în familie;
–         Pentru toate familiile care ţin Calea Domnului.
Să cerem de la Domnul:
–         Har de pocăinţă pentru părinţii care şi-au pierdut autoritatea spirituală în familie; –         Vreme de cercetare pentru familiile care au părăsit Calea Domnului;
–          Mântuire pentru cei care au avut bunici sau părinţi credinciosi.

Marţi – Altar în familie
Text- Iov 1:1-5
Iov veghea asupra copiilor lui şi după fiecare eveniment în familie fiecare copil era adus înaintea Domnului la altar pentru jertfa de sfinţire. In vremea de acum mulţi părinţi nu mai au timp să vegheze asupra copiilor lor, iar altarul din familie este neglijat sau a fost uitat de tot.  Prin harul lui Dumnezeu sunt însă și familii care veghează asupra copiilor și altarul Cuvântului şi rugăciunii adună toată familia înaintea Domnului.
Să mulţumim Domnului:
–         Pentru părinţii care au păstrat altarul în familie;
–         Pentru copiii care iubesc altarul Cuvântului şi rugăciunii;
–         Pentru tinerii credincioşi şi curaţi din familiile noastre.
Să ne rugăm Domnului:
–         Pentru părinţi care să dorească refacerea altarului din familie;
–         Pentru cercetarea Duhului in viaţa tinerilor care s-au indepărtat de Cuvânt şi rugăciune;
–          Pentru o viaţă curată şi sfântă în rândul tinerilor.

Miercuri – Tineri consacraţi în slujire
Text- 1 Samuel 7:1-6
In capitolul 6:13-21 citim ca oamenii din Bet-Şemeş, cu toate ca făceau parte din poporul lui Dumnezeu, nu au vrut sa păstreze chivotul la ei când au fost confruntaţi cu sfinţenia lui Dumnezeu. Cănd chivotul a ajuns în Chiriat Iearim, oamenii au înţeles că numai cine se sfinţeşte poate sta în prezenţa lui Dumnezeu. Dar din toata cetatea numai un singur tânăr, pe nume Eleazar, a acceptat să se sfinţească şi să treacă de partea Domnului. Consacrarea lui Eleazar a fost urmată de credincioşia şi statornicia lui în lucrare. În vremea de acum, tot mai puţini tineri sunt gata să se dedice în slujba Domnului. Pe plan mondial scade numărul băieţilor care aud şi ascultă chemarea Domnului la propovăduirea Evangheliei.
Să mulţumim Domnului:
–         Pentru tinerii care au auzit şi ascultat chemarea Domnului la slujire;
–         Pentru sfinţirea lucrătorilor tineri;
–         Pentru statornicia lor in slujire.
Să cerem de la Domnul:
–         Să deschidă inima tinerilor faţă de chemarea la slujire;
–         Să dea har și autoritate duhovnicească tinerilor care au intrat în lucare;
–         Să ridice în România o nouă generație de lucrători sfinţi şi statornici.

Joi – Familii care încurajează lucrătorii
Text- Faptele Apostolilor 18:23-28
Acuila şi Priscila au văzut potenţialul spiritual al lui Apolo şi l-au luat la ei acasă că sa-l ajute să crească în cunoaştere şi slujire. În urma investiţiei speciale a acestei familii, investiţie care a presupus cheltuieli materiale şi timp de studiu biblic,  tânărul Apolo devine mai eficient în lucrarea Evangheliei. În vremea de acum se poate observa că numărul familiilor care sunt gata să investească în creşterea lucratorilor este în scădere. Prin harul lui Dumnezeu au mai rămas încă familii care au inima deschisă pentru a investi în creşterea şi formarea lucrătorilor. Aceste familii sunt gata să sprijine atât tinerii care au chemare la slujire cât şi şcolile care pregătesc lucrători.
Să mulţumim Domnului:
–         Pentru tinerii care sunt gata să studieze în vederea slujirii;
–         Pentru familiile care investesc în formarea lucrătorilor;
–         Pentru şcolile din Cultul Baptist din Romania care pregătesc lucrători.
Să cerem de la Domnul:
–         Să binecuvinteze familiile care investesc in formarea lucrătorilor
–         Să cerceteze familiile care sunt nepăsătoare faţă de nevoia mare de lucrători;
–         Să binecuvinteze şcolile din cadrul Cultului nostru care pregatesc lucratori.

Vineri – Casa mea este casa lui Dumnezeu
Text: 2 Samuel 6:1-11
În vremea aceea împăratul David a dorit sa mute capitala spirituală a împărăţiei la Ierusalim şi în scopul acesta a hotărât să aducă din Chiriat Iearim chivotul lui Dumnezeu la Ierusalim. În loc să respecte Legea lui Dumnezeu cu privire la chivot, David a preluat metoda de la filisteni şi astfel chivotul a fost transportat cu un car tras de boi. Când s-a dezechilibrat carul și era să se răstoarne chivotul, Uza, care nu era sfinţit pentru această slujbă, a pus mâna să sprijine chivotul. În momentul acela Dumnezeu l-a pedepsit pe Uza cu o moarte năpraznică. Din momentul acela nici David şi niciuna dintre căpeteniile lui Israel n-au vrut să vină chivotul lui Dumnezeu la ei acasă. Singurul care a acceptat chivotul lui Dumnezeu la el acasă a fost Obed Edom din Gat. Datorită faptului că Obed Edom a facut din casa lui casa lui Dumnezeu, a venit binecuvăntarea lui Dumnezeu peste el și peste toată casa lui. Multe familii procedează şi azi ca David şi căpeteniile lui Israel – nu vor să facă din casa lor casa lui Dumnezeu. Dar sunt şi azi oameni ca Obed Edom care trăiesc acasă ca în prezenţă Domnului şi casele lor sunt adevărate case ale lui Dumnezeu.
Să mulţumim Domnului:
–         Pentru toate casele în care prezenţa lui Dumnezeu este reală;
–         Pentru toţi părinţii care îşi cresc copiii in prezenţa Domnului;
–         Pentru mărturia frumoasă a caselor binecuvântate de Dumnezeu.
Să cerem de la Domnul:
–         Vreme de pocăinţă peste casele care nu au o viaţă plăcută lui Dumnezeu;
–         Îndreptare în viaţa celor care sunt pocăiti numai de duminca, iar în restul săptămânii au o viaţă lumească;
–         Har de pocăinţă adevărată pentru copiii care s-au scârbit de pocăinţa făţarnică a părinţilor lor;
–          Cercetarea lui Dumnezeu peste toate familiilor din biserică în aşa fel încât fiecare casă a copiilor Lui să fie o casă a lui Dumnezeu.

Sâmbătă – Casa mea este casa oamenilor lui Dumnezeu
Text: Faptele Apostolilor 16:11-15
Atunci cănd Evanghelia a fost propovăduită pentru prima dată de apostolul Pavel în Europa, prima persoană care a primit credinţa a fost Lidia. Lidia a lucrat in domeniul afacerilor cu produse textile foarte scumpe (purpură) şi a avut o situaţie materială bună. Toată familia ei a crezut in Domnul Isus şi a primit botezul Nou Testamental. Odată predată Domnului împreună cu toată casa ei, Lidia a făcut din casa ei casa oamenilor lui Dumnezeu. Apostolul Pavel împreună cu toată echipa lui misionară au găzduit în casa Lidiei. Astăzi tot mai puţine familii sunt dispuse să-şi pună casa la dispoziţia oamenilor lui Dumnezeu. Primirea de oaspeţi acasă este tot mai mult înlocuită cu hotelul şi restaurantul. Oricât ar fi de convenabil hotelul sau restaurantul, ceea ce s-a pierdut este părtăşia din familie. Au mai rămas însă şi familii primitoare de oaspeţi pentru oamenii lui Dumnezeu.
Să mulţumimlui Dumnezeu:
–          Pentru familiile care îşi pun casele lor la dispoziţia oamenilor lui Dumnezeu;
–         Pentru familiile care vin în ajutorul lucrării misionare;
–         Pentru toate familiile care au deschis casele lor pentru plantare de biserici.
Să cerem de la Domnul:
–         Înţelepciune în administrarea caselor noastre;
–         Vreme de pocăinţă pentru cei care nu mai au casele deschise pentru nevoile lucrării lui Dumnezeu;
–         Binecuvăntări cereşti pentru toate casele în care se adună copiii lui Dumnezeu.

Duminică – Casa mea este locul unde oamenii se întorc la Dumnezeu
Text: Fapte 10:1-7; 23-24; 33-48
Corneliu era ofiţer în armata romană de ocupaţie a ţării sfinte. Spre deosebire de ofiţerii care atunci când sunt detaşaţi, sunt preocupaţi de băutură şi aventuri, Corneliu era preocupat de lucrurile spirituale. Dumnezeu îi ascultă rugăciunile şi îi deschide uşa să audă Evanghelia predicată de apostolul Petru. Corneliu însă este preocupat nu numai de mântuirea lui, ci şi de mântuirea altora. De aceea cheamă  rudeniile și prietenii să asculte Cuvântul lui Dumnezeu la el acasă. În felul acesta casa lui Corneliu devine locul în care oamenii aud Cuvântul şi se întorc la Dumnezeu. Bisericile noastre au mare nevoie de oameni ca şi Corneliu care să fie pasionaţi de mântuirea altora. Cu regret trebuie să recunoaştem că sunt familii cărora nu le pasă de mântuirea altora, nici măcar de mântuirea copiilor lor.
Să mulţumim lui Dumnezeu:
–         Pentru toţi credincioşii care se roagă pentru mântuirea altora;
–         Pentru cei care cheamă pe alţii la ascultarea Cuvântului;
–         Pentru toate casele în care se întorc oameni la Dumnezeu.
Să cerem de la Domnul:
–         Să pună pasiune în copiii Lui pentru mântuirea oamenilor;
–         Să deschidă uşa pentru Cuvânt în toate localităţile din Romania;
–         Să întărească mărturia şi evanghelizarea personală;
–         La început de an să binecuvinteze săptămânile de evanghelizare;
–         Să binecuvinteze toţi evangheliştii;
–         Să fie un seceriş bogat la aceste evanghelizări.
Având credinţa că Dumnezeu va împlini promisiunea făcută lui Avraam că în sămânţa lui, adică în Domnul Isus Hristos, va binecuvânta toate familiile pământului, ne rugăm să ne ajute să mijlocim în rugăciune pentru casele noastre, pentru bisericile noastre și peste ţara noastră.

Pastor Paul Negruţ, Vicepreşedinte cu educaţia biblică