Text: Geneza 23

„Avraam a venit s-o jelească pe Sara și s-o plângă.” (Gen. 23:2)
„Mângâiați-vă unii pe alții…” (1 Tesaloniceni 4:18)

Poate că citind titlul meditației de astăzi, ne vom întreba dacă există într-adevăr așa ceva. Răspunsul este afirmativ. Întristarea este sănătoasă și este un răspuns normal la moartea celor dragi sau la alte pierderi și dezamăgiri teribile.
Exeperiența lui Avraam este un exemplu de întristare după voia lui Dumnezeu. Când a murit Sara, a jelit-o ca pe ființa iubită pe care a pierdut-o. Apoi, printr-un act al credinței în promisiunea lui Dumnezeu, a cumpărat un loc de înmormântare în Hebron în loc să ducă corpul neînsuflețit al Sarei în țara lui de baștină. După ce-a înmormântat-o, s-a întors la responsabilitățile sale.
Din moment ce întristarea este naturală și sănătoasă, nu trebuie să ne simțim vinovați în urma ei. Oamenii binevoitori poate ne spun în aceste momente: „Nu te întrista. Cel iubit al tău este într-un loc mai bun, în cer.” Ori: „Încearcă să vezi și partea luminoasă a lucrurilor. Situația ta nu este mai rea ca a altora.” Toate acestea pot fi adevărate, dar vom simți în continuare foarte acut pierderea noastră. Și trebuie să ne întristăm. Totuși, în calitate de copil al lui Dumnezeu, trebuie să ne păstrăm întristările sub control, spunând Domnului ceea ce simțim, cerându-I ajutorul, concentrându-ne asupra nevoilor vieții, reluându-ne responsabilitățile. Amintirile dureroase se vor reîntoarce din când în când, și poate ne vor îndemna să ne retragem de la cerințele vieții. În vremuri ca acestea ar trebui să ne aducem aminte că Dumnezeu ne-a lăsat aici cu un scop: să ne închinăm Lui, să-I servim, și să-i ajutăm pe alții.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, întristările noastre pot deveni întristări după voia lui Dumnezeu.

„Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru.” (Isaia 40:1)

Întristarea se schimbă-n bucurie deplină.
Văd printre lacrimi mereu tot mai clar
Cum rana-i amară puțin o să țină.
Cu Isus trăi-voi eternitatea de har.
(Dennis De Haan)

Sufletul n-ar avea curcubeul dacă ochii n-ar avea lacrimi.

Herb Vander Lugt