decembrie | 2013 | BISERICA BAPTISTĂ SPERANŢA VIŞEU DE SUS

Text: Luca 2:14 „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.”

Puteți să-i întrebați pe cei din jur ce înseamnă pentru ei Nașterea Domnului și veți primi cu siguranță tot felul de răspunsuri: o sărbătoare religioasă, o ocazie de a face și a primi cadouri, un prilej de distracție cu prietenii etc. Din nefericire Persoana principală este cel mai adesea uitată. La drept vorbind, pe cine mai interesează nașterea unui copilaș într-o iesle de vite? Dincolo de ,,ambalajul” cu care este învelit, de controversele și speculațiile țesute în jurul său, Crăciunul reprezintă unul dintre cele mai importante și mai extraordinare evenimente din toată istoria omenirii: DUMNEZEU A COBORÂT PE PĂMÂNT.” Cu mult timp în urmă, primii oameni creați de Dumnezeu, Adam și Eva, s-au lăsat amăgiți de Satan și au fost neascultători. Prin ei, rasa umană a perpetuat și a multiplicat păcatul. Acesta l-a dus pe om în sclavie, i-a distrus relația cu Creatorul său și i-a provocat moartea însă, Dumnezeu avea un plan de salvare. El a promis un Eliberator, născut din femeie, care avea să distrugă lucrările diavolului (Gen. 3:15). Potrivit Bibliei, Salvatorul (Mesia) trebuia să Se nască în poporul Israel. Mii de ani, evreii au așteptat venirea lui Mesia. Profeții au prezis cu sute de ani înainte acest eveniment și ei încercau să ofere o lumină din ce în ce mai mare, cu trecerea timpului, spre Acel ce urma să fie Lumina. Întregul popor evreu s-a rugat, generație după generație, pentru venirea Lui. Iar când ceasul lui Dumnezeu a venit, El L-a trimis pe Fiul Său Isus Cristos pe pământ să Se nască din fecioara Maria, să fie ,,adevărata Lumină venind în lume”, să crească și să cunoască ce înseamnă a fi om. Nu-i interesant că, cu toate că profeții au arătat spre El din vechime, cărturarii, cei ce aveau capacitatea de a memora cele cinci cărți ale lui Moise, fariseii, preoții, saducheii n-au reușit să recunoască în copilașul născut la Betleem pe Mesia lui Dumnezeu. Nașterea, viața și moartea Sa pe cruce au fost puncte în planul lui Dumnezeu. Domnul Isus le-a împlinit în totalitate. El a fost ascultător de voia Tatălui Său și Și-a dat viața pentru a răscumpăra pe om din robia păcatului. Acum Dumnezeu îți vorbește personal. El a făcut totul pentru a Se apropia de sufletul tău și pentru a te salva de vina păcatelor tale. Care este răspunsul tău la dragostea Lui de Tată? Te mulțumești să fii un ,,creștin” ca toți ceilalți, fără însă să ai o relație personală cu Dumnezeu? Nu-ți dai seama că indiferența sau neștiința nu te vor îndreptăți când vei da socoteală la judecată? Nașterea lui Isus a adus lumii salvare. Însă numai cei care își regretă păcatele, își pun încrederea în Numele Lui și Îi cer să le schimbe viața vor avea parte de salvare? Tu, ce decizie iei?

Texte: Luca 11:1-13; Coloseni 4:2; Iacov 5:13-18
Binecuvântările pe care le trăim în această viață, deși sunt nemeritate de noi, sunt în totalitate rezultatul harului pe care Dumnezeu îl revarsă peste noi în fiecare zi, de aceea ap. Petru își încheie prima epistolă prin aceste cuvinte care aduc siguranță vieții noastre de credință: ,,V-am scris aceste puţine rânduri prin Silvan, care cred că este un frate credincios, ca să vă sfătuiesc şi să vă adeveresc că adevăratul har al lui Dumnezeu este harul acesta de care v-aţi alipit.” (1 Pet. 5:12).
Definiție – Mijloacele harului sunt acele activități din cadrul părtășiei bisericii pe care Dumnezeu le folosește ca să dea mai mult har creștinilor.
Unul dintre mijloacele harului, alături de botez, Cina Domnului sau părtășia bisericii, este rugăciunea.
Def. – Rugăciunea este o comunicare personală pe care o avem cu Dumnezeu. Rugăciunea este un mijloc prin care se cultivă relaţia noastră cu Dumnezeu, o atitudine de dependenţă faţă de Dumnezeu, un mijloc de exprimare a încrederii noastre în El, precum şi unul prin care ne implicăm împreună cu Dumnezeu în activităţi de importanţă veșnică.

I. TIPURI DE RUGĂCIUNE

În Biblie pot fi întâlnite următoarele tipuri de rugăciuni:
– de laudă la adresa lui Dumnezeu (Ps. 113:1-5) ,,Lăudaţi pe Domnul! Robii Domnului, lăudaţi, lăudaţi Numele Domnului! Fie Numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac! De la răsăritul soarelui până la apusul lui, fie Numele Domnului lăudat. Domnul este înălţat mai presus de toate neamurile, slava Lui este mai presus de ceruri. Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru care locuieşte atât de sus?” Rugăciunea aceasta o înălțăm atunci când suntem în faţa Domnului şi admirăm caracterul Lui.
– de mulţumire – ap. Pavel ne îndeamnă ,,Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos. (Ef. 5:20). Interesant că felul acesta de rugăciune este folosit și în cer, nu numai pe pământ. Cei 24 de bătrâni care stăteau înaintea lui Dumnezeu s-au rugat astfel: „Iti multumim, Doamne Dumnezeule atotputernice care esti si care erai si care vii, ca ai pus mana pe puterea Ta cea mare si ai inceput sa imparatesti.” Rugăciunea aceasta o înălțăm atunci când ne exprimăm recunoştinţa pentru ce a făcut Dumnezeu pentru noi.
– de mijlocire – avem exemplul frumoasei rugăciuni a Domnului Isus din Ioan 17, precum și modul în care se ruga ap. Pavel, împreună cu colaboratorii săi pt. Biserica din Colose (Col.1:9-12). Rugăciunea aceasta o înălțăm atunci când venim înaintea lui Dumnezeu pentru oamenii aflaţi în diverse situaţii și care se confruntă cu diferite probleme.
– de mărturisire a păcatelor – profetul Daniel aflat în robia babiloniană înalță o asemenea rugăciune (Dan. 9:4-11). Rugăciunea aceasta o înălțăm atunci când Duhul Sfânt ne convinge cu privire la păcatul din viața noastră.
– de cerere – (Neem 1:11), ,,Ah! Doamne, să ia aminte urechea Ta la rugăciunea robului Tău şi la rugăciunea robilor Tăi, care vor să se teamă de Numele Tău! Dă astăzi izbândă robului Tău şi fă-l să capete trecere înaintea omului acestuia!” Pe atunci eram paharnicul împăratului. Rugăciunea aceasta o înălțăm pentru nevoile noastre diverse.
Mai există rugăciuni de vărsare a inimii (Ps. 13:2 – ,,Până când voi avea sufletul plin de griji şi inima plină de necazuri în fiecare zi? Până când se va ridica vrăjmaşul meu împotriva mea?”) sau de umplere a inimii (Fapte 4:24-31), pentru cercetare personală (Ps. 139:23 – ,,Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile!”) sau rugăciune pentru aflarea voii lui Dumnezeu într-o situaţie specifică (Lc. 6:12, 13 – ,,În zilele acelea, Isus S-a dus pe munte să Se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.”).

II. CUI ŞI CUM NE ADRESĂM ÎN RUGĂCIUNE?
Pe baza învăţăturii din Sf. Scriptură credincioşii baptişti se roagă Tatălui (Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns – Mat. 6:6), în Numele Domnului Isus (In. 16:23 – ,,… Adevărat, adevărat vă spun că orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.”) şi prin Duhul Sfânt (,,Dar voi, preaiubitilor, ziditi-va sufleteste pe credinta voastra preasfanta, rugati-vă prin Duhul Sfant” – Iuda v. 20).
Rugăciunea adresată direct Domnului Isus este de asemenea în conformitate cu învăţătura Scripturii (Fapte 7:59 – ,,Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu!”) sau Apoc. 22:20 – ,,Cel ce adevereşte aceste lucruri zice: „Da, Eu vin curând.” Amin! Vino, Doamne Isuse! ”
Cu toate că în N. T. nu sunt înregistrarte rugăciuni adresate Duhului Sfânt, nu găsim nimic care să ne împiedice, în anumite ocazii, să ne rugăm şi Lui. A te ruga în Numele Domnului Isus nu înseamnă doar a adăuga expresia ,,în Numele lui Isus” la sfârşitul rugăciunilor, ci și a te ruga pe baza împuternicirii Lui şi într-un mod potrivit cu caracterul şi lucrarea Lui.
Rugăciunile adresate sfinţilor nu au bază biblică şi au doar o spoială de evlavie. Ele pot fi o insultă la adresa Lui Dumnezeu care L-a trimis pe Fiul Său să moară pentru ca noi să putem intra personal (Evr. 8:10, 11) şi liberi în Locul Presfânt (Evr. 10:19, 20). Atitudinea noastră faţă de cei care se închină prin rugăciune la sfinţi (sf. Maria, sf. Anton, sf. Ştefan cel Mare etc.) ar trebui să fie una de compasiune pentru lipsa de lumină a lor în această privinţă.

III. LOCUL PENTRU RUGĂCIUNE

Rugăciunea poate fi făcută în orice loc (acasă, în călătorie) atât de bărbaţi (1 Tim. 2:8) cât și de femei (1 Tim 2:9, 10). O însemnătate specială are rugăciunea făcută în Casa lui Dumnezeu (2 Cron. 7:15 – ,,Ochii Mei vor fi deschişi de acum, şi urechile Mele vor fi cu luare aminte la rugăciunea făcută în locul acesta.” îi spune Dumnezeu lui Solomon, privitor la rugăciunea făcută în templu.) Pt. că oamenii din vremea Domnului Isus nu mai conștientizau prezența Domnului în Casa de rugăciune, El îi ,,invata si zicea: „Oare nu este scris: „Casa Mea se va chema o casa de rugaciune pentru toate neamurile”? Dar voi ati facut din ea o pestera de talhari.” (Mc. 11:17).
Ca expresie a închinării noastre înaintea lui Dumnezeu, rugăciunea trebuie să aibă originea în inima noastră (de aceea spune Isus ,,în duh şi adevăr” – In. 4:23) şi inspiraţia să vină de la Duhul Sfânt (,,…Duhul ne ajuta in slabiciunea noastra” – Rom. 8:26).

IV. PENTRU CINE ŞI PENTRU CE NE PUTEM RUGA

Rugăciunea este unul din mijloacele hotărăte de Dumnezeu pentru împlinirea voii Sale pe pământ precum în cer. Astfel, este necesar să ne rugăm:
– permanent (1 Tes. 5:17 – ,,Rugaţi-vă neîncetat.”);
– pt. toate lucrurile care sunt în conformitate cu voia Lui (Ef. 5:20 – ,,Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.”);
– pt. toţi oamenii (1 Tim. 2:1 – Vă îndemn, dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii…);
– în orice situaţie (1 Tim 2:8). Rugăciunea ,,Tatăl nostru”este un model după care ne putem inspira.