Crăciun

Toate articolele etichetate Crăciun

O sărbătoare fără Sărbătorit?

Publicat de elpizein pe decembrie 22, 2013
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , .

Text: Luca 2:14 „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.”

Puteți să-i întrebați pe cei din jur ce înseamnă pentru ei Nașterea Domnului și veți primi cu siguranță tot felul de răspunsuri: o sărbătoare religioasă, o ocazie de a face și a primi cadouri, un prilej de distracție cu prietenii etc. Din nefericire Persoana principală este cel mai adesea uitată. La drept vorbind, pe cine mai interesează nașterea unui copilaș într-o iesle de vite? Dincolo de ,,ambalajul” cu care este învelit, de controversele și speculațiile țesute în jurul său, Crăciunul reprezintă unul dintre cele mai importante și mai extraordinare evenimente din toată istoria omenirii: DUMNEZEU A COBORÂT PE PĂMÂNT.” Cu mult timp în urmă, primii oameni creați de Dumnezeu, Adam și Eva, s-au lăsat amăgiți de Satan și au fost neascultători. Prin ei, rasa umană a perpetuat și a multiplicat păcatul. Acesta l-a dus pe om în sclavie, i-a distrus relația cu Creatorul său și i-a provocat moartea însă, Dumnezeu avea un plan de salvare. El a promis un Eliberator, născut din femeie, care avea să distrugă lucrările diavolului (Gen. 3:15). Potrivit Bibliei, Salvatorul (Mesia) trebuia să Se nască în poporul Israel. Mii de ani, evreii au așteptat venirea lui Mesia. Profeții au prezis cu sute de ani înainte acest eveniment și ei încercau să ofere o lumină din ce în ce mai mare, cu trecerea timpului, spre Acel ce urma să fie Lumina. Întregul popor evreu s-a rugat, generație după generație, pentru venirea Lui. Iar când ceasul lui Dumnezeu a venit, El L-a trimis pe Fiul Său Isus Cristos pe pământ să Se nască din fecioara Maria, să fie ,,adevărata Lumină venind în lume”,  să crească și să cunoască ce înseamnă a fi om. Nu-i interesant că, cu toate că profeții au arătat spre El din vechime, cărturarii, cei ce aveau capacitatea de a memora cele cinci cărți ale lui Moise, fariseii, preoții, saducheii n-au reușit să recunoască în copilașul născut la Betleem pe Mesia lui Dumnezeu. Nașterea, viața și moartea Sa pe cruce au fost puncte în planul lui Dumnezeu. Domnul Isus le-a împlinit în totalitate. El a fost ascultător de voia Tatălui Său și Și-a dat viața pentru a răscumpăra pe om din robia păcatului. Acum Dumnezeu îți vorbește personal. El a făcut totul pentru a Se apropia de sufletul tău și pentru a te salva de vina păcatelor tale. Care este răspunsul tău la dragostea Lui de Tată? Te mulțumești să fii un ,,creștin” ca toți ceilalți, fără însă să ai o relație personală cu Dumnezeu? Nu-ți dai seama că indiferența sau neștiința nu te vor îndreptăți când vei da socoteală la judecată? Nașterea lui Isus a adus lumii salvare. Însă numai cei care își regretă păcatele, își pun încrederea în Numele Lui și Îi cer să le schimbe viața vor avea parte de salvare? Tu, ce decizie iei?

Trei imagini ale Crăciunului

Publicat de elpizein pe decembrie 23, 2012
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , , , , , , , .

,,Nişte Greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic, s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat, şi-au zis: ,,Domnule, am vrea să vedem pe Isus.” (Ioan 12:20, 21) Iată-ne din nou în luna decembrie. Întreaga planetă Pământ este cuprinsă iarăşi  de zarvă şi nelinişte. Casele şi copacii au îmbrăcat din nou haina de sărbătoare. Beteala argintie cu steluţe luminoase este atârnată cu migală de streaşina caselor. Lumina beculeţelor multicolore împodobesc decorul iernii. Până şi pasărelele adormite sunt trezite din somn de zgomotul trepidant al locuitorilor planetei Pământ. Nedumerite de schimbarea bruscă a lunii decembrie, încearcă şi ele să se adapteze la noul stil de viaţă. Magazinele sunt luate cu asalt de către cumpărătorii grăbiţi de la oraşe şi sate. Fiecare caută să-şi îmbogăţească inventarul cu lucruri noi. Fiecare încearcă să se pregătească într-un fel sau altul să întâmpine sărbătoarea Crăciunului. Oamenii de toate naţionalităţile, de toate culorile se pregătesc de sărbătoarea Naşterii Domnului Isus Christos.
Se spune că un om oarecare s-a gândit să-şi împodobească şi el casa de Crăciun, dar nu numai pe dinăuntru, ci şi pe dinafară. S-a dus la magazin şi şi-a cumpărat un set de figuri de plastic care reprezentau personajele de bază a istoriei Crăciunului în miniatură. Bucuros a plecat acasă şi le-a instalat pe toate frumos în faţa casei. Cu mult calm şi migală a aşezat pruncul Isus într-un leagăn micuţ din scândură de brad. A luat apoi un beculeţ de 10 volţi şi a luminat corpul de plastic al pruncului Isus. Omul, grijuliu, nu a uitat nici de Iosif şi Maria, nici de păstori şi turma de oi, de magi şi de steaua călăuzitoare. Le-a aşezat pe toate cu migală pe covorul alb al zăpezii de decembrie. Trecătorii curioşi se opreau din drum să vadă pe viu una din secvenţele Crăciunului. Pe neaşteptate, într-o noapte mohorâtă, cineva a venit şi a furat pe pruncul Isus. A doua zi de dimineaţă gospodarul grijuliu observă că nişte oaspeţi nedoriţi i-au vizitat curtea furându-i pe pruncul Isus. A încercat disperat să afle din nou ceva de pruncul Isus, dar n-a reuşit. Ceva lipsea din curtea lui, ceva care a dorit aşa de mult să aibă a dispărut. Deodată îi veni ideea să dea un anunţ în ziarul local pentru a-şi căuta obiectul pierdut, cel care simboliza pentru el pruncul Isus. A doua zi pe prima pagină apăru un articol cu titlul: ,,Caut pe pruncul Isus, cel care a fost pus în faţa casei mele. Este al meu şi îl vreau înapoi.”
După cum aţi observat acest gospodar dorea şi el să-l aibă pe pruncul Isus ca parte din inventarul său de Crăciun. Dorea să vadă şi alţii cât de religios este el. Credea că toate acestea îi vor face viaţa mai frumoasă şi mai prosperă. Un Isus de plastic era tot ce-şi dorea el de sărbători.
Citind această ilustraţie, lacrimile au început să-mi lunece uşor pe obrazul îmbujorat de febra Crăciunului. Mi-am împreunat mâinile obosite de zbuciumul monoton al zilei de muncă şi am început să suspin adânc. O durere mi-a cuprins întreaga fiinţă. O durere ce o simt tot mai adânc în sufletul meu. Este durerea ce-o simt pentru cei care-L caută pe pruncul Isus. E durerea ce-o simt atunci când ei se opresc la un Isus de plastic, la unul luminat doar de un beculeţ de 10 volţi. Plâng pentru copiii care sunt din nou amăgiţi de Santa şi de cadourile de plastic oferite de bunici şi părinţi.
Cu ajutorul Duhului lui Dumnezeu aş vrea să vă prezint 3 imagini ale Crăciunului. Prima imagine a Crăciunului, cunoscută de majoritatea omenirii, este cea prezentată de cardurile de Crăciun. Majoritatea cardurilor de Crăciun sunt frumos colorate, cu peisaje de iarnă, cu sănii şi cai trăgând cu greu sania încărcată cu cadourile pregătite de Moş Crăciun. Pe majoritatea cardurilor nu lipsesc cuvintele de încurajare şi bunăstare. Pe unele din ele sunt tipărite versete din Biblie, care încearcă să prezinte mai real, evenimentul sărbătorii de Crăciun. Nu lipsesc nici îngerii înaripaţi, care aduc vestea cea mare pe pământ, aceea a naşterii Fiului lui Dumnezeu.
Majoritatea cardurilor nu prezintă imaginea clară a naşterii Domnului Isus Christos. Până în prezent nu am observat niciun card cu masacrul lui Irod descris de evanghelistul Matei în cap. 2:18 ,,Un ţipăt s-a auzit la Rama, plânset şi bocet mult.” Niciun card nu descrie tulburarea din viaţa lui Iosif şi Maria. Cardurile de Crăciun doar ne amintesc de Scriptură şi de minunea lui Dumnezeu, dar denaturează adevărata semnificaţie a naşterii Domnului Isus Christos. Ele au devenit uneori ca un portret sub formă de icoană unde Maria liniştită împlineşte voia lui Dumnezeu, ca şi o benedicţie.
Au schimbat oare cardurile de Crăciun imaginea Domnului Isus? Ele nu au reuşit să schimbe puterea supranaturală a lui Dumnezeu, dar pe de-o parte, ne pot denature imaginea reală a naşterii Fiului de Dumnezeu.
A doua imagine a Crăciunului şi cea reală este cea prezentată de Evangheliile Noului Testament. Nu puţine pasaje din Scriptură descriu frământarea lui Iosif şi a Mariei, după vestea tulburătoare adusă de îngerul Gabriel. Ea zice: ,,Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?” Îngrijorată, Maria aleargă grăbită la rudenia ei Elisaveta cerându-i sfat şi îndrumare. Aflând vestea măreaţă a Mariei, Elisaveta a strigat cu glas tare:,,Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.”
Evangheliile sunt cele care oglindesc frământarea lui Iosif care a hotărât s-o lase pe Maria pe ascuns, fără a trebui să deschidă un proces public pentru acuzarea logodnicei lui. Iosif cunoştea bine legea care putea aduce pedeapsa capital pentru o faptă ca cea a Mariei. El însă rămâne credincios legământului încheiat între el şi îngerul Domnului. De câte ori poate, şi Maria şi Iosif, nu s-au gândit că tot ce au auzit a fost doar un vis şi nu o realitate.
Scriptura nu vorbeşte prea mult despre părinţii Mariei care cu siguranţă au fost şi ei tulburaţi de vestea surprinzătoare a Mariei. Poate mama Mariei să fi spus: ,,Nu te îngrijora Marie căci voi avea eu grijă de copil. Îl voi creşte eu dacă soţul tău nu te acceptă.” Sfintele Scripturi ne dezvăluie unul dintre cele mai mari secrete ale lui Dumnezeu. Maria este primul rod al Domnului Isus, este primul suflet care spune: ,,Iată, roaba Domnului: facă-mi-se după cuvintele tale!” Prima fiinţă umană care acceptă voia Domnului indiferent de preţul pe care trebuie să-l plătească.
Nu lipsită de importanţă este şi cuvântarea bătrânului Simeon. Un om care ducea o viaţă sfântă şi cu frică de Dumnezeu care mânat de Duhul Sfânt s-a grăbit să vină la Templu să-L vadă pe Christosul Domnului. Plin de pace şi linişte el spune: ,,Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor.” (Luca 1:29-31) Simeon a fost primul om care a crezut minunea lui Dumnezeu, care a dorit să vadă cu ochii lui de carne minunea naşterii Fiului lui Dumnezeu prin fecioara Maria.
Pentru Imperiul Roman naşterea Domnului Isus a însemnat o mare ameninţare. Irod, disperat, încerca cu orice preţ să-L omoare pe Prinţul cerului. A fost primul atentat la viaţa Domnului Isus dar planurile sale au fost zădărnicite de Duhul lui Dumnezeu. Isus, Fiu de Dumnezeu, a trebuit să cunoască şi viaţa de refugiat. El îşi părăseşte locul în care S-a născut şi experimentează exilul, unde trebuie să rămână până la moartea lui Irod.
Dacă Dumnezeu a venit să se reveleze omenirii, ce am înţeles noi de la primul Crăciun şi care este adevărata lui semnificaţie? Umilinţa este primul lucru esenţial pe care omenirea trebuie să-l cunoască cu ocazia Crăciunului. Este unica dată în istorie când Dumnezeu, în măreţia Lui, ia forma unui OVUL neînsemnat. Este unica dată când Dumnezeu vine pe pământ ca şi un copil blajin şi nu ca un foc mistuitor sau ca Judecător. Simplitatea naşterii Fiului lui Dumnezeu este esenţială pentru locuitorii planetei Pământ. Acum când planificarea familiei este dirijată cu atâta meticulozitate şi cu atâta supraveghere, Fiul lui Dumnezeu se naşte în cel mai umil loc de pe pământ. Numai o vizită în SUA a reginei Angliei, Elisabeta, a costat suma de 20 de milioane de dolari iar pentru Fiul lui Dumnezeu nu s-a găsit nici măcar un bordei sărac, încălzit şi curat.
Pacea şi liniştea au fost elementele de bază la naşterea Domnului Isus. Când îngerul s-a arătat Mariei primul cuvânt care l-a rostit a fost: ,,Nu te teme, Marie”. Isus nu a venit pe pământ să aducă frică între oameni, ci El a venit să depărteze teama din sufletul oamenilor.
A treia imagine a Crăciunului din Sfintele Scripturi este cea descrisă de Ioan în Apocalipsa 12. În acest pasaj biblic vedem doar un crâmpei al Crăciunului din perspectiva îngerilor. Aici lipsesc păstorii şi magii dar vedem foarte distinct biruinţa femeii învăluită de puterea soarelui adică de Dumnezeu. Dorinţa arzătoare de răzbunare pe Fiul lui Dumnezeu este reprezentată de balaurul cu şapte capete care în cele din urmă este aruncat în adânc.
Pentru a înţelege adevărata semnificaţie a Crăciunului avem nevoie să cunoaştem foarte bine adevărata origine divină a Fiului lui Dumnezeu. Trebuie să cunoaştem scopul pentru care Dumnezeu a trimis pe Fiul Său pe pământ. Crăciunul ne dezvăluie marele secret divin a lui Dumnezeu. Vedem pe de-o parte pământul cu flori şi arşiţă, cu soare şi nor, cu războaie şi foamete, iar de partea cealaltă cerul şi iadul, îngerii şi serafimii, viaţă şi binecuvântare, iar la mijloc Dumnezeul nostru nemărginit încercând să le unească împreună.
Într-o noapte friguroasă de decembrie cele două lumi s-au unit prin Fiul lui Dumnezeu. Romanii au crezut ca Isus vine pe pământ să cârmuiască întregul Imperiu Roman dar în schimb El a venit să aducă pacea între oamenii plăcuţi lui Dumnezeu. Crăciunul a fost şi va rămânea până la venirea din nou a Fiului lui Dumnezeu planul invizibil al lui Dumnezeu de a ne aşeza împreună cu El în locurile PREAÎNALTE.
Poate şi tu amicul meu cititor L-ai pierdut pe adevăratul Isus, s-au poate şi Isus al tău este doar unul de plastic luminat doar de un bec de 10 volţi. Nu ai vrea şi tu astăzi să spui ca şi grecii aceeia: ,,Domnule, vreau şi eu să-L văd pe Isus”. Oamenii aceia doreau doar să aibă imaginea Domnului Isus dar nu vroiau să fie parte din viaţa lor. Astăzi tu ai încă ocazia să-L afli pe Cel real, Cel care poate să-ţi schimbe şi imaginea casei tale dar şi imaginea sufletului tău. Dacă până astăzi Isus al tău a fost luminat doar de un bec de 10 volţi, astăzi eu vreau să-ţi recomand pe unul care să-ţi lumineze întrega veşnicie. Numele lui este Christos Domnul care a venit pe pământ să te mântuiască pe tine şi pe mine. Înţelege astăzi adevărata imagine a Crăciunului. Spune şi tu ca şi Maria: ,,Iată roaba sau robul Tău, facămi-se după voia Ta!” Voia lui Dumnezeu este mântuirea ta şi a familiei tale.

Gicu Cotleţ

Scopul Crăciunului: Isus îţi oferă pace cu Dumnezeu

Publicat de elpizein pe decembrie 31, 2009
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , .

Ev. Luca 2:10-14 Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:  astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un mântuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.”  Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudînd pe Dumnezeu, şi zicând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.”

Poate nu ai realizat niciodată că încerci să-ţi trăieşti viaţa cum vrei tu, în loc să trăieşti viaţa cum ar vrea Dumnezeu, şi astfel te pui în conflict cu Dumnezeu. El te-a creat să trăieşti pentru scopul Lui, dar tu trăieşti într-o stare de rebeliune, neascultare faţă de Dumnezeu. Biblia spune că asta este o problemă universala:” Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturora.”(Isaia 53:6) Ăsta este războiul tăcut…fără cuvinte pe care îl avem cu Dumnezeu – unde fiecare dintre noi alege să nu asculte de ceea ce Dumnezeu ne-a spus să facem- asta crează tensiune în mintea ta si oboseala în corpul tău. Simptomele de a fi în război cu Dumnezeu sînt uşor de văzut: iritabilitate, un temperament iute, insecuritate, lipsa răbdării, manipulare, aroganţă şi mândrie prostească, mânii lungi, şi alte atitudini şi obiceiuri pe care Biblia le numeşte “lucrurile firii”. Mesajul tradus de Biblie dă această parafrazare:” Este evident ce fel de viaţă poţi să duci când vrei să fie după capul tău tot timpul: repetitivă, fără dragoste, o viaţă uşoară; o acumulare rău mirositoare de gunoi mintal şi emoţional; încercări nemulţumite de a prinde fericirea, competiţii până la sugrumare, dorinţi consumate până la abuz dar cu toate astea încă nesatisfăcute; un temperament brutal; o incapacitate în a iubi şi a fi iubit; case divizate si vieţi divizate…un obicei urât de a depersonaliza pe toată lumea şi de a-l face un rival;…şi dependenţe fără control. În contrast cu asta, efectele faptului că te-ai împăcat cu Dumnezeu şi a faptului că eşti în pace cu El, aduc cu ele calităţi pe care vrei să le ai în viaţă. Biblia le numeşte roadele Duhului Sfânt: “Roada Duhului , dimpotrivă , este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor.”

Am sfătuit mulţi oameni în viaţă mea de consilier. Am realizat că în oameni este o dorinţă care este aşezată în inimă fiecăruia dintre noi ca să fim în pace cu tatăl nostru fizic. Această dorinţă de comuniune este in sistemul nostru , din construcţie. Chiar dacă tatăl tău a fost indiferent faţă de tine sau te-a abandonat sau te-a abuzat, ceva este lipsă şi relaţia asta este ruptă.

Noi vrem ca să fie altfel, şi dorim să fim împăcaţi. Oamenii fac tot felul de greşeli în încercările lor de a câştiga aprobarea unui părinte. Este o nevoie adâncă în noi pentru aceasta.
Dar chiar mai adâncă şi inconştientă există în noi dorinţa să fim împăcaţi cu Creatorul nostru, Tatăl nostru din ceruri. Adesea oamenii îmi spun că ei sesizează un fel de lipsă în viaţa lor dar nu ştiu exact după ce caută, ce le lipseşte. “Ceva lipseşte” spun ei sau “trebuie să fie mai mult în viaţă decât ce trăiesc acum”. Aşa că ei încearcă tot felul de doctorii pentru asta:  activităţi, acumulări de succese, droguri, relaţii interzise- în încercarea de a umple golurile din viaţa lor. Ceea ce de fapt au nevoie este o relaţie cu Dumnezeu. Când relaţia ta cu Dumnezeu este ruptă, nimic nu o poate compensa .
Vestea Bună de Crăciun este că Isus a venit să repare acest pod rupt între tine şi Dumnezeu. Biblia spune:”Căci dacă atunci când am fost vrăjmaşi am fost împăcati cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când sântem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.”
Cum poţi tu o persoana imperfectă să fii reabilitat cu un Dumnezeu perfect? Nu este un compromis sau o negociere cu Dumnezeu. Pacea vine când te predai – total, fără condiţii Lui Dumnezeu. Admiţi că Dumnezeu este Dumnezeu, şi nu eşti tu. Renunţi la noţiunea ridicolă că tu ştii mai bine ce este bine pentru tine şi ce o să te facă fericit. Renunţi la atitudinea ta de rebel care  alegi care anume dintre legile Lui Dumnezeu ai să le respecţi şi care ai să le ingnori.
De ce să te predai Lui Dumnezeu? Un lucru este sigur…n-ai să câştigi războiul împotriva Lui Dumnezeu niciodata. De aceia şi  prietenul lui Iov spunea…”Imprieteneşte-te dar cu Dumnezeu, şi vei avea pace”

de Rick Warren

Citeşte Biblia , roagă-te, ascultă de Domnul Isus !!! Dumnezeu să te binecuvânteze !