Apocalipsa

Text: 2 Tim. 4:7-8; Ap. 2:8-11 (Ap. 3:11)
Aş vrea să descoperim:
– condiţiile în care creştinii din Smirna trebuiau să rămână statornici;
– cauza persecuţiilor prin care au trecut;
– binecuvântările promise de Domnul Isus celor ce vor rămâne statornici.
Studiul Biblic din anul 2012 ne-a chemat la statornicie pe care trebuie să o dovedim:
– în credinţă (lucru pe care l-am învăţat din Ep. lui Iuda);
– în Cuvântul Evangheliei (lucru pe care l-am învăţat din Ep. către Galateni);
– în aşteptarea izbăvirii lui Dumnezeu (lucru pe care l-am învăţat din cartea profetului Obadia);
– în slujire (lucru pe care l-am învăţat din Ep. 2 Timotei).
În ultima lecţie biblică din acest an, descoperim un exemplu de statornicie şi binecuvântările pregătite de Dumnezeu pentru cei ce vor rămâne credincioşi până la moarte.
Studiind acest exemplu descoperim:

1. Condiţiile în care credincioşii din Smirna trebuiau să rămână statornici
Smirna a fost un oraş port la Mareea Egee, situat la 56 km N de Efes. Acest oraş există şi astăzi dar poartă numele de Izmir şi are o populaţie de aproape 3 milioane de locuitori, fiind al treilea oraş ca mărime din Turcia. Înainte de anul 2000, o treime din populaţia oraşului era creştină. Numele oraşului „Smirna” înseamnă „amărăciune” şi provine din termenul „mir” , adică un ulei extras dintr-o răşină aromatică, folosit la slujba din cortul întâlnirii. Acest ulei era amestecat cu scorţişoară, trestie mirositoare, casia şi ulei de măsline (Ex. 30:23, 24). Mirul era folosit şi la îmbălsămarea celor ce au murit chiar şi femeile care au participat la înmormântarea Domnului Isus au pregătit un asemenea amestec cu care să-I ungă trupul (Lc. 23:56; In. 12:3).
În sec. I, oraşul Smirna a cunoscut o dezvoltare înfloritoare fiind supranumit „Floarea Asiei”, având printre locuitori şi o mare comunitate de evrei. Deşi era un oraş liber, a dovedit o loialitate deosebită faţă de Roma, fiind plin de râvnă în promovarea gloriei Imperiului Roman. În oraş era un templu ce promova închinarea către cezar, iar scriitorul roman Cicero a numit Smirna oraşul cel mai credincios şi aliatul cel mai fidel al Romei. Lucrul acesta a fost un mare dezavantaj pt. creştini, care au refuzat să-l numească pe cezar, Domn şi Dumnezeu. De oraşul Smirna este legat numele unuia dintre cei mai buni creştini care a urmat după generaţia apostolilor, Policarp, episcop de Smirna, care a fost martirizat în anul 155 d. Cr. Deci, în acest oraş în care era practicată o închinare păgână agresivă, Dumnezeu a îngăduit să ia fiinţă şi o biserică căreia Domnul Isus i-a adresat un mesaj, prin ap. Ioan, pe care-l găsim în cartea Apocalipsa 2:8-11.
Acest mesaj arată că:
a. Deşi despre biserica din Smirna nu se mai vorbeşte în niciun alt loc din N. T., Domnul Isus a ştiut de existenţa ei, de aceea El spune: ,,Îngerului Bisericii din Smirna scrie-i”(v. 8). b. Domnul Isus a cunoscut măsura necazului îndurat de credincioşii bisericii din Smirna. ,,ştiu necazul tău, sărăcia ta şi batjocururile din partea celor ce zic că sunt iudei şi nu sunt” (v. 9). Termenul din lb. greacă folosit pentru necaz arată o stare de presiune ilustrată printr-un obiect zdrobit sub o piatră grea, sau de o lamîie stoarsă până la ultima picătură. Cuvântul folosit pentru sărăcie arată o stare de sărăcie lucie, lipsă profundă iar cel pentru a defini batjocurile arată agresiune verbală şi bătaie de joc cu privire la modul de închinare.
c. Domnul Isus a cunoscut viitorul şi necazurile care urmau să vină. El spune: „Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile” (v. 10/b).

2. Cauza încercărilor în mijlocul cărora credincioşii din Smirna trebuiau să rămână statornici
Încercările prin care treceau credincioşii din Smirna erau cauzate de:
a. iudeii, care s-au afiliat Romei şi au ajuns o „sinagogă a lui Satan”, care îi desconsiderau şi îi prigoneau pe creştini spunând despre ei că sunt rătăciţi, (fiindcă au lepădat iudaismul – pe care-l considerau religia adevărată) şi că practică canibalismul, întrucât la cina Domnului mâncau trupul şi beau sângele Domnului – v. 9).
Să nu uităm că sinagoga a fost un loc de întâlnire a iudeilor pt. rugăciune, pt. educaţie religioasă, pt. citirea Legii şi a proorocilor şi pt. îmbărbătare spirituală. Din nefericire, Domnul Isus ne arată că nu Duhul lui Dumnezeu conducea în sinagogă, ci chiar Satana şi asta se vedea din acţiunile iudeilor faţă de creştinii din Smirna.
b. autorităţile romane, care îi prigoneau pe creştini pentru că nu li se alăturau în practicarea cultului cezarului.
c. păgânii, care le luau averile.
d. diavolul, care era în spatele acestor acţiuni (v. 10)

3. Răsplătirile promise credincioşilor din Smirna care vor rămâne statornici Suferinţa şi prigoana prin care treceau credincioşii din biserica din Smirna este o binecuvântare, deoarece suferinţa:
a. te aseamănă cu Domnul Isus („Cel ce a murit şi a înviat” – v. 8). El Şi-a dat viaţa de bunăvoie dar a biruit moartea. Aşa va fi şi cu cei care trebuie să moară pt. credinţă iar ap. Pavel le scrie romanilor: ,,În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El și printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.” b. modelează caracterul. Ap. Petru uitându-se la suferinţele prin care treceau fraţii lui, le-a scris: ,,Căci este un lucru plăcut dacă cineva, pentru cugetul lui față de Dumnezeu, suferă întristare și suferă pe nedrept. În adevăr, ce fală este să suferiți cu răbdare să fiți pălmuiți, când ați făcut rău? Dar, dacă suferiți cu răbdare, când ați făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Și la aceasta ați fost chemați; fiindcă și Hristos a suferit pentru voi și v-a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui. (1 Pet. 2:19-21)
c. crează oportunităţi – credincioşii din Smirna puteau dovedi că sunt o biserică vie în contrast cu sinagoga Satanei.
d. conduce spre cunună – „eşti bogat”– deşi creştinii din Smirna se vedeau săraci, Domnul Isus îi vedea bogaţi d.p.d.v. spiritual. Domnul le face o promisiune mare: ,,îţi voi da cununa vieţii” care este premiul învingătorilor pe calea credinţei. Cine rămâne credincios statornic „nu va mai fi vătămat de a doua moarte” (v. 10, 11).
Domnul Isus nu a avut nimic de acuzat la adresa bisericii din Smirna. Aşa ca şi ei, trebuie să învăţăm să fim credincioşi în lucrurile mici ca să putem fi şi în cele mari. Să învăţăm să biruim ispitele mici ca să putem birui ispita cea mare când va veni şi lucrul acesta îl vom putea face doar dacă trăim în ascultare de Dumnezeu şi în călăuzirea Duhului Sfânt.

adaptare după D. Boingeanu

,,Nişte Greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic, s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat, şi-au zis: ,,Domnule, am vrea să vedem pe Isus.” (Ioan 12:20, 21) Iată-ne din nou în luna decembrie. Întreaga planetă Pământ este cuprinsă iarăşi de zarvă şi nelinişte. Casele şi copacii au îmbrăcat din nou haina de sărbătoare. Beteala argintie cu steluţe luminoase este atârnată cu migală de streaşina caselor. Lumina beculeţelor multicolore împodobesc decorul iernii. Până şi pasărelele adormite sunt trezite din somn de zgomotul trepidant al locuitorilor planetei Pământ. Nedumerite de schimbarea bruscă a lunii decembrie, încearcă şi ele să se adapteze la noul stil de viaţă. Magazinele sunt luate cu asalt de către cumpărătorii grăbiţi de la oraşe şi sate. Fiecare caută să-şi îmbogăţească inventarul cu lucruri noi. Fiecare încearcă să se pregătească într-un fel sau altul să întâmpine sărbătoarea Crăciunului. Oamenii de toate naţionalităţile, de toate culorile se pregătesc de sărbătoarea Naşterii Domnului Isus Christos.
Se spune că un om oarecare s-a gândit să-şi împodobească şi el casa de Crăciun, dar nu numai pe dinăuntru, ci şi pe dinafară. S-a dus la magazin şi şi-a cumpărat un set de figuri de plastic care reprezentau personajele de bază a istoriei Crăciunului în miniatură. Bucuros a plecat acasă şi le-a instalat pe toate frumos în faţa casei. Cu mult calm şi migală a aşezat pruncul Isus într-un leagăn micuţ din scândură de brad. A luat apoi un beculeţ de 10 volţi şi a luminat corpul de plastic al pruncului Isus. Omul, grijuliu, nu a uitat nici de Iosif şi Maria, nici de păstori şi turma de oi, de magi şi de steaua călăuzitoare. Le-a aşezat pe toate cu migală pe covorul alb al zăpezii de decembrie. Trecătorii curioşi se opreau din drum să vadă pe viu una din secvenţele Crăciunului. Pe neaşteptate, într-o noapte mohorâtă, cineva a venit şi a furat pe pruncul Isus. A doua zi de dimineaţă gospodarul grijuliu observă că nişte oaspeţi nedoriţi i-au vizitat curtea furându-i pe pruncul Isus. A încercat disperat să afle din nou ceva de pruncul Isus, dar n-a reuşit. Ceva lipsea din curtea lui, ceva care a dorit aşa de mult să aibă a dispărut. Deodată îi veni ideea să dea un anunţ în ziarul local pentru a-şi căuta obiectul pierdut, cel care simboliza pentru el pruncul Isus. A doua zi pe prima pagină apăru un articol cu titlul: ,,Caut pe pruncul Isus, cel care a fost pus în faţa casei mele. Este al meu şi îl vreau înapoi.”
După cum aţi observat acest gospodar dorea şi el să-l aibă pe pruncul Isus ca parte din inventarul său de Crăciun. Dorea să vadă şi alţii cât de religios este el. Credea că toate acestea îi vor face viaţa mai frumoasă şi mai prosperă. Un Isus de plastic era tot ce-şi dorea el de sărbători.
Citind această ilustraţie, lacrimile au început să-mi lunece uşor pe obrazul îmbujorat de febra Crăciunului. Mi-am împreunat mâinile obosite de zbuciumul monoton al zilei de muncă şi am început să suspin adânc. O durere mi-a cuprins întreaga fiinţă. O durere ce o simt tot mai adânc în sufletul meu. Este durerea ce-o simt pentru cei care-L caută pe pruncul Isus. E durerea ce-o simt atunci când ei se opresc la un Isus de plastic, la unul luminat doar de un beculeţ de 10 volţi. Plâng pentru copiii care sunt din nou amăgiţi de Santa şi de cadourile de plastic oferite de bunici şi părinţi.
Cu ajutorul Duhului lui Dumnezeu aş vrea să vă prezint 3 imagini ale Crăciunului. Prima imagine a Crăciunului, cunoscută de majoritatea omenirii, este cea prezentată de cardurile de Crăciun. Majoritatea cardurilor de Crăciun sunt frumos colorate, cu peisaje de iarnă, cu sănii şi cai trăgând cu greu sania încărcată cu cadourile pregătite de Moş Crăciun. Pe majoritatea cardurilor nu lipsesc cuvintele de încurajare şi bunăstare. Pe unele din ele sunt tipărite versete din Biblie, care încearcă să prezinte mai real, evenimentul sărbătorii de Crăciun. Nu lipsesc nici îngerii înaripaţi, care aduc vestea cea mare pe pământ, aceea a naşterii Fiului lui Dumnezeu.
Majoritatea cardurilor nu prezintă imaginea clară a naşterii Domnului Isus Christos. Până în prezent nu am observat niciun card cu masacrul lui Irod descris de evanghelistul Matei în cap. 2:18 ,,Un ţipăt s-a auzit la Rama, plânset şi bocet mult.” Niciun card nu descrie tulburarea din viaţa lui Iosif şi Maria. Cardurile de Crăciun doar ne amintesc de Scriptură şi de minunea lui Dumnezeu, dar denaturează adevărata semnificaţie a naşterii Domnului Isus Christos. Ele au devenit uneori ca un portret sub formă de icoană unde Maria liniştită împlineşte voia lui Dumnezeu, ca şi o benedicţie.
Au schimbat oare cardurile de Crăciun imaginea Domnului Isus? Ele nu au reuşit să schimbe puterea supranaturală a lui Dumnezeu, dar pe de-o parte, ne pot denature imaginea reală a naşterii Fiului de Dumnezeu.
A doua imagine a Crăciunului şi cea reală este cea prezentată de Evangheliile Noului Testament. Nu puţine pasaje din Scriptură descriu frământarea lui Iosif şi a Mariei, după vestea tulburătoare adusă de îngerul Gabriel. Ea zice: ,,Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?” Îngrijorată, Maria aleargă grăbită la rudenia ei Elisaveta cerându-i sfat şi îndrumare. Aflând vestea măreaţă a Mariei, Elisaveta a strigat cu glas tare:,,Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.”
Evangheliile sunt cele care oglindesc frământarea lui Iosif care a hotărât s-o lase pe Maria pe ascuns, fără a trebui să deschidă un proces public pentru acuzarea logodnicei lui. Iosif cunoştea bine legea care putea aduce pedeapsa capital pentru o faptă ca cea a Mariei. El însă rămâne credincios legământului încheiat între el şi îngerul Domnului. De câte ori poate, şi Maria şi Iosif, nu s-au gândit că tot ce au auzit a fost doar un vis şi nu o realitate.
Scriptura nu vorbeşte prea mult despre părinţii Mariei care cu siguranţă au fost şi ei tulburaţi de vestea surprinzătoare a Mariei. Poate mama Mariei să fi spus: ,,Nu te îngrijora Marie căci voi avea eu grijă de copil. Îl voi creşte eu dacă soţul tău nu te acceptă.” Sfintele Scripturi ne dezvăluie unul dintre cele mai mari secrete ale lui Dumnezeu. Maria este primul rod al Domnului Isus, este primul suflet care spune: ,,Iată, roaba Domnului: facă-mi-se după cuvintele tale!” Prima fiinţă umană care acceptă voia Domnului indiferent de preţul pe care trebuie să-l plătească.
Nu lipsită de importanţă este şi cuvântarea bătrânului Simeon. Un om care ducea o viaţă sfântă şi cu frică de Dumnezeu care mânat de Duhul Sfânt s-a grăbit să vină la Templu să-L vadă pe Christosul Domnului. Plin de pace şi linişte el spune: ,,Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor.” (Luca 1:29-31) Simeon a fost primul om care a crezut minunea lui Dumnezeu, care a dorit să vadă cu ochii lui de carne minunea naşterii Fiului lui Dumnezeu prin fecioara Maria.
Pentru Imperiul Roman naşterea Domnului Isus a însemnat o mare ameninţare. Irod, disperat, încerca cu orice preţ să-L omoare pe Prinţul cerului. A fost primul atentat la viaţa Domnului Isus dar planurile sale au fost zădărnicite de Duhul lui Dumnezeu. Isus, Fiu de Dumnezeu, a trebuit să cunoască şi viaţa de refugiat. El îşi părăseşte locul în care S-a născut şi experimentează exilul, unde trebuie să rămână până la moartea lui Irod.
Dacă Dumnezeu a venit să se reveleze omenirii, ce am înţeles noi de la primul Crăciun şi care este adevărata lui semnificaţie? Umilinţa este primul lucru esenţial pe care omenirea trebuie să-l cunoască cu ocazia Crăciunului. Este unica dată în istorie când Dumnezeu, în măreţia Lui, ia forma unui OVUL neînsemnat. Este unica dată când Dumnezeu vine pe pământ ca şi un copil blajin şi nu ca un foc mistuitor sau ca Judecător. Simplitatea naşterii Fiului lui Dumnezeu este esenţială pentru locuitorii planetei Pământ. Acum când planificarea familiei este dirijată cu atâta meticulozitate şi cu atâta supraveghere, Fiul lui Dumnezeu se naşte în cel mai umil loc de pe pământ. Numai o vizită în SUA a reginei Angliei, Elisabeta, a costat suma de 20 de milioane de dolari iar pentru Fiul lui Dumnezeu nu s-a găsit nici măcar un bordei sărac, încălzit şi curat.
Pacea şi liniştea au fost elementele de bază la naşterea Domnului Isus. Când îngerul s-a arătat Mariei primul cuvânt care l-a rostit a fost: ,,Nu te teme, Marie”. Isus nu a venit pe pământ să aducă frică între oameni, ci El a venit să depărteze teama din sufletul oamenilor.
A treia imagine a Crăciunului din Sfintele Scripturi este cea descrisă de Ioan în Apocalipsa 12. În acest pasaj biblic vedem doar un crâmpei al Crăciunului din perspectiva îngerilor. Aici lipsesc păstorii şi magii dar vedem foarte distinct biruinţa femeii învăluită de puterea soarelui adică de Dumnezeu. Dorinţa arzătoare de răzbunare pe Fiul lui Dumnezeu este reprezentată de balaurul cu şapte capete care în cele din urmă este aruncat în adânc.
Pentru a înţelege adevărata semnificaţie a Crăciunului avem nevoie să cunoaştem foarte bine adevărata origine divină a Fiului lui Dumnezeu. Trebuie să cunoaştem scopul pentru care Dumnezeu a trimis pe Fiul Său pe pământ. Crăciunul ne dezvăluie marele secret divin a lui Dumnezeu. Vedem pe de-o parte pământul cu flori şi arşiţă, cu soare şi nor, cu războaie şi foamete, iar de partea cealaltă cerul şi iadul, îngerii şi serafimii, viaţă şi binecuvântare, iar la mijloc Dumnezeul nostru nemărginit încercând să le unească împreună.
Într-o noapte friguroasă de decembrie cele două lumi s-au unit prin Fiul lui Dumnezeu. Romanii au crezut ca Isus vine pe pământ să cârmuiască întregul Imperiu Roman dar în schimb El a venit să aducă pacea între oamenii plăcuţi lui Dumnezeu. Crăciunul a fost şi va rămânea până la venirea din nou a Fiului lui Dumnezeu planul invizibil al lui Dumnezeu de a ne aşeza împreună cu El în locurile PREAÎNALTE.
Poate şi tu amicul meu cititor L-ai pierdut pe adevăratul Isus, s-au poate şi Isus al tău este doar unul de plastic luminat doar de un bec de 10 volţi. Nu ai vrea şi tu astăzi să spui ca şi grecii aceeia: ,,Domnule, vreau şi eu să-L văd pe Isus”. Oamenii aceia doreau doar să aibă imaginea Domnului Isus dar nu vroiau să fie parte din viaţa lor. Astăzi tu ai încă ocazia să-L afli pe Cel real, Cel care poate să-ţi schimbe şi imaginea casei tale dar şi imaginea sufletului tău. Dacă până astăzi Isus al tău a fost luminat doar de un bec de 10 volţi, astăzi eu vreau să-ţi recomand pe unul care să-ţi lumineze întrega veşnicie. Numele lui este Christos Domnul care a venit pe pământ să te mântuiască pe tine şi pe mine. Înţelege astăzi adevărata imagine a Crăciunului. Spune şi tu ca şi Maria: ,,Iată roaba sau robul Tău, facămi-se după voia Ta!” Voia lui Dumnezeu este mântuirea ta şi a familiei tale.