necazuri

Text: 2 Tim. 4:7-8; Ap. 2:8-11 (Ap. 3:11)
Aş vrea să descoperim:
– condiţiile în care creştinii din Smirna trebuiau să rămână statornici;
– cauza persecuţiilor prin care au trecut;
– binecuvântările promise de Domnul Isus celor ce vor rămâne statornici.
Studiul Biblic din anul 2012 ne-a chemat la statornicie pe care trebuie să o dovedim:
– în credinţă (lucru pe care l-am învăţat din Ep. lui Iuda);
– în Cuvântul Evangheliei (lucru pe care l-am învăţat din Ep. către Galateni);
– în aşteptarea izbăvirii lui Dumnezeu (lucru pe care l-am învăţat din cartea profetului Obadia);
– în slujire (lucru pe care l-am învăţat din Ep. 2 Timotei).
În ultima lecţie biblică din acest an, descoperim un exemplu de statornicie şi binecuvântările pregătite de Dumnezeu pentru cei ce vor rămâne credincioşi până la moarte.
Studiind acest exemplu descoperim:

1. Condiţiile în care credincioşii din Smirna trebuiau să rămână statornici
Smirna a fost un oraş port la Mareea Egee, situat la 56 km N de Efes. Acest oraş există şi astăzi dar poartă numele de Izmir şi are o populaţie de aproape 3 milioane de locuitori, fiind al treilea oraş ca mărime din Turcia. Înainte de anul 2000, o treime din populaţia oraşului era creştină. Numele oraşului „Smirna” înseamnă „amărăciune” şi provine din termenul „mir” , adică un ulei extras dintr-o răşină aromatică, folosit la slujba din cortul întâlnirii. Acest ulei era amestecat cu scorţişoară, trestie mirositoare, casia şi ulei de măsline (Ex. 30:23, 24). Mirul era folosit şi la îmbălsămarea celor ce au murit chiar şi femeile care au participat la înmormântarea Domnului Isus au pregătit un asemenea amestec cu care să-I ungă trupul (Lc. 23:56; In. 12:3).
În sec. I, oraşul Smirna a cunoscut o dezvoltare înfloritoare fiind supranumit „Floarea Asiei”, având printre locuitori şi o mare comunitate de evrei. Deşi era un oraş liber, a dovedit o loialitate deosebită faţă de Roma, fiind plin de râvnă în promovarea gloriei Imperiului Roman. În oraş era un templu ce promova închinarea către cezar, iar scriitorul roman Cicero a numit Smirna oraşul cel mai credincios şi aliatul cel mai fidel al Romei. Lucrul acesta a fost un mare dezavantaj pt. creştini, care au refuzat să-l numească pe cezar, Domn şi Dumnezeu. De oraşul Smirna este legat numele unuia dintre cei mai buni creştini care a urmat după generaţia apostolilor, Policarp, episcop de Smirna, care a fost martirizat în anul 155 d. Cr. Deci, în acest oraş în care era practicată o închinare păgână agresivă, Dumnezeu a îngăduit să ia fiinţă şi o biserică căreia Domnul Isus i-a adresat un mesaj, prin ap. Ioan, pe care-l găsim în cartea Apocalipsa 2:8-11.
Acest mesaj arată că:
a. Deşi despre biserica din Smirna nu se mai vorbeşte în niciun alt loc din N. T., Domnul Isus a ştiut de existenţa ei, de aceea El spune: ,,Îngerului Bisericii din Smirna scrie-i”(v. 8). b. Domnul Isus a cunoscut măsura necazului îndurat de credincioşii bisericii din Smirna. ,,ştiu necazul tău, sărăcia ta şi batjocururile din partea celor ce zic că sunt iudei şi nu sunt” (v. 9). Termenul din lb. greacă folosit pentru necaz arată o stare de presiune ilustrată printr-un obiect zdrobit sub o piatră grea, sau de o lamîie stoarsă până la ultima picătură. Cuvântul folosit pentru sărăcie arată o stare de sărăcie lucie, lipsă profundă iar cel pentru a defini batjocurile arată agresiune verbală şi bătaie de joc cu privire la modul de închinare.
c. Domnul Isus a cunoscut viitorul şi necazurile care urmau să vină. El spune: „Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile” (v. 10/b).

2. Cauza încercărilor în mijlocul cărora credincioşii din Smirna trebuiau să rămână statornici
Încercările prin care treceau credincioşii din Smirna erau cauzate de:
a. iudeii, care s-au afiliat Romei şi au ajuns o „sinagogă a lui Satan”, care îi desconsiderau şi îi prigoneau pe creştini spunând despre ei că sunt rătăciţi, (fiindcă au lepădat iudaismul – pe care-l considerau religia adevărată) şi că practică canibalismul, întrucât la cina Domnului mâncau trupul şi beau sângele Domnului – v. 9).
Să nu uităm că sinagoga a fost un loc de întâlnire a iudeilor pt. rugăciune, pt. educaţie religioasă, pt. citirea Legii şi a proorocilor şi pt. îmbărbătare spirituală. Din nefericire, Domnul Isus ne arată că nu Duhul lui Dumnezeu conducea în sinagogă, ci chiar Satana şi asta se vedea din acţiunile iudeilor faţă de creştinii din Smirna.
b. autorităţile romane, care îi prigoneau pe creştini pentru că nu li se alăturau în practicarea cultului cezarului.
c. păgânii, care le luau averile.
d. diavolul, care era în spatele acestor acţiuni (v. 10)

3. Răsplătirile promise credincioşilor din Smirna care vor rămâne statornici Suferinţa şi prigoana prin care treceau credincioşii din biserica din Smirna este o binecuvântare, deoarece suferinţa:
a. te aseamănă cu Domnul Isus („Cel ce a murit şi a înviat” – v. 8). El Şi-a dat viaţa de bunăvoie dar a biruit moartea. Aşa va fi şi cu cei care trebuie să moară pt. credinţă iar ap. Pavel le scrie romanilor: ,,În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El și printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.” b. modelează caracterul. Ap. Petru uitându-se la suferinţele prin care treceau fraţii lui, le-a scris: ,,Căci este un lucru plăcut dacă cineva, pentru cugetul lui față de Dumnezeu, suferă întristare și suferă pe nedrept. În adevăr, ce fală este să suferiți cu răbdare să fiți pălmuiți, când ați făcut rău? Dar, dacă suferiți cu răbdare, când ați făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Și la aceasta ați fost chemați; fiindcă și Hristos a suferit pentru voi și v-a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui. (1 Pet. 2:19-21)
c. crează oportunităţi – credincioşii din Smirna puteau dovedi că sunt o biserică vie în contrast cu sinagoga Satanei.
d. conduce spre cunună – „eşti bogat”– deşi creştinii din Smirna se vedeau săraci, Domnul Isus îi vedea bogaţi d.p.d.v. spiritual. Domnul le face o promisiune mare: ,,îţi voi da cununa vieţii” care este premiul învingătorilor pe calea credinţei. Cine rămâne credincios statornic „nu va mai fi vătămat de a doua moarte” (v. 10, 11).
Domnul Isus nu a avut nimic de acuzat la adresa bisericii din Smirna. Aşa ca şi ei, trebuie să învăţăm să fim credincioşi în lucrurile mici ca să putem fi şi în cele mari. Să învăţăm să biruim ispitele mici ca să putem birui ispita cea mare când va veni şi lucrul acesta îl vom putea face doar dacă trăim în ascultare de Dumnezeu şi în călăuzirea Duhului Sfânt.

adaptare după D. Boingeanu

Text Ev. Ioan 4:43-54: „După aceste două zile, Isus a plecat de acolo, ca să se ducă în Galilea. Căci El însuşi spusese că un prooroc nu este preţuit în patria sa. Când a ajuns în Galilea, a fost primit bine de Galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci fuseseră şi ei la praznic. Isus S-a întors, deci, în Cana din Galilea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaş împărătesc, al cărui fiu era bolnav. Slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudea în Galilea, s-a dus la El, şi L-a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte. Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu nici un chip nu credeţi!” Slujbaşul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuţul meu.” „Du-te” i-a zis Isus „fiul tău trăieşte.” Şi omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus, şi a pornit la drum. Pe când se pogora el, l-au întâmpinat robii lui, şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte. El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.” Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăieşte”. Şi a crezut el şi toată casa lui. Acesta este iarăşi al doilea semn, făcut de Isus, după ce S-a întors din Iudea în Galilea.”

În general toţi oamenii doresc să le fie mai bine în viaţă. Nu am auzit mulţi oameni care să spună că ei ar dori să le meargă mai rău. Este o dorinţă normală, legitimă şi posibil de împlinit în anumite condiţii. Oamenii care trec prin suferinţe în trup şi în suflet din pricina unor boli sau necazuri doresc să le fie mai bine. Cei ce trec acum prin lipsuri materiale doresc sa le fie şi să le meargă mai bine. Familiile în care sunt neânţelegeri, care poate au gustat din plin amarul certurilor şi poate al despărţirii, doresc cu siguranţă să le fie mai bine. Din textul acesta învăţăm că sunt câteva lucruri ce trebuie să le facă fiecare om care doreşte să-i fie mai bine. Ce trebuie să facă omul care doreşte să-i fie mai bine? Ce învăţăm de la slujbaşul împărătesc şi de la fiul lui bolnav?

Trebuie să recunoască „boala” sau problema pe care o are.

Un slujbaş împărătesc avea un fiu bolnav . Ca orice tată adevărat el şi-a iubit copilul şi voia să-l vadă sănătos. Iata de ce a fost gata să recunoască că are o suferinţă în familia lui şi asta la ajutat să facă următorii paşi. Fie că vorbim de o schimbare în bine în viaţa personală, în viaţa de familie , în Biserică , sau alte domenii adevărul este că nu există schimbare în mai bine fără o recunoaştere a problemelor de ordin fizic, spiritual, moral, material, relaţional… Negarea nu ajută cu nimic şi nici ascunderea sub preş. Foarte mulţi oameni nu sunt gata să recunoască că au o boală sau o problemă. De ce? De frică sau de ruşine, din mândrie…. Nu te duci la medic decât dacă recunoşti că eşti bolnav.

2.Trebuie recunoască cauza bolii şi a necazurilor, problemelor.

Trăim întrun univers creat de Dumnezeu şi care funcţionează după legile lui. De aceea o disfuncţie în în viaţa noastră are întotdeauna o cauză urmată de consecinţe. O cauză majoră (nu singura cauză) a multor boli fizice şi spirituale, a multor necazuri, este nepreţuirea Domnului Isus. Foarte mulţi oameni manifestă o atitudine vădită de dispreţ sau indiferenţă faţă de Domnul Hristos , faţă de Cuvântul lui, poruncile şi învăţăturile lui. Aceasta atitudine de nepreţuire, duce la necredinţă şi neascultare, iar mai apoi la alte complicaţii, probleme, boli. Trebuie să cauţi să înţelegi şi să recunoşti cauza necazurilor tale. Cauza majoră a multor boli şi necazuri din viaţa oamenilor este păcatul din viaţa lor.

Proverbe 28:13 „Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare.”

Spre exemplu sunt oameni extenuaţi fizic şi psihic pentrucă muncesc prea mult, mănâncă orice şi fără un program, nu se odihnesc suficient. Un astfel de om face din muncă şi poate din dorinţa de câştig un idol şi ajuge să-şi neglijeze familia, sănătatea, nu mai are timp nici de rugăciune nici de părtăşie în biserică. Dar sunt şi oameni la cealaltă extremă . Oameni certaţi cu munca , leneşi. Din pricina aceasta ajung să rabde mai bine de foame , acumulează datorii şi dau de necazuri. Mai sunt foarte mulţi oameni care se îmbolnăvesc de ficat şi plămâni din cauza consumului de alcool şi tutun- fumat. Alţii au probleme financiare în casă , multe lipsuri din pricina acestor patimi şi din pricină că nu ştiu să-şi administreze înţelept banii. Cine doreşte să-i fie mai bine trebuie să caute să înţeleagă şi să recunoască cauza greutăţilor şi a problemelor din prezent.

3.Trebuie să vină cu problema şi necazul din viaţa lui la Domnul Isus.

Slujbaşul împărătesc când a înţeles că nimeni nu-l poate ajuta (nici poziţia lui , nici banii, nici relaţilile) a fost gata să vină şi să ceară ajutorul Mântuitorului Isus. Orice om care are o problemă de sănătate sau alt necaz greu să vină cu credinţă şi cu rugăciune la Domnul. O rugăciune concretă, sinceră,cu încredere, cu stăruinţă, cu smerenie. Slujbaşul a venit din timp şi a fost gata să parcurgă o mare distanţă ca să ajungă înaintea lui Isus. A lăsat alte preocupări de o parte şi a plătit preţul necesar.

4. Trebuie să asculte Cuvântul Domnului, să-l credă şi apoi să umble, să acţioneze prin credinţă.

Slujbaşul a procedat aşa şi după ce a ajuns acasă a aflat că băiatul lui este sănătos. Atunci a întrebat de cesul în care a început să-i fie mai bine şi a constatat că tocmai din cesul în care el se ruga înaintea Domnului şi a primit promisiunea că fiul lui trăieşte. Această experienţă a întărit şi mai mult credinţa lui şi a familiei lui. În concluzie iubit cititor dacă ai o suferinţă în trup sau în suflet , dacă ai necazuri în viaţa ta sau în familia ta , dacă doreşti cu adevărat să-ţi fie mai bine, atunci urmează exemplul acestui slujbaş şi tată. Recunoaşte-ţi necazul , recunoaşte cauza reală a necazului tău, vin-o la Domnul Isus cu rugăciune concretă şi mai ales fii gata să-L asculţi şi să trăieşti potrivit cu sfatul lui. Doamne ajută! Amin!

pastor Teodor Groza