suferinta

Toate articolele etichetate suferinta

Se merită să suferi?

Publicat de elpizein pe aprilie 3, 2020
Publicat în: Meditatii. Etichetat: , , , , , , .

Text: 2 Corinteni 12:7-10

„…suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim și proslăviți împreună cu El.” (Romani 8:17)

Potrivit unui articol publicat în ziarul Detroit News, jucătorul de baseball (joc asemănător cu oina de la noi), Kirk Gibson, este descris ca un om ce știe să sufere. În anul 1980 și-a rupt cartilajul de la încheietura mâinii. Doi ani mai târziu i s-a inflamat genunchiul stâng, o întindere a mușchiului gambei stângi și o luxație serioasă a încheieturii mâinii stângi. În anul 1983 a suferit o operație la genunchi, iar în anul 1985 a avut nevoie de 17 copci după ce a fost lovit direct în gură cu mingea. Pe lângă aceasta și-a contuzionat mușchiul tendonului de la genunchi, și-a rănit călcâiul drept și a suferit o luxație a gleznei la piciorul stâng. Cea mai gravă rană a implicat distrugerea parțială a câtorva ligamente ale gleznei în anul 1986, an prezis a fi cel mai bun din cariera sa sportivă. Când a fost întrebat despre dureri, se spune că el a zis: „Viața are plusurile și minusurile ei… Dar pentru plusurile carierei mele, ale mele personale și ale familiei mele, merită să sufăr. Este calea pe care mi-am ales-o.”
Faptul că nu există biruință fără suferință este un adevăr valabil și în alte domenii ale vieții. Niciodată răsplătirile ei nu vor fi atât de mari ca atunci când omul hotărăște să sufere împreună cu Cristos pentru a-i ajuta pe alții și pentru gloria lui Dumnezeu.
Apostolul Pavel este un exemplu de prima mână. El a acceptat suferința ca pe o parte necesară a ceea ce dorea el cel mai mult să facă în viață. N-a văzut în adversități o problemă. A considerat că aprobarea lui Dumnezeu și binele altora erau cu mult mai importante decât orice suferință și necaz pe care le-a experimentat în timp ce-și împlinea chemarea. Atât în cuvintele lui, cât și prin exemplul său, apostolul ne arată că suferințele cu Cristos nu pot sta alături de slava viitoare. Să învățăm de la el.

„Aşa că, dacă suntem în necaz, suntem pentru mângâierea şi mântuirea voastră; dacă suntem mângâiaţi, suntem pentru mângâierea voastră, care se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe ca şi noi.” (2 Corinteni 1:6)

Nu contează mult în astă viață,
Ploi și soare, nori și vânt.
Dacă Domnul Isus e de față,
Orice pierderi doar câștiguri sunt.
(Beers)

Nu există biruință fără suferință

Mart De Haan

Aşteaptă cununa care va fi oferită celor statornici

Publicat de elpizein pe ianuarie 6, 2013
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , , , .

Text: 2 Tim. 4:7-8; Ap. 2:8-11 (Ap. 3:11)
Aş vrea să descoperim:
– condiţiile în care creştinii din Smirna trebuiau să rămână statornici;
– cauza persecuţiilor prin care au trecut;
– binecuvântările promise de Domnul Isus celor ce vor rămâne statornici.
Studiul Biblic din anul 2012 ne-a chemat la statornicie pe care trebuie să o dovedim:
– în credinţă (lucru pe care l-am învăţat din Ep. lui Iuda);
– în Cuvântul Evangheliei (lucru pe care l-am învăţat din Ep. către Galateni);
– în aşteptarea izbăvirii lui Dumnezeu (lucru pe care l-am învăţat din cartea profetului Obadia);
– în slujire (lucru pe care l-am învăţat din Ep. 2 Timotei).
În ultima lecţie biblică din acest an, descoperim un exemplu de statornicie şi binecuvântările pregătite de Dumnezeu pentru cei ce vor rămâne credincioşi până la moarte.
Studiind acest exemplu descoperim:

1. Condiţiile în care credincioşii din Smirna trebuiau să rămână statornici
Smirna a fost un oraş port la Mareea Egee, situat la 56 km N de Efes. Acest oraş există şi astăzi dar poartă numele de Izmir şi are o populaţie de aproape 3 milioane de locuitori, fiind al treilea oraş ca mărime din Turcia. Înainte de anul 2000, o treime din populaţia oraşului era creştină. Numele oraşului „Smirna” înseamnă „amărăciune” şi provine din termenul „mir” , adică un ulei extras dintr-o răşină aromatică, folosit la slujba din cortul întâlnirii. Acest ulei era amestecat cu scorţişoară, trestie mirositoare, casia şi ulei de măsline (Ex. 30:23, 24). Mirul era folosit şi la îmbălsămarea celor ce au murit chiar şi femeile care au participat la înmormântarea Domnului Isus au pregătit un asemenea amestec cu care să-I ungă trupul (Lc. 23:56; In. 12:3).
În sec. I, oraşul Smirna a cunoscut o dezvoltare înfloritoare fiind supranumit „Floarea Asiei”, având printre locuitori şi o mare comunitate de evrei.  Deşi era un oraş liber, a dovedit o loialitate deosebită faţă de Roma, fiind plin de râvnă în promovarea gloriei Imperiului Roman. În oraş era un templu ce promova închinarea către cezar, iar scriitorul roman Cicero a numit Smirna oraşul cel mai credincios şi aliatul cel mai fidel al Romei. Lucrul acesta a fost un mare dezavantaj pt. creştini, care au refuzat să-l numească pe cezar, Domn şi Dumnezeu. De oraşul Smirna este legat numele unuia dintre cei mai buni creştini care a urmat după generaţia apostolilor, Policarp, episcop de Smirna, care a fost martirizat în anul 155 d. Cr. Deci, în acest oraş în care era practicată o închinare păgână agresivă, Dumnezeu a îngăduit să ia fiinţă şi o biserică căreia Domnul Isus i-a adresat un mesaj, prin ap. Ioan, pe care-l găsim în cartea Apocalipsa 2:8-11.
Acest mesaj arată că:
a. Deşi despre biserica din Smirna nu se mai vorbeşte în niciun alt loc din N. T.,  Domnul Isus a ştiut de existenţa ei, de aceea El spune: ,,Îngerului Bisericii din Smirna scrie-i”(v. 8). b. Domnul Isus a cunoscut măsura necazului îndurat de credincioşii bisericii din Smirna. ,,ştiu necazul tău, sărăcia ta şi batjocururile din partea celor ce zic că sunt iudei şi nu sunt”   (v. 9). Termenul din lb. greacă folosit pentru necaz arată o stare de presiune ilustrată printr-un obiect zdrobit sub o piatră grea, sau de o lamîie stoarsă până la ultima picătură. Cuvântul folosit pentru sărăcie arată o stare de sărăcie lucie, lipsă profundă iar cel pentru a defini batjocurile arată agresiune verbală şi bătaie de joc cu privire la modul de închinare.
c. Domnul Isus a cunoscut viitorul şi necazurile care urmau să vină. El spune: „Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile” (v. 10/b).

2. Cauza încercărilor în mijlocul cărora credincioşii din Smirna trebuiau să rămână statornici
Încercările prin care treceau credincioşii din Smirna erau cauzate de:
a. iudeii, care s-au afiliat Romei şi au ajuns o „sinagogă a lui Satan”, care îi desconsiderau şi îi prigoneau pe creştini spunând despre ei că sunt rătăciţi, (fiindcă au lepădat iudaismul – pe care-l considerau religia adevărată) şi că practică canibalismul, întrucât la cina Domnului mâncau trupul şi beau sângele Domnului – v. 9).
Să nu uităm că sinagoga a fost un loc de întâlnire a iudeilor pt. rugăciune, pt. educaţie religioasă, pt. citirea Legii şi a proorocilor şi pt. îmbărbătare spirituală. Din nefericire, Domnul Isus ne arată că nu Duhul lui Dumnezeu conducea în sinagogă, ci chiar Satana şi asta se vedea din acţiunile iudeilor faţă de creştinii din Smirna.
b. autorităţile romane, care îi prigoneau pe creştini pentru că nu li se alăturau în practicarea cultului cezarului.
c. păgânii, care le luau averile.
d. diavolul, care era în spatele acestor acţiuni (v. 10)

3.    Răsplătirile promise credincioşilor din Smirna care vor rămâne statornici Suferinţa şi prigoana prin care treceau credincioşii din biserica din Smirna este o binecuvântare, deoarece suferinţa:
a. te aseamănă cu Domnul Isus („Cel ce a murit şi a înviat” – v. 8). El Şi-a dat viaţa de bunăvoie dar a biruit moartea. Aşa va fi şi cu cei care trebuie să moară pt. credinţă iar ap. Pavel le scrie romanilor: ,,În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El și printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.” b. modelează caracterul. Ap. Petru uitându-se la suferinţele prin care treceau fraţii lui,  le-a scris: ,,Căci este un lucru plăcut dacă cineva, pentru cugetul lui față de Dumnezeu, suferă întristare și suferă pe nedrept. În adevăr, ce fală este să suferiți cu răbdare să fiți pălmuiți, când ați făcut rău? Dar, dacă suferiți cu răbdare, când ați făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Și la aceasta ați fost chemați; fiindcă și Hristos a suferit pentru voi și v-a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui. (1 Pet. 2:19-21)
c. crează oportunităţi – credincioşii din Smirna puteau dovedi că sunt o biserică vie în contrast cu sinagoga Satanei.
d. conduce  spre cunună – „eşti bogat”– deşi creştinii din Smirna se vedeau săraci, Domnul Isus îi vedea bogaţi d.p.d.v. spiritual. Domnul le face o promisiune mare: ,,îţi voi da cununa vieţii” care este premiul învingătorilor pe calea credinţei. Cine rămâne credincios statornic „nu va mai fi vătămat de a doua moarte” (v. 10, 11).
Domnul Isus nu a avut nimic de acuzat la adresa bisericii din Smirna. Aşa ca şi ei, trebuie să învăţăm să fim credincioşi în lucrurile mici ca să putem fi şi în cele mari. Să învăţăm să biruim ispitele mici ca să putem birui ispita cea mare când va veni şi lucrul acesta îl vom putea face doar dacă trăim în ascultare de Dumnezeu şi în călăuzirea Duhului Sfânt.

adaptare după D. Boingeanu

Cum a murit Mântuitorul?

Publicat de elpizein pe septembrie 28, 2012
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , , , , , , , , .

Mulţi istorici, experţi în medicină şi arheologi au studiat îndeaproape execuţia Domnului Isus. Cu toţii sunt de acord că moartea lui Cristos a fost una dintre cele mai groaznice forme de suferinţă, de pedeapsă capital pe care mintea umană a inventat-o. În rândurile ce urmează, sunt descrise câteva dintre lucrurile care ne sunt dezvăluite în istorie, arheologie şi medicină cu privire la ultimele clipe înainte de moartea Domnului Isus. Chiar înainte ca suferinţa fizică să înceapă,

Domnul Isus a avut parte de durere lăuntrică. Cristos purta povara întregii lumi pe umerii Săi. Cu o zi înainte de execuţie, ucenicii Săi au mărturisit că L-au văzut pe Domnul Isus în agonie în muntele Măslinilor. Nu numai că nu a dormit toată noaptea, dar frământarea de care a fost cuprins, a făcut ca transpiraţia Lui să se prefacă în sânge (Luca 22:44). Aşa de mare a fost această frământare sufletească, încât vasele mici de sânge s-au rupt în glandele sudoripare, emiţând picături mari roşii care curgeau la pământ. Acest stres sever se numeşte hematohidroză. După ce a fost întâi pe mânile iudeilor, acum Domnul Isus a ajuns în mânile romanilor. Bătăile primite de la ostaşii romani, erau cunoscute ca fiind foarte sângeroase, lăsând urme adânci pe corp. Romanii şi-au întocmit biciurile în aşa fel încât acestea să taie în corpul victimei. Bătăile acestea au fost concepute în aşa fel încât să fie extrem de dureroase. În plus, acestea erau cauza strângerii unui lichid împrejurul plămânilor. Coroana de spini era apăsată pe capul victimei, cauzând iritaţii severe şi dureroase nervilor de pe cutia craniană, iar aceasta adăugând la durerea care creştea cu fiecare oră care se scurgea. În aceste condiţii, bătăile pe care le-a primit Domnul Isus ar fi fost destul să-L omoare.

Trupul Lui a fost plin de vânătăi, răni deschise de tăieturi care sângerau. Fiind fără hrană şi apă de mai mult timp, şi după o sângerare îndelungată, deshidratarea Domnului Isus trebuie să fi fost critică. Condiţiile au fost prielnice pentru ceea ce doctorii numesc ,,şoc” şi acest şoc poate foarte uşor să ducă la moarte. Durerea şi agonia cauzate de crucificare, au fost concepute în aşa fel încât sub intensitatea lor, victima să-şi dorească mai bine moartea, care putea să întârzie uneori zile întregi. Dr. Frederick Zugibe spune că străpungerea nervului median de la mână poate provoca dureri atât de mari, încât uneori nici administrarea de morfină nu ameliorează durerea aceasta. Durerea aceasta a fost descrisă ca ,,o senzaţie de arsură, care trece prin tot braţul ca un fulger înspre şira spinării.” Ruptura nervului din picior cu un cui poate avea aceleaşi efecte oribile. Apoi, poziţia trupului pe cruce este concepută în aşa fel încât să facă respiraţia deosebit de dificilă. Frederick Farrar descria efectul intenţionat al acestei torturi, aşa: ,,Moartea prin cucificare pare să cauzeze dureri cumplite, sete, înfometare, ameţeală, febră traumatică, ruşine, tortură continuă, oroarea anticipării, şi toate acestea intensificate până la maxim, dar nu îndeajuns pentru ca victima să-şi piardă cunoştinţa.” Un medic numea atârnarea pe cruce ,,o simfonie a durerii”, produsă de fiecare mişcare, şi fiecare respiraţie. Chiar şi o adiere uşoară a vântului putea să cauzeze o durere sfâşietoare în momentele acestea. Zugibe este de părere că Domnul Isus a murit datorită şocului produs de pierderea excesivă de sânge şi lichid, însoţit de şocul traumatic cauzat de rănile Lui şi de şocul de inimă. James Thompson a fost de părere că Domnul Isus nu a murit nici de durerea sfâşietoare, nici datorită bătăilor sau crucificării, ci moartea Lui a fost cauzată de agonia prin care a trecut şi care i-a produs o ruptură în inimă.

Motivul pentru care Thompson susţine aceasta este că atunci când soldatul roman i-a înfipt suliţa în inimă şi a curs sânge şi apă, aceasta a fost evidenţa unei rupture cardiace, care trebuie să se fi petrecut înainte de împungere. Alţii sunt de părere că numai o combinaţie dintre o ruptură a inimii şi atârnarea pe cruce a putut să ducă la rezultatul acesta. Dar oricare ar fi fost cauza morţii Domnului Isus, nu încape îndoială că durerea trebuie să fi fost de nedescris.
Înspre sfârşit, unul dintre tâlharii de lângă Domnul Isus, în batjocură, i-a spus: ,,Dacă eşti Cristosul, mântuieşte-Te pe Tine, şi mântuieşte-ne şi pe noi.” Puţin a ştiut criminalul acesta că Omul cu care vorbea, atârna acolo pe cruce în mod voluntar. El vorbea cu Creatorul nostru care ar fi putut să-Şi dezlănţuiască toată puterea în univers, şi cu uşurinţă să Se salveze. Dar Domnul Isus a rămas în agonia şi suferinţa aceasta nu pentru că ar fi fost fără putere, ci datorită dragostei Lui nemărginite faţă de omenire. El a suferit pentru a deschide calea salvării pentru mine şi pentru tine. Primeşte dar darul preţios al dragostei lui Dumnezeu.

de Paul Taylor

 

TINERET ÎN SUFERINŢĂ

Publicat de elpizein pe mai 2, 2011
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , .

Tineretul din ziua de azi suferă enorm şi este în general foarte nefericit.  Cred că niciodată în ultimul secol nu a fost mai nefericit. Ei se cred emancipaţi,  afişează siguranţă şi îndrăzneală, bravează, dar… în realitate suferă …Există câteva boli care fac ravagii în rândul tineretului.
Boala “Fără iubire”
Cea mai gravă boală a tineretului din ultimii ani este “Boala fără iubire“.  Expresia “Te iubesc!” a fost înlocuită cu  “Te doresc!”. Ce pierdere, ce sărăcie sufletească a produs acest lucru. Tinerii din ziua de azi nu ştiu ce înseamnă a iubi şi a fi iubit. Nu dau timp iubirii să se nască prin comunicare, cunoaştere, prietenie, aşteptare… Nici măcar dragostei romantice nu îi lasă timp să se manifeste. Ei doar se doresc şi dacă se doresc dau repede frâu liber pornirilor instinctuale. Versurile muzicii ascultată de tineri sunt incredibil de proaste şi de sărace, presărate doar cu expresii de genul ”te doresc” sau “te astept la noapte…”. În filme, în viaţa vedetelor, se transmit doar mesaje senzuale şi chemări la pat.  Cât de enorm de mult pierd tinerii, ce alienare se produce când minunata relaţie de iubire se rezumă doar la instinct.  Omul nu poate trăi doar la nivel animalic, creând şi rupând relaţii după cum îi dictează instinctul sau dorinţa. Iar dacă o face se dezumanizează, se degradează.

Şi totuşi trăim astăzi o situaţie halucinantă. Tineri şi mai puţin tineri, alţii aproape copii, confundă iubirea cu sexul, se implică în relaţii intime premaritale, schimbă partenerii între ei, cei căsătoriţi trăiesc în adulter.  Cei care trăiesc mânaţi doar de dorinţe sunt cei mai nefericiţi oameni şi îi fac şi pe alţii nefericiţi. Ei nu vor şti să fie fideli unul altuia în căsnicie, nu vor preţui frumuseţea angajamentului şi a sacrificiului pentru persoana iubită.  Vor avea o viaţă plină de durere, conflicte, singurătate, aşa după cum bine vedem astăzi. Vedete bogate şi celebre nu au găsit fericirea trăind în relaţii amoroase la întâmplare. Vieţile multora dintre ei se sfârşesc în mod tragic prin sinucideri. Alţii trăiesc dezamăgiţi şi nefericiţi toată viaţa în ciuda chipului zâmbitor pe care îl afişează în public.
Ginecologul, doctorul fetelor
Ginecologul era numit dintotdeauna doctorul femeilor. În general al anumitor femei, după probleme cauzate de naşteri sau o dată cu înaintarea în vârstă. Dar astăzi el a devenit doctorul multor fete. Acesta este consultat pentru boli cu transmitere sexuală, sarcini nedorite, contraceptive, alte boli. Sunt fete care umblă prin aceste cabinete inconfortabile mai mult decât o femeie cu 10 naşteri. Şi totuşi cât de câştigate ar fi aceste domnişoare să nu aibă de-a face cu ginecologul, să fie nevinovate, pure şi cu inima curată atunci când vor fi mirese. La început ele se cred emancipate dar până la urmă în viaţa lor se instalează tristeţea, dezamăgirea, disperarea şi ruşinea. Îmi este aşa de milă de ele.  Am văzut fete de liceu care şi-au ratat continuarea studiilor, s-au căsătorit gravide, obligate de părinţi, şi în loc să se bucure de ani de studenţie ele cresc copii. Altele aleg soluţia avortului, împovorându-se cu păcate care până la urmă le vor aduce depresia, nevrozele şi bolile de inimă.
Suferinţa produsă de  “emancipare” şi de “morala nouă”
Divorţurile, bolile fizice şi cele sufleteşti, copii părăsiţi de unul dintre părinţi prin divorţ, singurătatea şi toată mizeria vremurilor noastre este cauzată de ideile false şi periculoase legate de prietenie, dragoste şi căsătorie, idei pe care tinerii şi le însuşesc de la alţi tineri, idei promovate şi susţinute  prin mass-media. Peste tot tinerii aud că azi avem o “morală nouă”, că avem valori diferite de cele din trecut, li se spune că este OK să aibă relaţii intime înainte de căsătorie. Ba mai mult, când tinerii văd gesturile şi comportamentul vedetelor de pe micul ecran, când văd cu cât entuziasm este prezentat acolo amorul liber, când văd cum cei din jurul lor flirtează, se îmbrăţişează, se sărută şi apoi ajung repede împreună în pat,  ei îşi închipuie că cei ce fac aşa sunt fericiţi.  Vă asigur însă  că este doar o iluzie. Experienţa mea de peste 20 de ani ca medic,  mi-a permis că observ cum an de an  suferinţa adusă de aşa zisa “emancipare” şi “morală nouă” devine tot mai adâncă. Aş vrea să strig tinerilor să nu-i credă pe cei care spun că regulile vechi sunt demodate. Legile morale şi poruncile lui Dumnezeu nu se demodează niciodată!
Dumnezeu ne-a dat nişte legi morale nu pentru a ne împiedica să ne distrăm şi să fim fericiţi, ci din contră ni le-a dat pentru a ne asigura fericirea, pentru  a ne proteja de comportamente dăunătoare nouă şi celor din jurul nostru. Iar aceste legi morale, care sunt şi legi ale bunului simţ spun că etapele fireşti ale relaţiilor dintre un tânăr şi o tânără sunt: cunoaşterea şi prietenia, care poate să aducă dragostea, apoi logodna şi căsătoria iar în cadrul căsătoriei relaţia sexuală.
Se spune că astăzi există concepţii noi cu privire la dragoste. Derutate şi confuze multe fete îşi închipuie că oferind sex înainte de căsătorie pot obţine dragostea şi angajamentul pentru căsătorie al partenerului. Acest comportament se poate califica drept  iresponsabilitate şi păcat, rezultatul lor fiind suferinţa, singurătatea şi mizeria.
Sursa: http://marianagoron.wordpress.com