religie

,,Nu-ți aduce aminte de greselile din tinerețea mea” (Psalm 25:7). Ultimele generații de tineri au fost născute în condițiuni sociale cu totul diferite de generațiile anterioare. Tinerii născuți după cel de-al doilea război mondial, s-au născut din mame tinere care au stat acasă să crească copii, și acești copii au fost crescuți în familie cu părinții lor, ,,tata și mama”. Generațiile născute după primul război mondial n-au avut multă educație intelectuală, căci cu diploma de liceu se putea găsi o slujbă destul de bună pentru a-și asigura o viață mai bună, pe când tinerii din ultimele generații, în majoritate au educație superioară, devenind mai pretențioși și nemulțumiți. Ultimele generații de tineri în majoritate s-au născut din mame care erau angajate să lucreze la întreprinderi, și majoritatea din acești tineri au fost crescuți de părinți divorțați, adică de către un singur părinte, ,,mamă” sau ,,tată”. Pe timpul când autorul a fost tânăr, exista lozinca ,,Meseria este brățară de aur”, și părinții își îndemnau copiii la câte o meserie, și așa s-au creat meseriașii maeștri. În generațiile de azi, nimeni nu mai vorbește de muncă, ci toți vor să fie domni, și adevărații meseriași au dispărut, dând naștere la o generație de meseriași improvizați, a căror produse sunt de slabă calitate și nu rezistă. Vechiile generații preferau să asculte mai mult de părinți, decât de prieteni, în ceea ce privește: cheltuirea banilor, băutura alcoolică, sex și boli venerice. Generațiile tinere nu ascultă de nimeni după lozinca: ,,Nimeni să nu-mi spună ce am de făcut”. Tinerele generații sunt generații de conflicte sociale. Este greu de vorbit despre religie acestei generații care se împotrivește la orice absolut. Mintea tinerei generații este preocupată cel mai mult de succes, și nu de morală. Cei care învață mai bine sunt optimiști, pe când cei mai slabi la învățătură devin pesimiști și descurajați. O caracteristică a tinetului modern este ,,nerăbdarea”, căci conform cu lozinca ,,trage din viață tot ce poți” ei vor ,,acum”, satisfacerea oricărei dorințe sau pofte. Dacă dorința nu se realizează, atunci ei devin iritabili și nemulțumiți, și în final ajung la consumul de alcool sau droguri, și mulți sfârșesc prin sinucidere. Acesta este rezultatul dureros al vieții trăite ,,după simțuri”, conform cu lozinca ,,fă ce-ți place”. Pentru satisfacerea ,,acum” a oricărei dorințe sau pofte, tinerii comit tot felul de greșeli, pentru care vor suferi și plăti toată viața. Soluția este ,,așteaptă și la maturitate totul se rezolvă”. Un alt contrast prin care generațiile trecute se deosebesc de generațiile existente, mai este faptul că vechiile generații au fost crescute și educate încă sub influența bisericii creștine, respectiv cu temere de Dumnezeu; pe când ultimele generații de tineri au fost crescute și educate sub influența învățăturilor ateiste, ,,umanist-existențialiste”, adică fără Dumnezeu. Datorită acestor influențe amăgitoare și înșelătoare, acești tineri au devenit egoiști, trăind cu singurul scop, să prindă din viață tot ce pot pentru a se simți bine. Cu această concepție materialistă, ei nu au nici o gândire spirituală privind veșnicia sufletului, deși tinerele generații sunt mult mai ambițioase în atingerea scopului lor, decât vechiile generații. În contrast cu vechiile generații care își întemeiau viața pe familie, noile generații nu au nevoie de familie. Căsătoria este acceptată numai dacă ajută la atingerea unui scop material în profesia lor. Tânăra generație vrea să fie liberă și independentă, cu scopul de a-și putea satisface poftele fără vreo interdicție. Datorită educației umaniste, tânăra generație este confuză în materie de religie și absolut. Este vina vechii generații care a acceptat ca tinerii să fie învățați că religia nu este ceva important în viață, ci este ceva facultativ. În țările comuniste religia, fiind cu totul oprimată, numai statul are dreptul de educare. În S.U.A, în anul 1970, 7 % din populație trăia în concubinaj, adică trăia împreună fără să fie căsătoriți; iar în anul 1993, 30% din populație trăia în concubinaj, iar astăzi procentul este și mai mare. Marele procent de familii care divorțează astăzi, produc mulțime de copii despărțiți de un părinte. Pentru a fi iubiți de acești copii, fiecare părinte încearcă să satisfacă dorințele copilului, astfel copilul lipsit de o educație unitară, speculează situația și cere fiecărui părinte în parte lucruri care de fapt nu se cuvin pentru vârsta lui. Așa acești copii devin răsfățați, devin mincinoși, leneși și nerespectuoși. Un scriitor din anii trecuți, considera divorțul ca o procesiune funerară prin care, ,,toți au pierdut ceva drag, și toți au de plâns”. Perioada cea mai periculoasă din viața tinerilor de azi este perioada de la terminarea orelor de școală și până la întoarcerea părinților de la locul de muncă. În această perioadă tinerii își pot permite orice pentru satisfacerea poftelor lor, îndeosebi relația sexuală. În trecut, vecinii se ajutau unii pe alții și își supravegheau copiii în comun. Astăzi vecinii nici nu se mai cunosc, și nici vorbă de ajutor sau colaborare, astfel tinerii trăiesc după placul lor fără respect pentru nimeni. Nu respect pentru Dumnezeu și nu respect pentru părinți și familie. În trecut fetele se educau cu scopul să fie soții și mame bune, dar astăzi fetele în general vor să aibe o carieră, căci văzând multele divorțuri nu vor să depindă de un bărbat. Vechiile generații de tineri trăiau pe lângă adulți pentru ca să învețe viața și o profesie, pe când tinerii de azi nu au nevoie de adulți, considerându-i învechiți și înapoiați. Un alt contrast al tinerei generații este ,,rebeliunea”. Pe când vechiile generații au fost crescute și educate cu respect pentru cei mai în vârstă, și prin respect vine ,,ascultarea” de sfaturile celor în vârstă; astăzi tinerele generații se împotrivesc la tot ce este autoritate, nemaiavând respect pentru nimeni, nici de om nici de Dumnezeu. Din pricina pornirilor violente ale tinerei generații, tinerii sunt ca o bombă cu întârziere, pentru că niciodată nu ști când va exploda. Generația tineretului de azi mai este numită ca ,,generația violenței”. Faptul că legile dau tinerilor drepturi, dar fără responsabilități, și cum tinerii se consideră mai educați ca părinții lor, și pentru satisfacerea vreunui scop al vieții lor, tinerii își permit orice act de violență. La o școală din statul Colorado, doi tineri înarmați cu arme automate intră în școală și trec la acțiune, omorând 13 elevi și un profesor. Ieșind pe coridor întâlnesc o colegă care încerca să fugă de ei, și fiind oprită unul din ei o întreabă: ,,Crezi în Dumnezeu”, și fata răspunde: ,,Da”, și o împușcă pe loc. Un an mai înainte, la o altă școală, un grup de elevi erau strânși în jurul steagului din curtea școlii, pentru clipe de rugăciune înainte de începerea cursurilor. Atunci din nou, un tânăr cu armă automată trage în ei, omorând șapte. Psihologii pretind că sărăcia provoacă pe tineri la violență. Într-un sens este în parte adevărat, că dacă un tânăr dorește ceva, dar nu își poate permite a-l obține, atunci recurge la violență pentru satisfacerea dorinței. De exemplu: ,,Un tânăr rănește pe o tănără pentru că nu i-a dat lănțișorul de aur de la gât; sau un altul, omoară pe o vecină care îl critica pentru muzica nebună ce o asculta”. Din cazurile descrise mai înainte, găsim însă că cei ce au împușcat nu au fost din familii sărace, ci din familii înstărite. Deci nu sărăcia i-a provocat să fie violenți. O învățătură din aceste tragedii este concluzia că educația materialistă, fără morală, nu face pe tineri mai buni, ci din contră îi face mai răi. Teoreticienii materialiști susțin că omul este rău pentru că nu a fost educat, dar acești tineri care au omorât, au fost educați, dar nu au devenit mai buni ci au devenit violenți. În trecut, familia era locul unde tineretul își restabilea echilibrul moral, dar astăzi prin divorț și prin destrămarea familiei, familia a devenit producătoare de tensiune în viața tineretului. Din nefericire, influența bună a familiei scade din ce în ce spre rău și în detrimentul tinerei generații.

(Din cartea ,,Tineri pierduți” de Victor Kloes)

Text Faptele apostolilor 2:1-4

Mulţi zic că o schimbare reală , adevărată , de durată, în viaţa oamenilor păcătoşi, nu este posibilă. Eşecurile celor ce încearcă să scape de un anumit comportament rău , tipar de gândire şi comportament greşit, sunt aduse ca un argument puternic. Dar adevărul este doar că omul singur prin propria lui putere nu se poate schimba în bine . Însă omul se poate totuşi schimba oricât ar fi de rău, de păcătos şi se poate schimba în bine , pentru totdeauna, în chipul Domnului Isus ,schimbare vizibilă ,reală , adevărată şi de dorit.

Schimbările din viaţa primilor creştini în ziua coborârii Duhului Sfânt sunt o dovadă grăitoare în acest sens.

Iată câteva dintre ele şi care pot să aibă loc şi în viaţa ta:

1. De la confuzie la încredere şi siguranţă deplină.

Foarte mulţi oameni trăiesc toată viaţa lor în confuzie , nesiguranţă şi neîncredere fie cu privire la viaţa lor de pe pământ fie cu privire la credinţa lor, veşnicia lor , relaţia lor cu Dumnezeu. Avem exemplul ucenicilor dinainte de înălţarea Domnului la Cer.

Luca 24:15-27 „Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei. Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască. El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti. ,,Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?” – „Ce?” le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod. Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osîndit la moarte, şi L-au răstignit?” Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri. Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt, nu I-au găsit trupul, şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu. Unii din cei ce erau cu noi, s-au dus la mormânt, şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.” Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?” Şi a început de la Moise, şi de la toţi proorocii, şi le-a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.”

Dar iată creştinii botezaţi cu Duhul Sfânt au o încredere neclintită , siguranţă deplină cu privire la cine sunt în şi prin Hristos , ce au primit , ce trebuie să facă.

2. De la teama de oameni la curajul de a vesti Evanghelia la orice făptură.

Ioan 20:19 ,,În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica Iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor, şi le-a zis: „Pace vouă!”

Foarte mulţi oameni sunt copleşiţi de tot felul de temeri şi mulţi se tem să se pocăiască iar alţii să mărturisească pe Domnul pentru-că se tem de oameni dar iată că cei botezaţi cu Duhul Sfânt chiar dacă înainte au fost fricoşi acum vestesc Evanghelia cu putere şi curaj la orice făptură.

3. De la limitele omeneşti, limite date de meseria lor (pescari), de religie, de naţionalitate, cultură , limbă, la capacitatea de a vesti Evanghelia pe înţelesul multor naţionalităţi.

Fapte 2: 7-11 „Toţi se mirau, se minunau, şi ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia care vorbesc, nu Sunt Galileeni? Cum, deci, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? Parţi, Mezi, Elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudea, Capadocia, Pont, Asia, Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, Iudei sau prozeliţi, Cretani şi Arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!”

Unii oameni se bizuie pe înţelepciunea lor, alţii pe banii lor, alţii pe relaţiile lor, mulţi sunt fie mndri fie complexaţi de de lipsurile lor, dar creştinii plini de Duhul Sfânt primesc şi au capacitatea de a vesti Evanghelia pe înţelesul oamenilor care îi ascultă.

4. De la dezorganizare şi de la „cine este cel mai mare între noi” la organizare şi unitate în mărturisirea Cuvântului.

Ev. Marcu 9:33-35 „Apoi au venit la Capernaum. Când era în casă, Isus i-a întrebat: „Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?” Dar ei tăceau, pentru că pe drum se certaseră între ei, ca să ştie cine este cel mai mare. Atunci Isus a şezut jos, a chemat pe cei doisprezece, şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!”

Fapte 2:14 „Atunci Petru s-a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul, şi le-a zis: „Bărbaţi Iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta, şi ascultaţi cuvintele mele!”

Dacă nu ar fi fost lupta pentru putere, conducere, întâietate, multe Biserici ar fi rămas unite, creştinismul ar fi mai unit, familiile ar fi mai unite şi oamenii în general . Dar creştinii plini de Duhul Sfânt sunt organizaţi, smeriţi şi uniţi în mărturisirea lor, în convingeri, în trăire , în faţa provocărilor vieţii.

5. De la multe întrebări puse Domnului Isus la capacitatea de a da răspunsuri pe baza Scripturii oamenilor care pun întrebări.

Ev. Matei 24:3 „El a şezut jos pe muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte, şi I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?”

Ev. Ioan 21:21 „Petru s-a uitat la el şi i-a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?”

Fapte 1:8 „Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?”

Un om lipsit de prezenţa ori plinătatea Duhului Sfânt are multe întrebări cu privire la credinţă, mântuire, slujire, pocăinţă etc…dar oamenii botezaţi-plini de Duhul Sfânt au răspunsuri biblice .

Fapte 2:12-21 „Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă, şi ziceau unii către alţii: „Ce vrea să zică aceasta?” Dar alţii îşi băteau joc, şi ziceau: „Sunt plini de must!” Atunci Petru s-a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul, şi le-a zis: „Bărbaţi Iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta, şi ascultaţi cuvintele mele! Oamenii aceştia nu Sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi. Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel: „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa visuri! Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu, şi vor prooroci. Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum; soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită. Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.”

6. De la o religie naţională şi mântuire doar pentru Israel la o Evanghelie pentru toţi oamenii şi o mântuire pentru toţi cei ce vor chema (prin credinţă, rugăciune ) numele Domnului.

Ev. Ioan 4:9 „Femeia Samariteancă I-a zis: „Cum Tu, Iudeu, ceri să bei de la mine, femeie Samariteancă?” -Iudeii, în adevăr, n-au legături cu Samaritenii.”

Fapte 2:21 „Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.”

Creştinii plini de Duhul Sfânt nu se cred superiori altor oameni , nu sunt naţionalişti în sensul negativ căci ei au cetăţenie dublă una pământească şi alta cerească , iubesc pe toţi oamenii şi vestesc Evanghelia la toţi.

7. De la jertfele aduse la Templu , de la „umbre” la realitate , la jertfa de pe cruce şi învierea Domnului Isus.

Evrei 10:1 „În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe, care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie.”

Faptele Apostolilor 2:22-36 „Bărbaţi Israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi; pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul Hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege. Dar Dumnezeu L-a înviat, deslegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea. Căci David zice despre El: „Eu aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin. De aceea, mi se bucură inima, şi mi se veseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni în nădejde: căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor, şi nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea. Mi-ai făcut cunoscut căile vieţii, şi Mă vei umple de bucurie cu starea Ta de faţă.” cât despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat; şi mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi. Fiindcă David era prooroc, şi ştia că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de domnie, despre învierea lui Hristos a proorocit şi a vorbit el, când a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor, şi trupul lui nu va vedea putrezirea. Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi Suntem martori ai lui. Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi. Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: „Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea, pânăce voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.” Să ştie bine, deci, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi.”

8. De la mântuirea printr-o religie şi ascultarea de oameni la mântuirea prin Hristos şi ascultarea de El.

Fapte 2:37-43 „După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă, şi i-au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” „Pocăiţi-vă” le-a zis Petru „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce Sunt departe acum, în oricît de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna, şi zicea: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.” Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pîinii, şi în rugăciuni. Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.”

Iubit cititor poate că eşti chiar acum măcinat de confuzie, neîncredere, teama de oameni , de moarte, de ziua de mâine, de limitele tale omeneşti, de lupta pentru putere şi lipsa de viziune, de întrebări la care încă nu ai răspuns , de o religie şi formă de evlavie dar care nu te-a schimbat cu nimic în bine . Ai obosit şi nu ştii ce să faci mai departe ori te complaci în starea în care eşti. Vestea bună este că doar prin credinţa în Hristos Domnul şi prezenţa şi puterea Duhului Sfânt în viaţa ta, tu poţi să fii schimbat cu adevărat în bine, în asemănare cu Domnul Isus. Cheamă-L pe Domnul Isus în viaţa ta prin rugăciune şi ascultă de Cuvântul lui şi caută părtăşia , tovărăşia oamenilor credincioşi , evlavioşi ,schimbaţi de Domnul Isus prin Duhul Sfânt.

pastor misionar Groza Teodor

Biserica Baptistă „Speranţa” Vişeu de Sus