,,Nu-ți aduce aminte de greselile din tinerețea mea” (Psalm 25:7). Ultimele generații de tineri au fost născute în condițiuni sociale cu totul diferite de generațiile anterioare. Tinerii născuți după cel de-al doilea război mondial, s-au născut din mame tinere care au stat acasă să crească copii, și acești copii au fost crescuți în familie cu părinții lor, ,,tata și mama”. Generațiile născute după primul război mondial n-au avut multă educație intelectuală, căci cu diploma de liceu se putea găsi o slujbă destul de bună pentru a-și asigura o viață mai bună, pe când tinerii din ultimele generații, în majoritate au educație superioară, devenind mai pretențioși și nemulțumiți. Ultimele generații de tineri în majoritate s-au născut din mame care erau angajate să lucreze la întreprinderi, și majoritatea din acești tineri au fost crescuți de părinți divorțați, adică de către un singur părinte, ,,mamă” sau ,,tată”. Pe timpul când autorul a fost tânăr, exista lozinca ,,Meseria este brățară de aur”, și părinții își îndemnau copiii la câte o meserie, și așa s-au creat meseriașii maeștri. În generațiile de azi, nimeni nu mai vorbește de muncă, ci toți vor să fie domni, și adevărații meseriași au dispărut, dând naștere la o generație de meseriași improvizați, a căror produse sunt de slabă calitate și nu rezistă. Vechiile generații preferau să asculte mai mult de părinți, decât de prieteni, în ceea ce privește: cheltuirea banilor, băutura alcoolică, sex și boli venerice. Generațiile tinere nu ascultă de nimeni după lozinca: ,,Nimeni să nu-mi spună ce am de făcut”. Tinerele generații sunt generații de conflicte sociale. Este greu de vorbit despre religie acestei generații care se împotrivește la orice absolut. Mintea tinerei generații este preocupată cel mai mult de succes, și nu de morală. Cei care învață mai bine sunt optimiști, pe când cei mai slabi la învățătură devin pesimiști și descurajați. O caracteristică a tinetului modern este ,,nerăbdarea”, căci conform cu lozinca ,,trage din viață tot ce poți” ei vor ,,acum”, satisfacerea oricărei dorințe sau pofte. Dacă dorința nu se realizează, atunci ei devin iritabili și nemulțumiți, și în final ajung la consumul de alcool sau droguri, și mulți sfârșesc prin sinucidere. Acesta este rezultatul dureros al vieții trăite ,,după simțuri”, conform cu lozinca ,,fă ce-ți place”. Pentru satisfacerea ,,acum” a oricărei dorințe sau pofte, tinerii comit tot felul de greșeli, pentru care vor suferi și plăti toată viața. Soluția este ,,așteaptă și la maturitate totul se rezolvă”. Un alt contrast prin care generațiile trecute se deosebesc de generațiile existente, mai este faptul că vechiile generații au fost crescute și educate încă sub influența bisericii creștine, respectiv cu temere de Dumnezeu; pe când ultimele generații de tineri au fost crescute și educate sub influența învățăturilor ateiste, ,,umanist-existențialiste”, adică fără Dumnezeu. Datorită acestor influențe amăgitoare și înșelătoare, acești tineri au devenit egoiști, trăind cu singurul scop, să prindă din viață tot ce pot pentru a se simți bine. Cu această concepție materialistă, ei nu au nici o gândire spirituală privind veșnicia sufletului, deși tinerele generații sunt mult mai ambițioase în atingerea scopului lor, decât vechiile generații. În contrast cu vechiile generații care își întemeiau viața pe familie, noile generații nu au nevoie de familie. Căsătoria este acceptată numai dacă ajută la atingerea unui scop material în profesia lor. Tânăra generație vrea să fie liberă și independentă, cu scopul de a-și putea satisface poftele fără vreo interdicție. Datorită educației umaniste, tânăra generație este confuză în materie de religie și absolut. Este vina vechii generații care a acceptat ca tinerii să fie învățați că religia nu este ceva important în viață, ci este ceva facultativ. În țările comuniste religia, fiind cu totul oprimată, numai statul are dreptul de educare. În S.U.A, în anul 1970, 7 % din populație trăia în concubinaj, adică trăia împreună fără să fie căsătoriți; iar în anul 1993, 30% din populație trăia în concubinaj, iar astăzi procentul este și mai mare. Marele procent de familii care divorțează astăzi, produc mulțime de copii despărțiți de un părinte. Pentru a fi iubiți de acești copii, fiecare părinte încearcă să satisfacă dorințele copilului, astfel copilul lipsit de o educație unitară, speculează situația și cere fiecărui părinte în parte lucruri care de fapt nu se cuvin pentru vârsta lui. Așa acești copii devin răsfățați, devin mincinoși, leneși și nerespectuoși. Un scriitor din anii trecuți, considera divorțul ca o procesiune funerară prin care, ,,toți au pierdut ceva drag, și toți au de plâns”. Perioada cea mai periculoasă din viața tinerilor de azi este perioada de la terminarea orelor de școală și până la întoarcerea părinților de la locul de muncă. În această perioadă tinerii își pot permite orice pentru satisfacerea poftelor lor, îndeosebi relația sexuală. În trecut, vecinii se ajutau unii pe alții și își supravegheau copiii în comun. Astăzi vecinii nici nu se mai cunosc, și nici vorbă de ajutor sau colaborare, astfel tinerii trăiesc după placul lor fără respect pentru nimeni. Nu respect pentru Dumnezeu și nu respect pentru părinți și familie. În trecut fetele se educau cu scopul să fie soții și mame bune, dar astăzi fetele în general vor să aibe o carieră, căci văzând multele divorțuri nu vor să depindă de un bărbat. Vechiile generații de tineri trăiau pe lângă adulți pentru ca să învețe viața și o profesie, pe când tinerii de azi nu au nevoie de adulți, considerându-i învechiți și înapoiați. Un alt contrast al tinerei generații este ,,rebeliunea”. Pe când vechiile generații au fost crescute și educate cu respect pentru cei mai în vârstă, și prin respect vine ,,ascultarea” de sfaturile celor în vârstă; astăzi tinerele generații se împotrivesc la tot ce este autoritate, nemaiavând respect pentru nimeni, nici de om nici de Dumnezeu. Din pricina pornirilor violente ale tinerei generații, tinerii sunt ca o bombă cu întârziere, pentru că niciodată nu ști când va exploda. Generația tineretului de azi mai este numită ca ,,generația violenței”. Faptul că legile dau tinerilor drepturi, dar fără responsabilități, și cum tinerii se consideră mai educați ca părinții lor, și pentru satisfacerea vreunui scop al vieții lor, tinerii își permit orice act de violență. La o școală din statul Colorado, doi tineri înarmați cu arme automate intră în școală și trec la acțiune, omorând 13 elevi și un profesor. Ieșind pe coridor întâlnesc o colegă care încerca să fugă de ei, și fiind oprită unul din ei o întreabă: ,,Crezi în Dumnezeu”, și fata răspunde: ,,Da”, și o împușcă pe loc. Un an mai înainte, la o altă școală, un grup de elevi erau strânși în jurul steagului din curtea școlii, pentru clipe de rugăciune înainte de începerea cursurilor. Atunci din nou, un tânăr cu armă automată trage în ei, omorând șapte. Psihologii pretind că sărăcia provoacă pe tineri la violență. Într-un sens este în parte adevărat, că dacă un tânăr dorește ceva, dar nu își poate permite a-l obține, atunci recurge la violență pentru satisfacerea dorinței. De exemplu: ,,Un tânăr rănește pe o tănără pentru că nu i-a dat lănțișorul de aur de la gât; sau un altul, omoară pe o vecină care îl critica pentru muzica nebună ce o asculta”. Din cazurile descrise mai înainte, găsim însă că cei ce au împușcat nu au fost din familii sărace, ci din familii înstărite. Deci nu sărăcia i-a provocat să fie violenți. O învățătură din aceste tragedii este concluzia că educația materialistă, fără morală, nu face pe tineri mai buni, ci din contră îi face mai răi. Teoreticienii materialiști susțin că omul este rău pentru că nu a fost educat, dar acești tineri care au omorât, au fost educați, dar nu au devenit mai buni ci au devenit violenți. În trecut, familia era locul unde tineretul își restabilea echilibrul moral, dar astăzi prin divorț și prin destrămarea familiei, familia a devenit producătoare de tensiune în viața tineretului. Din nefericire, influența bună a familiei scade din ce în ce spre rău și în detrimentul tinerei generații.
(Din cartea ,,Tineri pierduți” de Victor Kloes)
BISERICA BAPTISTĂ SPERANŢA VIŞEU DE SUS 