pocăinţă

Toate articolele etichetate pocăinţă

Mijlocul și condițiile mântuirii

Publicat de elpizein pe august 14, 2013
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , , , .

N. Testament ne arată modul în care Dumnezeu, prin oamenii care predică Cuvântul Său, ne adresează chemarea Evangheliei şi cum, prin lucrarea Duhului Sfânt, ne regenerează, punând în noi o viaţă spirituală nouă. Ne vom uita la 2 aspecte în legătură cu mântuirea.

I.                     MIJLOCUL MÂNTUIRII

 A. Mântuirea nu își are originea în om, ci în Dumnezeu
Aşadar nu omul prin priceperea lui este iniţiatorul, nici înfăptuitorul lucrării de salvare din păcat, ci aşa cum spune ap. Pavel, Dumnezeu ,,care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.” (1Tim. 2:4). Ap. Pavel este cel ce a cercetat şi a fost învrednicit de Dumnezeu să ne scrie despre mântuirea pregătită de Dumnezeu celor ce-L iubesc.

1.      În primul rând, Dumnezeu este suveran în mântuirea noastră. Pavel le scrie creştinilor din Efes că ,,În El, (adică în Cristos) Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale” (Efes 1:4,5).
2.      Suntem mântuiţi datorită bogăției Harului lui Dumnezeu. Tot efesenilor Pavel le scrie ,,În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său pe care l-a răspândit din belşug peste noi, prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere” (Efes. 1:7,8).
3.       Suntem mântuiţi datorită dragostei Lui. Pavel le arată romanilor, atunci când vorbeşte despre lucrarea de mântuire, că ,,Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.   (Rom. 5:8)
Un alt lucru pe care trebuie să-l afirmăm potrivit învăţăturii Sf. Scripturi, şi chiar potrivit experienţei de viaţă este că…

B.     Omul nu se poate mântui prin propriile lui puteri și nici prin faptele lui.

     1.Mântuirea este numai prin Isus Cristos. Petru, plin de Duhul Sfânt şi de curaj, le spune celor din Sobor şi oamenilor de faţă, care l-au tras la răspundere pt. vindecarea făcută ologolui și le îndreaptă privirea spre Isus Cristos, zicând: ,,În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.”   (Fapte 4:12).
     2.Mântuirea este numai prin Harul lui Dumnezeu. Noi suntem ,,socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.” (Rom.3:24). De aceea ap. Pavel ne prezintă porunca lui Dumnezeu şi ne spune că ,,…harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.” (Tit 2:11-13)       3.Mântuirea este numai prin credința in Domnul Isus. ,,Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. (Efes. 2:8, 9).
     4.Suntem socotiți neprihăniți (drepţi) prin jertfa Domnului Isus. Romanilor, ap. Pavel le scrie ,,Deci cu atat mai mult acum, cand suntem socotiti neprihaniti, prin sangele Lui, vom fi mantuiti prin El de mania lui Dumnezeu.”  (Rom. 5:9), iar corintenilor ,,Dar ati fost spalati, ati fost sfintiti, ati fost socotiti neprihaniti, in Numele Domnului Isus Hristos si prin Duhul Dumnezeului nostru.” (1 Cor. 6:11)

 II.                   CONDIȚIILE MÂNTUIRII

Biblia ne arată că pentru a ne bucura de mântuirea oferită de Dumnezeu în dar, trebuiesc respectate anumite condiții. Acestea sunt pocăinţa şi credinţa. Convertirea sau întoarcerea  noastră, reprezintă răspunsul nostru voit la chemarea Evangheliei, prin care ne pocăim de păcatele noastre în mod sincer și ne punem încrederea în Cristos pentru mântuire.
În N.T. întoarcerea de la păcat este numită pocăinţă iar întoarcerea la Cristos este numită credinţă.
1.      POCĂINȚA
Pocăința este o profundă părere de rău pentru păcat, o renunțare la păcat și un sincer angajament de a-l părăsi și de a umbla în ascultare de Cristos.
 Pocăința implică următoarele lucruri:

1. Convingerea în ce privește păcatul făptuit. David conştient de păcatul său spune: ,,Căci îmi cunosc bine fărădelegile, şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea. Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărârea Ta şi fără vină în judecata Ta. (Psalm 51:3, 4). Convingerea despre păcat o dă Duhul Sfânt. Spune Domnul Isus că ,,El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata” (Ioan 16:8).
2.Ură împotriva păcatului. Le spune Dumnezeu israeliţilor aflaţi în robie:  de citit  (Ezec. 36:31,32).
3.Întristare pentru păcat. Petru, după ce s-a lepădat de 3 ori de Domnul Isus și-a dat seama de păcatul pe care-l săvârșise ,,a ieşit afară şi a plâns cu amar.” (Mat. 26:75); Pavel le scrie corintenilor că ,,În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe când întristarea lumii aduce moartea.”
4.Renunțarea la păcat. Fiul risipitor când conștientizează starea de păcat în care ajunsese, spune: ,,Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.” (Lc. 15:18).
5.Mărturisirea păcatului – Solomon scrie în Prov. 28:13 că ,,Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare.”
6.Dorința de iertare – David avea acea dorință mare de a căpăta iertare din partea lui Dumnezeu. El scrie: ,,Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.”  (Psalm 32:5).
7.Dorința de a face voia lui Dumnezeu și de a-I fi plăcut – Pavel le scrie tesalonicenilor că ,,Voia lui Dumnezeu este sfintirea voastra.” (1 Tes. 4:3)
8.Voința de a repara răul făcut . Zacheu când a fost cercetat de prezența Domnului Isus a luat acea decizie și a spus: „Iata, Doamne, jumatate din avutia mea o dau saracilor; si, daca am napastuit pe cineva cu ceva, ii dau inapoi impatrit.” (Luca 19:8).

 2. CREDINȚA
Credința mântuitoare este punerea încrederii în Isus Cristos pentru iertarea păcatelor și primirea vieții veșnice.
Credința implică:

  1. O încredere neclintită ,,…in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad.” (Evrei 11:1).
  2. O predare, dăruire sau lăsare în mâna lui Dumnezeu  – 2 orbi și-au pus încrederea, pt. vindecare, în Domnul Isus. Acesta le-a spus: „Faca-vi-se dupa credinta voastra!” și le-a redat vederea.
  3. Acceptarea planului și a voiei lui Dumnezeu, adoptarea lor și supunerea față de ele. Domnul îi cheamă pe primii ucenici, astfel: „Veniti dupa Mine, si va voi face pescari de oameni.” Aceștia au acceptat și ,,Indata, ei si-au lasat mrejele si au mers dupa El.” (Marcu 1:17-18).
  4. Ascultare – Despre Avraam, tatăl tuturor credincioșilor, ni se spune că ,,Prin credinta Avraam, cand a fost chemat sa plece intr-un loc pe care avea sa-l ia ca mostenire, a ascultat si a plecat fara sa stie unde se duce.” (Evrei 11:8).
    5. Convingeri biblice cu privire la Persoana și lucrarea lui Cristos.Ap. Ioan ne spune că ,,Cine are pe Fiul are viata; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viata. V-am scris aceste lucruri ca sa stiti ca voi care credeti in Numele Fiului lui Dumnezeu aveti viata vesnica.” (1 Ioan 5:12-13).
    adaptare după http://betel.ro/ 

Creştinii au fost oameni care s-au pocăit

Publicat de elpizein pe februarie 2, 2013
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , , , , , , .

Te-ai pocăit tu de păcatele tale, te-ai întors tu la Dumnezeu? Toţi adevăraţii creştini au trecut prin experienţa pocăinţei. De îndată ce un suflet prin lumina Evangheliei îşi dă seama de păcătoşenia sa, nu mai poate sta nepăsător, ci se pocăieşte, părăseşte calea păcatului şi se întoarce la Dumnezeu. Evanghelistul Marcu ne spune că ,,după ce a fost închis Ioan Botezătorul, Isus a venit în Galilea şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu. El zicea: ,,S-a împlinit vremea şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie” (Marcu 1:14,15). Deci, primul cuvânt al Evangheliei e ,,Pocăiţi-vă”. Unii se întreabă: ,,Ce este pocăinţa?” Ea nu e o religie, sau o grupare la care să aderi, ci e o experienţă lăuntrică ce se petrece în inima păcătosului, luminat de Duhul Sfânt, prin Evanghelie. Atunci el se vede vinovat înaintea lui Dumnezeu şi doreşte scăparea de păcătoşenia sa. E un fel de trezire la realitate. Îşi dă seama că păcatul nu l-a fericit, ci l-a înşelat, l-a nenorocit. Îşi dă seama că vina lui e mare şi gravă, că merită iadul, dar se înfioară şi nu vrea să ajungă acolo. Îi pare rău de toate păcatele, pe obraji încep să curgă lacrimile pocăinţei, se căieşte şi în rugă în faţa Domnului îşi recunoaşte vina, îşi cere iertare şi părăseşte calea păcatului şi se întoarce la Dumnezeu, ca şi fiul risipitor din Evanghelie (Luca 15:11-24). Aşa a făcut împăratul David. În Psalmul 38:4, în rugăciune, el a zis: ,,Fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sunt prea grele pentru mine”. Tu ai simţit vreodată povara păcatelor tale? Iar în versetul 18 el a zis: ,,Îmi mărturisesc fărădelegea, mă doare pentru păcatul meu”. În Ps.51.1-4, care la fel e un psalm de pocăinţă, el a zis: ,,Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele! Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţeşte-mă de păcatul meu! Căci îmi cunosc bine fărădelegile şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea. Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta…” În Psalmul 32:3-5, tot David mărturiseşte starea de frământare ce a avut-o când şi-a dat seama de păcătoşenia sa. Iată cuvintele lui: ,,Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. Atunci ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: ,,Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile! “ şi Tu ai iertat vina păcatului meu”. La David constatăm recunoaşterea păcatului, zbuciumul din cauza păcatului, durerea sau căinţa sa pentru păcat, mărturisirea păcatului în faţa Domnului, nu preotului, şi cererea de iertare. Aceasta e pocăinţa.
Un alt caz izbitor de pocăinţă găsim la locuitorii din Ninive. Acolo s-a petrecut pocăinţa în masă. Când profetul Iona a fost trimis a doua oară la Ninive cu rostirea sentinţei divine că ,,încă 40 de zile şi Ninive va fi nimicită” (Iona 3:4), oamenii au crezut mesajul, s-au îngrozit, au vestit un post, împăratul a coborît de pe tron, şi-a scos mantia de împărat, s-a îmbrăcat în sac, a şezut în cenuşă şi a dat următoarea poruncă: ,,Oamenii şi vitele, boii şi oile să nu guste nimic, să nu pască şi să nu bea apă deloc! Ci oamenii şi vitele să se acopere cu saci (îmbrăcarea cu sac era expresia unei dureri profunde), să strige cu putere către Dumnezeu şi să se întoarcă de la calea lor cea rea şi de la faptele de asuprire de care le sunt pline mâinile”. Pocăinţa celor din Ninive a fost în urma vestirii sentinţei divine de către proorocul Iona. Atunci ei şi-au văzut păcătoşenia, s-au cutremurat de osânda divină, s-au smerit cu post şi cu rugăciune şi au strigat cu putere către Domnul după iertare. Când se ajunge la recunoaşterea păcatului, la unii se petrece un fel de criză spirituală, un strigăt la disperare după viaţă. E o revărsare în plâns a durerii pentru păcat, o rupere cu trecutul, cu toate faptele lui şi o reală întoarcere la Dumnezeu. Aceasta e pocăinţa. Şi Domnul le-a dat iertarea. Ninive nu a fost nimicită, ci a rămas în existenţă încă o sută de ani Menţionez aceste două cazuri de pocăinţă: unul de pocăinţă individuală, altul de pocăinţă colectivă, căci arată bine pocăinţa în elementele ei. Ea e o experienţă şocantă ce se petrece în urma auzirii sau a citirii Evangheliei. Duhul Sfânt foloseşte cuvântul Evangheliei spre a ne arăta cum ne vede Dumnezeu pe noi şi atunci omul care se credea bun, se vede ticălos, un mare vinovat în faţa lui Dumnezeu, îşi dă bine seama că nu a trăit cum au trăit creştinii de la început, el ştie că a minţit, a înjurat, a vorbit de rău, a duşmănit, a făcut rele, a trăit în plăceri şi păcate; ştie că nu a ţinut cont de voia lui Dumnezeu, nu L-a ascultat, ci s-a mulţumit că a avut o religie, că s-a numit creştin, deşi traiul lui era în totul ca al păgânilor. Atunci se petrece pocăinţa.

1. Pocăinţa fiecăruia este cerută în Biblie
a. Pocăinţa a fost predicată de Ioan Botezătorul,
chiar înainte de Hristos Domnul, iar pe cei ce se pocăiau, îi boteza. El a mustrat aspru pe unii care ar fi vrut să fie botezaţi, fără să se pocăiască. ,,Pui de năpârci, – le-a zis el – cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră” (Matei 3:7,8). Iar celor ce se bizuiau pe ereditate – ca şi multi din cei de azi care zic că s-au născut creştini – Ioan le-a zis: ,,Să nu credeţi că puteţi zice: ,,Avem ca tată pe Avraam! “ Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam”. Deci, el le cerea să nu se bizuiască pe ereditate, ci să se pocăiască cu adevărat.
b. Pocăinţa a fost cerută de Hristos Domnul
chiar la începutul misiunii Sale. Evreilor care considerau păcătoşi doar pe cei peste care au venit unele nenorociri, iar ei se credeau bine, El le-a zis: ,,Credeţi voi că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi Galileeni pentru că au păţit astfel? Eu vă spun nu; ci dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel” (Luca 13:2,3). De asemenea a mustrat aspru cetăţile Horazin, Betsaida şi Capernaum pentru că nu s-au pocăit (Matei 11:20-24). După înviere, Domnul Isus a zis ucenicilor: ,,Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învieze a treia zi dintre cei morţi. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor – (deci şi românilor) – în Numele Lui pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând de la Ierusalim” (Luca 24:46,47).
c. Pocăinţa a fost predicată de apostolii Domnului,
deci şi de apostolul Andrei care a ajuns pe meleagurile României. În ziua de Rusalii, când prin Duhul Sfânt s-a format Biserica creştină şi la predica lui Petru şi a celorlalţi, oamenii şi-au văzut păcătoşenia şi au întrebat: ,,Fraţilor, ce să facem? “ ,,Pocăiţi-vă” le-a zis Petru, şi în ziua aceea aproape trei mii s-au pocăit şi au fost botezaţi. Dar ei au fost botezaţi în urma pocăinţei (Fapte 2:37-41). Aşa a fost la primii creştini. După vindecarea ologului de la poarta ,,Frumoasă”, când s-a adunat multă lume să vadă minunea, apostolul Petru le-a zis: ,,Pocăiţi-vă dar şi întoarceţi-vă la Dumnezeu pentru ca să vi se şteargă păcatele” (Fapte 3:10). Iar în a doua sa epistolă, apostolul Petru a scris: ,,Dumnezeu nu întârzie în împlinirea făgăduinţelor Sale, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă” (II Petru 3:9).
Apostolul Pavel a predicat pocăinţa. Când a ajuns la Atena şi învăţaţii greci l-au dus la Areopag, printre altele el le-a zis: ,,Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi” (Fapte 17:30,31). Şi în ziua aceea s-au pocăit senatorul Dionisie Areopagitul, o femeie Damaris şi alţii din Atena. Celor din Roma apostolul Pavel le-a scris: ,,Aşa dar, omule, oricine ai fi tu, …Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?” (Romani 2:1,4)

2. Istoria creştinilor din primele veacuri dovedeşte că ei au fost oameni care s-au pocăit
Iată doar câteva citate din scrieri din veacul doi şi trei care mărturisesc aceasta.
a. IUSTIN MARTIRUL, în cartea sa Dialogul cu Iudeul Trifon, zice: ,,Afirm că… nepocăindu-se înainte de moarte, nu se pot mântui întru nimic… căci bunătatea şi iubirea de oameni a lui Dumnezeu şi nemăsurarea bogăţiei Lui, socoteşte pe cel ce se pocăieşte de păcate, după cum se spune în Iezechiel, ca drept şi fără de păcat” (Ezech.33:12-20). Iar puţin mai târziu scrie: ,,Căci dacă pocăindu-vă de păcatele pe care le-aţi făcut şi cunoscând că El este Hristos… veţi avea iertarea păcatelor”.
b. HERMAS în scrierea ,,Păstorul”, spune: ,,şi (Păstorul) mi-a răspuns zicând: ,,Toţi câţi se pocăiesc din toată inima şi se curăţesc de toată răutatea de mai înainte şi nu mai adaugă alte păcate din cele de odinioară, vor primi de la Domnul o vindecare pentru păcatele trecutului”.
c. TERTULIAN în tratatul său ,,Despre pocăinţă”, care a fost scris prin anul 203, spune: ,,Dacă este pocăinţă, în baza ei, iertarea va fi acordată pentru fiecare păcat, fie că a fost săvârşit în trup sau în spirit, fie în faptă sau dorinţă, de acelaşi Dumnezeu, care de altfel determină pedepsirea lor la judecată. Căci e foarte inconsistent să aştepţi iertarea păcatelor, în timp ce tu eviţi să te pocăieşti. . . Aceasta e ca şi când întinzi mâna să primeşti cumpărătura, fără să fii plătit preţul. Pocăinţa e preţul pe care îl cere Domnul, ca să-ţi poată da iertarea. Compensarea prin pocăinţă e ceea ce El îţi propune ca să fii scăpat de pedeapsă.”
d. CLEMENT DIN ROMA în scrisoarea sa către creştinii din Corint, scrisoare ce a fost scrisă între anii 96-98 d.Hr., spune printre altele: ,,Să ne fixăm privirea noastră asupra sângelui lui Hristos şi să ne dăm seama ce preţios este el înaintea Tatălui Său, căci a fost vărsat pentru mântuirea noastră şi aduce harul pocăinţei întregei lumi. Să cercetăm toate generaţiile şi să învăţăm că generaţie după generaţie, Domnul ,,a dat oportunitate pentru pocăinţă” celor ce vor să se întoarcă la El. Noe a predicat pocăinţa şi cei ce au luat seama, au fost mântuiţi (Gen.7:1). Iona a proclamat iminenta distrugere Ninivitenilor, dar ei s-au pocăit de păcatele lor. Slujitorii harului lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, vorbesc despre pocăinţă. Într-adevăr Stăpânul Universului, El însuşi, cu jurământ a vorbit despre pocăinţă când a zis: ,,pe viaţa mea, zice Domnul, că nu doresc moartea păcătosului, ci pocăinţa lui. Pocăieşte-te, o, casa lui Israel de nelegiuirea ta! “
e. CLEMENT DIN ROMA în scrisoarea a doua spune: ,,Să ne pocăim cât timp suntem pe pământ… Să ne pocăim cu toată inima noastră de orice am făcut aici în trup, ca să putem fi mântuiţi de Domnul., câtă vreme avem încă oportunitatea să ne pocăim. Căci după ce am plecat din lumea aceasta nu vom mai fi în stare să ne pocăim…(Luca 16:19-31)…. Câtă vreme avem ocazia să fim vindecaţi, să ne încredinţăm lui Dumnezeu, Medicul, şi să-I plătim taxa ce o cere. Ce taxă? Pocăinţa dintr-o inimă sinceră, căci El cunoaşte mai dinainte toate lucrurile şi ştie şi ce este în inimile noastre”. Pocăinţa a fost condiţia de bază ca cineva să devină creştin. În primele veacuri toţi întâi s-au pocăit şi astfel au devenit creştini. Dovezile istorice sunt cu sutele, dar mă rezum la acestea.

3. Realitatea de azi
Marea majoritate a celor ce se numesc creştini nici nu ştiu ce e pocăinţa. Ei nu au avut niciodată experienţa aceasta binecuvântată, ci se complac în păcatele lor. De aceea te întreb: eşti tu sigur că eşti creştin? E bine să te verifici în lumina Evangheliei. Altfel, grozavă va fi constatarea ta în clipa morţii că te vei pomeni ajuns în iad, fiindcă tu ai mers pe calea spre iad. Hristos Domnul a spus clar: ,,Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta şi lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea.” (Ev.Matei 7:13) Tata Cristea Gheorghe a fost cantor în strană la biserica ortodoxă şi mereu a cântat: ,,Aflat-am Izvorul Vieţii şi uşa raiului prin calea pocăinţei”. Dar într-o zi, prin Evanghelie, el şi-a dat seama că aşa ca mulţi alţii, el cânta o minciună. El trăia o viaţă în păcate căci nu aflase Izvorul Vieţii şi nu apucase calea pocăinţei spre uşa raiului. Dar a avut o clipă binecuvântată de trezire. Odată se afla cu alţi săteni la vorbă pe o laviţă la stradă, alţii stăteau pe dunga şanţului şi un trecător din satul vecin s-a oprit cu ei la vorbă. După câteva clipe, străinul i-a întrebat dacă ar vrea să le citească ceva din Evanghelie, şi fiindcă toţi au consimţit, el a scos din buzunar un Nou Testament şi le-a citit mai multe versete din Evanghelie. Atunci, Domnul a făcut ca el să-şi vadă starea lui ca păcătos, să lase calea păcatului şi să apuce calea pocăinţei. Atunci a aflat Izvorul Vieţii în Hristos Domnul, şi prin El, a găsit uşa raiului. Au fost chiar preoţi, care au slujit ani de zile în altar, dar nu au fost pocăiţi până într-o zi când au fost luminaţi de Duhul Sfânt. Aşa a fost preotul ortodox Tudor Popescu, ce a slujit la biserica ,,Cuibul cu barză” de pe Ştirbei Vodă din Bucureşti.. Aşa a fost preotul Vasile Ouatu, preotul Iosif Trifa din Sibiu, preotul Dumitru Cornilescu, care a tradus Biblia în limba română. El îşi istoriseşte pocăinţa sa într-o broşură intitulată: ,,Cum m-am întors la Dumnezeu şi cum am spus şi altora”.El spune cum în timp ce făcea traducerea Bibliei, a ajuns să-şi dea seama că e păcătos şi că trebuie să se pocăiască. El s-a pocăit, deşi a avut să îndure consecinţe pentru aceasta. Aşa e calea pocăinţei. Pocăinţa e poruncă dumnezeiască şi ea te priveşte şi pe tine. Dacă vrei să fii cu adevărat creştin, ascultă-L pe Dumnezeu, nu pe mine. El îţi cere să te pocăieşti.. Eu sunt doar un nevrednic slujitor în glorioasa Lui slujire şi am îndatorirea să-ţi spun aceasta. Pocăinţa nu e mare filozofie, ci e o recunoaştere a vinovăţiei în faţa Domnului, o părere de rău pentru trecut şi o cerere de iertare. În textul din limba greacă pentru cuvântul pocăinţă este folosit termenul ,,metanoia”, care înseamnă şi schimbarea minţii. Da, pocăinţa schimbă întreaga gândire cu privire la Dumnezeu, cu privire la păcat şi cu privire la veşnicie. De aceea, adevăraţii pocăiţi caută să trăiască voia lui Dumnezeu, le este scârbă de păcat, nu-l mai iubesc, ci se feresc de el şi prin puterea Duhului Sfânt caută să trăiască în toată curăţia. Vrei şi tu să te pocăieşti? Dacă da, chiar în locul în care te afli acum, spune şi tu ruga vameşului: ,,Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul! “ (Luca 18:13). Apoi trăieşte de acum viaţa de adevărat creştin. Dacă te pocăieşti, s-ar putea să fii batjocorit, să ţi se spună că te-ai rătăcit. Nu te speria, pe aici au trecut toţi adevăraţii creştini. Lumea păcătoasă iubeşte ce e al ei, dar când cineva părăseşte calea lumii şi începe să meargă pe calea Domnului, aşa cum e scris în Evanghelie, e huiduit. Da, eşti rătăcit, că în loc să nimereşti uşa cârciumei, nimereşti uşa bisericii; în loc să-L înjuri pe Dumnezeu, acum Îl lauzi; în loc să ai iad în casă, acum începe să înflorească un colţ de rai. Faţă de toţi păcătoşii e rătăcire căci nu mai mergi pe calea lor. Dar bucură-te şi de batjocură şi mulţumeşte Domnului că te ajută să mergi pe calea Lui. E minunată această rătăcire! Slavă Domnului pentru ea.
de Petru Popovici

Cât de mult îţi doreşti Cerul?

Publicat de elpizein pe ianuarie 2, 2010
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , .

Ev. Ioan 14:1-6 “ Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine.  În casa Tatălui Meu Sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde Sunt Eu, să fiţi şi voi. Ştiţi unde Mă duc, şi ştiţi şi calea într-acolo.”  „Doamne” I-a zis Toma „nu ştim unde Te duci; cum putem să ştim calea într-acolo?”  Isus i-a zis: „Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.“

Apocalipsa 7:9-17 „ După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâni;  şi strigau cu glas tare, şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului

Când ne dorim ceva cu adevărat trebuie să acţionăm să facem ceva ca să avem lucrul dorit sau să ajungem acolo unde ne-am propus.Foarte mulţi turişti din ţară şi din străinătate vin la Vişeu de Sus în fiecare an ca să vadă locurile, peisajele deosebite, mocăniţa….Ei trebuie să facă ceva ca să ajungă aici. Se pregătesc, plătesc un preţ, parcurg un drum. Visul , dorinţa arzătoare a multor oameni este să aibă o casă a lor, o maşină şi ca să-şi împlinească dorinţa fac tot felul de sacrificii… Se gândesc, se roagă , plănuiesc, muncesc, adună bani, construiesc…. Dar dintre toate câte ni le dorim în lumea aceasta toate sunt trecătoare de aceia cel mai important este să ne dorim şi să căutăm mântuirea sufletului nostru. Apoi oricât de mult ne dorim să vizităm locuri frumoase sau să le dobândim cel mai important este să ne dorim Cerul , Raiul Lui Dumnezeu. DOMNUL Isus ,ne vorbeşte prin Biblie despre Cer şi apostolul Pavel, Ioan. Cerul nu este numai un loc real dar este şi minunat, frumos, odihnitor, bogat ,plin de bucurie , pace şi este un loc de care fiecare om are nevoie. Dumnezeu a pregătit acest loc Cerul – Raiul pentru oameni, ca un loc în care nu va mai fi moarte, boală, suferinţă, necazuri, lacrimi, dureri, nici păcat, nici ispite ci acolo va fi o închinare sfântă şi plină de bucurie , mulţumire înaintea Domnului …Nu pot în cuvintele mele sărace să descriu cât de frumos va fi în Cer. Toţi oamenii ar putea să ajungă în Rai dar nu toţi vor ajunge pentru că nu toţi doresc cu adevărat să ajungă acolo şi nu toţi sunt gata să creadă în Domnul Isus şi să meargă pe calea trasată de El spre Cer. Mulţi ajung să creadă cu adevărat doar în clipa morţii şi să-şi dorească cu disperare Raiul dar pentrucă atuci când Dumnezeu prin slujitorii Lui i-a chemat ei au stat nepăsători şi nu s-au pregătit , este prea târziu. Vestea bună este că din punctul lui Dumnezeu de vedere El a făcul tot ce trebuia făcut şi este gata să îl ajute pe orice om nu doar să audă despre Cer ci şi să ajungă acolo.

Dar cât de mult ne dorim noi Cerul, Raiul Lui Dumnezeu? Cât de mult ţi-l doreşti tu iubit cititor?

1. Atât de mult încât eşti gata să crezi în jertfa de pe cruce a Domnului Isus?

Ev. Ioan 3:16 “ Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”  1Corinteni 15:1-3  “Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia pe care v-am propovăduit-o pe care aţi primit-o, în care aţi rămas, şi prin care Sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.  V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi;”

Biblia ne învaţă că Isus a murit pe cruce purtând asupra Lui păcatele noastre. Fiecare om este păcătos ,mort spritual în păcatele lui şi nu se poate mântui singur. Isus este Calea , Adevărul şi Viaţa şi nimeni nu vine la Tatăl decât prin El. Ev. Ioan 14:6 De aceia dacă îţi doreşti cu adevărat Cerul, Raiul atunci trebuie sa crezi şi tu în jertfa , moartea pe cruce a Domnului Isus în locul tau. Trebuie să-ţi pui încrederea în Isus pentru iertarea păcatelor tale. Trebuie să-ţi mărturiseşti Domnului păcatele şi să ceri iertare în Numele Domnului Isus. 1Ioan 1:7-9 „ Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi.Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” Nimic altceva nu te poate ajuta, mântui ,curăţi de păcate. Mulţi oameni ar dori să ajungă în Cer dar nu pe Calea deschisă de Domnul Isus ci prin eforturile lor , bani, religie etc… Romani1:16-17

2. Atât de mult încât eşti gata să  te pocăieşti?

Ce este pocăinţa? Foarte mulţi oameni se feresc de cuvântul acesta ca de ceva rău şi consideră de multe ori că cei ce se pocăiesc greşesc. Dar care este adevărul? Ce scrie în Biblie? Pocăinţa este o poruncă a Domnului Isus şi a sfinţilor apostoli. Pocăinţa este o recunoaştere a păcatelor din viaţa noastră ,o mărturisire a lor cu părere de rău, şi o renunţare la păcate. Cine doreşte cu adevărat să ajungă în Cer –Rai trebuie să se pocăiască de păcatele lui. Mulţi oameni ar dori să ajungă în Cer dar nu ar vrea să se lase nici de păcatele din viaţa lor. Unii oameni trebuie să se pocăiască de păcatul înjurăturilor, alţii de păcatul beţiei, hoţiei, curviei,lăcomiei, urii….etc…. Iată ce este scris în Sfânta Scriptură – Biblia: Ev. Marcu 1:15  El(Isus) zicea: „S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă, şi credeţi în Evanghe.” Matei 4:17  ; Luca 10:13 …. ; Luca 15:7  Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi care n-au nevoie de pocăinţă.
Faptele Apostolilor 17:30 Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;   Faptele Apostolilor 2:38  „Pocăiţi-vă” le-a zis Petru….;’’ Apocalipsa 3:19   Ev. Matei7:13-14  Intraţi pe poarta cea strîmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi Sunt cei ce intră pe ea.  Dar strîmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini Sunt cei ce o află. Evrei 3:12-13

3. Atât de mult încât eşti gata să mărturiseşti credinţa   ta prin botez?

Ce este botezul?  Este porunca Lui Dumnezeu pentru fiecare credincios , este o mărturie personală şi publică a celui ce se botează. Omul care a auzit Evanghelia şi a crezut mărturiseşte prin botez credinţa lui în moartea şi învierea Domnului Isus şi mai mărturiseşte că şi el prin pocăinţa lui a murit faţă de păcate şi nu vrea să mai trăiască în păcate şi a înviat prin credinţă la o viaţă nouă împreună cu Hristos, o viaţă de ascultare, de slujire spre slava Lui Dumnezeu.  Romani 6:3-4 „Nu ştiţi că toţi cîţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui?  Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentruca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.” Botezul adevărat este botezul personal, cerut şi înfăptuit de omul credincios. Botezul copiilor mici nu a fost practicat si nici poruncit în Biblie nici de Domnul Isus nici de sfinţi apostoli. Citeşte cu atenţie următoarele versete: Matei 28:19  Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Marcu 1:5  ; Ev Marcu 16:15-16  Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.  Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osîndit. Luca 7:29-30  . Faptele Apostolilor 2:38  ; 2:41  Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi… Faptele Apostolilor 8:12;   Faptele Apostolilor 8:36  Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?” Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.”Faptele Apostolilor 8:38   Ev. Matei 10:32-33

4. Atât de mult încât eşti gata să slujeşti în Biserică?

Biserica este formată din toţi oamenii care au crezut Evanghelia s-au pocăit de păcatele lor şi s-au botezat. Aceştia formează Biserica Universală dar fiecare creştin trebuie să facă parte şi dintr-o Biserică locală. Nu poţi să trăieşti viaţa de credinţă de unul singur .Ai nevoie de ajutorul celorlalţi credincioşi şi ei au nevoie de ajutorul tău.Ai nevoie de o Biserică locală vie, sănătoasă, care ascultă de Hristos şi de Biblie. Ev . Matei 7:16-21 „ Îi veţi cunoaşte după roadele lor… Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.”  Fapte 2:40-42 „…. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pîinii, şi în rugăciuni.” Dumnezeu prin Duhul Sfânt dăruieşte fiecărui creştin daruri de slujire spre folosul altora. Matei 16:18   Faptele Ap. 9:31  ;. Faptele Ap. 14:23 ; Faptele Ap. 16:5  ; 1 Corinteni 1:2 ;1Corinteni 12 :4-7

5. Atât de mult încât eşti gata să mărturiseşti Evanghelia ca şi alţi să ajungă în Cer?

Evanghelie înseamnă veste bună. Vestea bună că Isus a murit pentru păcatele noastre şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi . Domnul Isus a poruncit creştinilor să mărturisească Evanghelia la orice făptură. Creştinul care vrea să ajungă în Cer şi care iubeşte pe Dumnezeu şi pe oameni nu se va ruşina şi nu-i va fi frică să vestească Evanghelia. Dacă nu mărturiseşti Evanghelia cu pasiune ca şi alţi oameni să poată să ajungă în Cer înseamnă că nu iubeşti pe Dumnezeu şi nici pe oameni suficient şi este un mare semn de întrebare dacă tu îţi doreşti cu adevărat să ajungi în Cer. Matei 4:23  „Isus străbătea toată Galilea, învăţînd pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi tămăduind orice boală şi orice neputinţă care era în norod. Matei 24:14  ; Marcu 16:15  Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Luca 9:6  Ei au plecat, şi au mers din sat în sat, propovăduind Evanghelia, ..Romani 1:15  .Romani 1:16

6.Atât de mult încât eşti gata să suferi, să rabzi, să porţi crucea de dragul Domnului Isus?

A urma pe Domnul Isus într-o lume potrivnică ,plină de păcat , necredinţă ,…nu este întotdeauna uşor. Dar este cea mai înţeleptă hotărâre pe care o poate lua un om. Domnul Isus a venit pe pământ şi a purtat crucea de dragul nostru ca şi noi să nu mai trăim pentru noi înşine ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru noi. Ev. Luca 9: 23-26  Apoi a zis tuturor: „Dacă voeşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze. Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va mântui. Şi ce ar folosi un om să câştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuş?.. Iubit prieten cât de mult îţi doreşti Cerul? Nu este suficient să crezi în Dumnezeu în Cer – Rai, nici măcar să-ţi doreşti teoretic să ajungi acolo . Trebuie să primeşti în viaţa ta pe Isus Hristos ca Domn şi Mântuitor ,să te pocăieşti de păcatele din viaţa ta ,să-ţi mărturiseşti credinţa prin botez şi printr-o ascultare şi slujire zi de zi până la moarte. Să nu pierzi Cerul, Raiul pentru lucrurile trecătoare ale acestei lumi… ’’  Dumnezeu să te binecuvânteze!

Pastor misionar,  Groza Teodor