MARȚI
Smochinul uscat. Puterea credinței (cap. 11:20-26)
Dimineaţa, când au trecut pe lângă smochin, au văzut că era uscat din rădăcini. Petru şi-a amintit ce se întâmplase şi i-a zis: – Rabbi8, iată că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat! Isus a răspuns: – Aveţi credinţă în Dumnezeu! Adevărat vă spun că dacă cineva ar zice acestui munte: „Ridică-te şi aruncă-te în mare!“ şi nu s-ar îndoi în inima lui, ci ar crede că ceea ce spune se va întâmpla, i se va da întocmai! De aceea vă spun că toate lucrurile pe care le cereţi atunci când vă rugaţi, să credeţi că le-aţi şi primit şi ele vi se vor da. Şi când staţi în picioare rugându-vă, să iertaţi dacă aveţi ceva împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru Care este în ceruri să vă ierte vouă greşelile. (Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru Care este în ceruri nu va ierta greşelile voastre).
Autoritatea lui Isus (cap. 11:27-33)
Au intrat apoi din nou în Ierusalim. În timp ce se plimba prin Templu, au venit la El conducătorii preoţilor, cărturarii şi bătrânii şi L-au întrebat: – Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Şi cine Ţi-a dat această autoritate ca să le faci? Isus le-a răspuns: – Vă voi pune o întrebare. Răspundeţi-Mi, şi vă voi spune cu ce autoritate fac aceste lucruri. Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Răspundeţi-Mi! Ei au început să vorbească între ei şi să zică: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: «Atunci de ce nu l-aţi crezut?». Sau să răspundem: «De la oameni!»?“ Ei se temeau de mulţime, fiindcă toţi considerau că Ioan a fost într-adevăr un profet. Aşa că I-au răspuns lui Isus: – Nu ştim! Atunci şi Isus le-a zis: – Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.
(cap. 12:1-12)
Apoi a început să le vorbească în pilde: – Un om a plantat o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc şi a construit un turn de pază. Apoi a arendat-o unor viticultori şi a plecat într-o călătorie. La vremea roadelor a trimis un sclav la viticultori ca să ia de la ei partea cuvenită din roadele viei. Viticultorii însă l-au apucat, l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. A trimis din nou la ei un alt sclav, dar şi pe acesta l-au bătut peste cap şi l-au înjosit. A trimis apoi un altul, dar pe acela l-au omorât, şi apoi încă mulţi alţii, dintre care pe unii i-au bătut, iar pe alţii i-au omorât. Singurul pe care-l mai avea era un fiu preaiubit. În cele din urmă, l-a trimis la ei, spunându-şi: „Pe fiul meu îl vor respecta!“ Dar viticultorii aceia şi-au zis între ei: „Acesta este moştenitorul! Haideţi să-l omorâm, şi moştenirea va fi a noastră!“ Şi l-au apucat, l-au omorât şi l-au scos afară din vie. Aşadar, ce va face stăpânul viei? Va veni şi-i va nimici pe viticultori, iar via o va da altora. N-aţi citit acest loc din Scriptură unde scrie: „Piatra pe care au respins-o zidarii a devenit piatra din capul unghiului. Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri!“? Ei au căutat să-L prindă, dar le-a fost frică de popor; căci ei ştiau că împotriva lor spusese Isus pilda. Aşa că L-au lăsat şi au plecat.
Tributul datorat Cezarului (cap. 12:13-17)
I-au trimis la El pe câţiva dintre farisei şi dintre irodieni3 ca să-L prindă în cursă cu vorba. Ei au venit şi I-au zis: – Învăţătorule, ştim că eşti corect, fără să-Ţi pese de nimeni, căci nu cauţi la faţa omului, ci îi înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cuvine să plătim tribut Cezarului sau nu? Să plătim sau să nu plătim? El însă, înţelegând ipocrizia lor, le-a zis: – De ce Mă puneţi la încercare? Aduceţi-Mi un denar, să-l văd! Ei I-au adus. Isus i-a întrebat: – Chipul acesta şi inscripţia, ale cui sunt? – Ale Cezarului, I-au răspuns ei. Isus le-a zis: – Daţi deci Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu! Ei au rămas uimiţi de El.
Despre înviere (cap. 12:18-27)
Au venit la El saducheii, care zic că nu există înviere, şi L-au întrebat: – Învăţătorule, Moise ne-a scris că dacă fratele cuiva moare fără să aibă copii şi-i rămâne astfel doar soţia, fratele acestuia trebuie să se căsătorească cu văduva şi să-i ridice un urmaş fratelui său. Erau şapte fraţi. Primul şi-a luat o soţie, dar a murit fără să lase vreun urmaş. Al doilea s-a căsătorit cu văduva, dar şi el a murit fără să lase vreun urmaş. Aşa s-a întâmplat şi cu al treilea. Şi nici unul din cei şapte n-a lăsat vreun urmaş. Femeia a murit ultima dintre toţi. La înviere, (când se vor scula), soţia căruia dintre ei va fi ea? Căci toţi şapte au avut-o de soţie! Isus le-a răspuns: – Oare nu vă rătăciţi voi tocmai pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile şi nici puterea lui Dumnezeu? Căci atunci când se vor scula din morţi, nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita, ci vor fi ca îngerii din ceruri. Iar cu privire la faptul că cei morţi sunt înviaţi, n-aţi citit în cartea lui Moise, acolo unde scrie despre tufiş, cum i-a vorbit Dumnezeu şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov? El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii! Sunteţi foarte rătăciţi!
Cea mai mare poruncă (cap. 12:28-34)
Unul dintre cărturari venise şi-i auzise discutând. Când a văzut că Isus le-a răspuns bine, L-a întrebat: – Care este cea dintâi poruncă dintre toate? Isus i-a răspuns: – Cea dintâi poruncă este: „Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta şi cu toată puterea ta.“ (Aceasta este cea dintâi poruncă.) Iar a doua este următoarea: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi.“ Nu există altă poruncă mai mare decât acestea. Cărturarul I-a zis: – Bine, Învăţătorule! Este adevărat ceea ce ai spus, şi anume că El este Unul singur, că nu este altul în afară de El şi că a-L iubi pe El cu toată inima, cu toată priceperea şi cu toată puterea şi a-l iubi pe semenul tău ca pe tine însuţi este mult mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele. Când a văzut Isus că răspunsese cu înţelepciune, i-a zis: – Tu nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu. Şi nimeni nu mai îndrăznea să-i pună vreo întrebare.
Al cui Fiu este Cristos? (cap. 12:35-37)
În timp ce dădea învăţătură în Templu, Isus a întrebat: – Cum de zic cărturarii despre Cristos că este fiul lui David? David însuşi, în Duhul Sfânt, spune: „Domnul I-a zis Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea, până-Ţi voi pune duşmanii sub picioare!»“ David însuşi Îl numeşte „Domn“; deci cum este El fiul lui? Mulţimea cea mare Îl asculta cu plăcere.
Condamnarea cărturarilor şi fariseilor (cap. 12:38-40)
În învăţătura Lui, spunea: „Feriţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi, să fie salutaţi prin pieţe şi să li se dea scaunele de onoare în sinagogi şi locurile de onoare la mese. Ei devorează casele văduvelor şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceştia vor primi o condamnare mult mai mare.“
Văduva săracă (cap. 12:41-44)
S-a aşezat în faţa vistieriei Templului şi se uita cum punea mulţimea bani în vistierie. Mulţi din cei bogaţi puneau mult. A venit şi o văduvă săracă şi a pus două lepta, care fac un codrantes. Isus i-a chemat pe ucenicii Lui şi le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toţi cei care au pus în vistierie, pentru că toţi au pus din abundenţa lor, dar ea, din sărăcia ei, a pus tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.“
Semne ale sfârșitului (cap. 13:1-31)
După ce a ieşit din Templu, unul dintre ucenicii Lui I-a zis: – Învăţătorule, iată ce pietre1 şi ce clădiri! Isus i-a răspuns: – Vezi tu clădirile acestea mari? Nu va fi lăsată aici piatră pe piatră; totul va fi dărâmat! Apoi S-a aşezat pe Muntele Măslinilor, în dreptul Templului şi, în timp ce erau doar ei singuri, Petru, Iacov, Ioan şi Andrei L-au întrebat: – Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri şi care va fi semnul când urmează să fie împlinite toate acestea? Isus a început să le vorbească astfel: – Vedeţi să nu vă înşele cineva! Vor veni mulţi în Numele Meu, zicând: „Eu sunt Acela!“ şi vor înşela astfel pe mulţi. Când veţi auzi de războaie şi veşti de războaie, să nu vă neliniştiţi! Aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul. Un neam se va ridica împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. Vor fi cutremure în diverse locuri şi va fi foamete. Dar acestea sunt doar începutul durerilor naşterii. Luaţi seama la voi înşivă! Vă vor da pe mâna sinedriilor şi veţi fi bătuţi în sinagogi. Veţi fi puşi să staţi înaintea guvernatorilor şi înaintea regilor din pricina Mea, ca să fiţi mărturie înaintea lor. Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie vestită la toate neamurile. Când vă vor duce să vă dea pe mâna lor, să nu vă îngrijoraţi dinainte cu privire la ceea ce veţi vorbi, ci spuneţi ce vi se va da chiar în ceasul acela! Căci nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Sfânt. Fratele îl va trăda şi-l va da la moarte pe fratele său, iar tatăl pe copilul său; copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi-i vor da la moarte. Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu, dar cel ce va răbda până la sfârşit va fi mântuit. Când veţi vedea „urâciunea pustiirii“ stând acolo unde n-ar trebui – cel ce citeşte, să înţeleagă – atunci cei din Iudeea să fugă în munţi! Cel ce va fi pe acoperişul casei să nu coboare, nici să nu intre în casă ca să-şi ia ceva din ea, iar cel ce va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina! Vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! Rugaţi-vă să nu se întâmple iarna. Căci în zilele acelea va fi un necaz aşa de mare cum n-a mai fost de la începutul creaţiei, pe care a făurit-o Dumnezeu, şi până acum, şi nici nu va mai fi! Iar dacă Domnul n-ar fi scurtat numărul zilelor, nici un om n-ar fi scăpat; dar, din pricina celor aleşi, pe care El i-a ales, El a scurtat numărul zilelor. Dacă cineva vă va spune atunci: „Iată, Cristosul este aici!“ sau „Iată, este acolo!“, să nu credeţi! Căci se vor ridica cristoşi falşi şi profeţi falşi şi vor face semne şi minuni, pentru a-i înşela, dacă este posibil, pe cei aleşi. Voi însă păziţi-vă; v-am spus mai dinainte toate lucrurile! Dar în zilele acelea, după necazul acela, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina, stelele vor cădea din cer şi puterile din ceruri vor fi clătinate. Atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori6, cu mare putere şi slavă. Atunci El va trimite îngerii, iar ei îi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului. Învăţaţi de la smochin pilda lui: când mlădiţa lui devine deja fragedă şi încep să apară frunzele, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa şi voi, când vedeţi că se întâmplă aceste lucruri, să ştiţi că El este aproape, este chiar la uşi. Adevărat vă spun că nu va trece această generaţie până se vor întâmpla toate aceste lucruri. Cerul şi pământul vor trece, însă cuvintele Mele nu vor trece!
Îndemn la veghere (cap. 13:32-37)
Dar despre ziua sau ora aceea nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Fiţi atenţi! Vegheaţi! Căci nu ştiţi când va sosi vremea. Este ca atunci când un om, plecat într-o călătorie, îşi lasă casa, dă sclavilor săi autoritate, fiecăruia potrivit slujbei lui, şi porunceşte portarului să vegheze. Vegheaţi deci pentru că nu ştiţi când vine stăpânul casei – sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşului, sau dimineaţa – şi să nu cumva, venind pe neaşteptate, să vă găsească dormind! Ceea ce vă spun vouă, spun tuturor: vegheaţi!
Uneltire împotriva lui Isus (cap. 14:1, 2)
Peste două zile era Paştele şi Sărbătoarea Azimelor. Conducătorii preoţilor şi cărturarii căutau o modalitate să-L aresteze pe Isus prin vicleşug şi să-L omoare. Însă ei ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se facă tulburare în popor.“
Ungerea lui Isus la Betania (cap. 14:3-9)
În timp ce se afla în Betania, luând masa în casa lui Simon, leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru, plin cu parfum de nard pur, foarte scump. Ea a spart vasul de alabastru şi a turnat parfumul pe capul lui Isus. Unii au fost indignaţi şi au zis între ei: „Pentru ce s-a făcut risipa aceasta de parfum? Căci parfumul acesta s-ar fi putut vinde cu peste trei sute de denari1, iar banii să fie daţi săracilor!“ Şi o mustrau pe femeie cu asprime. Însă Isus a zis: „Lăsaţi-o în pace! De ce-i cauzaţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine! Căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi şi puteţi să le faceţi bine oricând vreţi, dar pe Mine nu Mă aveţi întotdeauna! Ea a făcut ce a putut: Mi-a uns trupul mai dinainte, în vederea pregătirii Mele pentru îngropare. Adevărat vă spun că oriunde va fi vestită Evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut această femeie, în memoria ei.“
Trădarea lui Iuda (cap. 14:10, 11)
Atunci Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la conducătorii preoţilor ca să-L dea pe mâna lor. Ei s-au bucurat când au auzit aceasta şi i-au promis că-i vor da bani. Şi el a început să caute un prilej ca să-L dea pe mâna lor.
cerul
Toate articolele etichetate cerul
Ev. Ioan 14:1-6 “ Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu Sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde Sunt Eu, să fiţi şi voi. Ştiţi unde Mă duc, şi ştiţi şi calea într-acolo.” „Doamne” I-a zis Toma „nu ştim unde Te duci; cum putem să ştim calea într-acolo?” Isus i-a zis: „Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.“
Apocalipsa 7:9-17 „ După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâni; şi strigau cu glas tare, şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului
Când ne dorim ceva cu adevărat trebuie să acţionăm să facem ceva ca să avem lucrul dorit sau să ajungem acolo unde ne-am propus.Foarte mulţi turişti din ţară şi din străinătate vin la Vişeu de Sus în fiecare an ca să vadă locurile, peisajele deosebite, mocăniţa….Ei trebuie să facă ceva ca să ajungă aici. Se pregătesc, plătesc un preţ, parcurg un drum. Visul , dorinţa arzătoare a multor oameni este să aibă o casă a lor, o maşină şi ca să-şi împlinească dorinţa fac tot felul de sacrificii… Se gândesc, se roagă , plănuiesc, muncesc, adună bani, construiesc…. Dar dintre toate câte ni le dorim în lumea aceasta toate sunt trecătoare de aceia cel mai important este să ne dorim şi să căutăm mântuirea sufletului nostru. Apoi oricât de mult ne dorim să vizităm locuri frumoase sau să le dobândim cel mai important este să ne dorim Cerul , Raiul Lui Dumnezeu. DOMNUL Isus ,ne vorbeşte prin Biblie despre Cer şi apostolul Pavel, Ioan. Cerul nu este numai un loc real dar este şi minunat, frumos, odihnitor, bogat ,plin de bucurie , pace şi este un loc de care fiecare om are nevoie. Dumnezeu a pregătit acest loc Cerul – Raiul pentru oameni, ca un loc în care nu va mai fi moarte, boală, suferinţă, necazuri, lacrimi, dureri, nici păcat, nici ispite ci acolo va fi o închinare sfântă şi plină de bucurie , mulţumire înaintea Domnului …Nu pot în cuvintele mele sărace să descriu cât de frumos va fi în Cer. Toţi oamenii ar putea să ajungă în Rai dar nu toţi vor ajunge pentru că nu toţi doresc cu adevărat să ajungă acolo şi nu toţi sunt gata să creadă în Domnul Isus şi să meargă pe calea trasată de El spre Cer. Mulţi ajung să creadă cu adevărat doar în clipa morţii şi să-şi dorească cu disperare Raiul dar pentrucă atuci când Dumnezeu prin slujitorii Lui i-a chemat ei au stat nepăsători şi nu s-au pregătit , este prea târziu. Vestea bună este că din punctul lui Dumnezeu de vedere El a făcul tot ce trebuia făcut şi este gata să îl ajute pe orice om nu doar să audă despre Cer ci şi să ajungă acolo.
Dar cât de mult ne dorim noi Cerul, Raiul Lui Dumnezeu? Cât de mult ţi-l doreşti tu iubit cititor?
1. Atât de mult încât eşti gata să crezi în jertfa de pe cruce a Domnului Isus?
Ev. Ioan 3:16 “ Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” 1Corinteni 15:1-3 “Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia pe care v-am propovăduit-o pe care aţi primit-o, în care aţi rămas, şi prin care Sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi;”
Biblia ne învaţă că Isus a murit pe cruce purtând asupra Lui păcatele noastre. Fiecare om este păcătos ,mort spritual în păcatele lui şi nu se poate mântui singur. Isus este Calea , Adevărul şi Viaţa şi nimeni nu vine la Tatăl decât prin El. Ev. Ioan 14:6 De aceia dacă îţi doreşti cu adevărat Cerul, Raiul atunci trebuie sa crezi şi tu în jertfa , moartea pe cruce a Domnului Isus în locul tau. Trebuie să-ţi pui încrederea în Isus pentru iertarea păcatelor tale. Trebuie să-ţi mărturiseşti Domnului păcatele şi să ceri iertare în Numele Domnului Isus. 1Ioan 1:7-9 „ Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi.Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” Nimic altceva nu te poate ajuta, mântui ,curăţi de păcate. Mulţi oameni ar dori să ajungă în Cer dar nu pe Calea deschisă de Domnul Isus ci prin eforturile lor , bani, religie etc… Romani1:16-17
2. Atât de mult încât eşti gata să te pocăieşti?
Ce este pocăinţa? Foarte mulţi oameni se feresc de cuvântul acesta ca de ceva rău şi consideră de multe ori că cei ce se pocăiesc greşesc. Dar care este adevărul? Ce scrie în Biblie? Pocăinţa este o poruncă a Domnului Isus şi a sfinţilor apostoli. Pocăinţa este o recunoaştere a păcatelor din viaţa noastră ,o mărturisire a lor cu părere de rău, şi o renunţare la păcate. Cine doreşte cu adevărat să ajungă în Cer –Rai trebuie să se pocăiască de păcatele lui. Mulţi oameni ar dori să ajungă în Cer dar nu ar vrea să se lase nici de păcatele din viaţa lor. Unii oameni trebuie să se pocăiască de păcatul înjurăturilor, alţii de păcatul beţiei, hoţiei, curviei,lăcomiei, urii….etc…. Iată ce este scris în Sfânta Scriptură – Biblia: Ev. Marcu 1:15 El(Isus) zicea: „S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă, şi credeţi în Evanghe.” Matei 4:17 ; Luca 10:13 …. ; Luca 15:7 Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi care n-au nevoie de pocăinţă.
Faptele Apostolilor 17:30 Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; Faptele Apostolilor 2:38 „Pocăiţi-vă” le-a zis Petru….;’’ Apocalipsa 3:19 Ev. Matei7:13-14 Intraţi pe poarta cea strîmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi Sunt cei ce intră pe ea. Dar strîmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini Sunt cei ce o află. Evrei 3:12-13
3. Atât de mult încât eşti gata să mărturiseşti credinţa ta prin botez?
Ce este botezul? Este porunca Lui Dumnezeu pentru fiecare credincios , este o mărturie personală şi publică a celui ce se botează. Omul care a auzit Evanghelia şi a crezut mărturiseşte prin botez credinţa lui în moartea şi învierea Domnului Isus şi mai mărturiseşte că şi el prin pocăinţa lui a murit faţă de păcate şi nu vrea să mai trăiască în păcate şi a înviat prin credinţă la o viaţă nouă împreună cu Hristos, o viaţă de ascultare, de slujire spre slava Lui Dumnezeu. Romani 6:3-4 „Nu ştiţi că toţi cîţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentruca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.” Botezul adevărat este botezul personal, cerut şi înfăptuit de omul credincios. Botezul copiilor mici nu a fost practicat si nici poruncit în Biblie nici de Domnul Isus nici de sfinţi apostoli. Citeşte cu atenţie următoarele versete: Matei 28:19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Marcu 1:5 ; Ev Marcu 16:15-16 Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osîndit. Luca 7:29-30 . Faptele Apostolilor 2:38 ; 2:41 Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi… Faptele Apostolilor 8:12; Faptele Apostolilor 8:36 Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?” Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.”Faptele Apostolilor 8:38 Ev. Matei 10:32-33
4. Atât de mult încât eşti gata să slujeşti în Biserică?
Biserica este formată din toţi oamenii care au crezut Evanghelia s-au pocăit de păcatele lor şi s-au botezat. Aceştia formează Biserica Universală dar fiecare creştin trebuie să facă parte şi dintr-o Biserică locală. Nu poţi să trăieşti viaţa de credinţă de unul singur .Ai nevoie de ajutorul celorlalţi credincioşi şi ei au nevoie de ajutorul tău.Ai nevoie de o Biserică locală vie, sănătoasă, care ascultă de Hristos şi de Biblie. Ev . Matei 7:16-21 „ Îi veţi cunoaşte după roadele lor… Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.” Fapte 2:40-42 „…. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pîinii, şi în rugăciuni.” Dumnezeu prin Duhul Sfânt dăruieşte fiecărui creştin daruri de slujire spre folosul altora. Matei 16:18 Faptele Ap. 9:31 ;. Faptele Ap. 14:23 ; Faptele Ap. 16:5 ; 1 Corinteni 1:2 ;1Corinteni 12 :4-7
5. Atât de mult încât eşti gata să mărturiseşti Evanghelia ca şi alţi să ajungă în Cer?
Evanghelie înseamnă veste bună. Vestea bună că Isus a murit pentru păcatele noastre şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi . Domnul Isus a poruncit creştinilor să mărturisească Evanghelia la orice făptură. Creştinul care vrea să ajungă în Cer şi care iubeşte pe Dumnezeu şi pe oameni nu se va ruşina şi nu-i va fi frică să vestească Evanghelia. Dacă nu mărturiseşti Evanghelia cu pasiune ca şi alţi oameni să poată să ajungă în Cer înseamnă că nu iubeşti pe Dumnezeu şi nici pe oameni suficient şi este un mare semn de întrebare dacă tu îţi doreşti cu adevărat să ajungi în Cer. Matei 4:23 „Isus străbătea toată Galilea, învăţînd pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi tămăduind orice boală şi orice neputinţă care era în norod. Matei 24:14 ; Marcu 16:15 Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Luca 9:6 Ei au plecat, şi au mers din sat în sat, propovăduind Evanghelia, ..Romani 1:15 .Romani 1:16
6.Atât de mult încât eşti gata să suferi, să rabzi, să porţi crucea de dragul Domnului Isus?
A urma pe Domnul Isus într-o lume potrivnică ,plină de păcat , necredinţă ,…nu este întotdeauna uşor. Dar este cea mai înţeleptă hotărâre pe care o poate lua un om. Domnul Isus a venit pe pământ şi a purtat crucea de dragul nostru ca şi noi să nu mai trăim pentru noi înşine ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru noi. Ev. Luca 9: 23-26 Apoi a zis tuturor: „Dacă voeşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze. Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va mântui. Şi ce ar folosi un om să câştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuş?.. Iubit prieten cât de mult îţi doreşti Cerul? Nu este suficient să crezi în Dumnezeu în Cer – Rai, nici măcar să-ţi doreşti teoretic să ajungi acolo . Trebuie să primeşti în viaţa ta pe Isus Hristos ca Domn şi Mântuitor ,să te pocăieşti de păcatele din viaţa ta ,să-ţi mărturiseşti credinţa prin botez şi printr-o ascultare şi slujire zi de zi până la moarte. Să nu pierzi Cerul, Raiul pentru lucrurile trecătoare ale acestei lumi… ’’ Dumnezeu să te binecuvânteze!
Pastor misionar, Groza Teodor
BISERICA BAPTISTĂ SPERANŢA VIŞEU DE SUS 