Citeste mai mult:
Interviu cu Ioan Ardelean – Noul Secretar general al Uniunii Baptiste
Interviu cu Ioan Ardelean – Noul Secretar general al Uniunii Baptiste
La începutul lunii mai fr. Matei Istudor, păstorul bisericii noastre, mi-a cerut ca în luna mai, să fac eu un studiu biblic cu biserica pentru ora de vineri seara. Sunt bătrân în al 95-lea an. După ce m-am rugat, i-am spus că accept să țin studiul „Să cunoaștem mai bine pe Domnul din revelațiile Sale față de alții.” Îl cunoaștem așa de puțin. Ne mulțumim că ne-a mântuit prin marea Jertfă a Preaiubitului Său Fiu. Dar toată viețuirea creștină e determinată de cunoașterea Lui. Nu făcusem niciodată acest studiu.
Cu rugăciune și cercetare, vineri seara 10 mai am vorbit despre revelația făcută de Domnul lui Noe: arătarea păcătoșeniei poporului, sancționarea prin potop și porunca să-și facă o corabie spre a salva viața pe pământ. Noe avea vârsta de 500 de ani când a primit porunca. Am arătat ceva din greutățile și piedicile ce le-a avut Noe în acea perioadă patriarhală. Dar fiindcă Noe umbla cu Domnul, la 600 de ani, citim că „Așa a și făcut Noe: a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu” (Gen. 6:22). Deci corabia era gata. O, de ne-am asemăna cu Noe în ascultarea în totul de Domnul.
O VERIFICARE IMAGINARĂ: Azi noi trăim într-o lume post-modernă, unde totul se verifică. Să ne închipuim că șeful inspectorilor, Dl. Înțeleptul Lumii, om foarte raționalist ar fi venit în inspecție la corabie. Pe un papirus ar fi făcut o seamă de notări:
— Nu pot să dau permis de navigație.
Și natural urmează discuția:
— Unde vrei să mergi cu ea?
Și Noe raspunde:
— Nu știu…
— Cum nu știi? De ce ai făcut-o?
— Mi-a poruncit Dumnezeu.
— „Aha, ai visat!”
— Nu, domnule, chiar El mi-a spus că are să vină un potop de ape și trebuie să salvez viața pe pământ.
— Noe, ai înebunit! Cu așa o corabie să salvezi viața?
— Nu-s nebun, domnule, dar vine prăpădul. Dacă vrei să scapi cu viață, vino cu noi în corabie…
Dar el râde ironic, batjocoritor și pleacă.
Noe merge la Domnul Dumnezeu și-I spune ce-a zis Înțeleptul Lumii, că l-a batjocorit, că a făcut o corabie, care nu e bună de nimic.
— Înțeleptul lumii M-a lăsat pe Mine afară din calculele lui. Tu și familia ta, intrați în corabie și lăsați să intre din toate vietățile perechi, perechi. Și a intrat și măgarul și boul și capra, iar Înțeleptul Lumii s-a pierdut pe sine prin necredință. Iar, în furia năpraznică a apelor, Domnul S-a dovedit a fi cel mai bun Cârmaci. Azi noi toți călătorim în nava „TERA” fără vâsle, fără ancoră și fără cârmă și când îi vine rândul, fiecare obligatoriu coboară din mers în altă barcă, tot fără vâsle, fără ancoră și fără cârmă. Știi tu unde te va duce acea bărcuță: în cer sau în iad??? Asigură-ți destinația !
Petru Popovici, 2013
Viorel Iuga a fost ales ca președinte a Uniunii Bisericilor Baptiste din România la cel de-al 36-lea Congres al Cultului Creștin Baptist la Oradea.
Din comitetul executiv mai fac parte:
– Ioan Ardelean – secretar general
– Otniel Ioan Bunaciu – vicepresedinte cu misiunea
– Sami Tuţac – vicepreşedinte cu pastorala
– Paul Negruţ – vicepreşedinte cu educaţia
– Ilie Milutin – secretar general adjunct
– Pal Borzasi – Convenţia Baptistă Maghiară
Dumnezeu să îi binecuvinteze!
Moțiunile adoptate de participanții la Congresul Cultului Creștin Baptist din România
Încă de la v. 1 din cap. 1, Pavel se prezintă ca un apostol pus în slujbă chiar de Domnul Isus și ne aducem aminte că cuvântul apostol este folosit în 2 sensuri:
Pavel afirmă că el este apostol ,,nu de la oameni ci prin Isus Cristos” – adică Isus și-a întins mâna deasupra lui Pavel, l-a numit și l-a pus deoparte pentru slujbă: „el este un vas pe care l-am ales …”
Vom analiza în continuare câteva cuvinte cheie pe care le-am întâlnit în textul citit:
v. 6 ,,treceţi” – exprimă o acţiune pe care au făcut-o galatenii (în altă traducere ,,părăsiţi”). Cuvântul acesta era folosit în legătură cu dezertarea unui soldat care se pedepsea cu moartea. Cuvântul acesta ne arată că galatenii ,,dezertau” de bună voie (de unde?)
Evanghelia este în strânsă legătură cu “harul lui Cristos”. În sensul acesta sunt folosite 2 aspecte ale Evangheliei în epistolele ap. Pavel:
,,(aşa de)repede” – sau ,,uşor”, exprimă modul în care au reacţionat galatenii la ,,noua evanghelie”, la învăţăturile eretice ale noilor învăţători.
,,v-a chemat” – se referă la chemarea oamenilor la salvarea pe care o primesc din partea lui Dumnezeu.
,,harul” – actul gratuit şi suveran de milă, de îndurare a lui Dumnezeu de acordare a salvării de la mânia viitoare. Lucrul acesta este realizat prin moartea şi învierea lui Cristos, în afara oricărui merit sau faptă omenească.
,,altă evanghelie” – opusă adevăratei Evanghelii. Acestei false evanghelii i s-au adăugat cerinţele, ceremoniile şi standardele Vechiului Legământ ca nişte porunci necesare mântuirii. Adăugând Legea la Evanghelia lui Cristos, falşii învăţători distrugeau practic harul, transformând mesajul despre darul nemeritat a lui Dumnezeu într-un mesaj despre darul dobândit şi meritat prin fapte.
v. 7 ,,Evanghelia lui Cristos” – este numai o singura Evanghelie – una singură în fapte și interpretare. Aceasta înseamnă Vestea Bună a salvării numai prin har, prin intermediul credinţei în Cristos. ,,Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă şi aceasta nu vine de la voi ci este darul lui Dumnezeu…” (Efes. 2:8) A încerca să schimbi Evanghelia are efectul de a o transforma în opusul a ceea ce este ea într-adevăr.
v. 8 ,,noi înşine sau un înger din cer” – Pavel vorbeşte aici dând exemplul, cel mai probabil, de învăţătură greşită. Galatenii n-ar trebui să primească nici un mesager oricât de impresionant ar arăta el, dacă învăţătura lui despre mântuire diferă câtuşi de puţin faţă de învăţătura Domnului Isus sau a apostolilor.
,,anatema” – “a fi osândit”de 2 ori. Pavel rosteşte acest blestem asupra tuturor celor care îndrăznesc să predice altă evanghelie. În timp ce Legea este însoţită de blestem, pt. toţi cei ce eşuează în păzirea ei, Evanghelia este însoţită de blestem pt. toţi cei ce încearcă să o modifice.
v. 9 Daca orice alt mesaj decat Evanghelia este primit, el este fals și de imitație. Evanghelia lasă pe dinafară toate lucrările omeneşti. Dumnezeu mântuiește numai o clasă a omenirii – pe cei neevlavioși. Aceasta este singura cale. Neprihănirea umană este o cârpă murdara în fața lui Dumnezeu. Legea ne condamnă și trebuie să ne lase fără vorbe înainte ca harul să ne mântuiască. Adevarata dificultate nu este a fi destul de bun pentru a fi mântuit, ci a te recunoaște suficient de păcătos. Umanitatea refuză să recunoască condiția ei pierdută înaintea lui Dumnezeu. Aceasta este situația grea a umanității. Iudeii nu au negat faptele Evangheliei, ei au pervertit-o și de aceea au fost anatemizaţi. “Evanghelia” legii și harul sunt un amestec care nu are nici putere, nici creștere și nici biruință.
v. 10 ,,caut să plac oamenilor?” – a fost o vreme când Pavel a fost motivat prin persecuţia adusă creştinilor să fie pe placul celor din neamul lui.
,,robul lui Cristos” – Predicarea Evangheliei nu este plăcută omului pierdut. Nici un om nu poate mulţumi şi pe Dumnezeu şi pe oameni, de aceea Pavel se vede în această postură de rob. El a devenit rob de bună voie, fapt care l-a costat multă suferinţă din partea altora. Un astfel de sacrificiu personal este exact opusul scopului de a fi plăcut oamenilor.
Text: Galateni 5:16-26 (Rom. 8:6)
Vrem să învăţăm:
– ce înseamnă să trăieşti sub autoritatea Duhului Sfânt?
– care sunt binecuvântările de care au parte cei ce umblă conduşi de Duhul?
Ap. Pavel îşi continuă secţiunea practică din epistola pe care a adresat-o credincioşilor din Galatia, arătând că, pt. a avea parte de libertatea oferită de Dumnezeu prin Hristos şi pt. a rămâne statornici lângă Evanghelie, cei credincioşi trebuie să trăiască sub autoritatea Duhului Sfânt. Pentru a sublinia acest adevăr, el a folosit poruncile: „umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti” (v. 16).
Ce înseamnă aceasta? A umbla prin (în) Duhul înseamnă:
Studiind pasajul care explică aceste porunci, descoperim că:
I. CEI CE TRĂIESC SUB AUTORITATEA DUHULUI SFÂNT BIRUIESC FIREA
Pentru a arăta de ce nu trebuie să împlinim poftele firii pământeşti ci să umblăm cârmuiţi de Duhul Sfânt, ap. Pavel prezintă la:
Ap. Pavel arată că cei credincioşi nu mai au nicio responsabilitate faţă de Lege, fiindcă nu mai sunt sub această autoritate (v. 18), iar cei călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu:
Ap. Pavel prezintă roada Duhului Sfânt în contrast cu faptele firii pământeşti, arătând că:
adaptare după Dan Boingeanu
Text: Isaia 53; Luca 24:13-32
Verset de aur: Isaia 53:12
Ideea centrală: Ispășirea prin moartea înlocuitoare a lui Isus Cristos este profețită și confirmată de evangheliști. Isus Cristos este Robul Domnului care plătește prin moartea Sa vina păcatelor omenirii, iar acest lucru este confirmat și de profeții care au descris în detaliu lucrarea Domnului.
EXPLICAŢII CONTEXTUALE ȘI EXEGETICE: ISAIA 53
Această profeție este unul dintre textele cele mai citate din Vechiul Testament când vine vorba despre suferințele Domnului Isus. Acesta a fost totodată și unul dintre textele cele mai cercetate de critici datorită exactității cu care autorul descrie, anticipând, suferințele Robului lui Dumnezeu. Tradiția creștină a asociat, pe bună dreptate, textul lui Isaia cu ultimele clipe din viața Mântuitorului. Fără a nega împrejurările istorico-politice și culturale din vremea lui Isaia, putem totuși observa din text un adevăr universal cu privire la lucrarea lui Dumnezeu: ispășirea de păcat se face prin moartea înlocuitoare a Robului Domnului. Destinatarii textului își mărturisesc vina și recunosc că Unul a murit pentru ei (v. 4-6).
Profeția Îl descrie pe omul care era Dumnezeu. În primele 2 versete ni se arată două adevăruri importante:
El era “brațul Domnului” (v. 1) și în același timp om (v. 2). Cu toate acestea, majoritatea celor care au privit la El la finalul vieții, nu au înțeles lucrarea pe care Mântuitorul a făcut-o pt. că ,,N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.”(v. 2). Suferința Sa a rămas pentru mulți de neînțeles.
Este clar în textul nostru că este vorba despre 2 persoane distincte: Prima persoană este Dumnezeu, iar cea de-a doua este Robul Său, Cel care S-a aflat în prezența Lui. El, Robul Domnului, a avut un rol înlocuitor în ceea ce privește ispășirea.
În v. 4-6 putem observa distincția foarte clară pe care o face Isaia prin introducerea pronumelor „El, noi, Lui, noastră”, între jertfa Sa și păcatele omenirii.
Este clar că Isaia a vrut să ne arate această deosebire între lucrarea de ispășire pe care o face Domnul Isus și vina omenirii care trebuia răscumpărată. Observați cum v. 5 pune un accent special pe lucrarea Domnului: „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.”
Rebeliunea omului trebuia răscumpărată dacă ființa creată, omul, dorea să intre în părtășie cu Creatorul. Iar această răscumpărarea a făcut-o Domnul Isus prin moartea Sa pe cruce. În tot acest timp, când Isus Și-a asumat moartea în mod voluntar (v. 7-9), omul a rămas nepăsător, total dezinteresat de starea spirituală în care se afla: „Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui…” (v. 6 a).
În v. 6-9 există un contrast total între tăcerea ființelor umane, o tăcere cauzată de nepăsare și tăcerea Robului Domnului, o tăcere cauzată de supunerea voluntară la un sacrificiu care nu va rămâne, așa cum vedem în text, fără rezultat.
Rezultatul final al acestei jertfe este triumful final al Robului Domnului (v. 10-12). Suferințele și moartea Robului nu reprezintă finalul. Dumnezeu aprobă, întărește lucrarea Sa glorificându-L prin Înviere.
LUCA 24:13-32
Textul citit din Luca este unic în Noul Testament el nefiind menționat în altă parte. Cu toate acestea, el ne oferă suficiente exemple de aplicat în viața de zi cu zi. El reflectă convingerea creștină timpurie conform căreia Scripturile Vechiului Testament mărturisesc despre Cristos și despre felul în care ni Se descoperă lucrarea Sa.
În această Zi a Învierii, textul ne prezintă experiența celor 2 ucenici care vor descoperi în cele din urmă, conform Scripturilor, că Cel cu care s-au întâlnit pe drumul spre Emaus este Cristosul. Domnul se alătură ucenicilor, dar ei nu realizează inițial cine este El. De ce nu L-au recunoscut? Poate pt. că ochii le erau îndreptați spre altceva, poate pt. că erau împiedicați să vadă. Ce-i frumos e că după o discuție prelungită, Domnul Isus înlătură această orbire spirituală. La începutul întâlnirii ucenicii sunt uimiți de neștiința Persoanei cu care stau de vorbă, iar mai târziu sunt uimiți de neștiința lor din timpul discuției cu Isus. „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?” este o întrebare care deschide calea discuției spre adevărurile spirituale.
Isus era, pentru ei, un mare profet. Cu toate acestea, El le explică faptul că este vorba mai mult decât atât. Cristosul trebuia să sufere și apoi urma să fie glorificat. Suferința nu era totul. El urma să intre în glorie. Dumnezeu nu putea fi înfrânt. El triumfă prin suferință.
În timpul scurtei lor călătorii Domnul le atrage atenția însă cu privire la adevărurile exprimate în profeți cu privire la evenimentele la care au fost martori recent. “Nu trebuia să sufere Cristosul?” este întrebarea care deschide discuția biblică la care vor lua parte.
Când citim în Vechiul Testament vedem că tema suferinței Robului Domnului este ilustrată în Is. 53, în Ps. 22 și în Ps. 118. Un adevăr fundamental este acela că Isus nu doar că este viu, El stă la dreapta Tatălui și domnește alături de El așa cum spusese deja în Lc. 22:69.
Luca nu ne spune care au fost textele alese în discuția de pe drumul Emausului, dar ne spune că au trecut prin Vechiul Testament, iar în Vechiul Testament vedem cel puțin 2 adevăruri profunde:
APLICAŢII / CONSIDERENTE PRACTICE
De exemplu, comportamentul descris în v. 7-9 se potrivește cu descrierea comportamentului Domnului Isus în timpul judecății, făcută de către evangheliști în cele 4 evanghelii. (Matei 26:63; 27:12–14; Marcu 15:5; Luca 23:9; Ioan 19:9).
Text: Luca 11:1-13
Verset cheie: Lc. 11:9 – „De aceea şi Eu vă spun: cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.”
Ideea centrală a lecției: Rugăciunea este darul lui Dumnezeu prin care noi putem comunica cu El, de aceea credincioșii trebuie să se roage permanent, cu credință și într-o atitudine de mulțumire.
Scopul lecției: Să ne încurajeze să avem o viață de rugăciune permanentă, stăruitoare și cu credință
Oamenii au încercat să definească în multe feluri rugăciunea: un mare om de stat indian spunea că „Rugăciunea este cheia dimineţii şi zăvorul serii”, altcineva spunea că „Rugăciunea este o clipă petrecută în ceruri” iar Augustin spunea că „Rugăciunea este respirația sufletului.” Comunicăm sau ne rugăm lui Dumnezeu nu doar pt. a-I spune ce ne lipsește, ci mai ales pt. că rugăciunea este exprimarea încrederii noastre în Dumnezeu și un mijloc prin care încrederea noastră în El va crește.
Venim cu problemele din viața noastră și-I mulțumim pt. binecuvântările noastre, dar sunt atâția oameni astăzi care nu se roagă niciodată. Fie nu cred în Dumnezeu, fie nu cred că El Se poate ocupa de viața lor. Alții se roagă Domnului numai atunci când vine boala sau necazurile, găsind în rugăciune o barcă de salvare care după ce-i duce la mal, uită de ea și, mai ales, de Cel ce i-a salvat.
Lecția de azi vrea să ne încurajeze la o viață de comunicare sau de rugăciune cu Dumnezeu, uitându-ne pe baza textului citit la câteva adevăruri de bază privitoare la rugăciune. Prima învățătură…
1. SĂ NE RUGĂM CORECT (v. 1-4)
Domnul Isus răspunde cererii unui ucenic și probabil așteptării oamenilor, oferindu-le un model de rugăciune, adică „Tatăl nostru.” În v. 2, Domnul a spus: „Când vă rugați…” Cuvântul „Când” presupune să ai o practică regulată a rugăciunii, adică o viață permanentă de rugăciune. Când ne uităm la rugăciunea „Tatăl nostru” observăm 2 direcții principale: una pe verticală, relația mea cu Dumnezeu și una pe orizontală, relația mea cu semenii. În primul rând, rugăciunile noastre trebuie să înceapă cu lauda adusă lui Dumnezeu Tatăl: „Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău”
În Biblie întâlnim multe din calitățile lui Dumnezeu, dar în relația pe care o are cu noi El ni Se descoperă ca „Tatăl nostru”, de aceea Tatăl trebuie onorat pt. că este sfânt. Uitându-ne la Numele Domnului, de foarte multe ori în Vechiul Testament găsim o strînsă legătură între numele și caracterul unei persoane.
De exemplu: 2 persoane care au trăit în aceeași generație: David, care înseamnă „iubit” și într-adevăr Dumnezeu a mărturisit despre El: „Am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.” De cealaltă parte Nabal, care înseamnă „nebun” care era „aspru și rău în faptele lui.” și așa a și murit. Pentru că Dumnezeu este sfânt în natura Sa, Numele Lui trebuie slăvit de noi iar rugăciunile noastre trebuie să conțină această recunoaștere a sfințeniei Sale.
Apoi, trebuie să ne rugăm ca Împărăția Lui să vină în deplinătatea puterii ei. Domnul Isus a vorbit oamenilor despre o Împărăție spirituală, în care El urma să conducă, să domnească, nu de pe un tron omenesc, ci în viețile lor. Cei ce L-au primit au beneficiat de această domnie. Împărăția venise deja pe pământ, prin Fiul lui Dumnezeu, odată cu începutul activității Sale publice și Luca subliniază lucrul acesta, dar nu în deplinătatea puterii ei.
În v. 3, „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi”, Domnul Isus ne arată marea importanță pe care o are Dumnezeu în purtarea de grijă a nevoilor noastre zilnice. Dacă înțelegem lucrul acesta, atunci vom veni cu mulțumire înaintea Celui care Se-ndură în fiecare zi de tot ce avem nevoie, și credem că Se va îndura și în viitor.
În v. 4 Domnul Isus ne arată importanța mărturisirii: „şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator.” Mărturisirea este o parte importantă din rugăciune. Dacă ne apropiem de Dumnezeu cu pocăință și smerenie, El este gata să ne ierte. Iertarea ce o primim de la Dumnezeu trebuie să aibă un impact asupra relațiilor noastre cu semenii. Dacă nu iertăm pe cei ce ne greșesc, înseamnă că nu am înțeles cât de valoroasă și de adâncă este iertarea Domnului.
Tot în v. 4 Domnul Isus încheie rugăciunea spunând: „şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.” Știm din ep. lui Iacov că „Dumnezeu nu ispitește pe nimeni” dar El încearcă credința noastră. Dumnezeu vrea ca să trecem cu bine testele credinței și nu dorește ca noi să păcătuim atunci când suntem încercați.
Când îi cerem „și nu ne duce în ispită” înseamnă, de fapt „nu îngădui ca noi să cădem în ispită.” Să știm că atunci când trecem prin ispitele vieții, noi trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să ne dea putere să putem ieși biruitori. Al doilea lucru pe care trebuie să-l facem…
2. SĂ NE RUGĂM STĂRUITOR (v. 5-10)
Referitor la rugăciune Domnul Isus ne oferă o pildă începând cu v. 5. El ne arată despre ospitalitatea pe care trebuia să o aibă orice iudeu bun, cum familia trebuia să fie o gazdă bună indiferent de momentul la care era deranjată de un musafir. Desigur, și aici, Domnul Isus vrea să ne arate o altă învățătură spirituală: stăruința în rugăciune.
De fapt stăruința în rugăciune nu are rolul de a schimba planul lui Dumnezeu privitor la viața noastră, ci ca noi să recunoaștem dependența totală de mila și ajutorul lui Dumnezeu. De aceea, cererile noastre în rugăciune nu trebuie să fie egoiste și părtinitoare. Ele trebuie să vină dintr-o inimă curată, pt. ca astfel Domnul să poată asculta și împlini lucrurile pt. care strigăm înaintea Lui.
În v. 9 Domnul Isus încheie această pildă despre stăruința în rugăciune îndemnându-i pe ucenici să continue să ceară, să caute și să bată, arătându-ne modul în care copiii Domnului trebuie să se implice în rugăciunile lor: „Eu vă spun: cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.” Un ultim lucru…
3. SĂ NE RUGĂM CU CREDINȚĂ (v. 11-13)
Domnul Isus Își încheie învățătura despre rugăciune comparând relațiile dintre oameni și relația dintre Dumnezeu și credincios. Domnul Isus vrea să ne arate relația deosebită care se stabilește între Dumnezeu și copiii Lui. El spune că niciun tată care-și iubește cu adevărat fiul nu-i va oferi un lucru dăunător, dacă acesta îi cere un lucru trebuincios. Calitatea unui părinte plin de dragoste îl determină să poarte de grijă nevoilor copiilor săi.
Apl. – Cu atât mai mult, Dumnezeu Se va îndura de toate nevoile noastre, dacă ne apropiem cu o inimă curată de El. În final, putem spune că Dumnezeul nostru, care este Tatăl nostru spiritual, ne poartă de grijă ca un Părinte iubitor în fiecare zi și fiecare dintre noi simțim dragostea și bunătatea Lui.
În acest context poate că ne surprinde începutul v. 13 „Deci, dacă voi, care sunteţi răi…” însă ceea ce spune Domnul Isus aici are în vedere natura noastră umană imperfectă, egoistă și predispusă la păcat. Pe când, dragostea lui Dumnezeu, în comparație cu dragostea noastră firească, este perfectă, nemărginită și este oferită tuturor.
Ce să facem când rugăciunea noastră rămâne fără răspuns? Trebuie să continuăm să ne încredem în Dumnezeu, Cel care face ca toate lucrurile să lucreze spre binele nostru. Să ne aducem toate îngrijorările înaintea Lui, știind că El ne poartă permanent de grijă. Să ne aducem aminte că El a promis că „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.
Adaptare după ITM Oradea
Cu tristeţe am primt vestea plecării la Domnul, a sorei Gag Irina, soţia fr misionar Gag Ionel. Ei slujesc de multi ani în Horezu. Sâmbătă la ora 13.00 serviciul de înmormântare. Să ne rugăm pentru pacea şi mângâierea fr Ionel Gag şi a fetiţele lor. Să ne rugăm pentru întreaga familie îndoliată.
Să ne rugăm pentru lucrarea de misiune din Horezu. Domnul să cerceteze multe inimi şi să mântuiască pe mulţi …
Multă pace şi mângâiere fr Ionel, tie si fetitelor tale.
Suntem alături de voi.
Teodor, Silvia , Sergiu si toţi fraţii din Vişeu de Sus
2 Timotei 4:6-8
Filipeni 1:20-23
Apocalipsa 14:13
Şi iată astăzi, pleacă dintre noi,
O mamă, o soţie, soră dragă,
Un bob de grâu ce moare aici la voi
Dar care va aduce multă roadă.
Părinte al mângâierilor cereşti
Tu care ştii şi rana şi durerea mare,
Cu milă şi-ndurare să-ntăreşti
Familia ce plânge şi-ntreaga Adunare.
Din miile de lacrimi care-au curs,
Răsare în Horezu mai mult a Ta lumină
Cu Tine toţi să fim şi jos şi sus,
În braţul tău de Tată, în mila Ta divină.
de Teodor Groza
Cerere ajutor pentru proiect misionar
Iubiţi fraţi în Hristos, harul şi pacea să vă fie înmulţite
Biserica Creştină Baptistă „Speranţa” din Vişeu de Sus, prin reprezentantul ei pastor Groza Teodor, vă solicită cu respect ajutorul spiritual şi financiar pentru următorul proiect misionar:
Cumpărarea unui teren pentru construirea unei Case de Rugăciune.
Biserica Speranţa este o biserica plantată în Vişeu de Sus din anul 1995. În anul 1997 am cumpărat casa in care funcţionăm acum. În momentul de faţă biserica are 29 membri botezaţi şi peste 50 de aparţinători (copii, tineri, prieteni care frecventează biserica). Şi în acest an nădăjduim să avem un botez. Bucuria noastră este mare fiindcă Domnul a ridicat din mijlocul nostru încă patru slujitori cu Evanghelia. Biserica din Vişeu de Sus funcţionează într-o casă amenajată în acest scop. Nu avem alte camere pe care să le folosim la studiu pe grupe ,tineret, copii..
Vişeul de Sus este un oraş cu aproximativ 18.000 locuitori după statistici recensământ. Este un oraş în care convieţuiesc mai multe naţionalităţi de diferite religii. De asemenea Vişeu de Sus este un oraş turistic vizitat anual de mii de turişti din ţară şi străinătate. (Valea Vaserului – Mocăniţa…) Avem deci oportunităţi largi de a vesti Evanghelia. Noi am început să ne rugăm de mult timp şi să strângem bani după posibilităţile noastre pentru un teren pe care să-l cumpărăm şi pe care să construim o nouă casă de rugăciune mai încăpătoare şi care să fie o uşă deschisă pentru vestirea Evangheliei spre cât mai mulţi oameni.
Fraţii din biserică s-au angajat fiecare să dăruiască după puterea lor . Vă rugăm să ne ajutaţi prin rugăciune şi financiar ca să reuşim să adunăm banii necesari pentru cumpărarea acestui teren.
Donaţiile pot să fie făcute în contul deschis special în acest scop :
În Ron (lei) BCR – RO05RNCB0015105705400001
Dacă nu doriţi să puneţi banii în cont puteţi să-i trimiteţi direct prin poştă (mandat )sau bancă pe adresa bisericii cu specificaţia : „Pentru proiect cumpărare teren construcţie biserică. Sau banii pot sa fie donaţi personal la Biserică.
Vă mulţumim în numele Domnului Isus pentru înţelegere.
Orice informaţii suplimentare pot să fie cerute pe adresa de e-mail a Bisericii ” Speranţa “ din Vişeu de Sus bissperanta@gmail.com şi teosilvia@yahoo.com Filipeni 4:12-21
Data: Vişeu de Sus 19.03.2015 pastor Groza Teodor
Veniţi prin poezie să zidim o casă
Veniţi prin poezie să zidim o casă,
Spre slava Domnului Isus Hristos,
Să arătăm că-n dragoste ne pasă,
Că noi suntem poporul credincios.
Cu acest scop pun astăzi în lucrare,
Talantul primit, de-a scrie poezii,
Vă rog să daţi după putere fiecare,
Să ne-adunăm comori în veşnicii.
Ştiu, ce vă cer pare o nebunie,
Ceva ce încă n-aţi mai întâlnit,
Dar nu uitaţi că în Scriptură scrie,
Că cel ce dăruieşte-i fericit.
Vă rog să ne unim în dărnicie,
Să facem misiune împreună,
Locaşul să-l zidim din temelie,
Cu dedicare şi cu voie bună.
Aş vrea să dovedim că-n unitate,
Suntem destoinici să înfăptuim,
Lucruri frumoase, mari şi minunate,
În „noaptea lumii”, toţi să strălucim.
Biserica Speranţa din Vişeu,
Într-o căsuţă mică se adună,
Dar prietenilor noştri le e greu,
Tradiţia-i împiedică să vină…
Iată de ce noi vrem să construim,
O casă nouă, mai încăpătoare,
O uşă mai deschisă vrem să fim,
Reper şi o cetate de scăpare.
Mă rog să ne ajute Dumnezeu,
De dragul lui altarul să zidim,
E criză financiară, la toţi ne este greu,
Lucrăm în unitate şi sigur biruim.
Noi strângem bani o casă să ‘nălţăm,
O Casă cum e scris: „de rugăciune”
Cât mai e har în ea să proclamăm,
Lumina ce aduce speranţă pentru lume.
De vrei cu drag ceva să dăruieşti,
Fie ca Domnul să te binecuvânteze,
Şi însutit mai mult tu să primeşti,
Ce-ai semănat cu rod te onoreze.
Să-ţi fie gândul, traiul, luminos,
Găseşti mai jos şi contul şi adresa,
Dar nu uita acum te rog frumos,
Că mâine poate fi-va viceversa.
Toţi fraţii din Vişeu îţi mulţumesc,
De vei simţi cu ei în planuri bune,
Doar binecuvântări alese îţi doresc,
Te vor purta mereu în rugăciune.
de Teodor Groza
Vişeu de Sus
Nr.cont BCR
RO 05 RNCB 0015105705400001
Vă mulţumim pentru sprijin în rugăciune şi material dacă este posibil.
pastor Teodor Groza
Biserica Baptista Speranţa Vişeu de Sus
http://www.bissperanta.com