Încă de la v. 1 din cap. 1, Pavel se prezintă ca un apostol pus în slujbă chiar de Domnul Isus și ne aducem aminte că cuvântul apostol este folosit în 2 sensuri:
- Unul dintre cei 12 cf. (Fapte 1:21-26), ,,Trebuie deci ca, dintre cei ce ne-au însoţit în toată vremea în care a trăit Domnul Isus între noi, cu începere de la botezul lui Ioan până în ziua când S-a înălţat El de la noi, să fie rânduit unul care să ne însoţească drept martor al învierii Lui.” adică:
a. Cu Isus in cei 3 ani ai Sai de lucrare (v.21)
b. Martor al lucrarii de după invierea Sa (v.22)
c. Ales de Hristos cf. Fapte 9:16 ,,el este un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraţilor şi înaintea fiilor lui Israel” - Unul trimis în afară. Este folosit într-un sens larg.
Pavel afirmă că el este apostol ,,nu de la oameni ci prin Isus Cristos” – adică Isus și-a întins mâna deasupra lui Pavel, l-a numit și l-a pus deoparte pentru slujbă: „el este un vas pe care l-am ales …”
Vom analiza în continuare câteva cuvinte cheie pe care le-am întâlnit în textul citit:
v. 6 ,,treceţi” – exprimă o acţiune pe care au făcut-o galatenii (în altă traducere ,,părăsiţi”). Cuvântul acesta era folosit în legătură cu dezertarea unui soldat care se pedepsea cu moartea. Cuvântul acesta ne arată că galatenii ,,dezertau” de bună voie (de unde?)
- de la Dumnezeu şi de la Isus Cristos la o evanghelie falsă;
- de la har la har+fapte
Evanghelia este în strânsă legătură cu “harul lui Cristos”. În sensul acesta sunt folosite 2 aspecte ale Evangheliei în epistolele ap. Pavel:
- Faptele – adică moartea, îngroparea şi învierea lui Cristos (1 Cor. 15:1-4)
- Rodul acestor fapte – adică, mântuirea primită prin credinţă si nimic altceva (Gal. 2:16).
,,(aşa de)repede” – sau ,,uşor”, exprimă modul în care au reacţionat galatenii la ,,noua evanghelie”, la învăţăturile eretice ale noilor învăţători.
,,v-a chemat” – se referă la chemarea oamenilor la salvarea pe care o primesc din partea lui Dumnezeu.
,,harul” – actul gratuit şi suveran de milă, de îndurare a lui Dumnezeu de acordare a salvării de la mânia viitoare. Lucrul acesta este realizat prin moartea şi învierea lui Cristos, în afara oricărui merit sau faptă omenească.
,,altă evanghelie” – opusă adevăratei Evanghelii. Acestei false evanghelii i s-au adăugat cerinţele, ceremoniile şi standardele Vechiului Legământ ca nişte porunci necesare mântuirii. Adăugând Legea la Evanghelia lui Cristos, falşii învăţători distrugeau practic harul, transformând mesajul despre darul nemeritat a lui Dumnezeu într-un mesaj despre darul dobândit şi meritat prin fapte.
v. 7 ,,Evanghelia lui Cristos” – este numai o singura Evanghelie – una singură în fapte și interpretare. Aceasta înseamnă Vestea Bună a salvării numai prin har, prin intermediul credinţei în Cristos. ,,Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă şi aceasta nu vine de la voi ci este darul lui Dumnezeu…” (Efes. 2:8) A încerca să schimbi Evanghelia are efectul de a o transforma în opusul a ceea ce este ea într-adevăr.
v. 8 ,,noi înşine sau un înger din cer” – Pavel vorbeşte aici dând exemplul, cel mai probabil, de învăţătură greşită. Galatenii n-ar trebui să primească nici un mesager oricât de impresionant ar arăta el, dacă învăţătura lui despre mântuire diferă câtuşi de puţin faţă de învăţătura Domnului Isus sau a apostolilor.
,,anatema” – “a fi osândit”de 2 ori. Pavel rosteşte acest blestem asupra tuturor celor care îndrăznesc să predice altă evanghelie. În timp ce Legea este însoţită de blestem, pt. toţi cei ce eşuează în păzirea ei, Evanghelia este însoţită de blestem pt. toţi cei ce încearcă să o modifice.
v. 9 Daca orice alt mesaj decat Evanghelia este primit, el este fals și de imitație. Evanghelia lasă pe dinafară toate lucrările omeneşti. Dumnezeu mântuiește numai o clasă a omenirii – pe cei neevlavioși. Aceasta este singura cale. Neprihănirea umană este o cârpă murdara în fața lui Dumnezeu. Legea ne condamnă și trebuie să ne lase fără vorbe înainte ca harul să ne mântuiască. Adevarata dificultate nu este a fi destul de bun pentru a fi mântuit, ci a te recunoaște suficient de păcătos. Umanitatea refuză să recunoască condiția ei pierdută înaintea lui Dumnezeu. Aceasta este situația grea a umanității. Iudeii nu au negat faptele Evangheliei, ei au pervertit-o și de aceea au fost anatemizaţi. “Evanghelia” legii și harul sunt un amestec care nu are nici putere, nici creștere și nici biruință.
v. 10 ,,caut să plac oamenilor?” – a fost o vreme când Pavel a fost motivat prin persecuţia adusă creştinilor să fie pe placul celor din neamul lui.
,,robul lui Cristos” – Predicarea Evangheliei nu este plăcută omului pierdut. Nici un om nu poate mulţumi şi pe Dumnezeu şi pe oameni, de aceea Pavel se vede în această postură de rob. El a devenit rob de bună voie, fapt care l-a costat multă suferinţă din partea altora. Un astfel de sacrificiu personal este exact opusul scopului de a fi plăcut oamenilor.
