galateni

Toate articolele etichetate galateni

Galateni 5:1-15

Publicat de elpizein pe noiembrie 29, 2015
Publicat în: Studiu biblic. Etichetat: , , , , , , , , , .

Libertatea Evangheliei aduce izbăvire faţă de Lege
Să învăţăm:
– de ce trebuie să trăim în libertatea adusă de Evanghelie?
– cum o putem face?
După ce a prezentat un şir de 6 argumente teologice în favoarea Evangheliei, prin care a arătat superioritatea Evangheliei faţă de Lege, apostolul Pavel îşi încheie epistola pe care a adresat-o credincioşilor din Galatia cu o secţiune practică. În cadrul acestei secţiuni (cap. 5-6) el a adresat mai multe îndemnuri practice prin care a arătat cum putem trăi în libertatea descoperită de Evanghelie.
Dacă ultimul verset din cap. 4 arată că, în conformitate cu noul său statut, credinciosul este liber, primul verset din cap. 5 se referă la practica creştinului: el trebuie să trăiască ca un om liber. Aici putem să vedem o diferenţă între Lege şi har: Legea ar spune: ,,Dacă vă veţi dobândi libertatea, veţi fi liberi” dar harul parcă spune: ,,Aţi fost eliberaţi cu preţul extraordinar de mare al morţii lui Cristos. În semn de recunoştinţă faţă de El, trebuie să rămâneţi tari în libertatea care v-a dat-o Cristos şi să nu vă supuneţi iarăşi sub jugul robiei.”
Legea porunceşte, dar nu-ţi dă şi puterea de a duce la îndeplinire porunca. Harul asigură ceea ce cere Legea, învrednicindu-l apoi pe credincios să trăiască o viaţă prin puterea Duhului Sfânt, în final răsplătindu-l pt. aceasta. Primul dintre aceste îndemnuri conţine imperativul: „rămâneţi dar tari, şi nu  vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei” (cap. 5:1). Studiind această poruncă, prin care ap. Pavel îndeamnă la statornicie lângă Evanghelie, vrem să ne uităm la:

  1. MOTIVELE CARE DETERMINĂ STATORNICIA LÂNGĂ EVANGHELIE

Ap. Pavel îndeamnă la statornicie lângă Evanghelie, arătând că:
a. (v. 1) reîntoarcerea la Lege aduce robie.
b. (v. 2) reîntoarcerea la Lege zădărniceşte lucrarea Domnului Isus. De fapt, iudaizatorii insistau asupra credincioşilor dintre neamuri să se circumcidă, pt. că altfel nu vor fi mântuiţi. Tăierea împrejur nu era doar o operaţie chirurgicală, nu doar împlinirea unui ritual religios ci devenise o cale de mântuire prin fapte bune. Circumcizia tindea să devină o evanghelie a eforturilor omeneşti, dând la o parte harul lui Dumnezeu. De fapt, era o înlocuire a harului cu Legea sau al lui Cristos cu Moise. Ori, lucrul acesta nu era în spiritul Evangheliei pe care a propovăduit-o ap. Pavel.
c.    (v. 3) reîntoarcerea la Lege obligă la păzirea Legii în totalitate. Legalismul le cerea oamenilor să împlinească toată Legea. Oamenii aflaţi sub Lege nu-şi puteau permite să accepte doar poruncile uşor de îndeplinit iar pe cele grele să le respingă. Pavel le arată galatenilor că dacă se străduiesc să-I fie plăcuţi lui Dumnezeu prin circumcizie, atunci sunt datori să împlinească toată Legea. Numai că dacă vor să se întoarcă sub Lege, care arăta că în viitor va veni Cristos, Isus nu le va fi de niciun folos.
d.    (v. 4/a) reîntoarcerea la Lege conduce la despărţirea de Cristos. Legalismul înseamnă abandonarea lui Cristos, care cheamă la adevăr, la lumină şi la libertate. Pt. noi, Isus Cristos trebuie să fie singura nădejde a neprihănirii (a dreptăţii).
e.    (v. 4/b) reîntoarcerea la Lege determină căderea din har. Galatenii ar fi vrut să-L aibă şi pe Isus ca Mântuitor şi Legea. Ap. Pavel le arată că nu se poate aşa ceva. Dacă se vor întoarce la Lege vor fi despărţiţi de Cristos şi nu vor beneficia de harul Său.

2.    MĂRTURIILE CARE ILUSTREAZĂ STATORNICIA LÂNGĂ EVANGHELIE

Pentru a arăta de ce trebuie să rămânem statornici lângă Evanghelie, ap. Pavel a prezentat:
a.  (v. 5, 6) calea prin care dobândim neprihănirea (prin Duhul, prin credinţă şi prin lucrarea Domnului Isus). Legalistul speră să dobândească neprihănirea prin propriile sale fapte, prin păzirea Legii sau prin împlinirea unor ritualuri religioase. Credinciosul, faţă de legalist, se uită nu numai la îndreptăţirea pe care a realizat-o Cristos pt. el, ci aşteaptă timpul când Domnul va reveni, când va primi un trup slăvit şi când nu va mai păcătui. Ceea ce doreşte Dumnezeu din partea omului este ,,credinţa care lucrează prin dragoste.”Credinţa este totala bizuire pe Dumnezeu. Credinţa nu este numai teorie, ci ea se manifestă prin slujirea plină de devotament faţă de Dumnezeu şi de semeni. Motivaţia care stă la baza slujirii este dragostea.
b. (v. 7, 8) exemplul unui alergător. Galatenii porniseră bine pe calea credinţei, ca adevăraţi alergători în viaţa presărată cu suferinţe dar cineva (iudaizatorii) le-a tăiat calea, împiedicându-i. Ascultarea de învăţăturile iudaizatorilor, de acei apostoli falşi i-a făcut vinovaţi de neascultare faţă de adevărul lui Dumnezeu pe care îl prezintă Evanghelia.
c. (v. 9) exemplul aluatului. Aluatul în Scriptură este un simbol al răului. În cazul acestei epistole aluatul se referă la învăţătura rea a iudaizatorilor. Tendinţa aluatului sau a drojdiei de a afecta toată făina cu care vine în contact este folosită în acest verset spre a arăta că puţină învăţătură greşită va duce la şi mai multă rătăcire. Dacă câţiva oameni din biserică susţin o învăţătură falsă, ei vor face şi mai mulţi adepţi , dacă nu vor întâlni o reacţie rapidă de împotrivire din partea celorlalţi fraţi.
d. (v. 10-12) pedeapsa celor ce-i conduc pe alţii în rătăcire. Ap. Pavel are siguranţa că Dumnezeu este drept şi de aceea El îi va pedepsi pe cei care au început să strice bunul mers al bisericilor din Galatia.

3. MODUL ÎN CARE PUTEM RĂMÂNE STATORNICI LÂNGĂ EVANGHELIE

Pentru a rămâne statornici lângă Evanghelie, trebuie să trăim în dragoste, deoarece:
a. (v. 13) dragostea nu îndreptăţeşte păcatul. Evangheliei harului i s-au adus întotdeauna acuzaţii că le-ar permite oamenilor să trăiască cum vor. Ap. Pavel avertizează în acest loc asupra libertinismului. Când oamenii au purtat atâta timp jugul legii, primind dintr-o dată libertatea erau ispitiţi să treacă de la o formă de robie la una de nepăsare. Libertatea creştină nu permite păcatul ci mai degrabă îl încurajează pe creştin să slujească altora în dragoste. Nu avem voie niciodată să transformăm libertatea pe care ne-a oferit-o Cristos datorită jertfei Sale, în lucruri care întăresc firea pământească. Cum spunea cineva: ,,Un râu are libertatea de a curge doar în limitele impuse de malurile sale, căci fără acestea s-ar împrăştia, devenind o mlaştină de apă stătătoare, urât mirositoare.”
b. (v. 14) dragostea împlineşte toată Legea. Ap. Pavel arată că manifestând dragoste (acea dragoste jertfitoare care ne-a arătat-o Dumnezeu) pe parcursul vieţii de credinţă nu se poate să încalci Legea.
c. (v. 15) dragostea zideşte. Legalismul conduce numai la certuri, aşa cum s-a întâmplat şi în Galatia. Mai târziu, ap. Pavel avea să-i scrie lui Tit: ,,Dar de întrebările nebune, de înșirările de neamuri, de certuri și ciorovăieli privitoare la Lege, ferește-te, căci sunt nefolositoare și zadarnice.” Deşi spiritual Legii este să-L iubeşti pe Dumnezeu şi să-ţi iubeşti semenii, galatenii au procedat invers, adoptând porunci care aveau să ţină până la vremea arătării lui Mesia, a Domnului Isus Cristos. Rolul dragostei este şi de a consolida relaţia pe care o ai cu Dumnezeu, pe care o ai cu fraţii şi surorile de credinţă dar şi cu ceilalţi oameni.

Galateni 4:8-20

Publicat de elpizein pe octombrie 26, 2015
Publicat în: Studiu biblic. Etichetat: , , , , , , , , .

Din acest text vrem să descoperim:

  • ce contraste a folosit apostolul Pavel pentru a scoate în evidenţă relaţiile noi pe care le au cei credincioşi prin Cristos şi…
  • să cunoaştem urmările despărţirii de Evanghelie, prin reîntoarcerea la principiile Legii.

Scopul Epistolei către Galateni, scrisă de ap. Pavel, este de a apăra Evanghelia şi a-i ajuta pe credincioşii din Galatia să rămână statornici lângă acest adevăr. Ap. Pavel îşi continuă şirul argumentelor în favoarea Evangheliei, arătând relaţiile noi pe care le au cei credincioşi prin Cristos. Pentru a evidenţia acest lucru, ap. Pavel face un contrast între:

  • viaţa trăită fără Hristos şi…
  • viaţa trăită în libertatea Evangheliei ( 8-11)

Apoi, mai face un contrast între:

  • modul în care l-au primit credincioşii din Galatia, pe apostol atunci când le-a vestit Evanghelia şi..
  • atitudinea pe care o au aceştia acum faţă de el, după ce au fost clătinaţi de cătreiudaizatori (v. 12-17).
    Studiind aceste contraste descoperim că:

    1.  REÎNTOARCEREA LA LEGE ÎNSEAMNĂ A TRECE DE LA LIBERTATE LA ROBIE (v. 8-11)

    Ap. Pavel arată că a te întoarce la Lege înseamnă:

    • a te despărţi de Hristos şi…
    • a trece de la libertate la robie.

    El îi îndeamnă pe credincioşii din Galatia să facă 3 lucruri:
    A. Să-şi aducă aminte de starea lor din trecut, când:
    a. nu-L cunoşteau pe Dumnezeu (v. 8 ,,Odinioară… nu cunoșteați pe Dumnezeu”);
    b. erau într-o stare de robie spirituală şi slujeau unor dumnezei falşi (v. 8 ,,… erați robiți celor ce din firea lor nu sunt dumnezei.” ). Încă un lucru: Galatenii trebuiau…
    B. Să privească la binecuvântările prezente primite prin Hristos (pt. că…)
    a. au cunoscut pe Dumnezeu şi au fost cunoscuţi de El (v. 9 ,,Dar acum, după ce ați cunoscut pe Dumnezeu sau, mai bine zis, după ce ați fost cunoscuți de Dumnezeu”).
    Cunoaştere înseamnă nu numai a şti, ci şi a avea părtăşie cu Dumnezeu, a fi într-o relaţie strânsă cu El. Ap. Ioan înţelege foarte frumos această părtăşie cu Dumnezeu şi îi invită pe credincioşi să experimenteze lucrul acesta, scriindu-le: ,,deci ce am văzut și am auzit, aceea vă vestim și vouă, ca și voi să aveți părtășie cu noi. Și părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos.” (1 Ioan 1:3).
    Domnul Isus, înainte de jertfa Sa, le arată ucenicilor că viaţa veşnică este în directă legătură cu cunoaşterea lui Dumnezeu. El spune în Evanghelia după Ioan: ,,Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.” (17:3). Apoi creştinii trebuiau …
    C. Să ia în considerare preţul pe care urmează să-l plătească, fiindcă a te despărţi de Cristos şi a te întoarce la Lege înseamnă:

    a. (de exemplu) să schimbi învăţăturile de la şcoală cu cele de la grădiniţă (,,cum vă mai întoarceți iarăși la acele învățături începătoare – v. 9).
    b.    să schimbi lucrurile tari cu cele slabe: ,,cum vă mai întoarceți iarăși la acele învățături începătoare, slabe și sărăcăcioase, cărora vreți să vă supuneți din nou?” (v. 9)
    c.    să schimbi bogăţia cunoaşterii lui Dumnezeu cu sărăcia învăţăturilor slabe. Într-o altă epistolă, în Filip. 3, ap. Pavel compară cunoaşterea lui Cristos cu toate celelalte lucruri pe care el le-a dobândit înainte, şi le scrie filipenilor: ,,Ba încă și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos”
    d. să schimbi libertatea cu robia („vreţi să vă supuneţi din nou” – v. 9). Cu alte cuvinte: ,,vreţi să redeveniţi robi ai unor învăţături care nu-şi mai au rostul, o dată ce Cristos vi s-a revelat.”
    e. să schimbi închinarea adevărată, în duh şi adevăr, cu cea ceremonială (,,Voi păziți zile, luni, vremuri și ani.” – v. 10). Şi astăzi oamenii ţin diferite zile, inventate de ei, şi uită să-L sărbătorească pe Cel ce trebuie să fie în centrul închinării, pe Dumnezeu.
    f.    să schimbi un rezultat bun cu eşecul, de aceea ap. Pavel le spune: ,,Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi.” (v. 11).

    1.  REÎNTOARCEREA LA LEGE ÎNSEAMNĂ SĂ TRECI DE LA CONSACRARE ÎN SLUJBA LUI DUMNEZEU, LA ÎMPOTRIVIRE(v. 12-17)

    În această secţiune ap. Pavel face un contrast între atitudinea pe care au avut-o credincioşii din Galatia faţă de el atunci când le-a vestit Evanghelia şi modul în care aceştia îl tratează acum, arătându-le:
    A. Modelul unui părinte spiritual, care…
    a.     rămâne aproape de cei credincioşi cu toate că aceştia s-au îndepărtat de mesajul Evangheliei (îi numeşte „fraţilor” –v. 12 şi ,,copilaşii mei”– v. 19).
    b. este un exemplu pentru cei credincioşi şi le spune „fiţi ca mine.”De fapt, exemplul său personal, ap. Pavel avea să-l mai ofere şi corintenilor cărora le scrie: ,,Călcați pe urmele mele, întrucât și eu calc pe urmele lui Hristos.”
    c. se identifică cu situaţia celor credincioşi („căci şi eu sunt ca voi”).
    d. admite limitările umane („în neputinţa trupului v-am propovăduit Evanghelia pentru întâia dată” – v. 13).
    e. apreciază jertfa celorlalţi (,,n-ați arătat nici dispreț, nici dezgust față de ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu; dimpotrivă, m-ați primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe însuși Hristos Isus” v. 14).
    f. îi corectează cu înţelepciune punându-le 2 întrebări, oferindu-le apoi un sfat deosebit: ,,Unde este, dar, fericirea voastră?” şi ,,M-am făcut oare vrăjmașul vostru pentru că v-am spus adevărul?” Recomandarea spune: ,,Este bine să fii plin de râvnă totdeauna pentru bine, nu numai când sunt de față la voi.” (v. 18).
    g. urmăreşte binele: ,, O, cum aș vrea să fiu acum de față la voi” (v. 20).

    Apoi le arată…
    B. Exemplul unor credincioşi adevăraţi, care:
    a.     apreciază pe cei ce vestesc Evanghelia (,,m-ați primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe însuși Hristos Isus.” v. 14/b).
    b.    susţin slujitorii şi vestirea Evangheliei (,,dacă ar fi fost cu putință, v-ați fi scos până și ochii și mi i-ați fi dat”. – v. 15. Spre sfârşitul epistolei avea să le spună: ,,Cine primește învățătura în Cuvânt să facă parte din toate bunurile lui și celui ce-l învață.” (cap. 6:6). Iar în final le arată…
    C. Pericolul ascultări de învăţătorii falşi, care determină:

    a. pierderea fericirii (,,Unde este, dar, fericirea voastră?” – v. 15/a).
    b.pierderea relaţiilor (ascultarea de iudaizatori ducea la despărţirea de adevăraţii credincioşi. În cazul bisericilor din Galatia, de Pavel şi de colaboratorii săi).
    c. pierderea scopului. În cap. 5 avea să le scrie: ,,Voi alergați bine: cine v-a tăiat calea, ca să n-ascultați de adevăr? De la înaintarea spre asemănarea cu Cristos, ei se reîntorc la stadiul de pruncie spirituală, de aceea ap. Pavel le spune ,,copilaşilor.”
    d.  pierderea credibilităţii (Ap. Pavel este nedumerit de starea lor şi spune: ,,…nu știu ce să mai cred!” – v. 20).

Galateni 1-6

Publicat de elpizein pe iunie 29, 2015
Publicat în: Studiu biblic. Etichetat: , , , , , .

Conţinutul epistolei: epistola se poate împărţi în 3 părţi: cap. 1-2 au caracter narativ în care ap. Pavel îşi apără autoritatea apostolică şi natura divină a Evangheliei pe care a propovăduit-o. Cap. 3-4 ne prezintă partea doctrinară a epistolei, o dispută privitoare la natura şi mesajul Evangheliei. Cap 5-6 ne prezintă partea practică a epistolei sau îndemnuri adresate galatenilor.

–În cap 1-2 ap. Pavel afirmă că revelaţia pe care a primit-o în ceea ce priveşte Evanghelia:

  1. nu depinde de învăţătura omenească (de citit v. 11, 12),
  2. nu depinde de bisericile din Iudeea (v. 22, 23)
  3. nu depinde de fraţii iudaizatori (cap. 2:5)
  4. este aprobată de apostoli (2:9)
  5. atunci de cine depinde revelaţia pe care a primit-o ap. Pavel? (de Dumnezeu – 1:15-16)

Concluzia cap. 1-2 sau compararea Evangheliei cu Legea (v. 19-21)

–În cap. 3-4 (în partea doctrinară a epistolei) ap. Pavel ne prezintă eşecul legalismului:

  1. din experienţa personală a galatenilor (cap. 3:2, 5)
  2. din învăţătura Vechiului Testament (3:8, 11).
  3. din prioritatea făgăduinţei (3:18, 22)
  4. din superioritatea credinţei (3:24, 25)
  5. din păzirea unor ritualuri (tăierea împrejur) şi a calendarului iudaic (4:9-10)
  6. din cauza robiei pe care o aduce (4:31)

În cap 5-6 ap. Pavel ne arată efectul pe care îl are libertatea

  1. Consecinţele legalismului (5:4, 6)
  2. Definiţia libertăţii (5:13, 14)
    1. Faptele firii pământeşti în viaţa celor care înţeleg greşit libertatea (5:19-21) şi faptele firii duhovniceşti (5:22, 23)
      –       Roada Duhului:
           -Rodire către Dumnezeu: dragostea, bucuria, pacea;
           -Rodire către semeni: îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, blândeţea;     –Rodire faţă de noi înşine: credincioşia, înfrânarea poftelor.
  1. Comportamentul credinciosului liber în Cristos:
    1. Veghează asupra lui şi îl ridică pe cel căzut cu duhul blândeţii;
    2. Poartă sarcinile celor împovăraţi
    3. Nu are o părere mai înaltă decât se cuvine faţă de sine
    4. Îi ajută material pe fraţii care propovăduiesc Cuvântul
    5. Face bine fraţilor în credinţă şi semenilor săi
  2. Cauza libertăţii: Crucea lui Cristos (6:14)
  3. Preţul libertăţii: Suferinţa (6:12, 17)
  4. Binecuvântarea libertăţii (6:18)

Galateni, se pare că este epistola cea mai veche care a rămas dintre scrierile lui Pavel până la noi. Ea rezumă esenţa Evangheliei şi în această epistolă Pavel arată că problema cea mai importantă a omului este obţinerea îndreptăţirii înaintea lui Dumnezeu. Întrucât omul nu este capabil să se pună singur într-o stare de îndreptăţire, deoarece ,,omul nu este socotit îndreptăţit prin faptele Legii” (2:16), îndreptăţirea trebuie să-i fie asigurată de altcineva.
Cristos a dat această îndreptăţire, deoarece ,,El S-a dat pe Sine Însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău.” (1:4). Îndreptăţirea pregătită de El este accesibilă tuturor acelora care îşi pun toată încrederea în El ,,pentru ca făgăduinţa să fie dată celor ce cred” (3:22).
Această îndreptăţire nu este doar o vorbă rostită peste cineva care spune că crede, ci ea devine o parte a vieţii lăuntrice prin unirea credinciosului cu Cristos. Dumnezeu să ne ajute să ne identificăm fiecare cu cuvintele ap. Pavel care spune: ,,Am fost răstignit împreună cu Cristos şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine” (2:20). Aşadar, mântuirea nu este numai trăirea unei vieţi noi, ci şi împărtăşirea ei.

Explicații la Galateni 1:6-10

Publicat de elpizein pe mai 8, 2015
Publicat în: Studiu biblic. Etichetat: , , , , , , , .

Încă de la v. 1 din cap. 1, Pavel se prezintă ca un apostol pus în slujbă chiar de Domnul Isus și ne aducem aminte că cuvântul apostol este folosit în 2 sensuri:

  1. Unul dintre cei 12 cf. (Fapte 1:21-26), ,,Trebuie deci ca, dintre cei ce ne-au însoţit în toată vremea în care a trăit Domnul Isus între noi, cu începere de la botezul lui Ioan până în ziua când S-a înălţat El de la noi, să fie rânduit unul care să ne însoţească drept martor al învierii Lui.” adică:
    a. Cu Isus in cei 3 ani ai Sai de lucrare (v.21)
    b. Martor al lucrarii de după invierea Sa (v.22)
    c. Ales de Hristos cf. Fapte 9:16 ,,el este un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraţilor şi înaintea fiilor lui Israel”
  2. Unul trimis în afară. Este folosit într-un sens larg.

Pavel afirmă că el este apostol ,,nu de la oameni ci prin Isus Cristos” – adică Isus și-a întins mâna deasupra lui Pavel, l-a numit și l-a pus deoparte pentru slujbă: „el este un vas pe care l-am ales …”
Vom analiza în continuare câteva cuvinte cheie pe care le-am întâlnit în textul citit:
v. 6 ,,treceţi” – exprimă o acţiune pe care au făcut-o galatenii (în altă traducere ,,părăsiţi”). Cuvântul acesta era folosit în legătură cu dezertarea unui soldat care se pedepsea cu moartea. Cuvântul acesta ne arată că galatenii ,,dezertau” de bună voie (de unde?)

  1. de la Dumnezeu şi de la Isus Cristos la o evanghelie falsă;
  2. de la har la har+fapte

Evanghelia este în strânsă legătură cu “harul lui Cristos”. În sensul acesta sunt folosite 2 aspecte ale Evangheliei în epistolele ap. Pavel:

  1. Faptele – adică moartea, îngroparea şi învierea lui Cristos (1 Cor. 15:1-4)
  2. Rodul acestor fapte – adică, mântuirea primită prin credinţă si nimic altceva (Gal. 2:16).

,,(aşa de)repede” – sau ,,uşor”, exprimă modul în care au reacţionat galatenii la ,,noua evanghelie”, la învăţăturile eretice ale noilor învăţători.
,,v-a chemat” – se referă la chemarea oamenilor la salvarea pe care o primesc din partea lui Dumnezeu.
,,harul” – actul gratuit şi suveran de milă, de îndurare a lui Dumnezeu de acordare a salvării de la mânia viitoare. Lucrul acesta este realizat prin moartea şi învierea lui Cristos, în afara oricărui merit sau faptă omenească.
,,altă evanghelie” – opusă adevăratei Evanghelii. Acestei false evanghelii i s-au adăugat cerinţele, ceremoniile şi standardele Vechiului Legământ ca nişte porunci necesare mântuirii. Adăugând Legea la Evanghelia lui Cristos, falşii învăţători distrugeau practic harul, transformând mesajul despre darul nemeritat a lui Dumnezeu într-un mesaj despre darul dobândit şi meritat prin fapte.
v. 7 ,,Evanghelia lui Cristos” – este numai o singura Evanghelie – una singură în fapte și interpretare. Aceasta înseamnă Vestea Bună a salvării numai prin har, prin intermediul credinţei în Cristos. ,,Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă şi aceasta nu vine de la voi ci este darul lui Dumnezeu…” (Efes. 2:8) A încerca să schimbi Evanghelia are efectul de a o transforma în opusul a ceea ce este ea într-adevăr.
v. 8 ,,noi înşine sau un înger din cer” – Pavel vorbeşte aici dând exemplul, cel mai probabil, de învăţătură greşită. Galatenii n-ar trebui să primească nici un mesager oricât de impresionant ar arăta el, dacă învăţătura lui despre mântuire diferă câtuşi de puţin faţă de învăţătura Domnului Isus sau a apostolilor.
,,anatema” – “a fi osândit”de 2 ori. Pavel rosteşte acest blestem asupra tuturor celor care îndrăznesc să predice altă evanghelie. În timp ce Legea este însoţită de blestem, pt. toţi cei ce eşuează în păzirea ei, Evanghelia este însoţită de blestem pt. toţi cei ce încearcă să o modifice.  
v. 9 Daca orice alt mesaj decat Evanghelia este primit, el este fals și de imitație. Evanghelia lasă pe dinafară toate lucrările omeneşti. Dumnezeu mântuiește numai o clasă a omenirii – pe cei neevlavioși. Aceasta este singura cale. Neprihănirea umană este o cârpă murdara în fața lui Dumnezeu. Legea ne condamnă și trebuie să ne lase fără vorbe înainte ca harul să ne mântuiască. Adevarata dificultate nu este a fi destul de bun pentru a fi mântuit, ci a te recunoaște suficient de păcătos. Umanitatea refuză să recunoască condiția ei pierdută înaintea lui Dumnezeu. Aceasta este situația grea a umanității. Iudeii nu au negat faptele Evangheliei, ei au pervertit-o și de aceea au fost anatemizaţi. “Evanghelia” legii și harul sunt un amestec care nu are nici putere, nici creștere și nici biruință.
v. 10 ,,caut să plac oamenilor?” – a fost o vreme când Pavel a fost motivat prin persecuţia adusă creştinilor să fie pe placul celor din neamul lui.
,,robul lui Cristos” – Predicarea Evangheliei nu este plăcută omului pierdut. Nici un om nu poate mulţumi şi pe Dumnezeu şi pe oameni, de aceea Pavel se vede în această postură de rob. El a devenit rob de bună voie, fapt care l-a costat multă suferinţă din partea altora. Un astfel de sacrificiu personal este exact opusul scopului de a fi plăcut oamenilor.