Lege

Toate articolele etichetate Lege

Galateni 5:1-15

Publicat de elpizein pe noiembrie 29, 2015
Publicat în: Studiu biblic. Etichetat: , , , , , , , , , .

Libertatea Evangheliei aduce izbăvire faţă de Lege
Să învăţăm:
– de ce trebuie să trăim în libertatea adusă de Evanghelie?
– cum o putem face?
După ce a prezentat un şir de 6 argumente teologice în favoarea Evangheliei, prin care a arătat superioritatea Evangheliei faţă de Lege, apostolul Pavel îşi încheie epistola pe care a adresat-o credincioşilor din Galatia cu o secţiune practică. În cadrul acestei secţiuni (cap. 5-6) el a adresat mai multe îndemnuri practice prin care a arătat cum putem trăi în libertatea descoperită de Evanghelie.
Dacă ultimul verset din cap. 4 arată că, în conformitate cu noul său statut, credinciosul este liber, primul verset din cap. 5 se referă la practica creştinului: el trebuie să trăiască ca un om liber. Aici putem să vedem o diferenţă între Lege şi har: Legea ar spune: ,,Dacă vă veţi dobândi libertatea, veţi fi liberi” dar harul parcă spune: ,,Aţi fost eliberaţi cu preţul extraordinar de mare al morţii lui Cristos. În semn de recunoştinţă faţă de El, trebuie să rămâneţi tari în libertatea care v-a dat-o Cristos şi să nu vă supuneţi iarăşi sub jugul robiei.”
Legea porunceşte, dar nu-ţi dă şi puterea de a duce la îndeplinire porunca. Harul asigură ceea ce cere Legea, învrednicindu-l apoi pe credincios să trăiască o viaţă prin puterea Duhului Sfânt, în final răsplătindu-l pt. aceasta. Primul dintre aceste îndemnuri conţine imperativul: „rămâneţi dar tari, şi nu  vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei” (cap. 5:1). Studiind această poruncă, prin care ap. Pavel îndeamnă la statornicie lângă Evanghelie, vrem să ne uităm la:

  1. MOTIVELE CARE DETERMINĂ STATORNICIA LÂNGĂ EVANGHELIE

Ap. Pavel îndeamnă la statornicie lângă Evanghelie, arătând că:
a. (v. 1) reîntoarcerea la Lege aduce robie.
b. (v. 2) reîntoarcerea la Lege zădărniceşte lucrarea Domnului Isus. De fapt, iudaizatorii insistau asupra credincioşilor dintre neamuri să se circumcidă, pt. că altfel nu vor fi mântuiţi. Tăierea împrejur nu era doar o operaţie chirurgicală, nu doar împlinirea unui ritual religios ci devenise o cale de mântuire prin fapte bune. Circumcizia tindea să devină o evanghelie a eforturilor omeneşti, dând la o parte harul lui Dumnezeu. De fapt, era o înlocuire a harului cu Legea sau al lui Cristos cu Moise. Ori, lucrul acesta nu era în spiritul Evangheliei pe care a propovăduit-o ap. Pavel.
c.    (v. 3) reîntoarcerea la Lege obligă la păzirea Legii în totalitate. Legalismul le cerea oamenilor să împlinească toată Legea. Oamenii aflaţi sub Lege nu-şi puteau permite să accepte doar poruncile uşor de îndeplinit iar pe cele grele să le respingă. Pavel le arată galatenilor că dacă se străduiesc să-I fie plăcuţi lui Dumnezeu prin circumcizie, atunci sunt datori să împlinească toată Legea. Numai că dacă vor să se întoarcă sub Lege, care arăta că în viitor va veni Cristos, Isus nu le va fi de niciun folos.
d.    (v. 4/a) reîntoarcerea la Lege conduce la despărţirea de Cristos. Legalismul înseamnă abandonarea lui Cristos, care cheamă la adevăr, la lumină şi la libertate. Pt. noi, Isus Cristos trebuie să fie singura nădejde a neprihănirii (a dreptăţii).
e.    (v. 4/b) reîntoarcerea la Lege determină căderea din har. Galatenii ar fi vrut să-L aibă şi pe Isus ca Mântuitor şi Legea. Ap. Pavel le arată că nu se poate aşa ceva. Dacă se vor întoarce la Lege vor fi despărţiţi de Cristos şi nu vor beneficia de harul Său.

2.    MĂRTURIILE CARE ILUSTREAZĂ STATORNICIA LÂNGĂ EVANGHELIE

Pentru a arăta de ce trebuie să rămânem statornici lângă Evanghelie, ap. Pavel a prezentat:
a.  (v. 5, 6) calea prin care dobândim neprihănirea (prin Duhul, prin credinţă şi prin lucrarea Domnului Isus). Legalistul speră să dobândească neprihănirea prin propriile sale fapte, prin păzirea Legii sau prin împlinirea unor ritualuri religioase. Credinciosul, faţă de legalist, se uită nu numai la îndreptăţirea pe care a realizat-o Cristos pt. el, ci aşteaptă timpul când Domnul va reveni, când va primi un trup slăvit şi când nu va mai păcătui. Ceea ce doreşte Dumnezeu din partea omului este ,,credinţa care lucrează prin dragoste.”Credinţa este totala bizuire pe Dumnezeu. Credinţa nu este numai teorie, ci ea se manifestă prin slujirea plină de devotament faţă de Dumnezeu şi de semeni. Motivaţia care stă la baza slujirii este dragostea.
b. (v. 7, 8) exemplul unui alergător. Galatenii porniseră bine pe calea credinţei, ca adevăraţi alergători în viaţa presărată cu suferinţe dar cineva (iudaizatorii) le-a tăiat calea, împiedicându-i. Ascultarea de învăţăturile iudaizatorilor, de acei apostoli falşi i-a făcut vinovaţi de neascultare faţă de adevărul lui Dumnezeu pe care îl prezintă Evanghelia.
c. (v. 9) exemplul aluatului. Aluatul în Scriptură este un simbol al răului. În cazul acestei epistole aluatul se referă la învăţătura rea a iudaizatorilor. Tendinţa aluatului sau a drojdiei de a afecta toată făina cu care vine în contact este folosită în acest verset spre a arăta că puţină învăţătură greşită va duce la şi mai multă rătăcire. Dacă câţiva oameni din biserică susţin o învăţătură falsă, ei vor face şi mai mulţi adepţi , dacă nu vor întâlni o reacţie rapidă de împotrivire din partea celorlalţi fraţi.
d. (v. 10-12) pedeapsa celor ce-i conduc pe alţii în rătăcire. Ap. Pavel are siguranţa că Dumnezeu este drept şi de aceea El îi va pedepsi pe cei care au început să strice bunul mers al bisericilor din Galatia.

3. MODUL ÎN CARE PUTEM RĂMÂNE STATORNICI LÂNGĂ EVANGHELIE

Pentru a rămâne statornici lângă Evanghelie, trebuie să trăim în dragoste, deoarece:
a. (v. 13) dragostea nu îndreptăţeşte păcatul. Evangheliei harului i s-au adus întotdeauna acuzaţii că le-ar permite oamenilor să trăiască cum vor. Ap. Pavel avertizează în acest loc asupra libertinismului. Când oamenii au purtat atâta timp jugul legii, primind dintr-o dată libertatea erau ispitiţi să treacă de la o formă de robie la una de nepăsare. Libertatea creştină nu permite păcatul ci mai degrabă îl încurajează pe creştin să slujească altora în dragoste. Nu avem voie niciodată să transformăm libertatea pe care ne-a oferit-o Cristos datorită jertfei Sale, în lucruri care întăresc firea pământească. Cum spunea cineva: ,,Un râu are libertatea de a curge doar în limitele impuse de malurile sale, căci fără acestea s-ar împrăştia, devenind o mlaştină de apă stătătoare, urât mirositoare.”
b. (v. 14) dragostea împlineşte toată Legea. Ap. Pavel arată că manifestând dragoste (acea dragoste jertfitoare care ne-a arătat-o Dumnezeu) pe parcursul vieţii de credinţă nu se poate să încalci Legea.
c. (v. 15) dragostea zideşte. Legalismul conduce numai la certuri, aşa cum s-a întâmplat şi în Galatia. Mai târziu, ap. Pavel avea să-i scrie lui Tit: ,,Dar de întrebările nebune, de înșirările de neamuri, de certuri și ciorovăieli privitoare la Lege, ferește-te, căci sunt nefolositoare și zadarnice.” Deşi spiritual Legii este să-L iubeşti pe Dumnezeu şi să-ţi iubeşti semenii, galatenii au procedat invers, adoptând porunci care aveau să ţină până la vremea arătării lui Mesia, a Domnului Isus Cristos. Rolul dragostei este şi de a consolida relaţia pe care o ai cu Dumnezeu, pe care o ai cu fraţii şi surorile de credinţă dar şi cu ceilalţi oameni.

Galateni 4:8-20

Publicat de elpizein pe octombrie 26, 2015
Publicat în: Studiu biblic. Etichetat: , , , , , , , , .

Din acest text vrem să descoperim:

  • ce contraste a folosit apostolul Pavel pentru a scoate în evidenţă relaţiile noi pe care le au cei credincioşi prin Cristos şi…
  • să cunoaştem urmările despărţirii de Evanghelie, prin reîntoarcerea la principiile Legii.

Scopul Epistolei către Galateni, scrisă de ap. Pavel, este de a apăra Evanghelia şi a-i ajuta pe credincioşii din Galatia să rămână statornici lângă acest adevăr. Ap. Pavel îşi continuă şirul argumentelor în favoarea Evangheliei, arătând relaţiile noi pe care le au cei credincioşi prin Cristos. Pentru a evidenţia acest lucru, ap. Pavel face un contrast între:

  • viaţa trăită fără Hristos şi…
  • viaţa trăită în libertatea Evangheliei ( 8-11)

Apoi, mai face un contrast între:

  • modul în care l-au primit credincioşii din Galatia, pe apostol atunci când le-a vestit Evanghelia şi..
  • atitudinea pe care o au aceştia acum faţă de el, după ce au fost clătinaţi de cătreiudaizatori (v. 12-17).
    Studiind aceste contraste descoperim că:

    1.  REÎNTOARCEREA LA LEGE ÎNSEAMNĂ A TRECE DE LA LIBERTATE LA ROBIE (v. 8-11)

    Ap. Pavel arată că a te întoarce la Lege înseamnă:

    • a te despărţi de Hristos şi…
    • a trece de la libertate la robie.

    El îi îndeamnă pe credincioşii din Galatia să facă 3 lucruri:
    A. Să-şi aducă aminte de starea lor din trecut, când:
    a. nu-L cunoşteau pe Dumnezeu (v. 8 ,,Odinioară… nu cunoșteați pe Dumnezeu”);
    b. erau într-o stare de robie spirituală şi slujeau unor dumnezei falşi (v. 8 ,,… erați robiți celor ce din firea lor nu sunt dumnezei.” ). Încă un lucru: Galatenii trebuiau…
    B. Să privească la binecuvântările prezente primite prin Hristos (pt. că…)
    a. au cunoscut pe Dumnezeu şi au fost cunoscuţi de El (v. 9 ,,Dar acum, după ce ați cunoscut pe Dumnezeu sau, mai bine zis, după ce ați fost cunoscuți de Dumnezeu”).
    Cunoaştere înseamnă nu numai a şti, ci şi a avea părtăşie cu Dumnezeu, a fi într-o relaţie strânsă cu El. Ap. Ioan înţelege foarte frumos această părtăşie cu Dumnezeu şi îi invită pe credincioşi să experimenteze lucrul acesta, scriindu-le: ,,deci ce am văzut și am auzit, aceea vă vestim și vouă, ca și voi să aveți părtășie cu noi. Și părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos.” (1 Ioan 1:3).
    Domnul Isus, înainte de jertfa Sa, le arată ucenicilor că viaţa veşnică este în directă legătură cu cunoaşterea lui Dumnezeu. El spune în Evanghelia după Ioan: ,,Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.” (17:3). Apoi creştinii trebuiau …
    C. Să ia în considerare preţul pe care urmează să-l plătească, fiindcă a te despărţi de Cristos şi a te întoarce la Lege înseamnă:

    a. (de exemplu) să schimbi învăţăturile de la şcoală cu cele de la grădiniţă (,,cum vă mai întoarceți iarăși la acele învățături începătoare – v. 9).
    b.    să schimbi lucrurile tari cu cele slabe: ,,cum vă mai întoarceți iarăși la acele învățături începătoare, slabe și sărăcăcioase, cărora vreți să vă supuneți din nou?” (v. 9)
    c.    să schimbi bogăţia cunoaşterii lui Dumnezeu cu sărăcia învăţăturilor slabe. Într-o altă epistolă, în Filip. 3, ap. Pavel compară cunoaşterea lui Cristos cu toate celelalte lucruri pe care el le-a dobândit înainte, şi le scrie filipenilor: ,,Ba încă și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos”
    d. să schimbi libertatea cu robia („vreţi să vă supuneţi din nou” – v. 9). Cu alte cuvinte: ,,vreţi să redeveniţi robi ai unor învăţături care nu-şi mai au rostul, o dată ce Cristos vi s-a revelat.”
    e. să schimbi închinarea adevărată, în duh şi adevăr, cu cea ceremonială (,,Voi păziți zile, luni, vremuri și ani.” – v. 10). Şi astăzi oamenii ţin diferite zile, inventate de ei, şi uită să-L sărbătorească pe Cel ce trebuie să fie în centrul închinării, pe Dumnezeu.
    f.    să schimbi un rezultat bun cu eşecul, de aceea ap. Pavel le spune: ,,Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi.” (v. 11).

    1.  REÎNTOARCEREA LA LEGE ÎNSEAMNĂ SĂ TRECI DE LA CONSACRARE ÎN SLUJBA LUI DUMNEZEU, LA ÎMPOTRIVIRE(v. 12-17)

    În această secţiune ap. Pavel face un contrast între atitudinea pe care au avut-o credincioşii din Galatia faţă de el atunci când le-a vestit Evanghelia şi modul în care aceştia îl tratează acum, arătându-le:
    A. Modelul unui părinte spiritual, care…
    a.     rămâne aproape de cei credincioşi cu toate că aceştia s-au îndepărtat de mesajul Evangheliei (îi numeşte „fraţilor” –v. 12 şi ,,copilaşii mei”– v. 19).
    b. este un exemplu pentru cei credincioşi şi le spune „fiţi ca mine.”De fapt, exemplul său personal, ap. Pavel avea să-l mai ofere şi corintenilor cărora le scrie: ,,Călcați pe urmele mele, întrucât și eu calc pe urmele lui Hristos.”
    c. se identifică cu situaţia celor credincioşi („căci şi eu sunt ca voi”).
    d. admite limitările umane („în neputinţa trupului v-am propovăduit Evanghelia pentru întâia dată” – v. 13).
    e. apreciază jertfa celorlalţi (,,n-ați arătat nici dispreț, nici dezgust față de ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu; dimpotrivă, m-ați primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe însuși Hristos Isus” v. 14).
    f. îi corectează cu înţelepciune punându-le 2 întrebări, oferindu-le apoi un sfat deosebit: ,,Unde este, dar, fericirea voastră?” şi ,,M-am făcut oare vrăjmașul vostru pentru că v-am spus adevărul?” Recomandarea spune: ,,Este bine să fii plin de râvnă totdeauna pentru bine, nu numai când sunt de față la voi.” (v. 18).
    g. urmăreşte binele: ,, O, cum aș vrea să fiu acum de față la voi” (v. 20).

    Apoi le arată…
    B. Exemplul unor credincioşi adevăraţi, care:
    a.     apreciază pe cei ce vestesc Evanghelia (,,m-ați primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe însuși Hristos Isus.” v. 14/b).
    b.    susţin slujitorii şi vestirea Evangheliei (,,dacă ar fi fost cu putință, v-ați fi scos până și ochii și mi i-ați fi dat”. – v. 15. Spre sfârşitul epistolei avea să le spună: ,,Cine primește învățătura în Cuvânt să facă parte din toate bunurile lui și celui ce-l învață.” (cap. 6:6). Iar în final le arată…
    C. Pericolul ascultări de învăţătorii falşi, care determină:

    a. pierderea fericirii (,,Unde este, dar, fericirea voastră?” – v. 15/a).
    b.pierderea relaţiilor (ascultarea de iudaizatori ducea la despărţirea de adevăraţii credincioşi. În cazul bisericilor din Galatia, de Pavel şi de colaboratorii săi).
    c. pierderea scopului. În cap. 5 avea să le scrie: ,,Voi alergați bine: cine v-a tăiat calea, ca să n-ascultați de adevăr? De la înaintarea spre asemănarea cu Cristos, ei se reîntorc la stadiul de pruncie spirituală, de aceea ap. Pavel le spune ,,copilaşilor.”
    d.  pierderea credibilităţii (Ap. Pavel este nedumerit de starea lor şi spune: ,,…nu știu ce să mai cred!” – v. 20).

Galateni 4:1-7, Înfiere și moștenire prin Cristos

Publicat de elpizein pe august 28, 2015
Publicat în: Studiu biblic. Etichetat: , , , , , , , .

-v. 1-2 – Ap. Pavel îşi continuă imaginea în care ni se prezintă rolul de pedagog (preceptor) al Legii până la venirea credinţei în Isus Cristos din cap. 3: 24-25. De data aceasta ne pune în faţă un copil care ajunge la majorat şi care este supravegheat de epitropi (tutori – sclavi cărora li se încredinţa paza băieţilor minori) şi îngrijitori (administratori – se ocupau de averea copilului până la majorat).
-Aici vedem un contrast între viaţa omului înainte de salvarea realizată de jertfa lui Cristos şi viaţa omului după salvare. Atât cititorii evrei, cât şi cei neevrei puteau să înţeleagă fără probleme această imagine, întrucât evreii, grecii şi romanii aveau cu toţii o ceremonie care marca trecerea copilului la stadiul de adult.
-De asemenea, putem vedea imaginea unui tată bogat care intenţionează să-i dea fiului său stăpânirea asupra bogăţiei sale, când acesta ajunge la vârsta maturităţii. Dar atâta timp cât el este încă un copil, statutul de moştenitor este asemenea celui de rob.
–v. 3 – descrie condiţia oamenilor religioşi sub Lege. Ei sunt ca nişte copii, Legea poruncindu-le ce să facă, asemenea unor sclavi. ,,Învăţăturile începătoare ale lumii…” – o imagine a ritualurilor şi ceremoniilor din Lege.
Ilustrație – ca şi un copil care învaţă să scrie folosindu-se de cubuleţe pe care sunt imprimate litere sau care învaţă denumirea obiectelor prin intermediul unor ilustraţii. Alt contrast:

  1. Legea era plină de umbre şi imagini, care făceau apel la simţurile spirituale, prin intermediul unor elemente de natură fizică, exterioară şi temporară (circumcizia, zile, luni şi ani);
  2. Creştinismul este de natură spirituală, interioară şi permanentă.

,,Învăţăturile începătoare ale lumii”le aminteşte Pavel şi în Col. 2:20-23.
-v. 4 – împlinirea vremii, adică în clipa când, după planul lui Dumnezeu, s-au îndeplinit condiţiile religioase, culturale şi politice ca Dumnezeu să-L trimită pe Fiul Său. Aşa cum un tată fixa ziua ceremoniei când copilul său trebuia primit în rândul adulţilor (şi să nu mai fie sub pedagog, epitrop şi îngrijitor), tot aşa Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său să-i elibereze, pe toţi cei care cred, de sub robia Legii.
-Faptul că Tatăl L-a trimis pe Fiul Său în lume ne arată existenţa Sa din veşnicii ca Persoană eternă a Trinităţii.

  1. născut din femeie – aceasta ne arată deplina umanitate a Domnului Isus. El trebuia să fie om pe deplin, ca să poată lua asupra Sa pedeapsa păcatului în locul nostru. Dar El mai trebuia să fie deplin Dumnezeu pt. ca jertfa Sa să aibă valoare eternă necesară ispăşirii păcatului.
  2. născut sub Lege – cu toate că S-a născut sub Lege, Isus a fost Singurul care a ascultat în mod perfect de Lege. Lipsa Sa de păcat L-a făcut să fie jertfa fără cusur pt. păcate, împlinind toată neprihănirea lui Dumnezeu. Această neprihănire perfectă este cea care ne este atribuită celor ce credem în Isus.
    v. 5, 6 – să răscumpere pe cei ce erau sub Lege – Isus (i-a)îi salvează pe păcătoşii vinovaţi care sunt sub Lege şi sub blestemele ei, pt. că Legea le cerea celor ce o încălcau preţul morţii.

Atâta timp cât oamenii erau robi ai păcatului, sub pedeapsa Legii, copii ai celui rău, ei nu puteau fi fii ai lui Dumnezeu.
,,înfierea” – credinciosul se naşte în familia lui Dumnezeu în calitate de copil (In. 1:12) şi apoi este adoptat în familia lui Dumnezeu ca fiu. Înfierea în cultura greco-romană se deosebea de cea din vremea noastră, când un copil ce aparţine altei persoane devine copilul celor ce-l adoptă.
-În N. T. Înfierea înseamnă a-i aşeza pe credincioşi în poziţia de fii maturi, cu toate avantajele şi responsabilităţile ce decurg din această poziţie. Pt. cei ce sunt fii ai lui Dumnezeu, Acesta a trimis Duhul Sfânt să locuiască în ei. Duhul Sfânt este Cel ce ne învaţă să avem intimitate sfântă cu Tatăl şi să-L numim ,,Tată (tătic)”
–v. 7 – noul statut al credinciosului:

  1. fiu (nu mai este rob). El nu se mai află sub Lege, sub blestem, ci este liber, nu să fie rob al păcatului ci să-L slujească pe Dumnezeu.
  2. moştenitor – întrucât Cristos, ca Fiu, este moştenitorul tuturor bogăţiilor lui Dumnezeu (1 Cor. 2:9), creştinul, ca fiu, este şi el moştenitor prin Dumnezeu.

Ilustr. – este interesant faptul că deşi un adolescent evreu de 13 ani este primit ca ,,fiu al legământului”, el nu este considerat matur, chiar şi în şcolile rabinice de astăzi. Lui nu-i este îngăduit să citească Cântarea cântărilor sau Ezec. 1. În Ezec. 1, se descrie gloria lui Dumnezeu. Talmudul spune că dacă o persoană sub 40 de ani citeşte Ezec. 1 din pagina cărţii izbucneşte un foc care mistuie acea persoană. Asta ne arată că cineva aflat sub Lege nu era considerat matur până nu a împlinit 40 de ani.
Nu tot aşa stau lucrurile cu creştinii aflaţi sub har. Lor le este oferită toată Scriptura ca s-o citească şi s-o împlinească în viaţa lor. Moştenirea le este pusă la dispoziţie fiind trataţi ca fii, ca oameni maturi.

Explicații la Galateni 1:6-10

Publicat de elpizein pe mai 8, 2015
Publicat în: Studiu biblic. Etichetat: , , , , , , , .

Încă de la v. 1 din cap. 1, Pavel se prezintă ca un apostol pus în slujbă chiar de Domnul Isus și ne aducem aminte că cuvântul apostol este folosit în 2 sensuri:

  1. Unul dintre cei 12 cf. (Fapte 1:21-26), ,,Trebuie deci ca, dintre cei ce ne-au însoţit în toată vremea în care a trăit Domnul Isus între noi, cu începere de la botezul lui Ioan până în ziua când S-a înălţat El de la noi, să fie rânduit unul care să ne însoţească drept martor al învierii Lui.” adică:
    a. Cu Isus in cei 3 ani ai Sai de lucrare (v.21)
    b. Martor al lucrarii de după invierea Sa (v.22)
    c. Ales de Hristos cf. Fapte 9:16 ,,el este un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraţilor şi înaintea fiilor lui Israel”
  2. Unul trimis în afară. Este folosit într-un sens larg.

Pavel afirmă că el este apostol ,,nu de la oameni ci prin Isus Cristos” – adică Isus și-a întins mâna deasupra lui Pavel, l-a numit și l-a pus deoparte pentru slujbă: „el este un vas pe care l-am ales …”
Vom analiza în continuare câteva cuvinte cheie pe care le-am întâlnit în textul citit:
v. 6 ,,treceţi” – exprimă o acţiune pe care au făcut-o galatenii (în altă traducere ,,părăsiţi”). Cuvântul acesta era folosit în legătură cu dezertarea unui soldat care se pedepsea cu moartea. Cuvântul acesta ne arată că galatenii ,,dezertau” de bună voie (de unde?)

  1. de la Dumnezeu şi de la Isus Cristos la o evanghelie falsă;
  2. de la har la har+fapte

Evanghelia este în strânsă legătură cu “harul lui Cristos”. În sensul acesta sunt folosite 2 aspecte ale Evangheliei în epistolele ap. Pavel:

  1. Faptele – adică moartea, îngroparea şi învierea lui Cristos (1 Cor. 15:1-4)
  2. Rodul acestor fapte – adică, mântuirea primită prin credinţă si nimic altceva (Gal. 2:16).

,,(aşa de)repede” – sau ,,uşor”, exprimă modul în care au reacţionat galatenii la ,,noua evanghelie”, la învăţăturile eretice ale noilor învăţători.
,,v-a chemat” – se referă la chemarea oamenilor la salvarea pe care o primesc din partea lui Dumnezeu.
,,harul” – actul gratuit şi suveran de milă, de îndurare a lui Dumnezeu de acordare a salvării de la mânia viitoare. Lucrul acesta este realizat prin moartea şi învierea lui Cristos, în afara oricărui merit sau faptă omenească.
,,altă evanghelie” – opusă adevăratei Evanghelii. Acestei false evanghelii i s-au adăugat cerinţele, ceremoniile şi standardele Vechiului Legământ ca nişte porunci necesare mântuirii. Adăugând Legea la Evanghelia lui Cristos, falşii învăţători distrugeau practic harul, transformând mesajul despre darul nemeritat a lui Dumnezeu într-un mesaj despre darul dobândit şi meritat prin fapte.
v. 7 ,,Evanghelia lui Cristos” – este numai o singura Evanghelie – una singură în fapte și interpretare. Aceasta înseamnă Vestea Bună a salvării numai prin har, prin intermediul credinţei în Cristos. ,,Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă şi aceasta nu vine de la voi ci este darul lui Dumnezeu…” (Efes. 2:8) A încerca să schimbi Evanghelia are efectul de a o transforma în opusul a ceea ce este ea într-adevăr.
v. 8 ,,noi înşine sau un înger din cer” – Pavel vorbeşte aici dând exemplul, cel mai probabil, de învăţătură greşită. Galatenii n-ar trebui să primească nici un mesager oricât de impresionant ar arăta el, dacă învăţătura lui despre mântuire diferă câtuşi de puţin faţă de învăţătura Domnului Isus sau a apostolilor.
,,anatema” – “a fi osândit”de 2 ori. Pavel rosteşte acest blestem asupra tuturor celor care îndrăznesc să predice altă evanghelie. În timp ce Legea este însoţită de blestem, pt. toţi cei ce eşuează în păzirea ei, Evanghelia este însoţită de blestem pt. toţi cei ce încearcă să o modifice.  
v. 9 Daca orice alt mesaj decat Evanghelia este primit, el este fals și de imitație. Evanghelia lasă pe dinafară toate lucrările omeneşti. Dumnezeu mântuiește numai o clasă a omenirii – pe cei neevlavioși. Aceasta este singura cale. Neprihănirea umană este o cârpă murdara în fața lui Dumnezeu. Legea ne condamnă și trebuie să ne lase fără vorbe înainte ca harul să ne mântuiască. Adevarata dificultate nu este a fi destul de bun pentru a fi mântuit, ci a te recunoaște suficient de păcătos. Umanitatea refuză să recunoască condiția ei pierdută înaintea lui Dumnezeu. Aceasta este situația grea a umanității. Iudeii nu au negat faptele Evangheliei, ei au pervertit-o și de aceea au fost anatemizaţi. “Evanghelia” legii și harul sunt un amestec care nu are nici putere, nici creștere și nici biruință.
v. 10 ,,caut să plac oamenilor?” – a fost o vreme când Pavel a fost motivat prin persecuţia adusă creştinilor să fie pe placul celor din neamul lui.
,,robul lui Cristos” – Predicarea Evangheliei nu este plăcută omului pierdut. Nici un om nu poate mulţumi şi pe Dumnezeu şi pe oameni, de aceea Pavel se vede în această postură de rob. El a devenit rob de bună voie, fapt care l-a costat multă suferinţă din partea altora. Un astfel de sacrificiu personal este exact opusul scopului de a fi plăcut oamenilor.

Libertatea Evangheliei înseamnă trăire sub autoritatea Duhului Sfânt

Publicat de elpizein pe aprilie 30, 2015
Publicat în: Studiu biblic. Etichetat: , , , , , , .

Text: Galateni 5:16-26 (Rom. 8:6)

Vrem să învăţăm:
– ce înseamnă să trăieşti sub autoritatea Duhului Sfânt?
– care sunt binecuvântările de care au parte cei ce umblă conduşi de Duhul?
Ap. Pavel îşi continuă secţiunea practică din epistola pe care a adresat-o credincioşilor din Galatia, arătând că, pt. a avea parte de libertatea oferită de Dumnezeu prin Hristos şi pt. a rămâne statornici lângă Evanghelie, cei credincioşi trebuie să trăiască sub autoritatea Duhului Sfânt. Pentru a sublinia acest adevăr, el a folosit poruncile: „umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti” (v. 16).
Ce înseamnă aceasta? A umbla prin (în) Duhul înseamnă:

  • Să-L laşi să-Şi facă voia în viaţa noastră;
  • Să rămâi în părtăşie cu El;
  • Să iei hotărâri în lumina sfinţeniei Lui;

Studiind pasajul care explică aceste porunci, descoperim că:
I. CEI CE TRĂIESC SUB AUTORITATEA DUHULUI SFÂNT BIRUIESC FIREA
Pentru a arăta de ce nu trebuie să împlinim poftele firii pământeşti ci să umblăm cârmuiţi de Duhul Sfânt, ap. Pavel prezintă la:

  1. – v. 17 – conflictul dintre firea pământească şi Duhul Sfânt. Duhul şi firea veche sunt într-un permanent conflict. Partea credinciosului este să cedeze în faţa îndemnului Duhului şi să I se predea. Dumnezeu ar fi putut elimina din credincios, la convertirea lui, firea veche dar nu a procedat aşa. De ce? Pt. că a dorit să-i amintească în permanenţă că are slăbiciuni şi să-l facă în stare să se bizuie pe Cristos, Marele Preot şi Avocatul său. În loc să elimine firea veche din noi, Dumnezeu ne-a dat Duhul Sfânt care să locuiască în noi, care să ne facă să-l lăudăm pe Acela care ne-a mântuit.
  2. – v. 19-21 – enumeră faptele firii pământeşti. Ce fel de fapte produce natura omenească căzută? Fapte care sunt evidente în lumea de azi şi acestea sunt:
    – preacurvia, infidelitatea în relaţia de căsătorie;
    – curvia, relaţiile intime înainte de căsătorie;
    – necurăţia, decăderea morală, atracția spre plăcerile trupești;
    – desfrânarea, întreţinerea de relaţii intime neîngăduite şi nelegitime;
    – destrăbălarea, comportamentul neruşinat din care lipseşte stăpânirea de sine;
    – idolatria, închinarea la idoli văzuţi şi nevăzuţi, alături de imoralitatea ce însoţeşte această închinare la demoni;
    – vrăjitoriile, practicarea artelor magice, întreţinerea de raporturi cu duhuri rele, rostirea unor incantaţii magice, superstiţiile şi ,,ghinionul”
    – vrăjmăşiile, sentimente de ură şi răutate faţă de semeni;
    – certurile, ciorovăielile, enervările, ţipetele şi neînţelegerile dintre oameni;
    – geloziile, absenţa încrederii între soţi, suspiciunile;
    – mâniile, izbucnirile nervoase, supărările;
    – dezbinările, dezacordurile provocate de neînţelegeri;
    – certurile de partide, grupările create de oameni tari la cerbice, neînduplecaţi;
    – pizmele, invidia sau nemulţumirea manifestată faţă de succesul sau bunăstarea altora;
    – uciderile, crimele din diferite motive care încalcă porunca de iubire a semenului;
    – beţiile, sau starea de ebrietate, de inconştienţă parţială sau totală cauzată de consumul de băuturi alcoolice;
    – îmbuibările, petrecerile dezmăţate cum mai sunt numite, consumul exagerat de mâncare, adunările zgomotoase pt. distracţie,însoţite de beţie.
  3. – v. 21/b arată urmarea acestor păcate: ,,cei ce fac astfel de lucruri nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.”
  4. – v. 24-26, prezintă calea prin care este câştigată biruinţa: răstignirea firii pământeşti.
    v.24 arată şi spre trecut: atunci când Duhul lui Dumnezeu ne-a născut din nou. Când ne-am pocăit, într-o privinţă, am ţintuit pe cruce vechea natură rea şi coruptă cu toate apucăturile ei. Am luat atunci hotărârea că nu vom mai trăi pt. a face pe placul firii pământeşti. Numai că, despre această decizie trebuie să ne aducem aminte în fiecare zi şi să ştim că încontinuu trebuie să dăm la moarte firea noastră veche.
    v 26 ne arată 3 atitudini de care trebuie să ne ferim:
    1.     slava deşartă – să nu avem o părere mai înaltă sau falsă despre noi. Dumnezeu nu vrea ca copiii Lui să se laude sau să se îngâmfe, pt. că asta nu-i stă bine unui păcătos mântuit prin har.
    2. provocarea sau întărâtarea – de fapt, este o tăgăduire a vieţii trăite în plinătatea Duhului când îi întărâţi pe alţii să se conformeze propriilor tale puncte de vedere. Asta pt. că niciodată nu putem şti îndeajuns problemele şi ispitele cu care se confruntă cineva, mai ales dacă noi nu am trecut prin ele. 3. invidia – de fapt, este păcatul de a dori un lucru ce aparţine altuia. Invidia este resentimentul avut faţă de succesul altei persoane, faţă de talentele, averile sau frumuseţea acelei persoane. Cei mai puţin talentaţi sau care au un caracter mai slab sunt ispitiţi să-i invidieze pe cei ce par a fi mai pricepuţi, în cazul galatenilor şi în păzirea legii. Un credincios adevărat ar trebui să-i stimeze pe alţii mai mult decât pe sine pt. că cei ce au un caracter mare slujesc, de cele mai multe ori nebăgaţi în seamă, ostenindu-se în tăcere.II. CEI CE TRĂIESC SUB AUTORITATEA DUHULUI SFÂNT SUNT IZBĂVIŢI DE LEGE

Ap. Pavel arată că cei credincioşi nu mai au nicio responsabilitate faţă de Lege, fiindcă nu mai sunt sub această autoritate (v. 18), iar cei călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu:

  1. trăiesc sub autoritatea Duhului Sfânt (v. 18; Rom. 6:13-14, 8:1-4: ,,Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului.).
  2. au legea lui Dumnezeu scrisă în inimile lor (2 Cor. 3:3-6: ,,Voi sunteți arătați ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu; nu pe niște table din piatră, ci pe niște table care sunt inimi de carne.)
  3. împlinesc Legea fiindcă trăiesc în dragoste (v. 14; Rom. 13:8-10: ,, Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții: căci cine iubește pe alții a împlinit Legea. De fapt: „Să nu preacurvești, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu poftești” și orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii.).III. CEI CE TRĂIESC SUB AUTORITATEA DUHULUI SFÂNT SUNT PLINI DE ROADA DUHULUI

Ap. Pavel prezintă roada Duhului Sfânt în contrast cu faptele firii pământeşti, arătând că:

  1. cei ce trăiesc sub autoritatea Duhului Sfânt au o inimă bună, plină de dragoste, bucurie şi pace (primele 3 faţete ale roadei Duhului Sfânt definesc relaţia celui credincios cu el însuşi – v. 22/a )
  2. cei ce trăiesc sub autoritatea Duhului Sfânt au o atitudine bună, care se exprimă prin: răbdare, bunătate şi generozitate (facere de bine). Aceste faţete ale roadei Duhului Sfânt definesc relaţia pe care cel credincios o are cu semenii (v. 22/b).
  3. cei ce trăiesc sub autoritatea Duhului Sfânt au un caracter bun, exprimat prin: credincioşie (credinţă), blândeţe şi înfrânare (înfrânare înseamnă a te păstra sub control, a trăi respectând anumite limite sau autocontrol. Aceste limite sunt marcate de cunoaşterea şi împlinirea voii lui Dumnezeu – v. 5:22/c – 23). Aceste faţete ale roadei Duhului Sfânt definesc relaţia pe care o are cel credincios cu Dumnezeu.
  4. cei ce trăiesc sub autoritatea Duhului Sfânt au un viitor bun: fiindcă nu pot fi condamnaţi(v. 23/b)  au biruit firea (v. 24), înaintează în asemănarea cu Dumnezeu (v. 25) şi vor avea parte de slava care rămâne (v. 25)

adaptare după Dan Boingeanu