robie

Din acest text vrem să descoperim:

ce contraste a folosit apostolul Pavel pentru a scoate în evidenţă relaţiile noi pe care le au cei credincioşi prin Cristos şi…
să cunoaştem urmările despărţirii de Evanghelie, prin reîntoarcerea la principiile Legii.

Scopul Epistolei către Galateni, scrisă de ap. Pavel, este de a apăra Evanghelia şi a-i ajuta pe credincioşii din Galatia să rămână statornici lângă acest adevăr. Ap. Pavel îşi continuă şirul argumentelor în favoarea Evangheliei, arătând relaţiile noi pe care le au cei credincioşi prin Cristos. Pentru a evidenţia acest lucru, ap. Pavel face un contrast între:

viaţa trăită fără Hristos şi…
viaţa trăită în libertatea Evangheliei ( 8-11)

Apoi, mai face un contrast între:

modul în care l-au primit credincioşii din Galatia, pe apostol atunci când le-a vestit Evanghelia şi..
atitudinea pe care o au aceştia acum faţă de el, după ce au fost clătinaţi de cătreiudaizatori (v. 12-17).
Studiind aceste contraste descoperim că:
1. REÎNTOARCEREA LA LEGE ÎNSEAMNĂ A TRECE DE LA LIBERTATE LA ROBIE (v. 8-11)
Ap. Pavel arată că a te întoarce la Lege înseamnă:
- a te despărţi de Hristos şi…
- a trece de la libertate la robie.
El îi îndeamnă pe credincioşii din Galatia să facă 3 lucruri:
A. Să-şi aducă aminte de starea lor din trecut, când:
a. nu-L cunoşteau pe Dumnezeu (v. 8 ,,Odinioară… nu cunoșteați pe Dumnezeu”);
b. erau într-o stare de robie spirituală şi slujeau unor dumnezei falşi (v. 8 ,,… erați robiți celor ce din firea lor nu sunt dumnezei.” ). Încă un lucru: Galatenii trebuiau…
B. Să privească la binecuvântările prezente primite prin Hristos (pt. că…)
a. au cunoscut pe Dumnezeu şi au fost cunoscuţi de El (v. 9 ,,Dar acum, după ce ați cunoscut pe Dumnezeu sau, mai bine zis, după ce ați fost cunoscuți de Dumnezeu”).
Cunoaştere înseamnă nu numai a şti, ci şi a avea părtăşie cu Dumnezeu, a fi într-o relaţie strânsă cu El. Ap. Ioan înţelege foarte frumos această părtăşie cu Dumnezeu şi îi invită pe credincioşi să experimenteze lucrul acesta, scriindu-le: ,,deci ce am văzut și am auzit, aceea vă vestim și vouă, ca și voi să aveți părtășie cu noi. Și părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos.” (1 Ioan 1:3).
Domnul Isus, înainte de jertfa Sa, le arată ucenicilor că viaţa veşnică este în directă legătură cu cunoaşterea lui Dumnezeu. El spune în Evanghelia după Ioan: ,,Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.” (17:3). Apoi creştinii trebuiau …
C. Să ia în considerare preţul pe care urmează să-l plătească, fiindcă a te despărţi de Cristos şi a te întoarce la Lege înseamnă:

a. (de exemplu) să schimbi învăţăturile de la şcoală cu cele de la grădiniţă (,,cum vă mai întoarceți iarăși la acele învățături începătoare – v. 9).
b.    să schimbi lucrurile tari cu cele slabe: ,,cum vă mai întoarceți iarăși la acele învățături începătoare, slabe și sărăcăcioase, cărora vreți să vă supuneți din nou?” (v. 9)
c.    să schimbi bogăţia cunoaşterii lui Dumnezeu cu sărăcia învăţăturilor slabe. Într-o altă epistolă, în Filip. 3, ap. Pavel compară cunoaşterea lui Cristos cu toate celelalte lucruri pe care el le-a dobândit înainte, şi le scrie filipenilor: ,,Ba încă și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos”
d. să schimbi libertatea cu robia („vreţi să vă supuneţi din nou” – v. 9). Cu alte cuvinte: ,,vreţi să redeveniţi robi ai unor învăţături care nu-şi mai au rostul, o dată ce Cristos vi s-a revelat.”
e. să schimbi închinarea adevărată, în duh şi adevăr, cu cea ceremonială (,,Voi păziți zile, luni, vremuri și ani.” – v. 10). Şi astăzi oamenii ţin diferite zile, inventate de ei, şi uită să-L sărbătorească pe Cel ce trebuie să fie în centrul închinării, pe Dumnezeu.
f.    să schimbi un rezultat bun cu eşecul, de aceea ap. Pavel le spune: ,,Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi.” (v. 11).
1. REÎNTOARCEREA LA LEGE ÎNSEAMNĂ SĂ TRECI DE LA CONSACRARE ÎN SLUJBA LUI DUMNEZEU, LA ÎMPOTRIVIRE(v. 12-17)
În această secţiune ap. Pavel face un contrast între atitudinea pe care au avut-o credincioşii din Galatia faţă de el atunci când le-a vestit Evanghelia şi modul în care aceştia îl tratează acum, arătându-le:
A. Modelul unui părinte spiritual, care…
a. rămâne aproape de cei credincioşi cu toate că aceştia s-au îndepărtat de mesajul Evangheliei (îi numeşte „fraţilor” –v. 12 şi ,,copilaşii mei”– v. 19).
b. este un exemplu pentru cei credincioşi şi le spune „fiţi ca mine.”De fapt, exemplul său personal, ap. Pavel avea să-l mai ofere şi corintenilor cărora le scrie: ,,Călcați pe urmele mele, întrucât și eu calc pe urmele lui Hristos.”
c. se identifică cu situaţia celor credincioşi („căci şi eu sunt ca voi”).
d. admite limitările umane („în neputinţa trupului v-am propovăduit Evanghelia pentru întâia dată” – v. 13).
e. apreciază jertfa celorlalţi (,,n-ați arătat nici dispreț, nici dezgust față de ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu; dimpotrivă, m-ați primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe însuși Hristos Isus” v. 14).
f. îi corectează cu înţelepciune punându-le 2 întrebări, oferindu-le apoi un sfat deosebit: ,,Unde este, dar, fericirea voastră?” şi ,,M-am făcut oare vrăjmașul vostru pentru că v-am spus adevărul?” Recomandarea spune: ,,Este bine să fii plin de râvnă totdeauna pentru bine, nu numai când sunt de față la voi.” (v. 18).
g. urmăreşte binele: ,, O, cum aș vrea să fiu acum de față la voi” (v. 20).

Apoi le arată…
B. Exemplul unor credincioşi adevăraţi, care:
a. apreciază pe cei ce vestesc Evanghelia (,,m-ați primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe însuși Hristos Isus.” v. 14/b).
b.susţin slujitorii şi vestirea Evangheliei (,,dacă ar fi fost cu putință, v-ați fi scos până și ochii și mi i-ați fi dat”. – v. 15. Spre sfârşitul epistolei avea să le spună: ,,Cine primește învățătura în Cuvânt să facă parte din toate bunurile lui și celui ce-l învață.” (cap. 6:6). Iar în final le arată…
C. Pericolul ascultări de învăţătorii falşi, care determină:

a. pierderea fericirii (,,Unde este, dar, fericirea voastră?” – v. 15/a).
b.pierderea relaţiilor (ascultarea de iudaizatori ducea la despărţirea de adevăraţii credincioşi. În cazul bisericilor din Galatia, de Pavel şi de colaboratorii săi).
c. pierderea scopului. În cap. 5 avea să le scrie: ,,Voi alergați bine: cine v-a tăiat calea, ca să n-ascultați de adevăr? De la înaintarea spre asemănarea cu Cristos, ei se reîntorc la stadiul de pruncie spirituală, de aceea ap. Pavel le spune ,,copilaşilor.”
d. pierderea credibilităţii (Ap. Pavel este nedumerit de starea lor şi spune: ,,…nu știu ce să mai cred!” – v. 20).

Text – 2 Timotei 1:8-12 (1 Pet. 2:21)

Să descoperim:

– înţelesul poruncilor prin care ap. Pavel a continuat să-l încurajeze pe Timotei să rămînă statornic (perseverent) în slujire;
– motivaţiile folosite pentru întărirea acestora şi..
– exemplele la care a făcut referire pentru a le ilustra.

Îndemnurile folosite de ap. Pavel pentru a-l ajuta pe Timotei să rămână statornic în slujire sunt :
– „să nu-ţi fie ruşine” şi…
– „suferă pentru Evanghelie” (v. 8). O traducere mai exactă a acestui verset este :”Aşadar, să nu-ţi fie ruşine să mărturiseşti despre Domnul nostru şi nici despre mine, prizionier de dragul Lui, ci suferă împreună cu mine pentru Evanghelie, prin puterea lui Dumnezeu.”(versiunea NTR).
Pentru început să ne uităm la…

1. ÎNŢELESUL ACESTOR PORUNCI

Atunci când ap. Pavel l-a îndemnat pe Timotei să nu se ruşineze, a folosit un cuvânt care în limba greacă are un sens mai larg şi care înseamnă: ruşine, sfială sau reţinere, sentimente şi atitudini cauzate de timiditate, lipsă de curaj sau de fapte şi situaţii nepotrivite.
Acest termen este menţionat în N. T. de 21 de ori, în 10 versete diferite: de ex. în Mc. 8:38 Domnul Isus foloseşte acest cuvânt spunând: ,,Pentru că de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar și păcătos, Se va rușina și Fiul omului, când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinții îngeri” iar ap. Pavel spune în Rom. 1:16 ,,Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului”
Pentru a-l îndemna pe Timotei să sufere pt. Evanghelie, ap. Pavel a folosit afirmaţia suferă împreună cu, sau fii părtaş la suferinţele cauzate de, care este menţionată în N. T. doar o singură dată, în textul nostru la v. 8.
Această poruncă, în lb. greacă înseamnă a suferi, sau a îndura necazuri, dureri şi suferinţe grele. În N. T. acest termen este menţionat de 5 ori, în 4 versete diferite: de ex. 2 Tim. 2: 4, 5: ,,Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferințele, fă lucrul unui evanghelist și împlinește-ți bine slujba.”

Prin îndemnurile sale, ap. Pavel prezintă nu numai sentimentele şi atitudinile pe care trebuia să le aibă Timotei pentru a rămâne statornic (perseverent) în slujire, ci şi faţă de cine trebuie acestea să fie exprimate:
a.   să nu-ţi fie ruşine să mărturiseşti despre Domnul Isus
b.   să nu-ţi fie ruşine de cei ce sufăr pentru Evanghelie (adică de Pavel, care era prizionier)
c.   să nu-ţi fie ruşine de Evanghelie (să suferi pentru Evanghelie)

2.   MOTIVAŢIA ACESTOR PORUNCI
Ap. Pavel îşi motivează îndemnurile adresate lui Timotei pentru a-l ajuta să rămână statornic (perseverent) în slujire arătând că:
a.   Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică (v. 7). Deşi, ap. Pavel se confrunta cu gândul martirajului, şi-a găsit timp să-l înştiinţeze pe Timotei să nu se lase intimidat de duşmanii Evangheliei. Dimpotrivă, Dumnezeu vrea să-Şi manifeste puterea, prin Duhul Sfânt, în vieţile noastre. Astfel, putem sluji cu tărie, putem îndura, putem suferi şi dacă e nevoie să ne dăm viaţa pt. Domnul nostru Isus Cristos.
Dumnezeu ne-a dat şi un duh de dragoste. Dragostea noastră pt. Dumnezeu e cea care alungă frica, determinându-ne să ne dăruim lui Cristos oricât ne-ar costa.
Dumnezeu ne-a dat şi un duh de chibzuinţă, sau cum mai poate fi înţeles, un duh de minte sănătoasă sau disciplină. Cu alte cuvinte, Domnul ne-a dat un duh de stăpânire de sine, adică trebuie să cântărim bine înainte de a face ceva, evitând să lucrăm impulsiv şi neînţelept. Indiferent cât de potrivnice ne sunt împrejurările suntem chemaţi să lucrăm cu băgare de seamă.
b.   Dumnezeu ne-a mântuit şi ne-a făcut o chemare sfântă. (v. 9) Ap. Pavel l-a îndemnat pe Timotei, şi ne îndeamnă şi pe noi să fim plini de râvnă şi curaj în mărturisirea Evangheliei. De ce? Pt. că Dumnezeu ne-a mântuit, adică ne-a izbăvit de pedeapsa păcatului. El ne izbăveşte, zi de zi, de puterea păcatului şi într-o zi ne va izbăvi de prezenţa păcatului şi a diavolului.
Dar mântuirea şi chemarea noastră nu sunt după faptele noastre. Mântuirea şi chemarea sfântă ne-au fost date prin harul lui Dumnezeu. Nu le meritam şi nici nu le puteam dobândi prin faptele noastre. Oare ce L-a determinat pe Dumnezeu să plătească un preţ atât de mare, trimiţându-Şi Fiul să moară, pt. ca noi să fim salvaţi de la iad şi să fim duşi în cer pt. a petrece veşnicia alături de El? Harul lui Dumnezeu şi inima Lui nespus de mare şi plină de iubire.
c.   Cristos a nimicit moartea, a adus nemurirea şi slava. (v. 10) Evanghelia concepută în veşnicie a fost descoperită omenirii prin venirea Domnului Isus în lumea noastră. El a propovăduit vestea bună a mântuirii, învăţându-i pe oameni că El trebuie să moară, să învie, pt. ca să-i poată mântui pe cei păcătoşi.
Isus a nimicit moartea. Deşi moartea este prezentă şi în generaţia noastră, prin ceea ce a făcut Isus pt. noi ne-a eliberat de frica morţii care ne ţinea în robie. Învierea Domnului Isus e garanţia faptului că cei ce se încred în El vor învia din morţi şi nu vor mai muri niciodată. Moartea este solul lui Dumnezeu care transferă sufletul credinciosului în cer.
Apoi, Domnul Isus a adus la lumină viaţa şi neputrezirea. Noi ştim că, deşi la sfârşitul vieţii pământeşti, trupul este asezat în mormânt, la venirea lui Cristos, acelaşi trup va fi înviat şi transformat în trup de slavă. Astfel, vom fi pt. totdeauna cu Domnul.

3. DEMONSTRAŢIA ACESTOR IMPERATIVE (PORUNCI)

Întotdeauna când dai porunci şi îndemnuri trebuie mai întâi ca tu să le trăieşti. Ap. Pavel exemplifică aceste porunci uitându-se la:
a.   exemplul Domnului Isus (2 Tim.1:10; 1 Pet.2:23)
b.   exemplul personal (suferă împreună cu mine, 2 Tim.1:3, 2 Tim.1:12)
Ap. Pavel se prezintă pe sine arătând că este nu numai un întemniţat pentru Evanghelie, sau un prizionier de dragul lui Hristos (2 Tim.1:8), ci şi un predicator al Evangheliei (2 Tim.1:10/b-11/a; Fapte 9:15), un apostol şi un învăţător al neamurilor (2 Tim.1:11), motivând faptul că este pregătit să sufere pentru Evanghelie deoarece:
a.   ştie în cine a crezut
b.   este încredinţat că Dumnezeu are putere să-i păzească pe cei ce sufăr
c.   aşteaptă o zi a judecăţii 2 Tim.1:11