mantuirea

Text – 2 Timotei 1:8-12 (1 Pet. 2:21)

Să descoperim:

– înţelesul poruncilor prin care ap. Pavel a continuat să-l încurajeze pe Timotei să rămînă statornic (perseverent) în slujire;
– motivaţiile folosite pentru întărirea acestora şi..
– exemplele la care a făcut referire pentru a le ilustra.

Îndemnurile folosite de ap. Pavel pentru a-l ajuta pe Timotei să rămână statornic în slujire sunt :
– „să nu-ţi fie ruşine” şi…
– „suferă pentru Evanghelie” (v. 8). O traducere mai exactă a acestui verset este :”Aşadar, să nu-ţi fie ruşine să mărturiseşti despre Domnul nostru şi nici despre mine, prizionier de dragul Lui, ci suferă împreună cu mine pentru Evanghelie, prin puterea lui Dumnezeu.”(versiunea NTR).
Pentru început să ne uităm la…

1. ÎNŢELESUL ACESTOR PORUNCI

Atunci când ap. Pavel l-a îndemnat pe Timotei să nu se ruşineze, a folosit un cuvânt care în limba greacă are un sens mai larg şi care înseamnă: ruşine, sfială sau reţinere, sentimente şi atitudini cauzate de timiditate, lipsă de curaj sau de fapte şi situaţii nepotrivite.
Acest termen este menţionat în N. T. de 21 de ori, în 10 versete diferite: de ex. în Mc. 8:38 Domnul Isus foloseşte acest cuvânt spunând: ,,Pentru că de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar și păcătos, Se va rușina și Fiul omului, când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinții îngeri” iar ap. Pavel spune în Rom. 1:16 ,,Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului”
Pentru a-l îndemna pe Timotei să sufere pt. Evanghelie, ap. Pavel a folosit afirmaţia suferă împreună cu, sau fii părtaş la suferinţele cauzate de, care este menţionată în N. T. doar o singură dată, în textul nostru la v. 8.
Această poruncă, în lb. greacă înseamnă a suferi, sau a îndura necazuri, dureri şi suferinţe grele. În N. T. acest termen este menţionat de 5 ori, în 4 versete diferite: de ex. 2 Tim. 2: 4, 5: ,,Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferințele, fă lucrul unui evanghelist și împlinește-ți bine slujba.”

Prin îndemnurile sale, ap. Pavel prezintă nu numai sentimentele şi atitudinile pe care trebuia să le aibă Timotei pentru a rămâne statornic (perseverent) în slujire, ci şi faţă de cine trebuie acestea să fie exprimate:
a.   să nu-ţi fie ruşine să mărturiseşti despre Domnul Isus
b.   să nu-ţi fie ruşine de cei ce sufăr pentru Evanghelie (adică de Pavel, care era prizionier)
c.   să nu-ţi fie ruşine de Evanghelie (să suferi pentru Evanghelie)

2.   MOTIVAŢIA ACESTOR PORUNCI
Ap. Pavel îşi motivează îndemnurile adresate lui Timotei pentru a-l ajuta să rămână statornic (perseverent) în slujire arătând că:
a.   Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică (v. 7). Deşi, ap. Pavel se confrunta cu gândul martirajului, şi-a găsit timp să-l înştiinţeze pe Timotei să nu se lase intimidat de duşmanii Evangheliei. Dimpotrivă, Dumnezeu vrea să-Şi manifeste puterea, prin Duhul Sfânt, în vieţile noastre. Astfel, putem sluji cu tărie, putem îndura, putem suferi şi dacă e nevoie să ne dăm viaţa pt. Domnul nostru Isus Cristos.
Dumnezeu ne-a dat şi un duh de dragoste. Dragostea noastră pt. Dumnezeu e cea care alungă frica, determinându-ne să ne dăruim lui Cristos oricât ne-ar costa.
Dumnezeu ne-a dat şi un duh de chibzuinţă, sau cum mai poate fi înţeles, un duh de minte sănătoasă sau disciplină. Cu alte cuvinte, Domnul ne-a dat un duh de stăpânire de sine, adică trebuie să cântărim bine înainte de a face ceva, evitând să lucrăm impulsiv şi neînţelept. Indiferent cât de potrivnice ne sunt împrejurările suntem chemaţi să lucrăm cu băgare de seamă.
b.   Dumnezeu ne-a mântuit şi ne-a făcut o chemare sfântă. (v. 9) Ap. Pavel l-a îndemnat pe Timotei, şi ne îndeamnă şi pe noi să fim plini de râvnă şi curaj în mărturisirea Evangheliei. De ce? Pt. că Dumnezeu ne-a mântuit, adică ne-a izbăvit de pedeapsa păcatului. El ne izbăveşte, zi de zi, de puterea păcatului şi într-o zi ne va izbăvi de prezenţa păcatului şi a diavolului.
Dar mântuirea şi chemarea noastră nu sunt după faptele noastre. Mântuirea şi chemarea sfântă ne-au fost date prin harul lui Dumnezeu. Nu le meritam şi nici nu le puteam dobândi prin faptele noastre. Oare ce L-a determinat pe Dumnezeu să plătească un preţ atât de mare, trimiţându-Şi Fiul să moară, pt. ca noi să fim salvaţi de la iad şi să fim duşi în cer pt. a petrece veşnicia alături de El? Harul lui Dumnezeu şi inima Lui nespus de mare şi plină de iubire.
c.   Cristos a nimicit moartea, a adus nemurirea şi slava. (v. 10) Evanghelia concepută în veşnicie a fost descoperită omenirii prin venirea Domnului Isus în lumea noastră. El a propovăduit vestea bună a mântuirii, învăţându-i pe oameni că El trebuie să moară, să învie, pt. ca să-i poată mântui pe cei păcătoşi.
Isus a nimicit moartea. Deşi moartea este prezentă şi în generaţia noastră, prin ceea ce a făcut Isus pt. noi ne-a eliberat de frica morţii care ne ţinea în robie. Învierea Domnului Isus e garanţia faptului că cei ce se încred în El vor învia din morţi şi nu vor mai muri niciodată. Moartea este solul lui Dumnezeu care transferă sufletul credinciosului în cer.
Apoi, Domnul Isus a adus la lumină viaţa şi neputrezirea. Noi ştim că, deşi la sfârşitul vieţii pământeşti, trupul este asezat în mormânt, la venirea lui Cristos, acelaşi trup va fi înviat şi transformat în trup de slavă. Astfel, vom fi pt. totdeauna cu Domnul.

3. DEMONSTRAŢIA ACESTOR IMPERATIVE (PORUNCI)

Întotdeauna când dai porunci şi îndemnuri trebuie mai întâi ca tu să le trăieşti. Ap. Pavel exemplifică aceste porunci uitându-se la:
a.   exemplul Domnului Isus (2 Tim.1:10; 1 Pet.2:23)
b.   exemplul personal (suferă împreună cu mine, 2 Tim.1:3, 2 Tim.1:12)
Ap. Pavel se prezintă pe sine arătând că este nu numai un întemniţat pentru Evanghelie, sau un prizionier de dragul lui Hristos (2 Tim.1:8), ci şi un predicator al Evangheliei (2 Tim.1:10/b-11/a; Fapte 9:15), un apostol şi un învăţător al neamurilor (2 Tim.1:11), motivând faptul că este pregătit să sufere pentru Evanghelie deoarece:
a.   ştie în cine a crezut
b.   este încredinţat că Dumnezeu are putere să-i păzească pe cei ce sufăr
c.   aşteaptă o zi a judecăţii 2 Tim.1:11