Libertatea Evangheliei înseamnă trăire sub autoritatea Duhului Sfânt

Publicat de elpizein pe aprilie 30, 2015
Publicat în: Studiu biblic. Etichetat: , , , , , , .

Text: Galateni 5:16-26 (Rom. 8:6)

Vrem să învăţăm:
– ce înseamnă să trăieşti sub autoritatea Duhului Sfânt?
– care sunt binecuvântările de care au parte cei ce umblă conduşi de Duhul?
Ap. Pavel îşi continuă secţiunea practică din epistola pe care a adresat-o credincioşilor din Galatia, arătând că, pt. a avea parte de libertatea oferită de Dumnezeu prin Hristos şi pt. a rămâne statornici lângă Evanghelie, cei credincioşi trebuie să trăiască sub autoritatea Duhului Sfânt. Pentru a sublinia acest adevăr, el a folosit poruncile: „umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti” (v. 16).
Ce înseamnă aceasta? A umbla prin (în) Duhul înseamnă:

  • Să-L laşi să-Şi facă voia în viaţa noastră;
  • Să rămâi în părtăşie cu El;
  • Să iei hotărâri în lumina sfinţeniei Lui;

Studiind pasajul care explică aceste porunci, descoperim că:
I. CEI CE TRĂIESC SUB AUTORITATEA DUHULUI SFÂNT BIRUIESC FIREA
Pentru a arăta de ce nu trebuie să împlinim poftele firii pământeşti ci să umblăm cârmuiţi de Duhul Sfânt, ap. Pavel prezintă la:

  1. – v. 17 – conflictul dintre firea pământească şi Duhul Sfânt. Duhul şi firea veche sunt într-un permanent conflict. Partea credinciosului este să cedeze în faţa îndemnului Duhului şi să I se predea. Dumnezeu ar fi putut elimina din credincios, la convertirea lui, firea veche dar nu a procedat aşa. De ce? Pt. că a dorit să-i amintească în permanenţă că are slăbiciuni şi să-l facă în stare să se bizuie pe Cristos, Marele Preot şi Avocatul său. În loc să elimine firea veche din noi, Dumnezeu ne-a dat Duhul Sfânt care să locuiască în noi, care să ne facă să-l lăudăm pe Acela care ne-a mântuit.
  2. – v. 19-21 – enumeră faptele firii pământeşti. Ce fel de fapte produce natura omenească căzută? Fapte care sunt evidente în lumea de azi şi acestea sunt:
    – preacurvia, infidelitatea în relaţia de căsătorie;
    – curvia, relaţiile intime înainte de căsătorie;
    – necurăţia, decăderea morală, atracția spre plăcerile trupești;
    – desfrânarea, întreţinerea de relaţii intime neîngăduite şi nelegitime;
    – destrăbălarea, comportamentul neruşinat din care lipseşte stăpânirea de sine;
    – idolatria, închinarea la idoli văzuţi şi nevăzuţi, alături de imoralitatea ce însoţeşte această închinare la demoni;
    – vrăjitoriile, practicarea artelor magice, întreţinerea de raporturi cu duhuri rele, rostirea unor incantaţii magice, superstiţiile şi ,,ghinionul”
    – vrăjmăşiile, sentimente de ură şi răutate faţă de semeni;
    – certurile, ciorovăielile, enervările, ţipetele şi neînţelegerile dintre oameni;
    – geloziile, absenţa încrederii între soţi, suspiciunile;
    – mâniile, izbucnirile nervoase, supărările;
    – dezbinările, dezacordurile provocate de neînţelegeri;
    – certurile de partide, grupările create de oameni tari la cerbice, neînduplecaţi;
    – pizmele, invidia sau nemulţumirea manifestată faţă de succesul sau bunăstarea altora;
    – uciderile, crimele din diferite motive care încalcă porunca de iubire a semenului;
    – beţiile, sau starea de ebrietate, de inconştienţă parţială sau totală cauzată de consumul de băuturi alcoolice;
    – îmbuibările, petrecerile dezmăţate cum mai sunt numite, consumul exagerat de mâncare, adunările zgomotoase pt. distracţie,însoţite de beţie.
  3. – v. 21/b arată urmarea acestor păcate: ,,cei ce fac astfel de lucruri nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.”
  4. – v. 24-26, prezintă calea prin care este câştigată biruinţa: răstignirea firii pământeşti.
    v.24 arată şi spre trecut: atunci când Duhul lui Dumnezeu ne-a născut din nou. Când ne-am pocăit, într-o privinţă, am ţintuit pe cruce vechea natură rea şi coruptă cu toate apucăturile ei. Am luat atunci hotărârea că nu vom mai trăi pt. a face pe placul firii pământeşti. Numai că, despre această decizie trebuie să ne aducem aminte în fiecare zi şi să ştim că încontinuu trebuie să dăm la moarte firea noastră veche.
    v 26 ne arată 3 atitudini de care trebuie să ne ferim:
    1.     slava deşartă – să nu avem o părere mai înaltă sau falsă despre noi. Dumnezeu nu vrea ca copiii Lui să se laude sau să se îngâmfe, pt. că asta nu-i stă bine unui păcătos mântuit prin har.
    2. provocarea sau întărâtarea – de fapt, este o tăgăduire a vieţii trăite în plinătatea Duhului când îi întărâţi pe alţii să se conformeze propriilor tale puncte de vedere. Asta pt. că niciodată nu putem şti îndeajuns problemele şi ispitele cu care se confruntă cineva, mai ales dacă noi nu am trecut prin ele. 3. invidia – de fapt, este păcatul de a dori un lucru ce aparţine altuia. Invidia este resentimentul avut faţă de succesul altei persoane, faţă de talentele, averile sau frumuseţea acelei persoane. Cei mai puţin talentaţi sau care au un caracter mai slab sunt ispitiţi să-i invidieze pe cei ce par a fi mai pricepuţi, în cazul galatenilor şi în păzirea legii. Un credincios adevărat ar trebui să-i stimeze pe alţii mai mult decât pe sine pt. că cei ce au un caracter mare slujesc, de cele mai multe ori nebăgaţi în seamă, ostenindu-se în tăcere.II. CEI CE TRĂIESC SUB AUTORITATEA DUHULUI SFÂNT SUNT IZBĂVIŢI DE LEGE

Ap. Pavel arată că cei credincioşi nu mai au nicio responsabilitate faţă de Lege, fiindcă nu mai sunt sub această autoritate (v. 18), iar cei călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu:

  1. trăiesc sub autoritatea Duhului Sfânt (v. 18; Rom. 6:13-14, 8:1-4: ,,Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului.).
  2. au legea lui Dumnezeu scrisă în inimile lor (2 Cor. 3:3-6: ,,Voi sunteți arătați ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu; nu pe niște table din piatră, ci pe niște table care sunt inimi de carne.)
  3. împlinesc Legea fiindcă trăiesc în dragoste (v. 14; Rom. 13:8-10: ,, Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții: căci cine iubește pe alții a împlinit Legea. De fapt: „Să nu preacurvești, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu poftești” și orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii.).III. CEI CE TRĂIESC SUB AUTORITATEA DUHULUI SFÂNT SUNT PLINI DE ROADA DUHULUI

Ap. Pavel prezintă roada Duhului Sfânt în contrast cu faptele firii pământeşti, arătând că:

  1. cei ce trăiesc sub autoritatea Duhului Sfânt au o inimă bună, plină de dragoste, bucurie şi pace (primele 3 faţete ale roadei Duhului Sfânt definesc relaţia celui credincios cu el însuşi – v. 22/a )
  2. cei ce trăiesc sub autoritatea Duhului Sfânt au o atitudine bună, care se exprimă prin: răbdare, bunătate şi generozitate (facere de bine). Aceste faţete ale roadei Duhului Sfânt definesc relaţia pe care cel credincios o are cu semenii (v. 22/b).
  3. cei ce trăiesc sub autoritatea Duhului Sfânt au un caracter bun, exprimat prin: credincioşie (credinţă), blândeţe şi înfrânare (înfrânare înseamnă a te păstra sub control, a trăi respectând anumite limite sau autocontrol. Aceste limite sunt marcate de cunoaşterea şi împlinirea voii lui Dumnezeu – v. 5:22/c – 23). Aceste faţete ale roadei Duhului Sfânt definesc relaţia pe care o are cel credincios cu Dumnezeu.
  4. cei ce trăiesc sub autoritatea Duhului Sfânt au un viitor bun: fiindcă nu pot fi condamnaţi(v. 23/b)  au biruit firea (v. 24), înaintează în asemănarea cu Dumnezeu (v. 25) şi vor avea parte de slava care rămâne (v. 25)

adaptare după Dan Boingeanu

Reclame