suferinte

Toate articolele etichetate suferinte

Nebunia îngrijorării

Publicat de elpizein pe martie 31, 2020
Publicat în: Meditatii. Etichetat: , , , , , , .

Text: Matei 6:25-34

„De aceea vă spun: Nu vă îngrijorați de viața voastră…” (Matei 6:25)

Ca și creștini, nu trebuie să ne îngrijorăm. Cu toate acestea, îngrijorarea este unul dintre acele lucruri de care ne facem cu toții vinovați. Adeseori ne interesăm de probleme care n-ar trebui să ne preocupe. Am citit undeva că există două lucruri de care n-ar trebui să ne îngrijorăm niciodată.
În primul rând, nu trebuie să ne îngrijorăm de lucrurile pe care nu putem să le dominăm. Încredințându-le în mâna Domnului în rugăciune, ar trebui să le lăsăm pe seama Lui.
În al doilea rând, n-ar trebui să ne îngrijorăm de lucrurile pe care le putem domina. Ar trebui să încetăm a ne mai îngrijora și ar trebui să facem ce trebuie cu ele.
Hudson Taylor, misionarul în China și fondatorul organizației misionare Overseas Missionary Fellowship, a dat un sfat înțelept: „Să renunțăm la munca noastră, la planurile noastre, la noi înșine, la viețile noastre, la cei dragi, la influența pe care o avem, la totul și să le lăsăm în mâna lui Dumnezeu; și apoi, după ce I-am dat totul Lui, nu ne va mai rămâne nimic pentru care să ne îngrijorăm.”
Ar trebui să evităm îngrijorarea, nu numai pentru suferințele pe care le provoacă, dar mai ales pentru că Îl supără pe Domnul.
Se spune că Charles Wesley a zis că pentru el este tot la fel de nepotrivit să înjure ca și să se îngrijoreze. Fără îndoială că el s-a gândit că amîndouă sunt păcate. Pentru un copil al lui Dumnezeu a se îngrijora înseamnă că el se îndoiește de Tatăl său Cel ceresc și aceasta este o insultă la adresa Sa. El merită toată încrederea noastră.
Punându-ne încrederea fermă în Dumnezeu și în promisiunile Sale, ne va ajuta să nu cădem în nebunia îngrijorării.

„Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grijă”. De aceea se zice şi azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijă”. (Geneza 22:14)

Nu te-ndoi, ci crede că după orice nor
E-un soare și mai dulce și mai strălucitor.
Nu norul este veșnic, ci soarele-i acel
Ce-nvinge și rămâne stăpân în urmă, el.
(Traian Dorz)

Când ne îngrijorăm, credem mai mult în problemele noastre decât credem în promisiunile lui Dumnezeu.

Richard De Haan

Puterea crucii

Publicat de elpizein pe martie 11, 2016
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , .

Mă întreb: “Oare câți dintre noi am rămas “predicatori ai crucii”, în veacul acesta modern și modelator; câți am rămas “slujitori ai crucii” și mai ales, câți dintre noi ne mai bucurăm să fim “purtători ai crucii” pe care ne-a dat-o Christos.

Crucea trebuie să fie esența predicării noastre. Apostolul Pavel scrie: 1 Corinteni 1:17 “De fapt, Christos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia: nu cu înțelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică. Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce Sunt pe calea pierzării: dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu. “Căci este scris: „Voi prăpădi înțelepciunea celor înțelepți, și voi nimici priceperea celor pricepuți.” Unde este înțeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbărețul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu înțelepciunea lumii acesteia? Căci întrucât lumea, cu înțelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înțelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioși prin nebunia propovăduirii crucii.” “Iudeii, într-adevăr, cer minuni, și Grecii caută înțelepciune; dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire, și pentru Neamuri o nebunie; dar pentru cei chemați, fie Iudei, fie Greci, este puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu. Căci nebunia lui Dumnezeu, este mai înțeleaptă decât oamenii; și slăbiciunea lui Dumnezeu, este mai tare decât oamenii”
Predica după inima lui Dumnezeu este Christocentrică. De oriunde ai pleca din Biblie, aplicația finală ar trebui să fie apropierea oamenilor de crucea care mântuiește. Așa a făcut diaconul Filip: “Atunci Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta, și i-a propovăduit pe Isus” (Fapte 8:35). Contemporanizarea mesajului nu înseamnă să ducem oamenilor de astăzi un mesaj după moda zilei, ci să le vorbim oamenilor în limbajul de azi despre un Christos etern și despre o cruce care nu se schimbă. Cultura nu este creștinism, dar creștinismul este cultură. Cultura creștină este superlativul tuturor formelor de cultură ale lumii. Nu te sfii să predici mesajul crucii. El este cea mai surprinzătoare, dar și cea mai superioară comunicare între Dumnezeu și oameni.

Crucea trebuie să fie motivația slujirii noastre. Este mult mai ușor să propovăduiești crucea decât să porți crucea! “Mă bucur acum în suferințele mele pentru voi; și în trupul meu, împlinesc ce lipsește suferințelor lui Christos, pentru trupul Lui, care este Biserica” (Coloseni 1:24). Singurul lucru care “lipsea suferințelor lui Christos” este “continuitatea în timp”. Oamenii au nevoie să-L vadă suferind în viețile nostre pe Christos. El pătimește și astăzi pentru mica lui turmă. El continuă să-și dea viața pentru ea și să agonizeze într-o viață de post și de rugăciune. Cum o face? Prin slujitorii Săi bineînțeles! Prin cei care, asemenea lui Pavel, și-au dat viața lui Christos ca să-L reprezinte. Suferințele păstorilor sunt îngrășămintele care fertilizează rodirea Bisericii. Ca și Christos, trebuie să învățăm să nu fugim de cruce, ci s-o întrebuințăm spre binele altora. Cine citește Evanghelia, înțelege foarte repede că Christos nu și-a purtat crucea ca o victimă, ci a folosit-o ca un învingător! Lucrul pe care nu-l înțeleg mulți este că nu este suficient să-ți atârni o cruciuliță la gât, ci că trebuie să te așezi tu însuți pe o cruce a pocăinței. În chipul lui Simon din Cirena care a trebuit să ducă crucea lui Christos pentru o vreme vedem portretul Bisericii de-a lungul veacurilor. Și ea trebuie să poarte crucea după Christos. Ține minte, creștine, că Isus nu a purtat crucea ca tu să fi total scutit de suferințe. Faptul că El a purtat-o nu te scapă de suferințe, ci de ajută să le înduri. Christos te izbăvește de păcat, dar nu și de suferințe. Ține minte asta și fi pregătit să suferi. Să ne mângâiem însă cu gândul că, în cazul nostru, ca și în cazul lui Simon, purtăm nu crucea noastră, ci crucea lui Isus Christos. Când suntem batjocoriți pentru neprihănire, cărăm ceva din crucea Lui, pășim în umbra Lui, și călcăm pe urmele pașilor Săi. Ce mare onoare! Lemnul crucii pe care-l purtăm este încă pătat cu sângele suferințelor Lui! Și încă ceva, Simon și noi purtăm crucea doar pentru puțină vreme. Răsplata și cinstea sunt însă eterne!

Crucea trebuie să rămână singurul nostru motiv de laudă. “În ce mă privește, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Christos, prin care lumea este răstignită față de mine, și eu față de lume!” (Galateni 6:14) Cu ce altceva ne-am putea “lăuda” în fața lui Dumnezeu? Ce lucru bun avem pe care “să nu-l fi primit” mai întâi de la Dumnezeu? Analizată mai atent, dorința noastră de a fi “lăudați” și de a ne lăuda este o măsură a integrării noastre în ierarhia și sistemul social al lumii acesteia. Iată ce le-a spus Isus contemporanilor Săi: “Cum puteți crede voi, care umblați după slava pe care v-o dați unii altora, și nu căutați slava care vine de la singurul Dumnezeu? (Ioan 5:44) Un copil al lui Dumnezeu știe însă că lumea, ca sistem, este condamnată înaintea lui Dumnezeu, iar el, deși mai este “în lume”, nu mai este “din lume” (Ioan 17). Prietenia cu “lumea” ca sistem separat de Dumnezeu și chiar opus Lui este denunțată în Biblie drept “vrăjmășie cu Dumnezeu”. Cum ne-am putea simți bine când ne-ar lăuda și ne-ar prețui cei care L-au răstingnit și continuă să-L răstignească în fiecare zi pe Domnul și Mântuitorul nostru? Răstignirea noastră împreună cu Christos ne-a separat de lumea de acum, punându-ne de o parte pentru Christos și lumea Sa viitoare.

Crucea trebuie să fie singura platformă de pe care ne înțelegem viitorul. “Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea, și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu” (Evrei 12:2). Crucea este pecetea care identifică apartenența noastră la Christos, emblema princiară a Împărăției Lui, imaginea de pe blazonul armatelor Lui nemuritoare. Lipsiți de laudă din partea lumii de acum, slujitorii lui Dumnezeu gustă și ei din suferințele crucii “pentru bucuria care le este pusă înainte.” Cea mai mare răsplată pentru strădaniile unui om nu este ceea ce câștigă prin slujirea sa, ci ceea ce devine prin ea. Va veni o zi în care crucea de acum va fi schimbată într-o coroană, iar cel ce a suferit împreună cu Christos va și domni împreună cu El. Aceasta este esența mesajului foarte cunoscutei poezii “Nu tăia din cruce!” Suferințele de acum dau măsura slavei viitoare!

– M.M.

2 Tim. 4:1-5 (Mat. 25:20-21) – Fii dedicat pentru a avea un caracter deosebit

Publicat de elpizein pe decembrie 29, 2012
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , , , , , , .

Să ne uităm la sfaturile pe care apostolul Pavel i le-a dat lui Timotei pentru a-l ajuta:
– să-şi împlinească bine slujba şi…
– să fie dedicat pentru a dobândi un caracter deosebit.
Ap. Pavel, apropiindu-se de sfârşitul vieţii sale, şi-a dorit ca mai tânărul său ucenic să fie echipat d.p.d.v. spiritual. Astfel, l-a încurajat pe Timotei să fie dedicat pentru a dobândi un caracter deosebit şi la îndemnat: „împlineşte-ţi bine slujba” (v. 5/c). Prin această poruncă, ap. Pavel îi arată lui Timotei că nu trebuie să se mulţumească cu jumătăţi de măsură, cu lucruri făcute superficial, adică „oricum” sau cu „e bine şi aşa”, ci, să lucreze în aşa fel încât, la sfârşitul vieţii sale, calificativul slujirii lui să fie: „bine, rob bun şi credincios.”
Acest fel de slujire este aşteptat şi de Domnul Isus, care va oferi celor ce slujesc după poruncile Lui o mare răsplătire. Spune Domnul: ,,Care este deci robul credincios și înțelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă? Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând așa! Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale” (Mat. 24:45-47).
În pasajul pe care-l studiem, pt. a-l ajuta pe Timotei să-şi împlinească bine slujba şi să fie dedicat pentru a avea un caracter deosebit, ap. Pavel îi prezintă:
1.    O MOTIVAŢIE CORECTĂ
Foarte mulţi slujitori nu-şi împlinesc bine slujba şi nu sunt dedicaţi pentru a avea un caracter fără reproş, fiindcă nu au o motivaţie corectă:
– Slujesc ca să fie văzuţi de oameni. Domnul Isus, în Predica de pe Munte, făcând referire la dărnicie şi la rugăciune, prezintă o atitudine corectă, în opoziţie cu cea a oamenilor ipocriţi, astfel: ,,Tu, dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii, în sinagogi și în ulițe, pentru ca să fie slăviți de oameni. Adevărat vă spun că și-au luat răsplata. Ci tu, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti. Când vă rugați, să nu fiți ca fățarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi și la colțurile ulițelor, pentru ca să fie văzuți de oameni. Adevărat vă spun că și-au luat răsplata. Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti. (Mat. 6:2-6)
– Slujesc pt. un câştig mârşav. Ap Petru, în încheierea primei sale epistole, le scrie slujitorilor Bisericii să nu procedeze aşa: ,,Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca și ei, un martor al patimilor lui Hristos și părtaș al slavei care va fi descoperită: păstoriți turma lui Dumnezeu care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câștig mârșav, ci cu lepădare de sine.” (1 Pet.5:1, 2)
– Slujesc din duh de ceartă. Deşi era în închisoare, ap. Pavel îşi aduce aminte de activitatea unor fraţi şi le scrie filipenilor astfel: ,,Unii, este adevărat, propovăduiesc pe Hristos din pizmă și din duh de ceartă; dar alții, din bunăvoință. Aceștia din urmă lucrează din dragoste, ca unii care știu că eu sunt însărcinat cu apărarea Evangheliei; cei dintâi, din duh de ceartă vestesc pe Hristos nu cu gând curat, ci ca să mai adauge un necaz la lanțurile mele.” (Filip. 1:15-17)
– Slujesc din slavă deşartă. Ce-i slava deşartă? O boală sufletească asemenea mândriei. Încercând să-i înştiinţeze despre un asemenea păcat, ap. Pavel le scrie, tot filipenilor, astfel: ,,Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora. (Fil. 2:3, 4).
În contrast faţă de aceşti slujitori, ap. Pavel îl încurajează pe Timotei să fie dedicat pentru a avea un caracter deosebit, prezentându-i 4 motivaţii corecte:
a. rugămintea apostolului – „te rog fierbinte” (v. 1);
b. prezenţa lui Dumnezeu – „înaintea lui Dumnezeu” (v. 1);
c. arătarea lui Cristos – Domnul le spune, despre acel moment, ucenicilor Săi că: „Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său cu îngerii Săi; și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.” (Mat. 16:27). Ap. Ioan îi îndemna, în acest sens, pe creştinii din Biserica Primară, astfel: ,,Și acum, copilașilor, rămâneți în El, pentru ca, atunci când Se va arăta El, să avem îndrăzneală și, la venirea Lui, să nu rămânem de rușine și depărtați de El.” (1 In. 2:28).
d. Judecata lui Cristos – El „are să judece viii şi morţii” Ap. Petru a întărit acest lucru, atunci când propovăduia celor din casa lui Corneliu spunând că: ,,Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului și să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii și al celor morți.” (Fapte 10:42)
Apoi, pt. a-l ajuta pe Timotei să-şi împlinească bine slujba şi să fie dedicat pentru a avea un caracter deosebit, ap. Pavel îi prezintă: 
2. O MĂRTURIE CONCRETĂ
În continuare, Pavel îl încurajează pe Timotei să împlinească lucruri concrete, precum: a. să predice Cuvântul  – „propovăduieşte Cuvântul ”(v. 2/a):
– datorită chemării pe care a primit-o (ap. Pavel l-a îndemnat să rămână în Efes să vegheze la păstrarea unei învăţături curate – 1 Tim.1:3-5);
– datorită lucrării pe care o împlineşte Cuvântul (,,…să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire…” – 2 Tim. 3:16);
– datorită împrejurărilor care vor veni (,,…oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă, … şi … Își vor întoarce urechea de la adevăr…” – v. 3-4)
b. să stăruie asupra Cuvântului – „stăruie asupra lui la timp şi ne la timp” – De ce să facă lucrul acesta? Pt. ca să-l înţeleagă, ca să-l împlinească, ca să-i ajute pe alţii să înveţe Cuvântul şi ca să nu piardă nicio ocazie prielnică pentru vestirea Cuvântului (v. 2/b);
c. să aplice norma Cuvântului – „mustră, ceartă, îndeamnă” (v. 2/c). Aceasta înseamnă:
– a mustra: – a ajuta o persoană să fie conştientă de păcat şi a ajuta pe alţii să cunoască ce este bine şi ce este rău;
– a certa – a avea o atitudine categorică faţă de păcat, a diciplina sau a pronunţa o pedeapsă;
– a îndemna – a încuraja, a ajuta pe alţii să înveţe sau a sfătui
3. O MISIUNE COMPLETĂ
Pt. a-l ajuta pe Timotei să fie mai mult decât un crainic şi să împlinească o slujire completă, ap. Pavel îl îndeamnă:
a. să fie treaz – (alert sau vigilent)
b. să rabde suferinţele – (să îndure)
c. să facă lucrul unui evanghelist – să aibă ca prioritate vestirea Evangheliei
d. să-şi împlinească bine slujba – după modelul Domnului Isus care, spre sfârşitul lucrării Sale pe pământ a spus: ,,Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.” (In. 4:34).
adaptare după Dan Boingeanu