slujbă

Să ne uităm la sfaturile pe care apostolul Pavel i le-a dat lui Timotei pentru a-l ajuta:
– să-şi împlinească bine slujba şi…
– să fie dedicat pentru a dobândi un caracter deosebit.
Ap. Pavel, apropiindu-se de sfârşitul vieţii sale, şi-a dorit ca mai tânărul său ucenic să fie echipat d.p.d.v. spiritual. Astfel, l-a încurajat pe Timotei să fie dedicat pentru a dobândi un caracter deosebit şi la îndemnat: „împlineşte-ţi bine slujba” (v. 5/c). Prin această poruncă, ap. Pavel îi arată lui Timotei că nu trebuie să se mulţumească cu jumătăţi de măsură, cu lucruri făcute superficial, adică „oricum” sau cu „e bine şi aşa”, ci, să lucreze în aşa fel încât, la sfârşitul vieţii sale, calificativul slujirii lui să fie: „bine, rob bun şi credincios.”
Acest fel de slujire este aşteptat şi de Domnul Isus, care va oferi celor ce slujesc după poruncile Lui o mare răsplătire. Spune Domnul: ,,Care este deci robul credincios și înțelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă? Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând așa! Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale” (Mat. 24:45-47).
În pasajul pe care-l studiem, pt. a-l ajuta pe Timotei să-şi împlinească bine slujba şi să fie dedicat pentru a avea un caracter deosebit, ap. Pavel îi prezintă:
1. O MOTIVAŢIE CORECTĂ
Foarte mulţi slujitori nu-şi împlinesc bine slujba şi nu sunt dedicaţi pentru a avea un caracter fără reproş, fiindcă nu au o motivaţie corectă:
– Slujesc ca să fie văzuţi de oameni. Domnul Isus, în Predica de pe Munte, făcând referire la dărnicie şi la rugăciune, prezintă o atitudine corectă, în opoziţie cu cea a oamenilor ipocriţi, astfel: ,,Tu, dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii, în sinagogi și în ulițe, pentru ca să fie slăviți de oameni. Adevărat vă spun că și-au luat răsplata. Ci tu, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti. Când vă rugați, să nu fiți ca fățarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi și la colțurile ulițelor, pentru ca să fie văzuți de oameni. Adevărat vă spun că și-au luat răsplata. Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti. (Mat. 6:2-6)
– Slujesc pt. un câştig mârşav. Ap Petru, în încheierea primei sale epistole, le scrie slujitorilor Bisericii să nu procedeze aşa: ,,Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca și ei, un martor al patimilor lui Hristos și părtaș al slavei care va fi descoperită: păstoriți turma lui Dumnezeu care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câștig mârșav, ci cu lepădare de sine.” (1 Pet.5:1, 2)
– Slujesc din duh de ceartă. Deşi era în închisoare, ap. Pavel îşi aduce aminte de activitatea unor fraţi şi le scrie filipenilor astfel: ,,Unii, este adevărat, propovăduiesc pe Hristos din pizmă și din duh de ceartă; dar alții, din bunăvoință. Aceștia din urmă lucrează din dragoste, ca unii care știu că eu sunt însărcinat cu apărarea Evangheliei; cei dintâi, din duh de ceartă vestesc pe Hristos nu cu gând curat, ci ca să mai adauge un necaz la lanțurile mele.” (Filip. 1:15-17)
– Slujesc din slavă deşartă. Ce-i slava deşartă? O boală sufletească asemenea mândriei. Încercând să-i înştiinţeze despre un asemenea păcat, ap. Pavel le scrie, tot filipenilor, astfel: ,,Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora. (Fil. 2:3, 4).
În contrast faţă de aceşti slujitori, ap. Pavel îl încurajează pe Timotei să fie dedicat pentru a avea un caracter deosebit, prezentându-i 4 motivaţii corecte:
a. rugămintea apostolului – „te rog fierbinte” (v. 1);
b. prezenţa lui Dumnezeu – „înaintea lui Dumnezeu” (v. 1);
c. arătarea lui Cristos – Domnul le spune, despre acel moment, ucenicilor Săi că: „Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său cu îngerii Săi; și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.” (Mat. 16:27). Ap. Ioan îi îndemna, în acest sens, pe creştinii din Biserica Primară, astfel: ,,Și acum, copilașilor, rămâneți în El, pentru ca, atunci când Se va arăta El, să avem îndrăzneală și, la venirea Lui, să nu rămânem de rușine și depărtați de El.” (1 In. 2:28).
d. Judecata lui Cristos – El „are să judece viii şi morţii” Ap. Petru a întărit acest lucru, atunci când propovăduia celor din casa lui Corneliu spunând că: ,,Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului și să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii și al celor morți.” (Fapte 10:42)
Apoi, pt. a-l ajuta pe Timotei să-şi împlinească bine slujba şi să fie dedicat pentru a avea un caracter deosebit, ap. Pavel îi prezintă:
2. O MĂRTURIE CONCRETĂ
În continuare, Pavel îl încurajează pe Timotei să împlinească lucruri concrete, precum: a. să predice Cuvântul – „propovăduieşte Cuvântul ”(v. 2/a):
– datorită chemării pe care a primit-o (ap. Pavel l-a îndemnat să rămână în Efes să vegheze la păstrarea unei învăţături curate – 1 Tim.1:3-5);
– datorită lucrării pe care o împlineşte Cuvântul (,,…să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire…” – 2 Tim. 3:16);
– datorită împrejurărilor care vor veni (,,…oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă, … şi … Își vor întoarce urechea de la adevăr…” – v. 3-4)
b. să stăruie asupra Cuvântului – „stăruie asupra lui la timp şi ne la timp” – De ce să facă lucrul acesta? Pt. ca să-l înţeleagă, ca să-l împlinească, ca să-i ajute pe alţii să înveţe Cuvântul şi ca să nu piardă nicio ocazie prielnică pentru vestirea Cuvântului (v. 2/b);
c. să aplice norma Cuvântului – „mustră, ceartă, îndeamnă” (v. 2/c). Aceasta înseamnă:
– a mustra: – a ajuta o persoană să fie conştientă de păcat şi a ajuta pe alţii să cunoască ce este bine şi ce este rău;
– a certa – a avea o atitudine categorică faţă de păcat, a diciplina sau a pronunţa o pedeapsă;
– a îndemna – a încuraja, a ajuta pe alţii să înveţe sau a sfătui
3. O MISIUNE COMPLETĂ
Pt. a-l ajuta pe Timotei să fie mai mult decât un crainic şi să împlinească o slujire completă, ap. Pavel îl îndeamnă:
a. să fie treaz – (alert sau vigilent)
b. să rabde suferinţele – (să îndure)
c. să facă lucrul unui evanghelist – să aibă ca prioritate vestirea Evangheliei
d. să-şi împlinească bine slujba – după modelul Domnului Isus care, spre sfârşitul lucrării Sale pe pământ a spus: ,,Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.” (In. 4:34).
adaptare după Dan Boingeanu

Luca 5:1-11:
„1 Pe când Se afla lângă lacul Ghenezaret şi Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu,
2 Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieşiseră din ele să-şi spele mrejele.
3 S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon: şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi a şezut jos şi învăţa pe noroade din corabie.
4 Când a încetat să vorbească, i-a zis lui Simon: „Depărteaz-o la adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire.”
5 Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic; dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!”
6 După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejele.
7 Au făcut semn tovarăşilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile.
8 Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus şi I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.”
9 Fiindcă îl apucase spaima, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, din pricina pescuirii pe care o făcuseră.
10 Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarăşii lui Simon. Atunci Isus i-a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni.”
11 Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul şi au mers după El.”

Scriptura întreagă, dar mai ales Noul Testament, ne descoperă foarte limpede că mesajul Evangheliei Domnului Isus Cristos a fost unul adresat tuturor oamenilor, fără nici o deosebire de naţionalitate, statut social, nivel de educaţie sau orice alt criteriu ar mai putea cineva să adauge lângă acestea. Chiar dacă iniţial Domnul Isus Cristos s-a adresat poporului iudeu, lăsând aparent senzaţia că mesajul Său se îndrepta doar către poporul ales al lui Dumnezeu – Israelul, afirmaţiile Sale, însoţite mai apoi şi de exemple concludente, ne dovedesc foarte clar că Evanghelia descoperea voia lui Dumnezeu de a chema la pocăinţă orice om indiferent de originea şi statutul său. De aceea, găsim în Evanghelii pasaje ca acesta în care Isus stătea de vorbă cu oamenii în particular dar şi învăţa mulţimile care se adunau să-I asculte cuvintele. Şi totuşi, dincolo de acest adevăr descoperim şi un altul foarte interesant şi foarte important şi anume, că Isus are un mesaj special destinat unui număr restrâns de oameni pe care El îi cheamă la o slujbă specială: pescarii de oameni. v.10b: „ Atunci Isus i-a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni.”

1. Cine sunt pescarii de oameni?
2. De unde ştiu pescarii de oameni că au fost chemaţi la o asemenea slujbă?
3. Cum vor răspunde pescarii de oameni la chemarea Domnului Isus Cristos?

Să încercăm să răspundem la aceste întrebări.

1. Cine sunt pescarii de oameni ?
Pescarul de oameni este în primul rând un om obişnuit. Deşi abilităţile intelectuale şi talentele unui om pot fi folosite de Dumnezeu în slujba de propovăduire a Evangheliei, totuşi acestea nu primează în alegerea unui om pentru slujba de pescar de oameni. Dumnezeu vrea să-Şi descopere slava Sa în lucrarea de mântuire a oamenilor folosindu-Se de oameni slabi şi neputincioşi dar gata să se supună voinţei şi chemării lui Dumnezeu. Aşa că, astfel stând lucrurile, uneori talentele şi abilităţile intelectuale ale unui om, eventual darul său de orator, pot fi chiar piedici destul de serioase în calea lucrării lui Dumnezeu, dacă cel care le posedă este dominat de sentimente precum mândria şi aroganţa. Dumnezeu va prefera să se folosească de oameni smeriţi, conştienţi de nimicnicia lor, dar dispuşi să se pună la dispoziţia Sa cu toată fiinţa lor. Iar Dumnezeu va lua astfel de oameni şi prin gura lor, prin trăirea lor va face lucruri minunate în urma cărora Numele Său va fi slăvit şi lăudat printre oameni.
Ioan 15:14-16 ,,Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu. 15 Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu. Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.”
În lucrarea de vestire a Evangheliei, de pescuire a oamenilor în năvodul lui Dumnezeu, nu pescarul de oameni iese în evidenţă, ci mesajul pe care acesta îl propovăduieşte.
2 Corinteni 11:30, 31 „Dacă e vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea. Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care este binecuvântat în veci, ştie că nu mint!”
2 Corinteni 12:1-10 „ E nevoie să mă laud, măcar că nu este de folos. Voi veni totuşi la vedeniile şi descoperirile Domnului. Cunosc un om în Hristos, care, acum patrusprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer (dacă a fost în trup nu ştiu; dacă a fost fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie).Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie), a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte, care nu se pot spune şi pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească. Cu un astfel de om mă voi lăuda; dar întrucât mă priveşte pe mine însumi, nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele. Chiar dacă aş vrea să mă laud, n-aş fi nebun, căci aş spune adevărul; dar mă feresc, ca să n-aibă nimeni despre mine o părere mai înaltă decât ce vede în mine sau ce aude de la mine. Şi ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare.”

2. De unde ştiu pescarii de oameni că au fost chemaţi la o asemenea slujbă ?
În primul rând ei au fost aleşi de Domnul.
v.3 ,,S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon: şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi a şezut jos şi învăţa pe noroade din corabie.”
Slujba aceasta nu ţi-o alegi singur. Domnul Isus Însuşi te alege şi te cheamă. La început poate că nici nu ştii nimic despre aceasta. Te simţi nevrednic şi neputincios şi probabil ţi-ai dori precum Petru să nu-ţi asumi o asemenea responsabilitate.
De unde ştii că El te-a ales?
Mai întâi ţi se descoperă ca fiind Creatorul, Susţinătorul, Vindecătorul şi sursa tuturor binecuvântărilor tale.
Luca 4:38-41 ,,După ce a ieşit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era prinsă de friguri mari şi L-au rugat pentru ea. El s-a plecat spre ea, a certat frigurile şi au lăsat-o frigurile. Ea s-a sculat îndată şi a început să le slujească. La asfinţitul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi atinşi de felurite boli, îi aduceau la El. El Îşi punea mâinile peste fiecare din ei, şi-i vindeca. Din mulţi ieşeau şi draci, care strigau şi ziceau: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” Dar El îi mustra şi nu-i lăsa să vorbească, pentru că ştiau că El este Hristosul.”
Nu ştim cu cât timp în urmă s-a petrecut acest episod al vindecării soacrei lui Simon Petru, dar se pare că acesta a fost probabil episodul care l-a făcut pe Petru să asculte necondiţionat de porunca lui Isus privitoare la aruncarea năvodului, deşi el, ca pescar experimentat s-a trudit toată noaptea şi n-a prins nimic.
v. 4, 5 ,,Când a încetat să vorbească, i-a zis lui Simon: „Depărteaz-o la adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire.” Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic; dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!”
Minunea pescuirii a fost copleşitoare pentru Petru şi pentru tovarăşii lui. Spaima sfântă care-i apucase era dovada faptului că au înţeles cu cine au de-a face. Se simţeau păcătoşi şi se simţeau nevrednici de un asemenea har. De fapt aceasta este reacţia corectă pe care trebuie să o aibă un om în clipa întâlnirii cu harul şi revărsarea binecuvântărilor lui Dumnezeu peste el: „sunt un om din cale-afară de păcătos şi fără nici un merit din partea lui Dumnezeu”. Dacă aceste manifestări vin dintr-o inimă sinceră atunci Dumnezeu îşi poate face lucrarea în tine şi prin tine.
1 Timotei 1:15 „O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul, care zice: „Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi” dintre care cel dintâi sunt eu. Dar am căpătat îndurare, pentru ca Isus Hristos să-Şi arate în mine, cel dintâi, toată îndelunga Lui răbdare, ca o pildă celor ce ar crede în El, în urmă, ca să capete viaţa veşnică.”

3. Cum vor răspunde pescarii de oameni la chemarea Domnului Isus Cristos?
v. 11 ,,Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul şi au mers după El.”
Chemării acesteia nu-i poţi rezista. Când te-ai întâlnit cu Isus Cristos în viaţa ta, când ţi-ai predat viaţa în mâinile Sale, când ai înţeles cu cine ai de-a face, şi apoi ai fost chemat să-L urmezi nu poţi decât să laşi totul în urmă şi să mergi după El. Chemarea este irezistibilă pentru că de atunci încolo nimeni şi nimic de pe lumea aceasta nu te mai poate împlini aşa cum o face El. Toată lumea cu toate atracţiile şi seducţiile ei, ţi se par nimicuri pentru că tu ţi-ai aflat menirea. Ai fost chemat la cea mai minunată şi mai onorantă slujbă pe care o poate avea un om, aceea de a fi pescar de oameni pentru Dumnezeu în năvodul Său.
Ai auzit această chemare? Dacă eşti copilul lui Dumnezeu sigur ai auzit-o. Nu ştiu cum ai răspuns la chemare, dar ştiu că acolo unde ai fost aşezat de Dumnezeu să-ţi trăieşti viaţa de creştin, sunt mulţi oameni, prea mulţi oameni, care au nevoie să fie pescuiţi în năvodul lui Dumnezeu. Aruncă năvodul, sau măcar ajută la tragerea năvodului plin cu peşte. Orice lucru ai face, fie ca Domnul să te binecuvânteze cu putere şi înţelepciune de la El!
Claudiu Lupu.