Cuvantul

Text: Psalmul 119:11

Căldura dogoritoare a veri a cuprinsese întreg continentul american. Era luna August 1986, când marele oraș Philadelphia din statul Pensylvania căuta o sursă mai ieftină și mai sigură de incinerare a gunoaielor menajere ale orașului. Astfel peste 15 tone de gunoaie menajere adunate din suburbiile orașului au fost încărcate pe vaporul Khian Sea pentru incinerare și depozitare. Imediat după încărcare vaporul de peste 466 de picioare (circa 150m) a plecat să caute un loc sigur pentru incinerare și depozitare a gunoaielor menajere din orașul Philadelphia. Vaporul a călătorit spre Europa, Africa și Asia dar nu a fost primit să ancoreze nicăieri. În anul 1988 după doi ani de căutare, vaporul nu a fost acceptat de nimeni. I sa dat numele de Pelicano și i s-a schimbat de mai multe ori emblema și numele pretinzând că transportă materiale de construcții, îngrășăminte chimice și alte materiale, numai să poată găsi un loc de depozitare a rezidurilor menajere. În anul 2000 după 14 ani vaporul a ancorat pentru scurt timp în Stuard Florida purtând aceeași încărcătură peste 2000 de metri cubi de reziduri și cenușă toxică. După toate probabilitățile vaporul Pelicano a ajuns în cele din urmă undeva prin India și folosit doar ca și fier vechi. Din toată povestea această tristă dar adevărată a vaporului Pelicano putem învăța o lecție foarte bună pentru viața credinciosului din vremurile pe care le trăim. Întrebarea ce trebuie să ne-o punem este: „Ce adunăm în inimile noastre și ce facem cu gunoaiele care inundă viața noastră cotidiană?” Fiecare din noi știm că gunoiul este un lucru nedorit de fiecare și are un miros urât de care fiecare fuge. Astăzi așa zisele „gunoaie” au inundat viața cotidiană a omului de rând. Multe dintre ele au pătruns în familiile noastre, casele noastre și de ce să nu spunem chiar și-n Bisericile noastre. Violența, sexul, minciuna, bârfa, ura, clevetirea sunt comodități ieftine care infectează întreaga societate în care trăim. Mirosul lor greu și sufocant pătrunde tot mai des prin cablurile internetului, prin filmele de groază oferite publicului, prin literatura pornografică și vulgară a scriitorilor lipsiți de scrupule și decență și alte metode.

Sfânta Scriptură ne învață : ”Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” (Psalmul 119:11) Ce minunat ar fi dacă gunoaiele rău mirositoare ar fi înlocuite de Cuvântul lui Dumnezeu. Atunci toți ar trebui să ne primească cu brațele deschise în casele lor, în bisericile și comunitățile lor. Consider căci cei care au Cuvântul Domnului în inimă sunt oameni diferiți. Ei sunt oameni care urăsc păcatul și stau ancorați zilnic de învățăturile Sfintelor Scripturi și nu de canalele televizorului și internetului. Omul care strânge Cuvântul Domnului în inimă fuge de păcat, el stă departe de orice sursă care ar putea să-i infecteze sufletul.
Un alt „gunoi” rău mirositor cu care ne încărcăm sufletele noastre zi de zi este „BÂRFA” sau clevetirea cum o numește Sfânta Scriptură. Foarte mulți oameni nu realizează pericolul și pagubele care le aduce bârfa sau clevetirea. Puțini sunt cei care cunosc adevăratul sens al clevetiri. În vremurile în care trăim clevetirea pe care Biblia o consideră păcat pune stăpânire pe tot mai multe suflete. Omul lui Dumnezeu David avertizează pe cei ce clevetesc în ascuns: „Pe cel ce clevetește în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici; pe cel cu priviri trufașe și cu inima îngâmfată, nu-l voi suferi.” (Ps. 101:5) Apostolul Pavel le spune celor din Efes și ne spune și nouă ca „Orice amărăciune, orice iuțime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire și orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.” (Efeseni 4:31) „Cuvintele clevetitorului sunt ca niște prăjituri, alunecă până în fundul măruntaielor” spunea înțeleptul Solomon. Dacă nu suntem atenți putem cădea ușor victime ale acestei maladii nimicitoare. Un alt lucru demn de consemnat este căci clevetirea poate să aducă ură și învrăjbire în familie, în Biserică și între persoane. Ea nu este prezentă numai la partea feminină ci este întâlnită destul de des și la partea masculină. Tot apostolul Pavel ne avertizează că în vremurile din urmă oamenii vor fi „clevetitori, neînfrânați, neîmblânziți, iubitori mai mult de plăceri decât de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceștia.”(2 Timotei 3:3-5)
Un alt „gunoi” nedorit și nepoftit de mulți oameni este invidia. Se spune că într-o zi invidia sa dus la Biserică și fiind o legiune sa așezat pe fiecare bancă. Stând liniștită pe bancă a început să arate cu degetul spre eșarfele de mătase, spre rochiile cu dantelă, spre hainele și încălțămintea de marcă și alte lucruri ce atrag privirea. Apoi cu multă ardoare se oprii în parcarea bisericii privind cu jind la mărcile și culorile mașinilor, vrând să cunoască cu orice preț pe proprietar. Plecând de la Biserică în drumul ei spre casă aproape că se oprii la fiecare poartă să vadă ce s-a mai adăugat sau schimbat la casa vecinilor. Apoi luni dimineață când ajunse la serviciu era nerăbdătoare să știe cum de colegul de birou și-a permis să-și cumpere mașină nouă sau de ce ea nu a primit mărire de salariu pentru anul în curs. Zi după zi ea era nemulțumită și nu găsea nicăieri scăpare. Cuvântul Domnului ne spune că „Negreșit, evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig.” (1 Timotei 6:4) Cândva și noi eram printre cei „fără minte, neascultători, rătăciți, robiți de tot felul de pofte și de plăceri, trăind în răutate și în pizmă, vrednici să fim urâți și urându-ne unii pe alții. Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, și dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit, nu prin faptele făcute de noi prin neprihănire, ci prin îndurarea Lui.” (Tit 3:3-5a)

Toți cei care caută voia lui Dumnezeu vor căuta întotdeauna să stea departe de „gunoaiele” rău mirositoare. Ei nu-și vor umple inima de invidie și gelozie, de vorbe urâte și bârfitoare, ci vor căuta mai mult lucrurile care zidesc familia și biserica.

Dacă inima ți-e plină de ură, bârfă, invidie sau alte gunoaie nu te aștepta să culegi ceva mai bun. Așa cum vaporul ”Pelicano” a ajuns undeva la locul unde flacăra cuptoarelor aprinse au ars până au topit metalul ruginit și corodat de gunoaiele toxice, așa vor sfârși și cei care au fost purtători de gunoaie în biserică și în viața de zi cu zi. Locul lor va fi văpaia focului care nu se stinge, va fi refuzul categoric de a intra în portul cu apa limpede și cristalină care iese din scaunul de domnie al lui Dumnezeu.

Dacă până astăzi amicul meu mai rătăcești și tu pe oceanul învolburat al lumii, cu sufletul împovărat de greutatea și mirosul urât al păcatului fără să găsești portul sau locul unde să poți găsi liniștea și odihna sufletului tău, te sfătuiesc să vii cu toate poverile și mizeriile tale la Domnul Isus care îți spune: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.” (Matei 11:28) Nu amâna, astăzi ușa îndurării lui Dumnezeu este deschisă și pentru tine, astăzi mai poți fi primit să ancorezi în portul cu apele liniștite ale Cuvântului lui Dumnezeu prin care poți avea intrare liberă la râul cu apa vieții.

Îndemnul meu pentru tine drag cititor este să îți păstrezi sufletul curat. Cuvântul Domnului ne spune că „Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos , tot trupul este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi în întuneric.” (Matei 6:22-23a) Dacă până astăzi mai ai sufletul încărcat cu orice fel de gunoaie rău mirositoare și otrăvitoare te sfătuiesc astăzi să-L primești pe Domnul Isus în inima ta și El te va ajuta să-ți curățești viața.

Gicu Cotleț

preluat de pe http://www.resursecrestine.ro

Să ne uităm la sfaturile pe care apostolul Pavel i le-a dat lui Timotei pentru a-l ajuta:
– să-şi împlinească bine slujba şi…
– să fie dedicat pentru a dobândi un caracter deosebit.
Ap. Pavel, apropiindu-se de sfârşitul vieţii sale, şi-a dorit ca mai tânărul său ucenic să fie echipat d.p.d.v. spiritual. Astfel, l-a încurajat pe Timotei să fie dedicat pentru a dobândi un caracter deosebit şi la îndemnat: „împlineşte-ţi bine slujba” (v. 5/c). Prin această poruncă, ap. Pavel îi arată lui Timotei că nu trebuie să se mulţumească cu jumătăţi de măsură, cu lucruri făcute superficial, adică „oricum” sau cu „e bine şi aşa”, ci, să lucreze în aşa fel încât, la sfârşitul vieţii sale, calificativul slujirii lui să fie: „bine, rob bun şi credincios.”
Acest fel de slujire este aşteptat şi de Domnul Isus, care va oferi celor ce slujesc după poruncile Lui o mare răsplătire. Spune Domnul: ,,Care este deci robul credincios și înțelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă? Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând așa! Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale” (Mat. 24:45-47).
În pasajul pe care-l studiem, pt. a-l ajuta pe Timotei să-şi împlinească bine slujba şi să fie dedicat pentru a avea un caracter deosebit, ap. Pavel îi prezintă:
1. O MOTIVAŢIE CORECTĂ
Foarte mulţi slujitori nu-şi împlinesc bine slujba şi nu sunt dedicaţi pentru a avea un caracter fără reproş, fiindcă nu au o motivaţie corectă:
– Slujesc ca să fie văzuţi de oameni. Domnul Isus, în Predica de pe Munte, făcând referire la dărnicie şi la rugăciune, prezintă o atitudine corectă, în opoziţie cu cea a oamenilor ipocriţi, astfel: ,,Tu, dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii, în sinagogi și în ulițe, pentru ca să fie slăviți de oameni. Adevărat vă spun că și-au luat răsplata. Ci tu, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti. Când vă rugați, să nu fiți ca fățarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi și la colțurile ulițelor, pentru ca să fie văzuți de oameni. Adevărat vă spun că și-au luat răsplata. Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti. (Mat. 6:2-6)
– Slujesc pt. un câştig mârşav. Ap Petru, în încheierea primei sale epistole, le scrie slujitorilor Bisericii să nu procedeze aşa: ,,Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca și ei, un martor al patimilor lui Hristos și părtaș al slavei care va fi descoperită: păstoriți turma lui Dumnezeu care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câștig mârșav, ci cu lepădare de sine.” (1 Pet.5:1, 2)
– Slujesc din duh de ceartă. Deşi era în închisoare, ap. Pavel îşi aduce aminte de activitatea unor fraţi şi le scrie filipenilor astfel: ,,Unii, este adevărat, propovăduiesc pe Hristos din pizmă și din duh de ceartă; dar alții, din bunăvoință. Aceștia din urmă lucrează din dragoste, ca unii care știu că eu sunt însărcinat cu apărarea Evangheliei; cei dintâi, din duh de ceartă vestesc pe Hristos nu cu gând curat, ci ca să mai adauge un necaz la lanțurile mele.” (Filip. 1:15-17)
– Slujesc din slavă deşartă. Ce-i slava deşartă? O boală sufletească asemenea mândriei. Încercând să-i înştiinţeze despre un asemenea păcat, ap. Pavel le scrie, tot filipenilor, astfel: ,,Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora. (Fil. 2:3, 4).
În contrast faţă de aceşti slujitori, ap. Pavel îl încurajează pe Timotei să fie dedicat pentru a avea un caracter deosebit, prezentându-i 4 motivaţii corecte:
a. rugămintea apostolului – „te rog fierbinte” (v. 1);
b. prezenţa lui Dumnezeu – „înaintea lui Dumnezeu” (v. 1);
c. arătarea lui Cristos – Domnul le spune, despre acel moment, ucenicilor Săi că: „Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său cu îngerii Săi; și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.” (Mat. 16:27). Ap. Ioan îi îndemna, în acest sens, pe creştinii din Biserica Primară, astfel: ,,Și acum, copilașilor, rămâneți în El, pentru ca, atunci când Se va arăta El, să avem îndrăzneală și, la venirea Lui, să nu rămânem de rușine și depărtați de El.” (1 In. 2:28).
d. Judecata lui Cristos – El „are să judece viii şi morţii” Ap. Petru a întărit acest lucru, atunci când propovăduia celor din casa lui Corneliu spunând că: ,,Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului și să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii și al celor morți.” (Fapte 10:42)
Apoi, pt. a-l ajuta pe Timotei să-şi împlinească bine slujba şi să fie dedicat pentru a avea un caracter deosebit, ap. Pavel îi prezintă:
2. O MĂRTURIE CONCRETĂ
În continuare, Pavel îl încurajează pe Timotei să împlinească lucruri concrete, precum: a. să predice Cuvântul – „propovăduieşte Cuvântul ”(v. 2/a):
– datorită chemării pe care a primit-o (ap. Pavel l-a îndemnat să rămână în Efes să vegheze la păstrarea unei învăţături curate – 1 Tim.1:3-5);
– datorită lucrării pe care o împlineşte Cuvântul (,,…să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire…” – 2 Tim. 3:16);
– datorită împrejurărilor care vor veni (,,…oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă, … şi … Își vor întoarce urechea de la adevăr…” – v. 3-4)
b. să stăruie asupra Cuvântului – „stăruie asupra lui la timp şi ne la timp” – De ce să facă lucrul acesta? Pt. ca să-l înţeleagă, ca să-l împlinească, ca să-i ajute pe alţii să înveţe Cuvântul şi ca să nu piardă nicio ocazie prielnică pentru vestirea Cuvântului (v. 2/b);
c. să aplice norma Cuvântului – „mustră, ceartă, îndeamnă” (v. 2/c). Aceasta înseamnă:
– a mustra: – a ajuta o persoană să fie conştientă de păcat şi a ajuta pe alţii să cunoască ce este bine şi ce este rău;
– a certa – a avea o atitudine categorică faţă de păcat, a diciplina sau a pronunţa o pedeapsă;
– a îndemna – a încuraja, a ajuta pe alţii să înveţe sau a sfătui
3. O MISIUNE COMPLETĂ
Pt. a-l ajuta pe Timotei să fie mai mult decât un crainic şi să împlinească o slujire completă, ap. Pavel îl îndeamnă:
a. să fie treaz – (alert sau vigilent)
b. să rabde suferinţele – (să îndure)
c. să facă lucrul unui evanghelist – să aibă ca prioritate vestirea Evangheliei
d. să-şi împlinească bine slujba – după modelul Domnului Isus care, spre sfârşitul lucrării Sale pe pământ a spus: ,,Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.” (In. 4:34).
adaptare după Dan Boingeanu