misiune

Toate articolele etichetate misiune

Misiunea dezvăluie planul lui Dumnezeu

Publicat de elpizein pe iulie 31, 2014
Publicat în: Studiu biblic. Etichetat: , , , , , , , , , .

Text: Efeseni 3:8-11; Luca 24:25-27
Verset de aur: Fapte 26: 17-18 – ,,Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor la care te trimit, ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.”

Ideea centrală: Dumnezeu a avut un plan pentru răscumpărarea omenirii căzute încă dinainte de întemeierea lumii; El îi trimite pe cei născuți din nou și le dă misiunea de a duce vestea bună a mântuirii pentru oricine crede în Isus Cristos.

  1. EXPLICAŢII CONTEXTUALE ȘI EXEGETICE:

Atunci când studiem Epistola către Efeseni observăm că în a doua jumătate a cap. 2, ap. Pavel prezintă dubla separare a neamurilor (față de Dumnezeu și față de evrei), precum și dubla împăcare prin Cristos (cu Dumnezeu, respectiv cu evreii).
În Efeseni 3, Pavel începe să descrie mandatul divin pe care l-a primit de a duce o veste bună, care este de obârșie divină. Vestea aceasta este o taină care arată apariția unei comunități, Biserica, în care oamenii experimentează împăcarea cu Tatăl și între ei. În lb. română, ,,taina” se referă la ceva secret, obscur dar în lb. greacă, cuvântul înseamnă un ”secret” care a fost făcut cunoscut, care a fost dezvăluit. Astfel, în N. Testament, taina este un adevăr sau un aspect al planului lui Dumnezeu care nu a fost cunoscut în vechime, însă a fost descoperit în Isus Cristos și în venirea Împărăției Lui.

Iată câteva exemple de ”taine” în N. T.:

– tainele Împărăției cerurilor. Domnul Isus le spune ucenicilor: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.” (Mat. 13:11);

– planul mântuirii prin Isus Cristos prezentat de ap. Pavel în încheierea Ep. către Romani – ,,Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi propovăduirea lui Isus Cristos – potrivit cu descoperirea tainei care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri, dar a fost arătată acum prin scrierile prorocilor şi, prin porunca Dumnezeului celui Veşnic, a fost adusă la cunoştinţa tuturor neamurilor, ca să asculte de credinţă – (Rom. 16:25, 26);

– voia lui Dumnezeu – ,,căci a binevoit să ne descopere taina voii Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuşi” (Efes. 1:9);

– taina lui Cristos – ,,Citindu-le, vă puteţi închipui priceperea pe care o am eu despre taina lui Cristos, care n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor în celelalte veacuri, în felul cum a fost descoperită acum sfinţilor apostoli şi proroci ai lui Cristos, prin Duhul. Că, adică, Neamurile sunt împreună moştenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi şi iau parte cu noi la aceeaşi făgăduinţă în Cristos Isus, prin Evanghelia aceea” (Efes. 3:4-6);

– locuirea lui Cristos în noi – ,,Vreau să zic: taina ţinută ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume: Cristos în voi, nădejdea slavei.” (Col. 1:26, 27)

– Biserica (Efes. 3:9) sau Cristos și Biserica (Efes. 5:32);

– Evlavia (1 Tim. 3:16).

Tainele acestea nu au fost descoperite pe deplin în V. Testament, ci numai în N. Testament. Din studiul Scripturii putem să tragem concluzia că revelația a fost progresivă: lucrurile care în V. Testament au fost necunoscute sau doar simbolizate în ceva, sunt exprimate clar în învățătura Domnului Isus și a apostolilor Săi. ”Taina” la care ap. Pavel face referire în Efes. 3:6 este prezentată astfel: ”…neamurile sunt împreună moștenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup și iau parte cu noi la aceeași făgăduință în Cristos Isus, prin Evanghelia aceea…” În concluzie putem spune că mântuirea îi are în vedere nu numai pe evrei, ci pe toți oamenii: toți sunt chemați să se împace cu Dumnezeu prin lucrarea răscumpărătoare a lui Cristos.

2. APLICAŢII – CONSIDERENTE MISIOLOGICE:
– Dumnezeu a avut un plan cu privire la omenire si creație încă dinainte ca acestea să existe. Încă din V. Testament se poate vedea că El a avut un plan care i-a inclus pe toți oamenii: toate familiile pământului urmau să fie binecuvântate prin ascultarea lui Avraam(Gen.12:1-3).

– Poporul Israel a fost chemat să fie ”lumina neamurilor” (Is. 60:3); trebuia ca poporul acesta să fie o mărturie înaintea tuturor oamenilor pt. ceea ce Dumnezeu vroia să facă în viața lor și a națiunilor pământului (Is. 2:2-4). Numai că, Israelul a crezut că Dumnezeu îi alege exclusiv pe ei și îi respinge pentru totdeauna pe cei dintre neamuri, de aceea nu și-au dus mandatul până la capăt.

– Uitându-ne la pasajul din Luca, Domnul Isus, după înviere, îi ceartă pe ucenicii ”nepricepuți și zăbavnici cu inima” care nu au înțeles esența V. Testament cum că, Isus era trimisul lui Dumnezeu în lume pentru a o răscumpăra prin moarte. (Lc. 24:25, 26). Imediat Isus le deschide mintea cu privire la Persoana Sa și la planul lui Dumnezeu, explicându-le din cărțile lui Moise și din profeți lucrurile acestea. (Lc. 24:27).

– Domnul Isus, înainte de înălțarea la cer, îi trimite pe apostolii Săi să facă ucenici ”până la marginile pământului” (F. A. 1:8), după ce vor depune mărturia Evangheliei. În acest mod, poporul ales al Lui nu mai este o națiune anume (adică Israelul), ci oricine Îl primește ca Domn și Mântuitor, indiferent de etnie sau rasă.
Acesta este ”planul veșnic” al lui Dumnezeu: omenirea este răscumpărată din robia păcatului și a celui rău și înnoită prin lucrarea Domnului Isus Cristos care pune bazele unei comunități a celor regenerați de pretutindeni și din toate veacurile, și anume Biserica.

3. Misiunea provine din planul lui Dumnezeu cu privire la om.

Planul veșnic al lui Dumnezeu este extraordinar și plin de ”bogății nepătrunse.” Care sunt ”bogățiile” de care vorbește Pavel? Ele ne sunt prezentate în cap. 1 și 2 din Efeseni:
– alegerea noastră în Cristos pentru sfințenie (1:4);
– înfierea în Cristos prin dragostea lui Dumnezeu (1:5);
– răscumpărarea în Cristos (1:7);
– iertarea păcatelor prin sângele lui Cristos (1:7);
– harul Său minunat (1:7-10);
– îmbogățirea noastră prin lucrarea Duhului Sfânt (1:11-14);
– învierea spirituală pentru o viață nouă veșnică în prezența lui Dumnezeu (2:1-7);
– pacea cu Dumnezeu și cu ceilalți oameni (2:13-18);
– includerea noastră în familia lui Dumnezeu (2:19, 20);
– prezența lui Dumnezeu în noi și între noi în biserică (2:21, 22).

Toate aceste bogății sunt ”nepătrunse” sau în original ”infinite”, adică nu le epuizăm niciodată – nici în înțelegere, nici în trăirea lor. Putem spune că planul lui Dumnezeu a fost, încă din veșnicie, să dea aceste bogății tuturor celor ce se întorc la El; și, pentru că El le dă fără măsură, pt. că sunt infinite (așa cum sunt dragostea și harul Lui), ele sunt suficiente pentru toți. Trebuie ca aceste bogății să fie împărtășite tuturor, de aceea porunca la misiune este bazată pe dorința lui Dumnezeu de a oferi mântuirea Sa fiecărui om, cu toate bogațiile harului Său. De aceea, implicarea în misiune este un mare har pe care Domnul ni-l oferă.
Dumnezeu ne cheamă să fim parte a celui mai măreț proiect din Universul acesta. Noi, care suntem niște păcătoși iertați fără merite și posibilități deosebite, fără a putea oferi ceva din partea noastră pentru a mijloci iertarea păcatelor, ci pt. a fi martori prin cuvânt și faptă la ceea ce Dumnezeu face în viața celor ce se întorc cu pocăință și credință la El.

adaptare după Sorin Bădrăgan

2 Tim. 4:1-5 (Mat. 25:20-21) – Fii dedicat pentru a avea un caracter deosebit

Publicat de elpizein pe decembrie 29, 2012
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , , , , , , .

Să ne uităm la sfaturile pe care apostolul Pavel i le-a dat lui Timotei pentru a-l ajuta:
– să-şi împlinească bine slujba şi…
– să fie dedicat pentru a dobândi un caracter deosebit.
Ap. Pavel, apropiindu-se de sfârşitul vieţii sale, şi-a dorit ca mai tânărul său ucenic să fie echipat d.p.d.v. spiritual. Astfel, l-a încurajat pe Timotei să fie dedicat pentru a dobândi un caracter deosebit şi la îndemnat: „împlineşte-ţi bine slujba” (v. 5/c). Prin această poruncă, ap. Pavel îi arată lui Timotei că nu trebuie să se mulţumească cu jumătăţi de măsură, cu lucruri făcute superficial, adică „oricum” sau cu „e bine şi aşa”, ci, să lucreze în aşa fel încât, la sfârşitul vieţii sale, calificativul slujirii lui să fie: „bine, rob bun şi credincios.”
Acest fel de slujire este aşteptat şi de Domnul Isus, care va oferi celor ce slujesc după poruncile Lui o mare răsplătire. Spune Domnul: ,,Care este deci robul credincios și înțelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă? Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând așa! Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale” (Mat. 24:45-47).
În pasajul pe care-l studiem, pt. a-l ajuta pe Timotei să-şi împlinească bine slujba şi să fie dedicat pentru a avea un caracter deosebit, ap. Pavel îi prezintă:
1.    O MOTIVAŢIE CORECTĂ
Foarte mulţi slujitori nu-şi împlinesc bine slujba şi nu sunt dedicaţi pentru a avea un caracter fără reproş, fiindcă nu au o motivaţie corectă:
– Slujesc ca să fie văzuţi de oameni. Domnul Isus, în Predica de pe Munte, făcând referire la dărnicie şi la rugăciune, prezintă o atitudine corectă, în opoziţie cu cea a oamenilor ipocriţi, astfel: ,,Tu, dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii, în sinagogi și în ulițe, pentru ca să fie slăviți de oameni. Adevărat vă spun că și-au luat răsplata. Ci tu, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti. Când vă rugați, să nu fiți ca fățarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi și la colțurile ulițelor, pentru ca să fie văzuți de oameni. Adevărat vă spun că și-au luat răsplata. Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti. (Mat. 6:2-6)
– Slujesc pt. un câştig mârşav. Ap Petru, în încheierea primei sale epistole, le scrie slujitorilor Bisericii să nu procedeze aşa: ,,Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca și ei, un martor al patimilor lui Hristos și părtaș al slavei care va fi descoperită: păstoriți turma lui Dumnezeu care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câștig mârșav, ci cu lepădare de sine.” (1 Pet.5:1, 2)
– Slujesc din duh de ceartă. Deşi era în închisoare, ap. Pavel îşi aduce aminte de activitatea unor fraţi şi le scrie filipenilor astfel: ,,Unii, este adevărat, propovăduiesc pe Hristos din pizmă și din duh de ceartă; dar alții, din bunăvoință. Aceștia din urmă lucrează din dragoste, ca unii care știu că eu sunt însărcinat cu apărarea Evangheliei; cei dintâi, din duh de ceartă vestesc pe Hristos nu cu gând curat, ci ca să mai adauge un necaz la lanțurile mele.” (Filip. 1:15-17)
– Slujesc din slavă deşartă. Ce-i slava deşartă? O boală sufletească asemenea mândriei. Încercând să-i înştiinţeze despre un asemenea păcat, ap. Pavel le scrie, tot filipenilor, astfel: ,,Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora. (Fil. 2:3, 4).
În contrast faţă de aceşti slujitori, ap. Pavel îl încurajează pe Timotei să fie dedicat pentru a avea un caracter deosebit, prezentându-i 4 motivaţii corecte:
a. rugămintea apostolului – „te rog fierbinte” (v. 1);
b. prezenţa lui Dumnezeu – „înaintea lui Dumnezeu” (v. 1);
c. arătarea lui Cristos – Domnul le spune, despre acel moment, ucenicilor Săi că: „Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său cu îngerii Săi; și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.” (Mat. 16:27). Ap. Ioan îi îndemna, în acest sens, pe creştinii din Biserica Primară, astfel: ,,Și acum, copilașilor, rămâneți în El, pentru ca, atunci când Se va arăta El, să avem îndrăzneală și, la venirea Lui, să nu rămânem de rușine și depărtați de El.” (1 In. 2:28).
d. Judecata lui Cristos – El „are să judece viii şi morţii” Ap. Petru a întărit acest lucru, atunci când propovăduia celor din casa lui Corneliu spunând că: ,,Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului și să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii și al celor morți.” (Fapte 10:42)
Apoi, pt. a-l ajuta pe Timotei să-şi împlinească bine slujba şi să fie dedicat pentru a avea un caracter deosebit, ap. Pavel îi prezintă: 
2. O MĂRTURIE CONCRETĂ
În continuare, Pavel îl încurajează pe Timotei să împlinească lucruri concrete, precum: a. să predice Cuvântul  – „propovăduieşte Cuvântul ”(v. 2/a):
– datorită chemării pe care a primit-o (ap. Pavel l-a îndemnat să rămână în Efes să vegheze la păstrarea unei învăţături curate – 1 Tim.1:3-5);
– datorită lucrării pe care o împlineşte Cuvântul (,,…să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire…” – 2 Tim. 3:16);
– datorită împrejurărilor care vor veni (,,…oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă, … şi … Își vor întoarce urechea de la adevăr…” – v. 3-4)
b. să stăruie asupra Cuvântului – „stăruie asupra lui la timp şi ne la timp” – De ce să facă lucrul acesta? Pt. ca să-l înţeleagă, ca să-l împlinească, ca să-i ajute pe alţii să înveţe Cuvântul şi ca să nu piardă nicio ocazie prielnică pentru vestirea Cuvântului (v. 2/b);
c. să aplice norma Cuvântului – „mustră, ceartă, îndeamnă” (v. 2/c). Aceasta înseamnă:
– a mustra: – a ajuta o persoană să fie conştientă de păcat şi a ajuta pe alţii să cunoască ce este bine şi ce este rău;
– a certa – a avea o atitudine categorică faţă de păcat, a diciplina sau a pronunţa o pedeapsă;
– a îndemna – a încuraja, a ajuta pe alţii să înveţe sau a sfătui
3. O MISIUNE COMPLETĂ
Pt. a-l ajuta pe Timotei să fie mai mult decât un crainic şi să împlinească o slujire completă, ap. Pavel îl îndeamnă:
a. să fie treaz – (alert sau vigilent)
b. să rabde suferinţele – (să îndure)
c. să facă lucrul unui evanghelist – să aibă ca prioritate vestirea Evangheliei
d. să-şi împlinească bine slujba – după modelul Domnului Isus care, spre sfârşitul lucrării Sale pe pământ a spus: ,,Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.” (In. 4:34).
adaptare după Dan Boingeanu

Ce poate motiva o familie la misiune?

Publicat de elpizein pe ianuarie 2, 2010
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , , , .

Toate gândurile care le împărtăşesc mai jos cu dumneavoastră iubiţi cititori, arată ce m-a motivat pe mine şi soţia mea să ne implicăm în lucrarea de misiune şi plantare de noi biserici şi sper şi mă rog Domnului ca multe alte familii credincioase să fie motivate în acest an să se implice în misiune. Nici o familie nu poate fi mai unită, mai fericită şi mai împlinită, mai folositoare şi mai răsplătită decât familia care se implică în misiune. Matei 9: 37-38 ”Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerişul, dar puţini sînt lucrătorii!  Rugaţi, deci, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.”

1.    Cunoaşterea adevărului şi credinţa în acest adevăr

A)    despre Dumnezeu: cine este El şi care este voia Lui cu privire la om, familie…
Nu este suficient să cunosc adevărul că Dumnezeu există şi nici să cunosc voia Lui din Biblie, ci trebuie să cred în El şi în Cuvântul Lui.
B)    despre familie :  familia este întemeiată de Dumnezeu, este voia Lui, planul Lui…Dumnezeu l-a creat pe om după chipul şi asemănarea Lui şi tot El a spus că nu este bine ca omul să fie singur. Apoi i-a creat o femeie şi a întemeiat astfel prima familie. Tot atunci Dumnezeu a arătat primei familii că a întemeiat-o cu un scop clar şi special. Gen.1 şi 2.  Când o familie cunoaşte acest adevăr şi crede acest adevăr ,va dori să se implice în misiune, pentru că şi soţul şi soţia înţeleg că ei au întemeiat o familie cu ajutorul Lui Dumnezeu ,nu pentru a-şi împlini propriile scopuri şi planuri, ci pentru a împlini în unitate scopurile Lui Dumnezeu pe acest pământ.
C)    Despre Isus Cristos: că El este Fiul lui Dumnezeu, trimis în lume să se nască, să trăiască o viaţă sfântă, să moară pe cruce în locul tuturor oamenilor purtând acolo păcatele lor ,plătind preţul răscumpărării ,să fie îngropat şi a treia zi să învieze . Că apoi El s-a înălţat la Cer şi mijloceşte pentru cei credincioşi. Isus este singurul Mântuitor (Fapte 4:12).  El a întemeiat Biserica şi biserica este formată din familii (multe familii) şi a dat o poruncă bisericii; deci implicit familiilor : Marcu 16:15-16 „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit dar cine nu va crede va fi osândit.” El doreşte ca toţi oamenii să audă Evanghelia şi să fie mântuiţi . Poate o familie creştină să nu ţină cont de voia Domnului Isus?
D)    Despre oameni: că fiecare om este creat de Dumnezeu (Psalmul 139) Că omul a păcătuit şi prin păcat s-a despărţit de Dumnezeu iar plata păcatului este moartea …Că omul nu se poate mântui singur şi dacă moare nemântuit  se duce în iad ,în chinul veşnic. Că după moarte nu se mai poate face nimic pentru mântuirea oamenilor. Că există posibilitatea ca omul să fie mântuit, iertat de păcatele lui doar atunci când aude Evanghelia ,( şi Evanghelia trebuie să o audă de la biserică şi de la familiile mântuite din biserică)o crede, se pocăieşte de păcatele lui ,Îl primeşte pe Isus Cristos ca Mântuitor şi Domn în viaţa lui şi se botează …

2)    Dragostea faţă de Dumnezeu.

Este o poruncă să-L iubim pe Dumnezeu. Matei 22:37 ”Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău”.
În Ev. După Ioan cp.14:21 este scris:” Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte…” Dumnezeu este dragoste si cine ştie cât de mult l-a iubit Dumnezeu pe el, va dori să răspundă  cu dragoste la dragostea lui Dumnezeu. Porunca Domnului e clară:” Marcu 16:15-16 „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit dar cine nu va crede va fi osândit.”şi Matei 28:19-20 „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţ-ii să păzească tot ce v-am poruncit..” Ev. Ioan cp. 21:15-17 :” După ce au prînzit, Isus i-a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decît aceştia? „Da, Doamne I-a răspuns Petru „ştii că Te iubesc. Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei.  I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? „Da Doamne I-a răspuns Petru „ştii că Te iubesc. Isus i-a zis: „Paşte oiţele Mele.  A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti? Şi I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc. Isus i-a zis: „Paşte oile Mele!”
Simon Petru a ales să fie apostol, a fost căsătorit (ştim acest lucru din Ev. după Marcu, cp. 1:29-31) dar familia nu l-a împiedicat să se implice în lucrarea de misiune deoarece el l-a iubit pe Domnul. O familie credincioasă care cunoaşte adevărul, şi îl iubeşte pe Domnul va dori, şi se va implica în misiune.

3)  Dragostea faţă de aproapele

Este o poruncă în Matei 22:39 Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” 1 Ioan cp. 4:10, 11” Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. Prea iubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii.” O familie credincioasă, care cunoaşte adevărul şi-L iubeşte pe Dumnezeu, va iubi de asemenea pe toţi oameni pentru care a murit Christos şi de aceea se va implica în lucrarea de misiune cu dorinţa ca toţi oamenii să audă Evanghelia şi nici unul să nu ajungă în iad. Această dragoste motivează o familie să părăsească propriul confort, propriile planuri, să meargă cu Evanghelia acolo unde o trimite Dumnezeu trecând peste orice greutăţi pentru a împlini acest scop.
4)  Recunoştinţa şi datoria

Membrii unei familii care au fost mântuiţi, salvaţi din păcatele lor au o atitudine de recunoştinţă şi această recunoştinţă nu trebuie exprimată doar prin mulţumirea cu buzele ,ci trebuie arătată prin implicarea în misiune. Apostolul Pavel a spus în Romani 1:14-17”Eu sînt dator şi Grecilor şi Barbarilor, şi celor învăţaţi şi celor neînvăţaţi. Astfel, în ce mă priveşte pe mine, am o vie dorinţă să vă vestesc Evanghelia vouă celor din Roma.  Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea fiecăruia care crede: întîi a Iudeului, apoi a Grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă”. Este un har, un privilegiu şi o datorie implicarea în misiune.
5)    Răsplata promisă de Dumnezeu

Dumnezeu promite răsplăţi mari celor ce se implică în misiune. Răsplata promisă de Domnul este mai mare decât preţul care se cere  a fi plătit de un misionar. O familie cerştină, care crede în viaţa veşnică şi în răsplata de după moarte a celor credincioşi  va dori să-şi adune comoară în cer şi de aceea se va implica in misiune . Iată câteva promisiuni: Daniel 12:3 ”Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci.” Matei 13:43” Atunci cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă. „ Matei 25 :31-46” Cînd va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stînga Lui. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvîntaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămînd, şi Mi-aţi dat de mîncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine. Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne, cînd Te-am văzut noi flămînd, şi Ţi-am dat să mănînci? Sau fiindu-Ţi sete, şi Ţi-am dat de ai băut? Cînd Te-am văzut noi străin, şi Te-am primit? Sau gol, şi Te-am îmbrăcat? Cînd Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă, şi am venit pe la Tine? Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de cîte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut. Apoi va zice celor de la stînga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!  Căci am fost flămînd, şi nu Mi-aţi dat să mănînc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau; …” 2Timotei 4:1-8 „Te rog ferbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care va judeca viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa: propovăduieşte Cuvîntul, stăruieşte asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blîndeţea şi învăţătura. Căci va veni vremea cînd oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gîdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist, şi  împlineşte-ţi bine slujba. Căci eu sînt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape. M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii pe care mi-o va da, în „ziua aceea Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui. „ 1Corinteni 9,25 „Toţi cei ce se luptă la jocurile  de obşte, se supun la tot felul de înfrînări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate vesteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate vesteji. „
6)    Modelul altor familii misionare, exemplul lor

Trebuie cunoscut. Evrei cp.13,7:”Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvîntul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfîrşitul felului lor de vieţuire, şi urmaţi-le credinţa! „
7)Pregătirea, încurajarea, aprecierea, susţinerea spirituală şi financiară a familiilor misionare de către biserica locală sau comunitatea din care fac parte.
1 Corinteni 9:7-14

pastor misionar Groza Teodor