Misiunea dezvăluie planul lui Dumnezeu

Text: Efeseni 3:8-11; Luca 24:25-27
Verset de aur: Fapte 26: 17-18 – ,,Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor la care te trimit, ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.”

Ideea centrală: Dumnezeu a avut un plan pentru răscumpărarea omenirii căzute încă dinainte de întemeierea lumii; El îi trimite pe cei născuți din nou și le dă misiunea de a duce vestea bună a mântuirii pentru oricine crede în Isus Cristos.

EXPLICAŢII CONTEXTUALE ȘI EXEGETICE:

Atunci când studiem Epistola către Efeseni observăm că în a doua jumătate a cap. 2, ap. Pavel prezintă dubla separare a neamurilor (față de Dumnezeu și față de evrei), precum și dubla împăcare prin Cristos (cu Dumnezeu, respectiv cu evreii).
În Efeseni 3, Pavel începe să descrie mandatul divin pe care l-a primit de a duce o veste bună, care este de obârșie divină. Vestea aceasta este o taină care arată apariția unei comunități, Biserica, în care oamenii experimentează împăcarea cu Tatăl și între ei. În lb. română, ,,taina” se referă la ceva secret, obscur dar în lb. greacă, cuvântul înseamnă un ”secret” care a fost făcut cunoscut, care a fost dezvăluit. Astfel, în N. Testament, taina este un adevăr sau un aspect al planului lui Dumnezeu care nu a fost cunoscut în vechime, însă a fost descoperit în Isus Cristos și în venirea Împărăției Lui.

Iată câteva exemple de ”taine” în N. T.:

– tainele Împărăției cerurilor. Domnul Isus le spune ucenicilor: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.” (Mat. 13:11);

– planul mântuirii prin Isus Cristos prezentat de ap. Pavel în încheierea Ep. către Romani – ,,Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi propovăduirea lui Isus Cristos – potrivit cu descoperirea tainei care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri, dar a fost arătată acum prin scrierile prorocilor şi, prin porunca Dumnezeului celui Veşnic, a fost adusă la cunoştinţa tuturor neamurilor, ca să asculte de credinţă – (Rom. 16:25, 26);

– voia lui Dumnezeu – ,,căci a binevoit să ne descopere taina voii Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuşi” (Efes. 1:9);

– taina lui Cristos – ,,Citindu-le, vă puteţi închipui priceperea pe care o am eu despre taina lui Cristos, care n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor în celelalte veacuri, în felul cum a fost descoperită acum sfinţilor apostoli şi proroci ai lui Cristos, prin Duhul. Că, adică, Neamurile sunt împreună moştenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi şi iau parte cu noi la aceeaşi făgăduinţă în Cristos Isus, prin Evanghelia aceea” (Efes. 3:4-6);

– locuirea lui Cristos în noi – ,,Vreau să zic: taina ţinută ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume: Cristos în voi, nădejdea slavei.” (Col. 1:26, 27)

– Biserica (Efes. 3:9) sau Cristos și Biserica (Efes. 5:32);

– Evlavia (1 Tim. 3:16).

Tainele acestea nu au fost descoperite pe deplin în V. Testament, ci numai în N. Testament. Din studiul Scripturii putem să tragem concluzia că revelația a fost progresivă: lucrurile care în V. Testament au fost necunoscute sau doar simbolizate în ceva, sunt exprimate clar în învățătura Domnului Isus și a apostolilor Săi. ”Taina” la care ap. Pavel face referire în Efes. 3:6 este prezentată astfel: ”…neamurile sunt împreună moștenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup și iau parte cu noi la aceeași făgăduință în Cristos Isus, prin Evanghelia aceea…” În concluzie putem spune că mântuirea îi are în vedere nu numai pe evrei, ci pe toți oamenii: toți sunt chemați să se împace cu Dumnezeu prin lucrarea răscumpărătoare a lui Cristos.

2. APLICAŢII – CONSIDERENTE MISIOLOGICE:
– Dumnezeu a avut un plan cu privire la omenire si creație încă dinainte ca acestea să existe. Încă din V. Testament se poate vedea că El a avut un plan care i-a inclus pe toți oamenii: toate familiile pământului urmau să fie binecuvântate prin ascultarea lui Avraam(Gen.12:1-3).

– Poporul Israel a fost chemat să fie ”lumina neamurilor” (Is. 60:3); trebuia ca poporul acesta să fie o mărturie înaintea tuturor oamenilor pt. ceea ce Dumnezeu vroia să facă în viața lor și a națiunilor pământului (Is. 2:2-4). Numai că, Israelul a crezut că Dumnezeu îi alege exclusiv pe ei și îi respinge pentru totdeauna pe cei dintre neamuri, de aceea nu și-au dus mandatul până la capăt.

– Uitându-ne la pasajul din Luca, Domnul Isus, după înviere, îi ceartă pe ucenicii ”nepricepuți și zăbavnici cu inima” care nu au înțeles esența V. Testament cum că, Isus era trimisul lui Dumnezeu în lume pentru a o răscumpăra prin moarte. (Lc. 24:25, 26). Imediat Isus le deschide mintea cu privire la Persoana Sa și la planul lui Dumnezeu, explicându-le din cărțile lui Moise și din profeți lucrurile acestea. (Lc. 24:27).

– Domnul Isus, înainte de înălțarea la cer, îi trimite pe apostolii Săi să facă ucenici ”până la marginile pământului” (F. A. 1:8), după ce vor depune mărturia Evangheliei. În acest mod, poporul ales al Lui nu mai este o națiune anume (adică Israelul), ci oricine Îl primește ca Domn și Mântuitor, indiferent de etnie sau rasă.
Acesta este ”planul veșnic” al lui Dumnezeu: omenirea este răscumpărată din robia păcatului și a celui rău și înnoită prin lucrarea Domnului Isus Cristos care pune bazele unei comunități a celor regenerați de pretutindeni și din toate veacurile, și anume Biserica.

3. Misiunea provine din planul lui Dumnezeu cu privire la om.

Planul veșnic al lui Dumnezeu este extraordinar și plin de ”bogății nepătrunse.” Care sunt ”bogățiile” de care vorbește Pavel? Ele ne sunt prezentate în cap. 1 și 2 din Efeseni:
– alegerea noastră în Cristos pentru sfințenie (1:4);
– înfierea în Cristos prin dragostea lui Dumnezeu (1:5);
– răscumpărarea în Cristos (1:7);
– iertarea păcatelor prin sângele lui Cristos (1:7);
– harul Său minunat (1:7-10);
– îmbogățirea noastră prin lucrarea Duhului Sfânt (1:11-14);
– învierea spirituală pentru o viață nouă veșnică în prezența lui Dumnezeu (2:1-7);
– pacea cu Dumnezeu și cu ceilalți oameni (2:13-18);
– includerea noastră în familia lui Dumnezeu (2:19, 20);
– prezența lui Dumnezeu în noi și între noi în biserică (2:21, 22).

Toate aceste bogății sunt ”nepătrunse” sau în original ”infinite”, adică nu le epuizăm niciodată – nici în înțelegere, nici în trăirea lor. Putem spune că planul lui Dumnezeu a fost, încă din veșnicie, să dea aceste bogății tuturor celor ce se întorc la El; și, pentru că El le dă fără măsură, pt. că sunt infinite (așa cum sunt dragostea și harul Lui), ele sunt suficiente pentru toți. Trebuie ca aceste bogății să fie împărtășite tuturor, de aceea porunca la misiune este bazată pe dorința lui Dumnezeu de a oferi mântuirea Sa fiecărui om, cu toate bogațiile harului Său. De aceea, implicarea în misiune este un mare har pe care Domnul ni-l oferă.
Dumnezeu ne cheamă să fim parte a celui mai măreț proiect din Universul acesta. Noi, care suntem niște păcătoși iertați fără merite și posibilități deosebite, fără a putea oferi ceva din partea noastră pentru a mijloci iertarea păcatelor, ci pt. a fi martori prin cuvânt și faptă la ceea ce Dumnezeu face în viața celor ce se întorc cu pocăință și credință la El.

adaptare după Sorin Bădrăgan