Luca 5:1-11:
„1 Pe când Se afla lângă lacul Ghenezaret şi Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu,
2 Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieşiseră din ele să-şi spele mrejele.
3 S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon: şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi a şezut jos şi învăţa pe noroade din corabie.
4 Când a încetat să vorbească, i-a zis lui Simon: „Depărteaz-o la adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire.”
5 Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic; dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!”
6 După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejele.
7 Au făcut semn tovarăşilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile.
8 Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus şi I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.”
9 Fiindcă îl apucase spaima, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, din pricina pescuirii pe care o făcuseră.
10 Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarăşii lui Simon. Atunci Isus i-a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni.”
11 Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul şi au mers după El.”
Scriptura întreagă, dar mai ales Noul Testament, ne descoperă foarte limpede că mesajul Evangheliei Domnului Isus Cristos a fost unul adresat tuturor oamenilor, fără nici o deosebire de naţionalitate, statut social, nivel de educaţie sau orice alt criteriu ar mai putea cineva să adauge lângă acestea. Chiar dacă iniţial Domnul Isus Cristos s-a adresat poporului iudeu, lăsând aparent senzaţia că mesajul Său se îndrepta doar către poporul ales al lui Dumnezeu – Israelul, afirmaţiile Sale, însoţite mai apoi şi de exemple concludente, ne dovedesc foarte clar că Evanghelia descoperea voia lui Dumnezeu de a chema la pocăinţă orice om indiferent de originea şi statutul său. De aceea, găsim în Evanghelii pasaje ca acesta în care Isus stătea de vorbă cu oamenii în particular dar şi învăţa mulţimile care se adunau să-I asculte cuvintele. Şi totuşi, dincolo de acest adevăr descoperim şi un altul foarte interesant şi foarte important şi anume, că Isus are un mesaj special destinat unui număr restrâns de oameni pe care El îi cheamă la o slujbă specială: pescarii de oameni. v.10b: „ Atunci Isus i-a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni.”
1. Cine sunt pescarii de oameni?
2. De unde ştiu pescarii de oameni că au fost chemaţi la o asemenea slujbă?
3. Cum vor răspunde pescarii de oameni la chemarea Domnului Isus Cristos?
Să încercăm să răspundem la aceste întrebări.
1. Cine sunt pescarii de oameni ?
Pescarul de oameni este în primul rând un om obişnuit. Deşi abilităţile intelectuale şi talentele unui om pot fi folosite de Dumnezeu în slujba de propovăduire a Evangheliei, totuşi acestea nu primează în alegerea unui om pentru slujba de pescar de oameni. Dumnezeu vrea să-Şi descopere slava Sa în lucrarea de mântuire a oamenilor folosindu-Se de oameni slabi şi neputincioşi dar gata să se supună voinţei şi chemării lui Dumnezeu. Aşa că, astfel stând lucrurile, uneori talentele şi abilităţile intelectuale ale unui om, eventual darul său de orator, pot fi chiar piedici destul de serioase în calea lucrării lui Dumnezeu, dacă cel care le posedă este dominat de sentimente precum mândria şi aroganţa. Dumnezeu va prefera să se folosească de oameni smeriţi, conştienţi de nimicnicia lor, dar dispuşi să se pună la dispoziţia Sa cu toată fiinţa lor. Iar Dumnezeu va lua astfel de oameni şi prin gura lor, prin trăirea lor va face lucruri minunate în urma cărora Numele Său va fi slăvit şi lăudat printre oameni.
Ioan 15:14-16 ,,Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu. 15 Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu. Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.”
În lucrarea de vestire a Evangheliei, de pescuire a oamenilor în năvodul lui Dumnezeu, nu pescarul de oameni iese în evidenţă, ci mesajul pe care acesta îl propovăduieşte.
2 Corinteni 11:30, 31 „Dacă e vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea. Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care este binecuvântat în veci, ştie că nu mint!”
2 Corinteni 12:1-10 „ E nevoie să mă laud, măcar că nu este de folos. Voi veni totuşi la vedeniile şi descoperirile Domnului. Cunosc un om în Hristos, care, acum patrusprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer (dacă a fost în trup nu ştiu; dacă a fost fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie).Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie), a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte, care nu se pot spune şi pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească. Cu un astfel de om mă voi lăuda; dar întrucât mă priveşte pe mine însumi, nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele. Chiar dacă aş vrea să mă laud, n-aş fi nebun, căci aş spune adevărul; dar mă feresc, ca să n-aibă nimeni despre mine o părere mai înaltă decât ce vede în mine sau ce aude de la mine. Şi ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare.”
2. De unde ştiu pescarii de oameni că au fost chemaţi la o asemenea slujbă ?
În primul rând ei au fost aleşi de Domnul.
v.3 ,,S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon: şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi a şezut jos şi învăţa pe noroade din corabie.”
Slujba aceasta nu ţi-o alegi singur. Domnul Isus Însuşi te alege şi te cheamă. La început poate că nici nu ştii nimic despre aceasta. Te simţi nevrednic şi neputincios şi probabil ţi-ai dori precum Petru să nu-ţi asumi o asemenea responsabilitate.
De unde ştii că El te-a ales?
Mai întâi ţi se descoperă ca fiind Creatorul, Susţinătorul, Vindecătorul şi sursa tuturor binecuvântărilor tale.
Luca 4:38-41 ,,După ce a ieşit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era prinsă de friguri mari şi L-au rugat pentru ea. El s-a plecat spre ea, a certat frigurile şi au lăsat-o frigurile. Ea s-a sculat îndată şi a început să le slujească. La asfinţitul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi atinşi de felurite boli, îi aduceau la El. El Îşi punea mâinile peste fiecare din ei, şi-i vindeca. Din mulţi ieşeau şi draci, care strigau şi ziceau: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” Dar El îi mustra şi nu-i lăsa să vorbească, pentru că ştiau că El este Hristosul.”
Nu ştim cu cât timp în urmă s-a petrecut acest episod al vindecării soacrei lui Simon Petru, dar se pare că acesta a fost probabil episodul care l-a făcut pe Petru să asculte necondiţionat de porunca lui Isus privitoare la aruncarea năvodului, deşi el, ca pescar experimentat s-a trudit toată noaptea şi n-a prins nimic.
v. 4, 5 ,,Când a încetat să vorbească, i-a zis lui Simon: „Depărteaz-o la adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire.” Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic; dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!”
Minunea pescuirii a fost copleşitoare pentru Petru şi pentru tovarăşii lui. Spaima sfântă care-i apucase era dovada faptului că au înţeles cu cine au de-a face. Se simţeau păcătoşi şi se simţeau nevrednici de un asemenea har. De fapt aceasta este reacţia corectă pe care trebuie să o aibă un om în clipa întâlnirii cu harul şi revărsarea binecuvântărilor lui Dumnezeu peste el: „sunt un om din cale-afară de păcătos şi fără nici un merit din partea lui Dumnezeu”. Dacă aceste manifestări vin dintr-o inimă sinceră atunci Dumnezeu îşi poate face lucrarea în tine şi prin tine.
1 Timotei 1:15 „O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul, care zice: „Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi” dintre care cel dintâi sunt eu. Dar am căpătat îndurare, pentru ca Isus Hristos să-Şi arate în mine, cel dintâi, toată îndelunga Lui răbdare, ca o pildă celor ce ar crede în El, în urmă, ca să capete viaţa veşnică.”
3. Cum vor răspunde pescarii de oameni la chemarea Domnului Isus Cristos?
v. 11 ,,Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul şi au mers după El.”
Chemării acesteia nu-i poţi rezista. Când te-ai întâlnit cu Isus Cristos în viaţa ta, când ţi-ai predat viaţa în mâinile Sale, când ai înţeles cu cine ai de-a face, şi apoi ai fost chemat să-L urmezi nu poţi decât să laşi totul în urmă şi să mergi după El. Chemarea este irezistibilă pentru că de atunci încolo nimeni şi nimic de pe lumea aceasta nu te mai poate împlini aşa cum o face El. Toată lumea cu toate atracţiile şi seducţiile ei, ţi se par nimicuri pentru că tu ţi-ai aflat menirea. Ai fost chemat la cea mai minunată şi mai onorantă slujbă pe care o poate avea un om, aceea de a fi pescar de oameni pentru Dumnezeu în năvodul Său.
Ai auzit această chemare? Dacă eşti copilul lui Dumnezeu sigur ai auzit-o. Nu ştiu cum ai răspuns la chemare, dar ştiu că acolo unde ai fost aşezat de Dumnezeu să-ţi trăieşti viaţa de creştin, sunt mulţi oameni, prea mulţi oameni, care au nevoie să fie pescuiţi în năvodul lui Dumnezeu. Aruncă năvodul, sau măcar ajută la tragerea năvodului plin cu peşte. Orice lucru ai face, fie ca Domnul să te binecuvânteze cu putere şi înţelepciune de la El!
Claudiu Lupu.
