Text: Matei 6:25-34
„De aceea vă spun: Nu vă îngrijorați de viața voastră…” (Matei 6:25)
Ca și creștini, nu trebuie să ne îngrijorăm. Cu toate acestea, îngrijorarea este unul dintre acele lucruri de care ne facem cu toții vinovați. Adeseori ne interesăm de probleme care n-ar trebui să ne preocupe. Am citit undeva că există două lucruri de care n-ar trebui să ne îngrijorăm niciodată.
În primul rând, nu trebuie să ne îngrijorăm de lucrurile pe care nu putem să le dominăm. Încredințându-le în mâna Domnului în rugăciune, ar trebui să le lăsăm pe seama Lui.
În al doilea rând, n-ar trebui să ne îngrijorăm de lucrurile pe care le putem domina. Ar trebui să încetăm a ne mai îngrijora și ar trebui să facem ce trebuie cu ele.
Hudson Taylor, misionarul în China și fondatorul organizației misionare Overseas Missionary Fellowship, a dat un sfat înțelept: „Să renunțăm la munca noastră, la planurile noastre, la noi înșine, la viețile noastre, la cei dragi, la influența pe care o avem, la totul și să le lăsăm în mâna lui Dumnezeu; și apoi, după ce I-am dat totul Lui, nu ne va mai rămâne nimic pentru care să ne îngrijorăm.”
Ar trebui să evităm îngrijorarea, nu numai pentru suferințele pe care le provoacă, dar mai ales pentru că Îl supără pe Domnul.
Se spune că Charles Wesley a zis că pentru el este tot la fel de nepotrivit să înjure ca și să se îngrijoreze. Fără îndoială că el s-a gândit că amîndouă sunt păcate. Pentru un copil al lui Dumnezeu a se îngrijora înseamnă că el se îndoiește de Tatăl său Cel ceresc și aceasta este o insultă la adresa Sa. El merită toată încrederea noastră.
Punându-ne încrederea fermă în Dumnezeu și în promisiunile Sale, ne va ajuta să nu cădem în nebunia îngrijorării.
„Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grijă”. De aceea se zice şi azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijă”. (Geneza 22:14)
Nu te-ndoi, ci crede că după orice nor
E-un soare și mai dulce și mai strălucitor.
Nu norul este veșnic, ci soarele-i acel
Ce-nvinge și rămâne stăpân în urmă, el.
(Traian Dorz)
Când ne îngrijorăm, credem mai mult în problemele noastre decât credem în promisiunile lui Dumnezeu.
Richard De Haan
