Nevoia de credincioşie (3)

Publicat de elpizein pe octombrie 6, 2011
Publicat în: Mesaje.

Nevoia de credincioşie în Biserică.

Text Iosua 24:14 „Acum, temeţi-vă de Domnul, şi slujiţi-I cu scumpătate şi credincioşie. 

Psalmul 37:3  „Încrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie.”

1 Corinteni 4:2 „Încolo, ce se cere de la ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui.”

Romani 12:4-8 „Căci, dupăcum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă,  tot aşa, şi noi, care Suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, Suntem mădulare unii altora. Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul proorociei, să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui. Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură.  Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare. Cine dă, să dea cu inimă largă. Cine cârmuieşte, să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie, s-o facă cu bucurie.

Lipsa de credincioşie, statornicie, fidelitate, devotament în relaţii, produce mari pagube, produce dezamăgire , durere, despărţire. Să ne gândim la câteva domenii, relaţii în care se cere credincioşie .

  1. la locul de muncă
  2. în familie
  3. în Biserică

Când vorbim despre credincioșíe în biserică, vorbim despre credința trăită a membrilor din biserică , despre devotamentul lor faţă de Domnul Isus şi biserica locală, vorbim despre fidelitate şi cinste.

Daca este atât de mare nevoie de credincioşie la locul de muncă , în familie, în diferite instituţii (armată, poliţie, spital, şcoală, sport…) cu cât mai mult ar trebui să dăm dovadă de crenincioşie în Biserică. Dacă în instituţiile create de oameni, ca să împlinească scopurile lor, se cere credincioşie, oare în Biserica Domnului Isus Hristos care trebuie să împlinească scopurile lui Dumnezeu pe pământ , să se ceară mai puţină?

Când lipseşte credincioşia din viaţa membrilor care formează biserica locală atunci biserica este slăbită, vulnerabilă în faţa atacurilor , cu o mărturie slabă, descurajată, dezorientată, fără puterea de a-şi împlini chemarea.

Biserica locală este formată din oameni care au auzit Evanghelia ,au crezut , s-au pocăit , au încheiat un legământ cu Domnul mărturisind credinţa lor prin botez şi au fost primiţi ca membri  pe baza mărturisirii lor de credinţă, în mod public , având drepturi dar şi obligaţii pe care ei şi le-au asumat.

Biserica s-a născut şi a luat fiinţă în poporul Israel, în condiţii dificile , apoi a crescut şi s-a răspândit în întreaga lume prin multe greutăţi , lupte , încercări. Biserica a avut multe nevoi de-a lungul timpului şi încă are multe, dar una dintre cele mai mari nevoi în zilele noastre este nevoia de credincioşie.

Se cere devotament de la fiecare membru din Biserică . Credincioşie cu privire la crezul bisericii (care trebuie să fie bazat pe Sfânta Scriptură) , scopul bisericii, viziune, folosirea darului de slujire , împlinirea responsabilităţilor. Credincioşie la bine dar şi la greu în bucurii dar şi în întristări.

Lipsa de credincioşie în biserica locală îl poate despărţi pe credincios de Dumnezeu , apoi de fraţi, (fie prin faptul că el părăseşte adunarea fie prin faptul că adunarea este obligată să disciplineze pe cel necredincios , nestatornic, în cazurile grave de păcătuire conştientă, voită, pe termen îndelungat , cu excluderea) pentrucă dacă nu dă dovadă de fidelitate el va submina lucrarea şi mărturia bisericii, o va slăbi şi o poate distruge.

Trebuie să ne amintim aici de Iuda iscarioteanul unul din cei doisprăzece apostoli. El deşi a avut parte de toată credincioşia Domnului deşi a fost cinstit cu multă încredere de Domnul şi de primii ucenici, totuşi el nu este credincios , devotat , cinstit până la capăt faţă de Isus şi faţă de ucenici. Astfel că din pricina iubirii de bani ajunge să vândă pe Isus pe 30 de arginţi. Ce trist şi ce tragic. În final toată lipsa lui de credincioşie sa întors împotriva lui. El a avut cel mai mult de pierdut. A pierdut totul.

Apostolul Petru nu a fost un om perfect , a avut propriile slăbiciuni, căderi, dar el continuă să se pocăiască şi rămâne credincios până la moarte.

Dumnezeu Tatăl şi Domnul Isus Hristos şi-au dovedit şi dovedesc din plin credincioşia faţă de toţi oamenii şi în mod special faţă de credincioşii din Biserică.

De aceia şi noi trebuie să dăm dovadă de o deplină credincioşie ,devotament, fidelitate în biserică.

Fii un model de credincioşie în biserica locală.

Iată ce găsim scris în Biblie cu privire la credincioşia Domnului :

Exod 34:6-7 „Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui şi a strigat: „Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat,…”

Psalm 43:3 ”Trimite lumina şi credincioşia Ta, ca să mă călăuzească, şi să mă ducă la muntele Tău cel Sfânt şi la locaşurile Tale!”

Psalm 100:5  „Căci Domnul este bun; bunătatea Lui ţine în veci, şi credincioşia Lui din neam în neam.”

Isaia 11:1-5  „Apoi o Odraslă va ieşi din tulpina lui Isai, şi un Vlăstar va da din rădăcinile lui. Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul. Plăcerea lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărâ după cele auzite, ci va judeca pe cei săraci cu dreptate, şi va hotărâ cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi pământul cu toiagul cuvântului Lui, şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău. Neprihănirea va fi brâul coapselor Sale, şi credincioşia brâul mijlocului Său.” (profeţia se referă la Domnul Isus)

Isaia 25:1  „Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu; pe Tine Te voi înălţa! Laud Numele Tău, căci ai făcut lucruri minunate; planurile Tale făcute mai dinainte s-au împlinit cu credincioşie.

Plângerile lui Ieremia 3: 21-23  „Iată ce mai gândesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu Sunt la capăt, ci se înoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!

În Biblie găsim scris şi despre credincioşia care se cere de la creştini:

Luca 16:10-13 „Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept şi în cele mari. Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile (Greceşte: Mamona.) nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?  Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru? Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt sau va ţine numai la unul şi va nesocoti pe celalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”

1 Corinteni 4:2 „Încolo, ce se cere de la ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui.”

Galateni 5:22-23 „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţa, înfrînarea poftelor.”

Evrei 3:1-15  „De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus, care a fost credincios Celui ce L-a rânduit, cum şi Moise a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu.” Căci El a fost găsit vrednic să aibă o slavă cu atât mai mare decât a lui Moise, cu cât cel ce a zidit o casă are mai multă cinste decât casa însăşi. Orice casă este zidită de cineva, dar Cel ce a zidit toate lucrurile, este Dumnezeu. Cât despre Moise, el a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu” ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile, care aveau să fie vestite mai tîrziu. Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Şi casa Lui Suntem noi, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm. De aceea, cum zice Duhul Sfânt: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie, unde părinţii voştri M-au ispitit, şi M-au pus la încercare, şi au văzut lucrările Mele patruzeci de ani! De aceea M-am desgustat de neamul acesta, şi am zis: „Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele! Am jurat, deci, în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” Luaţi seama, deci, fraţilor, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astăzi” pentru ca nici unul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului. Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început, câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.”

Apocalipsa 2:8-11 „Îngerului Bisericii din Smirna scrie-i: „Iată ce zice Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel ce a murit şi a înviat: „Ştiu necazul tău şi sărăcia ta (dar eşti bogat), şi batjocurile, din partea celor ce zic că Sunt Iudei şi nu Sunt, ci Sunt o sinagogă a Satanei.  Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.” Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Cel ce va birui, nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte.”

 Eşti tu un creştin caracterizat de credincioşie ? Este o mare nevoie în Biserica Domnului Isus şi în Biserica locală , de astfel de oameni.

Vii la închinarea din Casa de rugăciune cu credincioşie ? Da, dacă faci tot ce depinde de tine ca să fii nelipsit de la Casa Domnului. Nu, dacă deşi nu eşti bolnav, nu eşti la servici, nu ai alte piedici întemeiate, totuşi alegi să nu vii decât rar şi foarte rar…

Vesteşti tu Evanghelia Domnului Isus cu credincioşie la orice făptură, ori de câte ori ai ocazia?. Sau mergi să vesteşti Evanghelia oamenilor?

Care este ultima persoana la care ai mărturisit Evanghelia şi modul în care tu ai fost mântuit?

Slujeşti cu devotament în Biserică, spre folosul altora,cu darul primit prin Duhul Sfânt? Slujeşti cu lepădare de sine , se pot baza fraţii pe tine?

Te închini Domnului prin dărnicia ta, în mod regulat, cu credincioşie?

Dacă ţi-ar fi cineva dator cu 10% din 1000 de lei sau 1000 de euro, în fiecare lună, ai şti să calculezi câţi bani trebuie să primeşti ?…= (100 de lei sau 100 euro) Dar când trebuie să te închini cu zeciuiala ta Domnului, din câştigul tău, poţi calcula corect?

Credincioşia noastră în biserică poate să crească sau să scadă în funcţie de alegerile pe care le facem . Devotamentul fiecărui creştin va fi cu siguranţă pe deplin răsplătit de Dumnezeu şi pe pământ dar mai ales în veşnicie.

De aceia să fim creştini caracterizaţi de credincioşie în relaţia cu Domnul Isus şi cu Biserica lui. Amin!

pastor misionar Groza Teodor

Nevoia de credincioşie (2)

Publicat de elpizein pe septembrie 5, 2011
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , .

Text Iosua 24:14 „Acum, temeţi-vă de Domnul, şi slujiţi-I cu scumpătate şi credincioşie. Depărtaţi dumnezeii cărora le-au slujit părinţii voştri dincolo de Râu şi în Egipt, şi slujiţi Domnului. Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Râu sau dumnezeilor Amoriţilor în a căror ţară locuiţi. cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului”.

Psalmul 37:3  „Încrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie.”

Lipsa de credincioşie, statornicie, fidelitate, devotament în relaţii, produce mari pagube, produce dezamăgire , durere, despărţire. Să ne gândim la câteva domenii, relaţii în care se cere credincioşie .

1.   Nevoia de credincioşie , statornicie, devotament, la locul de muncă….

2.   Nevoia de credincioşie în familie

Din nefericire familia aşa cum a fost gândită, întemeiată de Dumnezeu, este sub asediu şi în mare pericol. Multe familii se destramă şi mulţi oameni nu mai au convingerea sau curajul de a întemeia o familie. Este nevoie de mai multă credincioşie în familie, mai mult devotament, statornicie şi acestea nu sunt posibile decât cu ajutorul lui Dumnezeu. Familia este o instituţie divino-umană deoarece familia este întemeiată de Dumnezeu , pentru a împlini scopuri precise pe acest pământ .

Scopurile lui Dumnezeu.

Geneza 1: 27,28  „Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.”

Geneza 2:18 Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.”

Geneza 2:21-24 „Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om. Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie (ebr.: işa = femeie), pentru că a fost luată din om (ebr.: iş = bărbat).”  De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup.”

Domnul Isus Hristos ne învaţă în Noul Testament că ce a unit Dumnezeu omul să nu despartă.

Ev. Matei 19:3-9 „Fariseii au venit la El, şi, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?” Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască,  şi a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup?”  Aşa că nu mai Sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” „Pentru ce dar” I-au zis ei „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire, şi s-o lase?”  Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar de la început n-a fost aşa.  Eu însă vă spun că oricine îşi lasă nevasta, în afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.”

Maleahi 2:13-14 „Iată acum ce mai faceţi: Acoperiţi cu lacrămi altarul Domnului, cu plânsete şi gemete, aşa încît El nu mai caută la darurile de mâncare, şi nu mai poate primi nimic din mâinile voastre.  Şi dacă întrebaţi: „Pentru ce?”… Pentru că Domnul a fost martor între tine şi nevasta din tinereţea ta, căreia acum nu-i eşti credincios, cu toate că este tovarăşa şi nevasta cu care ai încheiat legământ!”

Potrivit cu acest text din Sfânta Scriptura căsătoria este încheiată în baza unui legământ şi poate fi definită ca un legământ între soţ şi soţie la care Dumnezeu este martor . Legământul implică credincioşie la bine şi la greu până la moarte. Şi totuşi în zilele noastre, tot mai multe familii se destramă , ajung la divorţ tocmai din pricina faptului că partenerii nu-şi mai respectă legământul , nu sunt fideli unul altuia , statornici şi credincioşi .

Motivele pentru care se ajunge la divorţ sunt multe . De la relaţii extraconjugale la motive de boală , lipsuri financiare, etc. Urmările lipsei de credincioşie în familie sunt întotdeauna amare. Răni sufleteşti, descurajare, suferinţă, lacrimi, copii care au mult de suferit… Sigur că familia a fost atacată de Diavol de la început chiar din grădina Eden (Geneza 3) şi la fel de mult este atacată şi în zilele noastre prin metode din ce în ce mai viclene.

De aceia cei ce vor să întemeieze o familie trebuie să ceară ajutorul şi călăuzirea lui Dumnezeu să se pregătească pentru viaţa de familie cu bucuriile şi responsabilităţile ei . Citirea Bibliei , sfatul părinţilor credincioşi, sfatul bisericii şi a păstorului îi poate ajuta în acest sens. Dar şi cei ce au întemeiat deja o familie trebuie să caute zi de zi să fie tot mai credincioşi Domnului şi unul altuia. Greşelile făcute pot să fie corectate , îndreptate prin pocăinţă sinceră înaintea lui Dumnezeu , credinţă şi ascultare de Sfânta Scriptură. În familia credincioasă există multă bucurie, împlinire, pace, biruinţă.

Iată câteva îndemnuri , porunci din Biblie pentru familişti:   

Coloseni 3:12-19 „Astfel, deci, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţă, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii. Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători. Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră. Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl. Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, cum se cuvine în Domnul. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele, şi nu ţineţi necaz pe ele.

Efeseni 5:19-32 „Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.  Mulţămiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos. Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos.  Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului; căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, mântuitorul trupului. Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără sbîrcitură sau altceva de felul acesta, ci Sfântă şi fără prihană. Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuş.  Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica; pentru că noi Suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup”. Taina aceasta este mare-(vorbesc despre Hristos şi despre Biserică).  Încolo fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.

1 Petru 3:1-7  „Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentruca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere. Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule din aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia neperitoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu, şi erau supuse bărbaţilor lor; ca Sara, care asculta pe Avraam, şi-l numea „domnul ei”. Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi binele fără să vă temeţi de ceva. Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dînd cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedecate rugăciunile voastre.”

Fii un soţ credincios Domnului şi soţiei , familiei tale.

Fii o soţie credincioasă Domnului , soţului tău şi familiei tale.

Domnul să te binecuvânteze cu putere!

pastor Groza Teodor

,,Ferice de cei cu inima curată”

Publicat de elpizein pe iulie 25, 2011
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , .

             În cea de-a VI-a fericire rostită de Domnul Isus în Predica de pe Munte, vrem să descoperim:

– ce înseamnă a avea o inimă curată?

– de ce a ajuns omul să aibă inima murdară?

– cum putem dobândi o inimă curată? şi

– ce binecuvântare  primesc cei ce trăiesc împlinind această condiţie spirituală?

Intr. – oamenii lui Dumnezeu au dorit, încă din vechime, să-L cunoască mai mult pe Dumnezeu, să fie cât mai aproape de Dumnezeu. Moise, chiar dacă a fost omul cu care Dumnezeu vorbea gură către gură, a dorit mai mult. Să vadă slava lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu îi împlineşte în mare măsură dorinţa, îl ascunde în crăpătura stâncii şi Îşi dezvăluie slava înaintea lui.

După ce Adam pierde părtăşia cu Dumnezeu din Grădina Edenului, datorită păcatului, oamenii care au urmat şi asupra cărora s-a revărsat harul lui Dumnezeu, au dorit să-L cunoască şi să fie mai aproape de Dumnezeu. Gândiţi-vă la Enoh, Avraam, Iacov sau Iosif. Părtăşia apropiată a lui Moise cu Dumnezeu a făcut să-i strălucească faţa, după cum slava lui Isus a făcut să strălucească faţa ucenicilor.

În N. Testament apostolul Ioan spune: ,,pentru că viaţa a fost arătată, şi noi am văzut-o, şi mărturisim despre ea, şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl, şi care ne-a fost arătată; deci, ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi.” Deci, slava lui Dumnezeu ne-a fost arătată în Domnul Isus Cristos. O văd toţi oamenii? Nu! Înseamnă că problema-i la noi. Psalmistul întreabă: (24:3,4) ,,Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul Lui cel Sfânt? Cel ce are mâinile nevinovate şi inima curată…” De aceea e foarte important să vedem…

 1.    Ce înseamnă a avea o inimă curată?

Termenul inimă curată face referire la starea interioară şi valorile morale ale unei persoane exprimate prin gândire, motivaţii, decizii şi sentimente. Pentru a defini starea de curăţie, în N. Testament sunt folosiţi 2 termeni:

– primul înseamnă ,,pur”, ,,sincer” sau ,,curat.”

+În Tit 2:5, apostolul Pavel îndeamnă pe femeile în vârstă ,,să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.”

+În Fil. 4:8, apostolul Pavel îndeamnă biserica astfel: ,,Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.”

– al doilea înseamnă ,,a fi curat în interiorul fiinţei tale (a fi spălat)”, ,,fără vină”, dar şi de ,,a fi pus deoparte pentru o lucrare sfântă.”

+Isus, în camera de sus, înainte de patima Sa, le spune ucenicilor Săi: ,, Acum voi sunteţi curaţi, din pricina cuvântului, pe care vi l-am spus.”(Io. 15:3).

+ Lui Timotei, apostolul Pavel îi scrie ,,Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun, şi dintr-o credinţă neprefăcută.” (1 Tim. 1:5) iar diaconilor ,,să păstreze taina credinţei într-un cuget curat.” (3:9).

Inima curată, este un subiect foarte important al Bibliei amintit în V.T., de aceea acolo ni se vorbeşte despre ,,tăierea împrejur a inimii” (Deut. 10:16). Una dintre promisiunile pe care le găsim în Deut. 30:6 spune aşa…

Curăţia inimii despre care a vorbit Domnul Isus în cea de-a VI-a fericire poate fi o referire la condiţia apropierii de Dumnezeu menţionată deseori în Cartea psalmilor (Ps. 24:3-4,6).

2.    De ce a ajuns omul să aibă inima murdară?

Inima omului a ajuns murdară din pricina întinăciunii păcatului lucru menţionat atât în V. Testament (Gen.6:5) ,,Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ, şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.” cât şi în N. Testament (Mat. 15:19) prin cuvintele Mântuitorului  ,, Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.”

Pe baza textului pe care l-am citit, păcatul care aduce cea mai mare întinăciune este „preacurvia” (v. 27-32). Acesta întinează ochii (prin privire), inima (prin poftă) şi trupul (prin comiterea faptei). Apostolul Pavel dă această poruncă corintenilor care s-au confruntat cu acest păcat       ,, Fugiţi de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvârşit afară din trup; dar cine curveşte, păcătuieşte împotriva trupului său.” (1 Cor. 6:18).

Comiterea păcatului precurviei este condamnată de Dumnezeu prin Lege, şi am învăţat lucrul acesta când am studiat cele 10 porunci. În plus, Domnul Isus arată gravitatea acestui păcat nu numai datorită măsurii în care acesta întinează, ci şi a pedepsei de care este urmat. El vorbeşte despre ,,gheenă”, adică despre iad iar apostolul Pavel despre faptul că preacurvarii şi curvarii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu (1 Cor.6:9-10).

Apl. – ca şi alte păcate, păcatul adulterului ia naştere în primul rând în minte, iar dacă lăsăm gândul respectiv să se dezvolte, curând vom ajunge să-l punem în aplicare.

Dar întinarea inimii se face şi datorită cuvintelor nepotrivite rostite şi datorită promisiunilor neţinute. În Deut. 23:22, 23 se spune astfel: ,,Dacă te fereşti să faci o juruinţă, nu faci un păcat.
Dar să păzeşti şi să împlineşti ce-ţi va ieşi de pe buze, şi anume juruinţele pe care le vei face de bună voie Domnului, Dumnezeului tău, şi pe care le vei rosti cu gura ta.”

A jura pe Numele lui Dumnezeu înseamnă să-L iei pe El ca Martor că spui adevărul. Iudeii evitau să facă un jurământ mincinos pe Numele Domnului şi atunci jurau pe cer, pe pământ, pe Ierusalim sau pe capul lor. Chiar a jura pe propriul tău cap Îl implică pe Dumnezeu pt. că Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor şi tu nu poţi face nici măcar un fir de păr alb sau negru. Pt. creştin jurământul este inutil. Noi nu trebuie să impresionăm pe cineva prin cuvintele noastre dar nici nu trebuie să existe împrejurări în viaţa noastră în care minciuna să fie justificată. ,,Da” şi ,,nu” sunt suficiente.

3.    Cum se poate dobândi curăţia inimii?

Curăţia inimii  este iniţiativa lui Dumnezeu şi este împlinită prin puterea jertfei Domnului Isus, pentru toţi cei ce cred, îşi recunosc păcatul şi se pocăiesc. Dacă o inimă curată poate fi dobândită prin credinţă, pentru a păstra inima curată trebuie să strângem Cuvântul lui Dumnezeu în inima noastră  (Ps. 119: 11) şi să trăim împlinind voia lui Dumnezeu, fugind de poftele ochilor, poftele firii şi poftele lumii (Iov. 31:1; 2 Tim. 2:22; 1 Pet. 4:1-5).

4.    Ce binecuvântare primesc cei ce au inima curată?

Celor cu inima curată Domnul Isus le-a promis că „vor vedea pe Dumnezeu”. Prin această binecuvântare înţelegem că cei cu inima curată vor experimenta prezenţa lui Dumnezeu, vor avea parte de binecuvântările lui Dumnezeu (Ps.66:18), îl vor vedea pe Dumnezeu (Iov 19:25; Ap.22:3-4) şi vor fi ca Dumnezeu (1 Ioan 3:2).

adaptare după Dan Boingeanu

Ce atitudine ai faţă de copilul tău?

Publicat de elpizein pe iulie 23, 2011
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , .

,,Când inca era departe, tatăl său l-a vazut, şi I s-a facut milă de el.” (Luca 15:20)

Chuck Colson scrie: ,,Cand am fost la Palatul Buckingham…prinţul Philip m-a intrebat: Ce putem face cu criminalitatea aici in Anglia? Eu am răspuns: Trimite-ţi mai mulţi copii la şcoala duminicală. El a crezut că glumesc. Dar, am arătat un studiu al sociologului Christy Davies, care a descoperit că in prima parte a anilor 1800, societatea britanică a fost marcată de un nivel crescut de crimă si violenţă, care a scăzut semnificativ la sfârşitul anilor 1800 si inceputul anilor 1900. Ce a schimbat caracterul naţional al unui intreg popor? In acea perioadă, frecventarea şcolii duminicale a crescut simţitor până in 1888, cand 75% din copiii din Anglia au fost inrolaţi. De atunci frecvenţa a inceput să scadă, fapt care a dus la creşterea criminalităţii şi a dezordinii.

Dacă umplem sălile de şcoală duminicală, putem schimba inimi şi putem reface societatea.

Inseamnă că copii noştri nu se vor mai abate niciodată de pe cale? Nu, dar inseamnă că vor intelege ce au invăţat, isi vor aminti bucuria de a fi in ,,casa Tatălui” si se vor intoarce, deoarece ei stiu că vor fi primiţi. Vom observa că in pragul  casei tatălui, fiului risipitor, nu se găseşte nicio taxă pentru neglijenţa parentală. El a fost un model extraordinar. Si-a sustinut copii financiar şi emoţional. I-a indrumat fără să-I oblige să se conformeze. I-a lăsat să cadă, dar le-a oferit un loc de intoarcere.

Ce cade in sarcina noastră ca parinţi?  Atitudinea noastră faţă de ei ! Poate copilul tău este departe, dar el trebuie să ştie că iţi pasă, că il iubeşti şi că te rogi pt el şi că il vei primi din nou acasă.

preluat de pe http://www.betania-tm.ro

Nevoia de credincioşie

Publicat de elpizein pe iulie 21, 2011
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , .

Text Iosua 24:14  „Acum, temeţi-vă de Domnul, şi slujiţi-I cu scumpătate şi credincioşie. Depărtaţi dumnezeii cărora le-au slujit părinţii voştri dincolo de Râu şi în Egipt, şi slujiţi Domnului. Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Râu sau dumnezeilor Amoriţilor în a căror ţară locuiţi. cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului”.

Psalmul 37:3  „Încrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie.”

Lipsa de credincioşie, statornicie, fidelitate, devotament în relaţii, produce mari pagube, produce dezamăgire , durere, despărţire.

Să ne gândim la câteva domenii, relaţii în care se cere credincioşie .

1.   Nevoia de credincioşie , statornicie, devotament, la locul de muncă.

Locul de muncă este o binecuvântare în perioada de criză în care rata somajului este tot mai mare.

Munca este poruncită şi răsplătită de Dumnezeu. De aceia locul de muncă şi munca în general trebuie tratate cu responsabilitate.

Se cere fidelitate, devotament de la orice angajat dar şi de la angajator.

În mod normal şi în condiţii normale este apreciată şi răsplătită credincioşia la locul de muncă.

Lipsa de devotament, fideliatate , statornicie la locul de muncă duce la pierderea încrederii, respectului şi în final la pierderea locului de muncă , dar poate chiar să distrugă o firmă.

Să citim cu atenţie următoarele versete din Biblie:

Romani 13:1-4  „Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care Sunt, au fost rânduite de Dumnezeu.

De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc, îşi vor lua osînda.

Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei, deci, să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele, şi vei avea laudă de la ea.

El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău.”

Efeseni 4:28 „Cine fura, să nu mai fure; ci mai de grabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit.”

1 Timotei 6:1-2   „Toţi cei ce Sunt sub jugul robiei, să socotească pe stăpânii lor vrednici de toată cinstea, ca Numele lui Dumnezeu şi învăţătura să nu fie vorbite de rău.  Iar cei ce au stăpâni credincioşi, să nu-i dispreţuiască, sub cuvânt că Sunt „fraţi” ci să le slujească şi mai bine, tocmai fiindcă cei ce se bucură de binefacerile slujbei lor, Sunt credincioşi şi prea iubiţi. Învaţă pe oameni aceste lucruri, şi spune-le apăsat.”

2 Timotei 2:9-10 „Sfătuieşte pe robi să fie supuşi stăpânilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba, să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o desăvârşită credincioşie, ca să facă în totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, mântuitorul nostru.”

Iacov 5:1-5  „Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plângeţi şi tânguiţi-vă, din pricina nenorocirilor, care au să vină peste voi. Bogăţiile voastre au putrezit, şi hainele voastre Sunt roase de molii. Aurul şi argintul vostru au ruginit; şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănânce carnea! V-aţi strâns comori în zilele din urmă! Iată că plata lucrătorilor, care v-au secerat câmpiile, şi pe care le-aţi oprit-o, prin înşelăciune, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor. Aţi trăit pe pământ în plăceri şi în desfătări. V-aţi săturat inimile chiar într-o zi de măcel.”

Coloseni 3:22-4:1”Robilor, ascultaţi în toate lucrurile pe stăpânii voştri pământeşti; nu numai când Sunteţi sub ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci cu curăţie de inimă, ca unii care vă temeţi de Domnul. Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos. Căci cine umblă cu strîmbătate, îşi va primi plata după strîmbătatea pe care a făcut-o; şi nu se are în vedere faţa omului. Stăpânilor, daţi robilor voştri ce le datoraţi, şi ce li se cuvine, căci ştiţi că şi voi aveţi un Stăpân în cer.”

Efeseni 6:5-9 „Robilor, ascultaţi de stăpânii voştri pământeşti, cu frică şi cutremur, în curăţie de inimă, ca de Hristos. Slujiţi-le nu numai când Sunteţi sub ochii lor, ca şi cum aţi vrea să plăceţi oamenilor, ci ca nişte robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu.  Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut. Şi voi, stăpânilor, purtaţi-vă la fel cu ei; feriţi-vă de ameninţări, ca unii care ştiţi că Stăpânul lor şi al vostru este în cer, şi că înaintea Lui nu se are în vedere faţa omului.”

Oare nu am fi cu mult mai binecuvântaţi şi muncitorii şi angajatorii dacă am da dovadă de mai multă credincioşie , devotament, statornicie la locul de muncă? Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă cum trebuie să fim credincioşi la locul de muncă indiferent de munca pe care o prestăm şi de poziţia pe care o avem. Să ne rugăm şi să trăim , lucrăm, cu credincioşie la locul de muncă.

pastor misionar Teodor Groza

(va urma)

SĂ MĂNÂNCI TRUPUL ŞI SĂ BEI SÂNGELE DOMNULUI

Publicat de elpizein pe mai 31, 2011
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , .

„Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, rămâne în Mine şi Eu rămân în el.” (Ioan 6:54-56)

Cât de adânci şi de tulburătoare sunt semnificaţiile acestor cuvinte ale Domnului! Atât de tulburătoare şi atât de greu de înţeles de către omul firesc încât la auzul lor mulţi dintre cei care-L urmau doar „de formă” s-au dezis de El şi de cuvintele Sale şi L-au părăsit fiindcă „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?”(v.60)

Şi, da, este adevărat. Nu oricine poate să „sufere” vorbirea (învăţătura) Domnului. Nu oricine o poate primi. Nu oricine  o poate „asimila”. Nu oricine se poate „hrăni” din această învăţătură. Cei care n-o pot face se consideră ofensaţi de o asemenea învăţătură. Pur şi simplu această învăţătură în sine le repugnă. Trupul lor, mintea lor, inima lor este, de prea multă vreme, obişnuită să se hrănească cu altceva: cu idolatrie, cu materialism, cu destrăbălare, cu lăcomie, cu ură, cu duşmănie şi înverşunare împotriva lui Dumnezeu. Fiinţa lor este îmbolnăvită de otrava păcatului, este atât de intoxicată de toate acestea încât pur şi simplu a ajuns să respingă „hrana sănătoasă” ce i-ar putea vindeca.

Dar cine sunt cei care pot „s-o sufere”? Ei cum au ajuns să poată?

 „…nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.” (Ioan 6:65)

Cuvintele acestea sunt cel puţin la fel de tulburătoare ca şi cele de mai sus, pentru că sunt de natură să frângă orgoliul omului care crede că-şi poate câştiga mântuirea prin forţele proprii sau că aceasta, pur şi simplu i se cuvine. Cei ce pot să se hrănească cu trupul şi sângele Domnului sunt cei ce pot să primească cuvintele Sale, să le sufere să le asimileze să şi le însuşească ca mod de viaţă permanent. Ei sunt aceia care cred că, păcătoşi fiind, au nevoie de iertare şi de reabilitare înaintea lui Dumnezeu. Ei sunt aceia care, văzându-se pe ei aşa cum erau înaintea sfinţeniei lui Dumnezeu – neputincioşi, mizerabili şi incapabili să se ridice singuri din mlaştina păcatului care-i înfăşura – şi-au regretat păcatul, l-au mărturisit, au strigat după îndurare, şi s-au încrezut în Cel care le-a oferit-o – Domnul Isus Cristos. Ei sunt aceia care au înţeles, şi de acum ştiu, că n-au unde să se ducă, că n-au pe nimeni altul care le-ar putea oferi viaţa… El este singurul care are „cuvintele vieţii veşnice”. (v. 68) El este „Cristosul, Sfântul lui Dumnezeu”. (v. 69)

Cu alte cuvinte, a mânca trupul Domnului şi a bea sângele Său înseamnă a crede în El. Între El şi cei care cred în El există de acum, o foarte strânsă unire. Oricine mănâncă trupul Lui şi bea sângele Lui rămâne în El şi El rămâne în acea persoană, în cel mai apropiat mod. Nu poate exista o relaţie mai apropiată sau mai personală decât aceasta. Precum hrana fizică pătrunde în fiinţa noastră devenind parte din noi, tot aşa, acceptându-L pe Domnul Isus ca Răscumpărător al nostru, El pătrunde în chip tainic în viaţa noastră şi rămâne în noi, iar noi, la rândul nostru, rămânem în El, trăind astfel în permanenţă cu El şi prin El.

Cu dragoste în Cristos, Claudiu Lupu.

Alegeri decisive

Publicat de elpizein pe mai 24, 2011
Publicat în: Mesaje. Etichetat: .

Era o zi de primavară. Mă aflam în zbor deasupra unui deal înalt, totul părea minunat până când am fost surprins de turbulenţele aerului ce se formau în
spatele acestui deal. Mă aflam la o înalţime mare, parapanta a început să se clatine în stânga-dreapta, să se închidă, intrasem în panică nu prea mai trăisem astfel de momente şi credeam că viaţa mea se va sfârşi aici. În agonia mea, am strigat tare după Dumnezeu.
Ca orice adolescent, încercam să mă remarc. Să cred că sunt mai deosebit decât ceilalţi, persistam în dorinţa de a impresiona şi a fi în rândul celor mai buni. Dar relaţiile cu cercul de prieteni, familia şi colegii erau şubrede din cauza egoismului meu. Eram mereu în competiţie de a deveni cel mai bun, chiar dacă aceasta însemna să-i calc pe alţii în picioare. Mă simţeam neîmplinit, aşa că am încercat alcoolul şi sporturile extreme. În mintea mea se rostogoleau întrebări ce mă măcinau, căutam răspunsuri.
S-a “întâmplat”, înainte de a pleca în armată cu vreo 2 zile, ca un prieten să-mi
vorbească despre creaţie, păcat şi sensul vieţii, lucruri care m-au fascinat. Mi-a spus că, păcat nu este doar să furi, să minţi, să răneşti sau să ucizi, ci păcate erau şi lucrurile pe care le făceam în mod cotidian, zi după zi. Este o atitudine a inimii, de răzvrătire, de împotrivire faţă de Dumnezeu Însuşi. Atitudine din care derivă toate păcatele şi nedreptăţile din lumea noastră. Fiindcă păcatul ridică un zid de despărţire între noi şi Dumnezeu, o prăpastie adâncă ne desparte de Dumnezeul nostru.
Zilnic mă străduiam să rezolv problemele şi neajunsurile, dar de fiecare dată dădeam greş. În seara aceea am auzit că Hristos este răspunsul dragostei la ură. Răzvrătirea, indiferenţa şi neştiinţa mea le-a luat cu El pe cruce şi le-a răstignit. Jertfa Lui mi-a deschis calea către Dumnezeu, singura cale care putea acoperi prăpastia dintre mine şi Dumnezeu. A fost nevoie de un gest, un gest simplu prin care am recunoscut că doar Hristos poate da împlinirea de care aveam nevoie şi i-am cerut iertare pentru toate lucrurile rele pe care le făcusem şi pentru neascultarea mea faţă de El. În acele momente, i-am dăruit viaţa lui Hristos pentru totdeauna. În acea seară, existenţa mea a luat o nouă direcţie şi am dobândit un nou scop: de-a investi în vieţile oamenilor care vor trece prin aceleaşi situaţii prin care am trecut şi eu.
Citind Biblia, am început să-L cunosc pe Dumnezeu mai bine şi mai profund, să mă încred în promisiunile Lui, să-Lpun în centrul vieţii mele. Am învăţat să dau deoparte egoismul şi competiţia, căutand mai degrabă să fiu de folos celor
din jur, împărtăşindu-le astfel dragostea lui Dumnezeu şi iertarea Lui dată prin Isus Hristos.
Dar, în viaţă nu este doar bucurie, ci şi tristeţe. Când vin greutătile, am învăţat să-mi pun credinţa şi speranţa în ceea ce Dumnezeu mi-a revelat şi mi-a promis în Cuvântul Lui, iar încrederea mea a crescut din ce în ce mai mult. Un citat care mă ajuta foarte mult în situaţii grele este: “Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.”
Aceste cuvinte îmi amintesc că pot dobândi totul prin credinţa în Dumnezeu.
Mă simt foarte încurajat şi fericit să ştiu că, indiferent de ceea ce mi s-ar putea întâmpla chiar dacă la noapte ar fi să mor, ştiu sigur că voi fi alături de El.
”Doamne scapă-mă!”. Şi ochii mei au văzut miracolul. De ce trăiesc? Care e sensul vieţii? Există viaţă după moarte?
Merită să-L urmezi!

Marius Socea

Porunca a X-a

Publicat de elpizein pe mai 7, 2011
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , .

Text Iosua 7:10-26; Exod 20:17

În fiecare zi suntem bombardaţi cu reclame pentru tot felul de produse: de la biscuiţi până la maşini. Care este scopul reclamelor? Să stârnească în noi dorinţa sau nemulţumirea cu privire la ceea ce avem sau la ceea ce nu avem. Reclamele nu fac altceva decât să exploateze o pornire a firii pământeşti: dorinţa de a avea ceea ce nu avem. Oricât şi orice ai avea, parcă niciodată nu este destul.

Ultima dintre cele 10 porunci este o condamnare a lăcomiei, a invidiei şi a poftei. Găsim în V.T. mai multe întâmplări care ilustrează această poftă sau nemulţumire fundamentală a omului. O găsim la oamenii simpli dar şi la cei înălţaţi în dregătorii. Întâlnim, de asemenea şi consecinţele devastatoare pe care le are pofta.

Pofta afectează mintea noastră, relaţiile cu semenii şi implicit cu Dumnezeu conducînd la păcat. Însuşi Domnul Isus a arătat că ceea ce este în inimă determină lucrurile care se petrec în afară, spunând: „Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.  Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru şi spurcă pe om” (Marcu 7:21-23).

Din Cuvântul Domnului noi putem să învăţăm cum putem birui pofta, pentru a nu ajunge la păcat, ci dimpotrivă, pentru a primi binecuvântările promise de Dumnezeu. Studiind ce-a de-a zecea poruncă descoperim:

1.    Ce este pofta?

Poftă, în V. Testament înseamnă  o atracţie puternică pentru o acţiune, un lucru sau faţă de o persoană, pe care cineva şi le doreşte cu orice preţ. Pofta este o dorinţă excesivă care întunecă raţiunea unei persoane fiindcă îi concentrează atenţia asupra lucrului râvnit.

Studiind porunca 10 descoperim că, după ce a interzis pofta,  Dumnezeu a arătat într-un mod foarte clar şi lucrurile pe care cei din Israel n-ar trebui să le râvnească: casa, nevasta, robul, roaba, boul şi măgarul aproapelui.

Dumnezeu a încheiat această înşiruire meţionând că cei din Israel n-ar trebui să poftească nici un alt lucru ce aparţine aproapelui (Ex. 20:17). Pentru a sublinia gravitatea poftei Domnul Isus a arătat că a pofti o femeie este un păcat (Mt. 5:28) urmat de o pedeapsă severă (Mt. 5:29).

 2.    Cum se manifestă pofta?

Iacov, fratele Domnului, a prezentat procesul de manifestare al poftei arătând că pofta începe cu o ademenire, continuă printr-o dorinţă, este amplificată prin focalizarea asupra lucrului dorit şi se manifestă prin atitudine şi faptă. Apoi atitudinea şi fapta săvârşită este un păcat care atrage pedeapsa (Iac. 1:13-15).

Cap. 7-8 din cartea Iosua ne prezintă cucerirea cetăţii Ai. După biruinţa răsunătoare de la Ierihon, în care Dumnezeu a oferit victoria israeliţilor, a urmat o luptă împotriva unei cetăţi neînsemnate, mici. Numai că, de data aceasta, păcatul se va interpune, pentru început în calea unei mari victorii.

7:1 – Unul dintre israeliţi nu avea să respecte porunca pe care a dat-o Domnul lui Iosua (de citit 6:17-19). Acan, deşi făcea parte din seminţia lui Iuda, o seminţie binecuvântată de tatăl său Iacov (de citit Gen. 49:8-10) din care avea să descindă Domnul Isus, totuşi nu şi-a putut stăpâni pofta faţă de câteva lucruri.

Apl. – putem observa că faptul că deşi provin dintr-o familie cu renume, cu înaintaşi care au dus o viaţă deosebită, când e vorba de neascultare faţă de porunca lui Dumnezeu (să nu pofteşti) nu mă ajută la nimic.

7:2-5 – ne prezintă tactica de luptă pe care aveau să o folosească israeliţii în cucerirea cetăţii Ai. Au subestimat tăria inamicului şi au trimis un mic număr de luptători. Reacţia inamicului a fost atât de violentă încât, în scurt timp, au ucis 36 de oameni şi în final i-au învins în vale. Descurajarea a cuprins întreg poporul.

Apl. – zilnic avem de dus lupte spirituale. De multe ori subestimăm mediul în care ne aflăm şi situaţiile cu care ne confruntăm. De multe ori înfrângerea noastră survine după câte o biruinţă, adică exact atunci când ne aşteptăm mai puţin să fim învinşi. Cred că în fiecare dimineaţă, când încep o nouă zi de viaţă, trebuie să mă rog, să nu cad în ispită, să nu fiu biruit de vreo poftă. Israeliţii nu s-au rugat înainte de a porni la luptă împotriva cetăţii Ai. Nu s-au pregătit suficient. A fost suficient ca un singur om să fie biruit de poftă, Acan să devină vinovat şi întrega naţiune a fost considerată vinovată (v. 11).

7:6-9 – ne prezintă rugăciunea lui Iosua, venită după înfrângerea poporului.

7:10-13 – Dumnezeu prezintă adevărul situaţiei şi soluţia pt. a fi biruitori. Dumnezeu prezintă cauzele înfrângerii (v. 11):

1.      călcarea Legământului prin:

a.       furt            b. minciună

apl. – vedeţi, pofta a mai atras după sine şi încălcarea a 2 porunci: porunca 8 şi 9.

Ilustr. – un regizor de la Holywood spunea astfel: ca un film să aibă succes trebuie să încalce cel puţin 3 porunci: să nu ucizi, să nu preacurveşti şi să nu pofteşti. Vedeţi, atăzi oamenii construiesc filme raportându-se negativ la Legea lui Dumnezeu.

Israeliţii sunt chemaţi să nimicească răul şi să se sfinţească pt. a putea câştiga lupta.

Apl. – cum este în vremea de acum? Şi noi suntem chemaţi, pt. a putea fi biruitori, să împlinim ceea ce spune ap. Pavel: ,,De aceea, omorati madularele voastre care sunt pe pamant: curvia, necuratia, patima, pofta rea, si lacomia, care este o inchinare la idoli.” Tinerii sunt chemaţi să asculte de îndemnurile ap. Pavel care-i scria lui Timotei: ,, Fugi de poftele tineretii, si urmareste neprihanirea, credinta, dragostea, pacea, impreuna cu cei ce cheama pe Domnul dintr-o inima curata.”

7:14-26 – ne prezintă modul în care a fost descoperit Acan (prin tragere la sorţi), mărturisirea lui şi pedepsirea lui. Acan mărturiseşte cum s-a manifestat pofta în viaţa lui:

  1. a văzut lucrurile ce erau sortite spre nimicire, adică mantaua, 2,4 kg argint, o placă de aur de 600 g (v. 21/a);
  2. a fost atras de strălucirea şi valoarea acestora (v 21/b);
  3. le-a poftit (v. 21/c);
  4. le-a luat (adică a comis fapta, v. 21/d);
  5.  le-a ascuns (v.7:21/e).

      3.   Biruinţa asupra poftei

Pentru a birui pofta trebuie să:

– ascultăm întocmai Cuvântul lui Dumnezeu (1 Pe. 2:11 Preaiubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti, care se războiesc cu sufletul.)

– întrerupem procesul de manifestare înainte ca pofta să producă o atitudine sau o acţiune

şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos. (2 Cor. 10:5)

– să ne îmbrăcăm în omul cel nou (Rom 13:14 ,,ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.)

– să trăim conduşi de Duhul lui Dumnezeu (Gal. 5:24-25 ,,Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul).

adaptare după Dan Boingeanu

TINERET ÎN SUFERINŢĂ

Publicat de elpizein pe mai 2, 2011
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , .

Tineretul din ziua de azi suferă enorm şi este în general foarte nefericit.  Cred că niciodată în ultimul secol nu a fost mai nefericit. Ei se cred emancipaţi,  afişează siguranţă şi îndrăzneală, bravează, dar… în realitate suferă …Există câteva boli care fac ravagii în rândul tineretului.
Boala “Fără iubire”
Cea mai gravă boală a tineretului din ultimii ani este “Boala fără iubire“.  Expresia “Te iubesc!” a fost înlocuită cu  “Te doresc!”. Ce pierdere, ce sărăcie sufletească a produs acest lucru. Tinerii din ziua de azi nu ştiu ce înseamnă a iubi şi a fi iubit. Nu dau timp iubirii să se nască prin comunicare, cunoaştere, prietenie, aşteptare… Nici măcar dragostei romantice nu îi lasă timp să se manifeste. Ei doar se doresc şi dacă se doresc dau repede frâu liber pornirilor instinctuale. Versurile muzicii ascultată de tineri sunt incredibil de proaste şi de sărace, presărate doar cu expresii de genul ”te doresc” sau “te astept la noapte…”. În filme, în viaţa vedetelor, se transmit doar mesaje senzuale şi chemări la pat.  Cât de enorm de mult pierd tinerii, ce alienare se produce când minunata relaţie de iubire se rezumă doar la instinct.  Omul nu poate trăi doar la nivel animalic, creând şi rupând relaţii după cum îi dictează instinctul sau dorinţa. Iar dacă o face se dezumanizează, se degradează.

Şi totuşi trăim astăzi o situaţie halucinantă. Tineri şi mai puţin tineri, alţii aproape copii, confundă iubirea cu sexul, se implică în relaţii intime premaritale, schimbă partenerii între ei, cei căsătoriţi trăiesc în adulter.  Cei care trăiesc mânaţi doar de dorinţe sunt cei mai nefericiţi oameni şi îi fac şi pe alţii nefericiţi. Ei nu vor şti să fie fideli unul altuia în căsnicie, nu vor preţui frumuseţea angajamentului şi a sacrificiului pentru persoana iubită.  Vor avea o viaţă plină de durere, conflicte, singurătate, aşa după cum bine vedem astăzi. Vedete bogate şi celebre nu au găsit fericirea trăind în relaţii amoroase la întâmplare. Vieţile multora dintre ei se sfârşesc în mod tragic prin sinucideri. Alţii trăiesc dezamăgiţi şi nefericiţi toată viaţa în ciuda chipului zâmbitor pe care îl afişează în public.
Ginecologul, doctorul fetelor
Ginecologul era numit dintotdeauna doctorul femeilor. În general al anumitor femei, după probleme cauzate de naşteri sau o dată cu înaintarea în vârstă. Dar astăzi el a devenit doctorul multor fete. Acesta este consultat pentru boli cu transmitere sexuală, sarcini nedorite, contraceptive, alte boli. Sunt fete care umblă prin aceste cabinete inconfortabile mai mult decât o femeie cu 10 naşteri. Şi totuşi cât de câştigate ar fi aceste domnişoare să nu aibă de-a face cu ginecologul, să fie nevinovate, pure şi cu inima curată atunci când vor fi mirese. La început ele se cred emancipate dar până la urmă în viaţa lor se instalează tristeţea, dezamăgirea, disperarea şi ruşinea. Îmi este aşa de milă de ele.  Am văzut fete de liceu care şi-au ratat continuarea studiilor, s-au căsătorit gravide, obligate de părinţi, şi în loc să se bucure de ani de studenţie ele cresc copii. Altele aleg soluţia avortului, împovorându-se cu păcate care până la urmă le vor aduce depresia, nevrozele şi bolile de inimă.
Suferinţa produsă de  “emancipare” şi de “morala nouă”
Divorţurile, bolile fizice şi cele sufleteşti, copii părăsiţi de unul dintre părinţi prin divorţ, singurătatea şi toată mizeria vremurilor noastre este cauzată de ideile false şi periculoase legate de prietenie, dragoste şi căsătorie, idei pe care tinerii şi le însuşesc de la alţi tineri, idei promovate şi susţinute  prin mass-media. Peste tot tinerii aud că azi avem o “morală nouă”, că avem valori diferite de cele din trecut, li se spune că este OK să aibă relaţii intime înainte de căsătorie. Ba mai mult, când tinerii văd gesturile şi comportamentul vedetelor de pe micul ecran, când văd cu cât entuziasm este prezentat acolo amorul liber, când văd cum cei din jurul lor flirtează, se îmbrăţişează, se sărută şi apoi ajung repede împreună în pat,  ei îşi închipuie că cei ce fac aşa sunt fericiţi.  Vă asigur însă  că este doar o iluzie. Experienţa mea de peste 20 de ani ca medic,  mi-a permis că observ cum an de an  suferinţa adusă de aşa zisa “emancipare” şi “morală nouă” devine tot mai adâncă. Aş vrea să strig tinerilor să nu-i credă pe cei care spun că regulile vechi sunt demodate. Legile morale şi poruncile lui Dumnezeu nu se demodează niciodată!
Dumnezeu ne-a dat nişte legi morale nu pentru a ne împiedica să ne distrăm şi să fim fericiţi, ci din contră ni le-a dat pentru a ne asigura fericirea, pentru  a ne proteja de comportamente dăunătoare nouă şi celor din jurul nostru. Iar aceste legi morale, care sunt şi legi ale bunului simţ spun că etapele fireşti ale relaţiilor dintre un tânăr şi o tânără sunt: cunoaşterea şi prietenia, care poate să aducă dragostea, apoi logodna şi căsătoria iar în cadrul căsătoriei relaţia sexuală.
Se spune că astăzi există concepţii noi cu privire la dragoste. Derutate şi confuze multe fete îşi închipuie că oferind sex înainte de căsătorie pot obţine dragostea şi angajamentul pentru căsătorie al partenerului. Acest comportament se poate califica drept  iresponsabilitate şi păcat, rezultatul lor fiind suferinţa, singurătatea şi mizeria.
Sursa: http://marianagoron.wordpress.com

PĂTIMIRILE LUI CRISTOS

Publicat de elpizein pe aprilie 26, 2011
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , .

„Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” (Isaia 53:5)

Când a apărut pentru prima dată pe ecrane, filmul  „The Passion Of The Christ” (Patimile lui Cristos), regizat de Mel Gibson, a şocat publicul prin accentul pus pe violenţa fizică, dar mai ales prin modul în care a fost prezentată scena biciuirii lui Isus de către soldaţii romani, scenă care este redată neîntrerupt pe parcursul a nu mai puţin de şaisprezece minute. Se consideră, pe bună dreptate, că acest film este probabil unul din cele mai violente filme din istorie. Criticul de film Roger Ebert de la Chicago Sun-Times a spus despre el: „Acesta este cel mai violent film pe care l-am văzut vreodată„. Durerea capătă dimensiuni suprarealiste în acest film: carne sfâşiată de pe corp cu bice împletite cu bucăţi de metal, sânge curgând în şuvoaie, durere infernală, plăcerea patologică de a schingiui a soldaţilor romani. A exagerat Mel Gibson, regizorul filmului, când a prezentat lucrurile în acest fel? Probabil că nu. Să se fi petrecut lucrurile chiar aşa şi în realitate? Probabil că da. Ba, mai mult, am convingerea că lucrurile au fost mult mai grozave de atât.

Şi totuşi, oricât de mult s-ar strădui regizorii de film să prezinte scena patimilor lui Cristos, niciodată nu vor fi în stare să prezinte lucrurile dintr-o perspectivă cerească, adică având în vedere dimensiunea spirituală a pătimirii Fiului lui Dumnezeu. Pentru că, oricât de îngrozitoare ar fi fost chinurile trupeşti suferite de Cristos – şi trebuie să fim convinşi că aşa au fost – totuşi cele mai groaznice momente pe care a trebuit să le suporte au fost ceasurile în care se revărsa focul mâniei şi pedepsei lui Dumnezeu Tatăl asupra Fiului, din pricina păcatelor noastre pe care El le luase asupra Sa. În timp ce purta singur vina păcatelor noastre, Isus Cristos a devenit obiectul urii intense şi al răzbunării împotriva păcatului pe care Dumnezeu a pregătit-o cu răbdare de la întemeierea lumii.

De-a lungul istoriei omenirii, dincolo de îndelunga Sa răbdare, Dumnezeu n-a iertat păcatul ca mai apoi să uite de pedeapsă. El a iertat păcatele celor ce şi le mărturiseau şi se pocăiau, dar Şi-a adunat mânia Sa dreaptă împotriva tuturor acestor păcate. La cruce, furia acestei mânii îndreptate asupra păcatelor a fost dezlănţuită împotriva Fiului Său. Şi, oricât de neînţeleasă ar fi această realitate – de unii respinsă cu vehemenţă, oripilaţi de o asemenea idee – aceasta a fost cea mai cumplită suferinţă a lui Isus Cristos.

„…străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre…”, Isus Cristos murea. Era mort cu adevărat… şi era pus într-un mormânt. Dar… a treia zi, duminica, „Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea.” (Fapte 2:24)  Înviindu-L pe Cristos din morţi, Dumnezeu Tatăl aproba lucrarea Fiului înfăptuită în suferinţă şi moarte pentru păcatele noastre, afirma că lucrarea Lui este completă şi că Isus Cristos are tot dreptul să revină la viaţă. N-a mai rămas de plătit nici-o pedeapsă pentru păcat, n-a mai trebuit suportată nici-o mânie a lui Dumnezeu, n-a mai rămas vină sau predispoziţie la pedeapsă. Pentru toate Cristos a plătit! Glorie Lui!

Învierea lui Isus Cristos este dovada şi garanţia că toţi cei ce sunt ai Săi vor avea parte de o înviere asemănătoarea cu a Sa, de trupuri asemănătoare cu al Său şi de o „strângere laolaltă cu El” când va veni a doua oară să-şi ia Mireasa acasă. Căci „iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea…” (Apocalipsa 1:7)  

Claudiu Lupu