Text Iosua 7:10-26; Exod 20:17
În fiecare zi suntem bombardaţi cu reclame pentru tot felul de produse: de la biscuiţi până la maşini. Care este scopul reclamelor? Să stârnească în noi dorinţa sau nemulţumirea cu privire la ceea ce avem sau la ceea ce nu avem. Reclamele nu fac altceva decât să exploateze o pornire a firii pământeşti: dorinţa de a avea ceea ce nu avem. Oricât şi orice ai avea, parcă niciodată nu este destul.
Ultima dintre cele 10 porunci este o condamnare a lăcomiei, a invidiei şi a poftei. Găsim în V.T. mai multe întâmplări care ilustrează această poftă sau nemulţumire fundamentală a omului. O găsim la oamenii simpli dar şi la cei înălţaţi în dregătorii. Întâlnim, de asemenea şi consecinţele devastatoare pe care le are pofta.
Pofta afectează mintea noastră, relaţiile cu semenii şi implicit cu Dumnezeu conducînd la păcat. Însuşi Domnul Isus a arătat că ceea ce este în inimă determină lucrurile care se petrec în afară, spunând: „Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru şi spurcă pe om” (Marcu 7:21-23).
Din Cuvântul Domnului noi putem să învăţăm cum putem birui pofta, pentru a nu ajunge la păcat, ci dimpotrivă, pentru a primi binecuvântările promise de Dumnezeu. Studiind ce-a de-a zecea poruncă descoperim:
1. Ce este pofta?
Poftă, în V. Testament înseamnă o atracţie puternică pentru o acţiune, un lucru sau faţă de o persoană, pe care cineva şi le doreşte cu orice preţ. Pofta este o dorinţă excesivă care întunecă raţiunea unei persoane fiindcă îi concentrează atenţia asupra lucrului râvnit.
Studiind porunca 10 descoperim că, după ce a interzis pofta, Dumnezeu a arătat într-un mod foarte clar şi lucrurile pe care cei din Israel n-ar trebui să le râvnească: casa, nevasta, robul, roaba, boul şi măgarul aproapelui.
Dumnezeu a încheiat această înşiruire meţionând că cei din Israel n-ar trebui să poftească nici un alt lucru ce aparţine aproapelui (Ex. 20:17). Pentru a sublinia gravitatea poftei Domnul Isus a arătat că a pofti o femeie este un păcat (Mt. 5:28) urmat de o pedeapsă severă (Mt. 5:29).
2. Cum se manifestă pofta?
Iacov, fratele Domnului, a prezentat procesul de manifestare al poftei arătând că pofta începe cu o ademenire, continuă printr-o dorinţă, este amplificată prin focalizarea asupra lucrului dorit şi se manifestă prin atitudine şi faptă. Apoi atitudinea şi fapta săvârşită este un păcat care atrage pedeapsa (Iac. 1:13-15).
Cap. 7-8 din cartea Iosua ne prezintă cucerirea cetăţii Ai. După biruinţa răsunătoare de la Ierihon, în care Dumnezeu a oferit victoria israeliţilor, a urmat o luptă împotriva unei cetăţi neînsemnate, mici. Numai că, de data aceasta, păcatul se va interpune, pentru început în calea unei mari victorii.
7:1 – Unul dintre israeliţi nu avea să respecte porunca pe care a dat-o Domnul lui Iosua (de citit 6:17-19). Acan, deşi făcea parte din seminţia lui Iuda, o seminţie binecuvântată de tatăl său Iacov (de citit Gen. 49:8-10) din care avea să descindă Domnul Isus, totuşi nu şi-a putut stăpâni pofta faţă de câteva lucruri.
Apl. – putem observa că faptul că deşi provin dintr-o familie cu renume, cu înaintaşi care au dus o viaţă deosebită, când e vorba de neascultare faţă de porunca lui Dumnezeu (să nu pofteşti) nu mă ajută la nimic.
7:2-5 – ne prezintă tactica de luptă pe care aveau să o folosească israeliţii în cucerirea cetăţii Ai. Au subestimat tăria inamicului şi au trimis un mic număr de luptători. Reacţia inamicului a fost atât de violentă încât, în scurt timp, au ucis 36 de oameni şi în final i-au învins în vale. Descurajarea a cuprins întreg poporul.
Apl. – zilnic avem de dus lupte spirituale. De multe ori subestimăm mediul în care ne aflăm şi situaţiile cu care ne confruntăm. De multe ori înfrângerea noastră survine după câte o biruinţă, adică exact atunci când ne aşteptăm mai puţin să fim învinşi. Cred că în fiecare dimineaţă, când încep o nouă zi de viaţă, trebuie să mă rog, să nu cad în ispită, să nu fiu biruit de vreo poftă. Israeliţii nu s-au rugat înainte de a porni la luptă împotriva cetăţii Ai. Nu s-au pregătit suficient. A fost suficient ca un singur om să fie biruit de poftă, Acan să devină vinovat şi întrega naţiune a fost considerată vinovată (v. 11).
7:6-9 – ne prezintă rugăciunea lui Iosua, venită după înfrângerea poporului.
7:10-13 – Dumnezeu prezintă adevărul situaţiei şi soluţia pt. a fi biruitori. Dumnezeu prezintă cauzele înfrângerii (v. 11):
1. călcarea Legământului prin:
a. furt b. minciună
apl. – vedeţi, pofta a mai atras după sine şi încălcarea a 2 porunci: porunca 8 şi 9.
Ilustr. – un regizor de la Holywood spunea astfel: ca un film să aibă succes trebuie să încalce cel puţin 3 porunci: să nu ucizi, să nu preacurveşti şi să nu pofteşti. Vedeţi, atăzi oamenii construiesc filme raportându-se negativ la Legea lui Dumnezeu.
Israeliţii sunt chemaţi să nimicească răul şi să se sfinţească pt. a putea câştiga lupta.
Apl. – cum este în vremea de acum? Şi noi suntem chemaţi, pt. a putea fi biruitori, să împlinim ceea ce spune ap. Pavel: ,,De aceea, omorati madularele voastre care sunt pe pamant: curvia, necuratia, patima, pofta rea, si lacomia, care este o inchinare la idoli.” Tinerii sunt chemaţi să asculte de îndemnurile ap. Pavel care-i scria lui Timotei: ,, Fugi de poftele tineretii, si urmareste neprihanirea, credinta, dragostea, pacea, impreuna cu cei ce cheama pe Domnul dintr-o inima curata.”
7:14-26 – ne prezintă modul în care a fost descoperit Acan (prin tragere la sorţi), mărturisirea lui şi pedepsirea lui. Acan mărturiseşte cum s-a manifestat pofta în viaţa lui:
- a văzut lucrurile ce erau sortite spre nimicire, adică mantaua, 2,4 kg argint, o placă de aur de 600 g (v. 21/a);
- a fost atras de strălucirea şi valoarea acestora (v 21/b);
- le-a poftit (v. 21/c);
- le-a luat (adică a comis fapta, v. 21/d);
- le-a ascuns (v.7:21/e).
3. Biruinţa asupra poftei
Pentru a birui pofta trebuie să:
– ascultăm întocmai Cuvântul lui Dumnezeu (1 Pe. 2:11 Preaiubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti, care se războiesc cu sufletul.)
– întrerupem procesul de manifestare înainte ca pofta să producă o atitudine sau o acţiune
şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos. (2 Cor. 10:5)
– să ne îmbrăcăm în omul cel nou (Rom 13:14 ,,ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.)
– să trăim conduşi de Duhul lui Dumnezeu (Gal. 5:24-25 ,,Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul).
adaptare după Dan Boingeanu
