Text Iosua 24:14 „Acum, temeţi-vă de Domnul, şi slujiţi-I cu scumpătate şi credincioşie. Depărtaţi dumnezeii cărora le-au slujit părinţii voştri dincolo de Râu şi în Egipt, şi slujiţi Domnului. Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Râu sau dumnezeilor Amoriţilor în a căror ţară locuiţi. cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului”.
Psalmul 37:3 „Încrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie.”
Lipsa de credincioşie, statornicie, fidelitate, devotament în relaţii, produce mari pagube, produce dezamăgire , durere, despărţire. Să ne gândim la câteva domenii, relaţii în care se cere credincioşie .
1. Nevoia de credincioşie , statornicie, devotament, la locul de muncă….
2. Nevoia de credincioşie în familie
Din nefericire familia aşa cum a fost gândită, întemeiată de Dumnezeu, este sub asediu şi în mare pericol. Multe familii se destramă şi mulţi oameni nu mai au convingerea sau curajul de a întemeia o familie. Este nevoie de mai multă credincioşie în familie, mai mult devotament, statornicie şi acestea nu sunt posibile decât cu ajutorul lui Dumnezeu. Familia este o instituţie divino-umană deoarece familia este întemeiată de Dumnezeu , pentru a împlini scopuri precise pe acest pământ .
Scopurile lui Dumnezeu.
Geneza 1: 27,28 „Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.”
Geneza 2:18 Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.”
Geneza 2:21-24 „Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om. Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie (ebr.: işa = femeie), pentru că a fost luată din om (ebr.: iş = bărbat).” De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup.”
Domnul Isus Hristos ne învaţă în Noul Testament că ce a unit Dumnezeu omul să nu despartă.
Ev. Matei 19:3-9 „Fariseii au venit la El, şi, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?” Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, şi a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup?” Aşa că nu mai Sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” „Pentru ce dar” I-au zis ei „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire, şi s-o lase?” Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar de la început n-a fost aşa. Eu însă vă spun că oricine îşi lasă nevasta, în afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.”
Maleahi 2:13-14 „Iată acum ce mai faceţi: Acoperiţi cu lacrămi altarul Domnului, cu plânsete şi gemete, aşa încît El nu mai caută la darurile de mâncare, şi nu mai poate primi nimic din mâinile voastre. Şi dacă întrebaţi: „Pentru ce?”… Pentru că Domnul a fost martor între tine şi nevasta din tinereţea ta, căreia acum nu-i eşti credincios, cu toate că este tovarăşa şi nevasta cu care ai încheiat legământ!”
Potrivit cu acest text din Sfânta Scriptura căsătoria este încheiată în baza unui legământ şi poate fi definită ca un legământ între soţ şi soţie la care Dumnezeu este martor . Legământul implică credincioşie la bine şi la greu până la moarte. Şi totuşi în zilele noastre, tot mai multe familii se destramă , ajung la divorţ tocmai din pricina faptului că partenerii nu-şi mai respectă legământul , nu sunt fideli unul altuia , statornici şi credincioşi .
Motivele pentru care se ajunge la divorţ sunt multe . De la relaţii extraconjugale la motive de boală , lipsuri financiare, etc. Urmările lipsei de credincioşie în familie sunt întotdeauna amare. Răni sufleteşti, descurajare, suferinţă, lacrimi, copii care au mult de suferit… Sigur că familia a fost atacată de Diavol de la început chiar din grădina Eden (Geneza 3) şi la fel de mult este atacată şi în zilele noastre prin metode din ce în ce mai viclene.
De aceia cei ce vor să întemeieze o familie trebuie să ceară ajutorul şi călăuzirea lui Dumnezeu să se pregătească pentru viaţa de familie cu bucuriile şi responsabilităţile ei . Citirea Bibliei , sfatul părinţilor credincioşi, sfatul bisericii şi a păstorului îi poate ajuta în acest sens. Dar şi cei ce au întemeiat deja o familie trebuie să caute zi de zi să fie tot mai credincioşi Domnului şi unul altuia. Greşelile făcute pot să fie corectate , îndreptate prin pocăinţă sinceră înaintea lui Dumnezeu , credinţă şi ascultare de Sfânta Scriptură. În familia credincioasă există multă bucurie, împlinire, pace, biruinţă.
Iată câteva îndemnuri , porunci din Biblie pentru familişti:
Coloseni 3:12-19 „Astfel, deci, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţă, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii. Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători. Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră. Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl. Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, cum se cuvine în Domnul. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele, şi nu ţineţi necaz pe ele.
Efeseni 5:19-32 „Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului. Mulţămiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos. Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos. Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului; căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, mântuitorul trupului. Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără sbîrcitură sau altceva de felul acesta, ci Sfântă şi fără prihană. Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuş. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica; pentru că noi Suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup”. Taina aceasta este mare-(vorbesc despre Hristos şi despre Biserică). Încolo fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.
1 Petru 3:1-7 „Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentruca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere. Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule din aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia neperitoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu, şi erau supuse bărbaţilor lor; ca Sara, care asculta pe Avraam, şi-l numea „domnul ei”. Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi binele fără să vă temeţi de ceva. Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dînd cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedecate rugăciunile voastre.”
Fii un soţ credincios Domnului şi soţiei , familiei tale.
Fii o soţie credincioasă Domnului , soţului tău şi familiei tale.
Domnul să te binecuvânteze cu putere!
pastor Groza Teodor
