În cea de-a VI-a fericire rostită de Domnul Isus în Predica de pe Munte, vrem să descoperim:
– ce înseamnă a avea o inimă curată?
– de ce a ajuns omul să aibă inima murdară?
– cum putem dobândi o inimă curată? şi
– ce binecuvântare primesc cei ce trăiesc împlinind această condiţie spirituală?
Intr. – oamenii lui Dumnezeu au dorit, încă din vechime, să-L cunoască mai mult pe Dumnezeu, să fie cât mai aproape de Dumnezeu. Moise, chiar dacă a fost omul cu care Dumnezeu vorbea gură către gură, a dorit mai mult. Să vadă slava lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu îi împlineşte în mare măsură dorinţa, îl ascunde în crăpătura stâncii şi Îşi dezvăluie slava înaintea lui.
După ce Adam pierde părtăşia cu Dumnezeu din Grădina Edenului, datorită păcatului, oamenii care au urmat şi asupra cărora s-a revărsat harul lui Dumnezeu, au dorit să-L cunoască şi să fie mai aproape de Dumnezeu. Gândiţi-vă la Enoh, Avraam, Iacov sau Iosif. Părtăşia apropiată a lui Moise cu Dumnezeu a făcut să-i strălucească faţa, după cum slava lui Isus a făcut să strălucească faţa ucenicilor.
În N. Testament apostolul Ioan spune: ,,pentru că viaţa a fost arătată, şi noi am văzut-o, şi mărturisim despre ea, şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl, şi care ne-a fost arătată; deci, ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi.” Deci, slava lui Dumnezeu ne-a fost arătată în Domnul Isus Cristos. O văd toţi oamenii? Nu! Înseamnă că problema-i la noi. Psalmistul întreabă: (24:3,4) ,,Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul Lui cel Sfânt? Cel ce are mâinile nevinovate şi inima curată…” De aceea e foarte important să vedem…
1. Ce înseamnă a avea o inimă curată?
Termenul inimă curată face referire la starea interioară şi valorile morale ale unei persoane exprimate prin gândire, motivaţii, decizii şi sentimente. Pentru a defini starea de curăţie, în N. Testament sunt folosiţi 2 termeni:
– primul înseamnă ,,pur”, ,,sincer” sau ,,curat.”
+În Tit 2:5, apostolul Pavel îndeamnă pe femeile în vârstă ,,să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.”
+În Fil. 4:8, apostolul Pavel îndeamnă biserica astfel: ,,Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.”
– al doilea înseamnă ,,a fi curat în interiorul fiinţei tale (a fi spălat)”, ,,fără vină”, dar şi de ,,a fi pus deoparte pentru o lucrare sfântă.”
+Isus, în camera de sus, înainte de patima Sa, le spune ucenicilor Săi: ,, Acum voi sunteţi curaţi, din pricina cuvântului, pe care vi l-am spus.”(Io. 15:3).
+ Lui Timotei, apostolul Pavel îi scrie ,,Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun, şi dintr-o credinţă neprefăcută.” (1 Tim. 1:5) iar diaconilor ,,să păstreze taina credinţei într-un cuget curat.” (3:9).
Inima curată, este un subiect foarte important al Bibliei amintit în V.T., de aceea acolo ni se vorbeşte despre ,,tăierea împrejur a inimii” (Deut. 10:16). Una dintre promisiunile pe care le găsim în Deut. 30:6 spune aşa…
Curăţia inimii despre care a vorbit Domnul Isus în cea de-a VI-a fericire poate fi o referire la condiţia apropierii de Dumnezeu menţionată deseori în Cartea psalmilor (Ps. 24:3-4,6).
2. De ce a ajuns omul să aibă inima murdară?
Inima omului a ajuns murdară din pricina întinăciunii păcatului lucru menţionat atât în V. Testament (Gen.6:5) ,,Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ, şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.” cât şi în N. Testament (Mat. 15:19) prin cuvintele Mântuitorului ,, Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.”
Pe baza textului pe care l-am citit, păcatul care aduce cea mai mare întinăciune este „preacurvia” (v. 27-32). Acesta întinează ochii (prin privire), inima (prin poftă) şi trupul (prin comiterea faptei). Apostolul Pavel dă această poruncă corintenilor care s-au confruntat cu acest păcat ,, Fugiţi de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvârşit afară din trup; dar cine curveşte, păcătuieşte împotriva trupului său.” (1 Cor. 6:18).
Comiterea păcatului precurviei este condamnată de Dumnezeu prin Lege, şi am învăţat lucrul acesta când am studiat cele 10 porunci. În plus, Domnul Isus arată gravitatea acestui păcat nu numai datorită măsurii în care acesta întinează, ci şi a pedepsei de care este urmat. El vorbeşte despre ,,gheenă”, adică despre iad iar apostolul Pavel despre faptul că preacurvarii şi curvarii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu (1 Cor.6:9-10).
Apl. – ca şi alte păcate, păcatul adulterului ia naştere în primul rând în minte, iar dacă lăsăm gândul respectiv să se dezvolte, curând vom ajunge să-l punem în aplicare.
Dar întinarea inimii se face şi datorită cuvintelor nepotrivite rostite şi datorită promisiunilor neţinute. În Deut. 23:22, 23 se spune astfel: ,,Dacă te fereşti să faci o juruinţă, nu faci un păcat.
Dar să păzeşti şi să împlineşti ce-ţi va ieşi de pe buze, şi anume juruinţele pe care le vei face de bună voie Domnului, Dumnezeului tău, şi pe care le vei rosti cu gura ta.”
A jura pe Numele lui Dumnezeu înseamnă să-L iei pe El ca Martor că spui adevărul. Iudeii evitau să facă un jurământ mincinos pe Numele Domnului şi atunci jurau pe cer, pe pământ, pe Ierusalim sau pe capul lor. Chiar a jura pe propriul tău cap Îl implică pe Dumnezeu pt. că Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor şi tu nu poţi face nici măcar un fir de păr alb sau negru. Pt. creştin jurământul este inutil. Noi nu trebuie să impresionăm pe cineva prin cuvintele noastre dar nici nu trebuie să existe împrejurări în viaţa noastră în care minciuna să fie justificată. ,,Da” şi ,,nu” sunt suficiente.
3. Cum se poate dobândi curăţia inimii?
Curăţia inimii este iniţiativa lui Dumnezeu şi este împlinită prin puterea jertfei Domnului Isus, pentru toţi cei ce cred, îşi recunosc păcatul şi se pocăiesc. Dacă o inimă curată poate fi dobândită prin credinţă, pentru a păstra inima curată trebuie să strângem Cuvântul lui Dumnezeu în inima noastră (Ps. 119: 11) şi să trăim împlinind voia lui Dumnezeu, fugind de poftele ochilor, poftele firii şi poftele lumii (Iov. 31:1; 2 Tim. 2:22; 1 Pet. 4:1-5).
4. Ce binecuvântare primesc cei ce au inima curată?
Celor cu inima curată Domnul Isus le-a promis că „vor vedea pe Dumnezeu”. Prin această binecuvântare înţelegem că cei cu inima curată vor experimenta prezenţa lui Dumnezeu, vor avea parte de binecuvântările lui Dumnezeu (Ps.66:18), îl vor vedea pe Dumnezeu (Iov 19:25; Ap.22:3-4) şi vor fi ca Dumnezeu (1 Ioan 3:2).
adaptare după Dan Boingeanu