Botezul Domnului Isus – un model de urmat

Publicat de elpizein pe ianuarie 6, 2012
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , , , .

Text Ev. Matei 3:13-17 „Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-l oprească. „Eu” zicea el „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Atunci Ioan L-a lăsat. De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”

Sunt multe păreri deosebite şi interpretări cu privire la botez în creştinism. O parte din bisericile creştine susţin şi practică botezul copiilor mici. O altă parte susţin că nu este atât de important şi se poate şi fără el. Şi sunt  biserici care nu oficiază botezul decât persoanelor adulte. Destul de multe discuţii teologice au fost şi sunt încă purtate pe această temă. Dar cine are dreptate? Cum putem să fim siguri care este botezul adevărat? Sfânta Scriptură şi exemplul Domnului Isus cred că ne pot lămuri pe deplin în această privinţă. Ce învăţăm din botezul Domnului Isus despre adevăratul botez? , când , cum şi cine trebuie să se boteze?

1.     Adevăratul botez este făcut la maturitate

  • Maturitate fizică, intelectuală.
  • Maturitate spirituală.

Domnul S-a botezat la aproximativ 30 de ani chiar înainte de a începe lucrarea de slujire printre oameni. Înţelegem de aici că cine vrea să se boteze trebuie să aibă o vârstă la care aude Evanghelia , crede şi înţelege ce face. Poate să ia o decizie în cunoştinţă deplină.

2.     Adevăratul botez este făcut din convingere   

  • Convingerea că „aşa se cade să împlinim tot ce este scris”..
  • Convingerea că este porunca Domnului Ev. Marcu 16:15-16  Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osîndit.

3.     Adevăratul botez este cerut , dorit în mod personal

„Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el.”

Observăm din text cum Domnul Isus vine la Ioan Botezătorul şi cere să fie botezat de el. Acesta este modelul poruncit de Domnul pentru Biserică şi cei ce vor crede şi practicat de sfinţii apostoli. Cine a auzit Evanghelia şi crede în Domnul Isus cere în mod personal să fie botezat.

  • Ev. Marcu 16:15-16 „Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit.”

Faptele apostolilor 8: 36-37 „Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?”  Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.”

4.     Adevăratul botez este o mărturisire de credinţă

Isus Hristos prin botezul lui a mărturisit ascultarea deplină de planul Tatălui, a mărturisit identificarea lui cu păcatele noastre , prin cufundarea în Iordan, care nu era altceva decât o mărturie profetică despre  moartea de pe cruce şi a mărturisit despre iertarea de păcate, prin ieşirea afară din apă, act prin care a profeţit învierea lui din morţi . Tot aşa cine se botează depune o mărturie despre  credinţa lui în moartea şi învierea Domnului Isus din morţi dar şi o mărturie că el după ce a auzit Evanghelia a crezut şi s-a pocăit de păcatele lui , a murit faţă de păcat (asta mărturiseşte când este botezat prin cufundare) şi a înviat la o viaţă nouă trăită spre slava lui Dumnezeu şi în ascultare de Cuvântul lui. (asta mărturiseşte prin ieşirea afară din apă)

Romani 6:3-5 „Nu ştiţi că toţi cîţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentruca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.”

Din pricina aceasta în condiţii normale, botezul este oficiat în public, în adunarea credincioşilor, în faţa martorilor văzuţi şi nevăzuţi.

5.     Adevăratul botez este confirmat de Dumnezeu Tatăl prin:

Dovezile prin care Tatăl a confirmat botezul Domnului Isus trebuie să fie regăsite într-un anume fel şi în viaţa creştinilor de azi.

  • „Cer deschis Ev. Matei 3:16 „Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis,”  Asta înseamnă că zidul de despărţire al păcatelor a fost înlăturat şi acum creştinul are intrare liberă prin rugăciune înaintea Tatălui.

Creştinul care s-a botezat este un om care se roagă şi căruia îi sunt ascultate rugăciunile , are o relaţie personală prin credinţă cu Domnul Isus , se ştie iubit, iertat , acceptat…

  • Duhul Sfânt coboară . Matei 3:16 „şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.” Cine crede în Domnul Isus este născut din nou prin lucrarea Duhului Sfânt , este botezat , umplut cu Duhul Sfânt, are roada Duhului şi puterea Duhului Sfânt pentru a mărturisi altora Evanghelia.
  • „Şi din ceruri s-a auzit un glas „ Matei 3:17   Era glasul Tatălui care a mărturisit că Isus este Fiul lui preaiubit.  Cuvântul Tatălui din cer îl avem astăzi în Sfânta Scriptură – Biblia. Prin Cuvântul Scripturilor Dumnezeu Tatăl mărturiseşte şi azi şi încredinţează pe credincioşi când ascultă de voia lui sau când se abat .

Mă rog să fim oameni înţelepţi care  să urmăm exemplul Domnului Isus şi învăţătura din Biblie în privinţa botezului.

Doamne ajută!

pastor misionar Groza Teodor

SAPTAMANA NATIONALA DE RUGACIUNE A BISERICILOR CRESTINE BAPTISTE DIN ROMANIA 2012

Publicat de elpizein pe ianuarie 2, 2012
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , .

RUGACIUNI SI CERERI PENTRU BISERICA DIN VREMEA DE ACUM

”Faceți în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri …pentru toți sfinții”  (Ef. 6:18)

În săptămâna naţională de rugăciune din anul acesta ne inspirăm din două mesaje biblice foarte cunoscute. Pe de-o parte, toţi ne bucurăm de promisiunea Domnului Isus: „…voi zidi Biserica Mea…”(Mt. 16:18), promisiune care ne sigură că Biserica va rămâne biruitoare până la sfârşit. Fără protecţia Domnului Isus Hristos, Biserica nu are nici prezent şi nici viitor. De cealaltă parte, Mântuitorul şi Capul Bisericii ne spune: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu…” (Mt. 6:33). Preocupați de starea spirituală a bisericilor, suntem chemați să ne unim în rugăciune pentru ambele aspecte. Îi vom mulţumi Domnului pentru tot ce face El pentru Biserică și ne vom smeri cerându-I să ne ajute să fim responsabili şi credincioşi în lucrurile care ne-au fost încredinţate nouă.  Având ca prioritate Împărăţia Cerurilor, vom medita și ne vom ruga la început de an călăuziți de următoarele subiecte :

Duminică, 1 ianuarie 2012 – RUGACIUNE PENTRU SLUJITORII DUHOVNICESTI AI BISERICII

Pasajul biblic: Efeseni 4:11-15.

În zidirea Bisericii, în procesul desăvârşirii sfinţilor pentru slujire şi în pregătirea lor pentru glorie, Dumnezeu a aşezat diferiţi slujitori. Toţi slujitorii duhovniceşti-pastori, presbiteri, diaconi, evanghelişti, misionari, învăţători, etc., au dnnatoria să împartă drept Cuvântul şi să îi ajute pe membrii bisericii să îşi dezvolte şi să îşi folosească darurile duhovniceşti pentru lărgirea Impărăţiei Cerurilor.

În prima parte a închinării prin rugăciune,

Să Îi mulţumim Domnului pentru toţi slujitorii Lui; să-I mulţumim pentru chemarea, călăuzirea, echiparea şi protecţia de care le-a făcut parte. Să-I mulţumim pentru toţi cei care în viaţa şi slujirea lor nu au preluat metode şi învăţături lumeşti. Să-I mulţumim pentru cei pe care nici greutăţile şi nici ispitele din vremea de acum nu i-a clintit de pe calea îngustă a Scripturii.  Să-I mulţumim Domnului că le-a purtat de grijă spiritual şi material.

În a doua parte a închinării prin rugăciune,

Să cerem pentru toţi slujitorii duhovniceşti să aibă un spirit de dependenţă faţă de Domnul în toate lucrurile și un duh de mulţumire şi de apreciere pentru cinstea oferită. Să cerem credincioşie, ascultare şi dedicare în lucrarea lor pentru extinderea Împărăţiei Cerurilor. Să ne rugăm pentru sfinţenie, seriozitate, maturitate, mărturie, sănătate fizică şi spirituală. Să ne rugăm pentru binecuvântarea familiilor celor căsătoriţi şi pentru călăuzirea spre o viaţă de familie în cazul celor necăsătoriţi.  Să ne rugăm pentru respect, colaborare şi unitate sfântă între lucrători. Să ne rugăm ca Domnul să ridice noi generaţii de lucrători care să privească slujirea ca pe o cinste şi nu ca pe o povară sau ca pe ceva secundar. În sensul acesta ne rugăm ca bisericile să cultive în tineri dorinţa pentru slujire iar şcolile teologice să investească în pregătirea lor pentru slujire duhovnicească.

Luni, 2 ianuarie 2012 – RUGACIUNE PENTRU MEMBRII BISERICII Pasajul biblic: Romani 12:1-21

În prima parte a închinării prin rugăciune,

Să Îi mulţumim Domnului pentru harul de a fi mădulare în Trupul Lui. Să Îi mulţumim pentru dragostea Sa faţă de Biserică. Să Îi mulţumim pentru credincioşia Lui. Să mulţumim pentru membrii bisericilor din ţară şi din lumea întreagă. Să mulţumim Domnului pentru toţi cei care nu au modificat calea Domnului. Să mulţumim pentru cei care au investit şi continuă să investească în maturizarea şi în sfinţirea lor. Să mulţumim pentru toţi cei care nu au părăsit biserica şi nici nu au devenit indiferenţi faţă de starea ei. Să mulţumim pentru  toţi cei care îşi poartă zilnic crucea în ascultare de Domnul.

În a doua parte a închinării prin rugăciune,

Să cerem Domnului să îi ajute pe membrii bisericii să nu uite harul prin care au fost eliberaţi din robia păcatului şi să rămână lângă Domnul până la capăt, cu o atitudine de mulţumire şi slujire în trupul lui Hristos. Să ne rugăm ca membrii bisericilor să fie prezenţi la serviciile divine şi să aibe o mărturie frumoasă înaintea oamenilor, să studieze Cuvântul şi să aibe o viaţă de rugăciune zilnică. Să ne rugăm pentru discernământ duhovnicesc, spirit de unitate, pace şi sacrificiu în lucrare. Cerem Domnului să protejeze membrii bisericii de învățături străine Cuvâtului.

Marţi 3 ianuarie 2012 – RUGACIUNE PENTRU COPIII, TINERII SI BATRANII BISERICII

Pasajul biblic: Tit 2:1-8

În prima parte a închinării prin rugăciune, 

Să Îi mulţumim Domnului pentru persoanele din toate categoriile de vârstă din biserică : pentru copii, pentru tineri şi pentru vârstnici. Să Îl binecuvântăm pe Dumnezeu pentru toţi bătrânii maturi în credinţă şi statornici pe calea Domnului. Să mulţumim Domnului pentru toţi tinerii serioşi, curaţi şi dedicaţi lucrării, care prețuiesc mai mult Biblia decât distracţiile lumeşti. Să mulţumim Domnului pentru copii născuți în biserică și pentru slujirea lor în smerenie și curăție.  

În a doua parte a închinării prin rugăciune,

Să cerem Domnului protecție pentru toţi copiii bisericii. Să cerem un duh de ascultare în copii, înțelepciune pentru părinți, râvnă și răbdare pentru învățători. Să ne rugăm ca Domnul să le pregătească inima pentru înţelegerea şi primirea Cuvântului. Să ne rugăm de asemenea, pentru copiii bolnavi sau lăsaţi în grija altor persoane datorită faptului că părinţii sunt plecaţi în străinătate. Să ne rugăm ca tinerii să fie biruitori în confruntarea cu ispitele lumii și să fie gata să îşi predea viaţa Domnului în anii frumoşi ai tinereţii. Să ne rugăm ca tinerii din bisericile noastre să trăiască în curăţie morală şi spirituală, arătând respect faţă de părinţi, faţă de profesori, față de colegi şi față de biserică. Să ne rugăm pentru rezultate bune la școală și pentru găsirea unui loc de muncă la absolvire. Să ne rugăm ca bătrânii bisericii să-și trăiască viața cu credincioșie până la sfârșitul alergării pământești. Să cerem Domnului protecție pentru cei care sunt singuri, slabi sau bolnavi. Să ne rugăm pentru cei care se confruntă cu nevoi financiare. Să ne rugăm ca Domnul să sensibilizeze inima celor care-i pot ajuta pe bătrâni să aibă cele necesare pentru întreţinere, mâncare, medicamente, transport sau alte nevoi maiteriale şi spirituale. Ne rugăm de asemenea pentru orfani şi pentru văduve.

Miercuri 4 ianuarie 2012 – RUGACIUNE PENTRU FAMILIILE BISERICII

Pasajul biblic: Efeseni 5:22- 6:4

În prima parte a închinării prin rugăciune,

Să Îi mulţumim Domnului pentru toate familiile bisericii şi pentru planul Său cu fiecare familie.  Să mulţumim pentru familiile care respectă învăţătura Bibliei şi o practică, iubesc biserica şi sunt dispuşi să investească în lucrările ei. Să mulţumim pentru familiile cu copii şi pentru cele fără copii. Să mulţumim pentru familiile care sunt interesate în mântuirea altor oameni şi în ajutorarea fraţilor de credinţă. Să mulţumim pentru toate familiile care nu se inspiră din modelele lumii ci din modelul oferit de Cristos. Să mulţumim pentru familiile care consideră Împărăţia Cerurilor ca fiind prioritară, Cristos fiind Domnul familiei lor.

În a doua parte a închinării prin rugăciune,

Să cerem Domnului să protejeze familiile bisericii. Să ne rugăm pentru sănătatea, creşterea și ocrotirea copiilor. Să ne rugăm pentru mântuirea lor. Să cerem înţelepciune pentru toţi părinţii ca să îşi crească copiii în frică de Domnul. Să ne rugăm ca soţii să nu îşi neglijeze rolurile. Să ne rugăm pentru bărbaţi iubitori şi pentru soţii pline de respect. Să ne rugăm pentru dedicare, iertare, răbdare şi nădejde. Să cerem Domnului ca părinţii să nu neglijeze educarea copiilor şi a tinerilor. Să ne rugăm pentru părinţii care au adolescenţi. Să ne rugăm pentru colaborarea între părinţi, în vederea ridicării unei generaţii folositoare pentru Domnul şi Împărăţia Lui. Să ne rugăm Domnului pentru refacerea familiilor dezbinate și a celor care sunt in prag de ruină. Să ne rugăm pentru cei care au parteneri bolnavi – să continuie să se încreadă în Domnul. Să ne rugăm pentru resurse materiale şi pentru folosirea lor într-un mod înţelept; pentru evitarea spiritului de competiţie firească sau de asemănare cu lumea. Să ne rugăm ca toti tinerii care doresc să întemeieze o familie, să caute voia Domnului şi să se încreadă în El pentru alegerea partenerului, pentru dezvoltarea relaţiei, pentru un loc de munca, pentru o locuinţă şi pentru toate cele necesare în viaţa de familie. Să nu fie cuprinşi de îngrijorare şi nici să nu cadă pradă disperării. Dumnezeul nostru este la cârma Universului!

Joi 5 ianuarie 2012 – RUGACIUNE PENTRU DUSMANII BISERICII

Pasajul biblic: Luca 21:12-19  /   Matei 5:10-12, 44

În prima parte a închinării prin rugăciune,

Să Îi mulţumim Domnului pentru că în suveranitatea Lui a îngăduit să avem şi duşmani. Să Îi mulţumim pentru faptul că El ne-a făcut de cunoscut prin Scriptură că Satana, lumea, învăţătorii şi proorocii mincinoşi sunt duşmanii bisericii. Să Îi mulţumim că El ne-a spus cum să ne comportăm faţă de duşmanii noştri şi n-a asigurat că ţine toate puterile spirituale şi materiale sub control. Datorită faptului că Domnul luptă împotriva lor, duşmanii nu pot învinge Biserică. Să ne rugăm va Biserica să fie veghetoare şi fiecare mădular să fie strâns legat de Domnul nostru.

În a doua parte a închinării prin rugăciune,

Să Îi cerem Domnului să ne de îndrăzneală şi curaj in lupta cu Satana, cu lumea şi cu păcatul ; prezenţa vrăşmaşilor să nu ne înfricoşeze sau să ne faca să luptăm cu armele firii pămanteşti. Ne rugăm ca Domnul să ne păzească de ispitita compromisului cu ei. Să cerem de la Domnul un spirit de veghere şi de sfinţire ; să aducem înaintea Domnului, dacă este cazul, pe vecinii răi, pe consătenii răi precum și autoritățile religioase sau administrative împotrivitoare.  Ne rugăm ca Domnul săpăzească Biserica atât de duşmanii din exterior, cât şi de cei din interior. Să ne rugăm Domnului să ne dea un comportament care să le pregătească inima pentru ziua cercetării şi să vină la mântuire. Aşa cum Saul din Tars a fost transformat din duşman într-un Apostol şi slujitor devotat, şi duşmanii contemporani să fie convertiţi şi transformaţi în mesageri ai Evangheliei.

Vineri 6 ianuarie 2012 – RUGACIUNE PENTRU PRIETENII BISERICII 

Pasajul biblic: 1 Timotei 2:1-7 / Iacov 5:20

În prima parte a închinării prin rugăciune,

Să Îi mulţumim Domnului pentru toţi cei care simpatizează cu noi şi care frecventează adunările noastre. Să mulţumim Domnului pentru cei care vin să asculte Cuvântul şi să se închine împreună cu noi. Să mulţumim Domnului pentru toţi cei care dintr-un interes sincer, ne urmăresc programele transmise prin internet, prin radio, prin TV, prin reviste şi cărţi creştine etc. Să mulţumim Domnului pentru toţi cei care ne primesc în casele lor şi sunt dispuşi să ne rugăm şi să studiem Cuvântul împreună cu ei. Să mulţumim pentru toate familiile care, deşi nu sunt parte din biserică, îşi aduc copiii la grădiniţele creştine şi la şcolile creştine. Să mulţumim pentru cei care îşi aduc copiii la grupele de copii din biserică şi sunt interesaţi să îşi crească copiii într-o atmosferă creştină.

În a doua parte a închinării prin rugăciune,

Să ne rugăm pentru toţi simpatizaţii bisericii să fie mântuiţi şi să devină membrii sănătoşi în biserică. Să ne rugăm că Domnul să ne schimbe în vieţile noastre tot ce nu este conform cu voia Lui. Să ne rugăm pentru o mărturie mai bună şi un impact mai puternic al celor credincioşi în socitate. Să ne rugăm ca proetenii Bisericii să aibe îndrăzneala şi libertatea spirituală de a mărturisi Domnului frământările şi temerile lor. Să ne rugăm pentru dragoste faţă de Scriptură şi pentru înţelegerea corectă a ei. Să ne rugăm pentru puterea de a depăşi obstacolele şi pricinile de poticnire. Să ne rugăm pentru pocăinţa cât mai grabnică a tinerilor şi a familiilor care frecventează biserica. Să ne rugăm pentru cei care au crescut în biserică, dar nu sunt în biserică. Să ne rugăm pentru întoarcere fiilor risipitori, dar şi pentru o primire biblică a lor. Să ne rugăm pentru decizii biblice şi în privinţa botezului, după învățătura și modelul Domnului Isus.    

Sâmbătă 7 ianuarie 2012 – RUGACIUNE PENTRU NEVOILE MATERIALE ALE BISERICII

Pasajul biblic: Filipeni 4:6-20

În prima parte a închinării prin rugăciune,

Să Îi mulţumim Domnului pentru toate resursele financiare si materiale ale bisericii ; pentru baza materială şi sanctuarul unde se adună biserica la serviciile divine şi pentru toate spaţiile anexe. Să mulţumim Domnului că până în prezent ne-a purtat de grijă şi în acest domeniu. Să mulţumim pentru cei care au trudit pentru baza materială a bisericii şi au investit în construirea şi întreţinerea clădirilor. Să multumim pentru toţi cei care contribuie financiar pentru susţinearea şi pregătirea lucrătorilor ; pentru acoperirea cheltuielilor legate de tipărirea şi răspăndirea Evangheliei. Să mulţumim Domnului pentru toţi cei care spijină material scolilte teologice din cadrul Cultului Baptist din Romania.

În a doua parte a închinării prin rugăciune,

Să ne rugăm Domnului pentru cei care nu au încă un locaș corespunzător pentru închinare. Să ne rugăm ca toţi cei care construiesc sau repară casele de rugăciune să primească ajutor de la Domnul şi să fie înţelepţi în investiţie. Să cerem protecţia tuturor celor care muncesc la locaşurile de închinare sau în ridicarea diferitelor clădiri pentru şcoli şi tabere. Să ne rugăm ca investiţia în clădiri să nu ne deturneze de la scopul principal; să nu rămânem doar la cele materiale ci sş fim conştienţi că acestea sunt doar mijloace care pot ajuta la apropierea oamenilor de Dumnezeu şi la o închinare paşnică, liniştită şi în condiții bune. Să nu ne focalizăm doar pe întreţinere, reparaţii şi extinderi, ci să cerem o inimă în clocot pentru misiune. Să ne rugăm ca bisericile care sunt în construcţie sau au finalizat proiectele să fie feriţi de dispute și dezbinări. Zelul folosit la ridicarea unui edificiu să fie acum transferat în ridicarea Templului viu. Să ne rugăm şi pentru cei mai săraci ca să poată găsi resursele necesare întreținerii lucrării în ansamblul ei.

Duminică 8 ianuarie 2012 –  RUGACIUNE PENTRU SLUJITORII ADMINISTRATIVI AI BISERICII

Pasajul biblic: Fapte 6:1-6

În prima parte a închinării prin rugăciune,

Să îi mulţumim Domnului pentru toţi cei implicaţi în domeniul administrativ al bisericii. Toţi ştim că lucrarea dintr-o biserică nu are doar domenii spirituale. Pentru a ne putea închina în condiţii bune şi pentru a transmite Evanghelia, avem nevoie de multe lucruri ce ţin de administratie. Dacă bisericile mai mici au nevoie doar de oameni care să facă curăţenie, să facă focul, să întreţină curtea bisericii sau să pregătească anumite lucruri pentru ocaziile speciale precum botez, Cina Domnului şi alte evenimente, bisericile mari au responsabilităţi administrative mai mari. Bisericile au mulţi oameni care în spirit de voluntariat se implică în sonorizare, înregistrare şi transmitere pe internet. Ei au grijă ca eforturile dirijorilor, ale membrilor din formaţii muzicale, ale grupelor de tineri sau de familişti care slujesc şi a predicatorilor să nu fie zadarnice sau irosite. Aceşti slujitori ajută ca mesajul Evangheliei să ajungă prin intermediul înregistrărilor audio şi la cei care nu pot sau nu doresc să frecventeze Casa Domnului. Să mulţumim Domnului pentru priceperea şi dedicarea lor în slujire. Să mulţumim de asemenea pentru toţi cei care se implică în primirea cu căldură a celor care vin la biserică. Să mulţumim pentru cei care ne ajută la închinarea prin dărnicie şi pentru cei care îşi pun maşinile la dispoziţie pentru călătoriile misionare.

În a doua parte a închinării prin rugăciune,

Să Îi cerem Domnului sănătate, ocrotire de accidente şi de orice alte pericole pentru cei implicați în administratie. Să cerem înţelepciune pentru a putea preveni diferite incidente şi pentru a putea remedia defecţiuni apărute. Să cerem şi ocrotirea lor față de ispita de a vedea biserica doar din perspectiva unui loc de muncă. Să cerem pentru conducerea bisericii şi pentru membrii un spirit de mulţumire şi de apreciere. Să cerem înţelepciune în folosirea a ceea ce avem şi ce ni se oferă pentru a împlini mandatul Bisericii. Să cerem binecuvântare pentru familiile celor căsătoriţi şi răsplătire pentru timpul alocat acestor lucrări. În cazul celor necăsătoriţi, să cerem sfinţire şi, la momentul potrivit, o căsătorie binecuvântată. Să ne rugăm acum şi pentru mijloacele mass-media creştine. Să fie folosite de sub inspiraţia Duhului şi pentru lărgirea Împărăţiei Sale. Să ne rugăm ca Domnul să aducă vremuri de înviorare şi trezire spirituală peste Romania si peste toate popoarele lumii pentru ca Împărăţia Cerurilor să se extindă în noul an.

Istoria magilor

Publicat de elpizein pe decembrie 24, 2011
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , .

Citeam intr-o carte cu amintiri despre vremea cand traducatorul Bibliei moderne predica in adunarea fratelui Tudor Popescu. Invidiam publicul care a avut atunci privilegiul sa-i fie in preajma si sa-l asculte. Dumnezeu mi-a auzit dorinta si, tocmai din Australia, mi-a trimis aceasta predica aparuta in revista <Dorca>, aparuta sub ingrijirea sorei Lidia Crisan. Iata ce ati fi auzit daca ati fi fost in aceiasi adunare crestina cu Dumitru Cornilescu la ‘nceputul secolului trecut (D. Branzei):

<Dupa ce S-a nascut Isus  in Betleemul din Iudeea … iata ca au venit niste magi din rasarit la Ierusalim> – Matei 2:1
Istoria magilor ne invata ca putem gasi slujitori ai lui Dumnezeu in locuri in care nu ne asteptam. Domnul Isus are multi slujitori ascunsi, dar numele lor este scris in Cartea vietii. Unii calatoresc catre cer in clipa aceasta si nici Biserica, nici
lumea nu stie de ei.

Istoria magilor ne mai arata ca nu cei ce se bucura de privilegiul de a detine multe cunostinte biblice Îi dau cinste lui
Isus. Am fi crezut ca fariseii si carturarii se vor grabi cei dintâi sa mearga la Betleem, îndată ce au auzit zvonul că S-a născut Mântuitorul. Cât de des se ‘ntâmplă ca oamenii care sunt mai aproape de biserică să nu ştie de ea.

Istoria magilor ne mai arată că în cap poate fi multă cunoştinţă biblică, dar în inimă nu e nimic. Citim că împăratul Irod a trimis să ‘ntrebe pe preoţi şi pe bătrâni <unde avea să se nască Christosul>? Ni se spune că ei au răspuns repede. Au dat dovadă că ştiau bine slova Scripturii, dar ei nu s-au dus niciodată la Betleem să-L vadă pe Mântuitorul. Ei n-au crezut în Isus nici când El slujea în mijlocul lor. Capetele lor erau mai alese decât inimile lor.

Magii ne dau o pildă minunată de sârguinţă duhovnicească. Cât de mult trebuie să fi călătorit ei! Primejdiile prin care au trecut nu au fost nici mici, nici puţine, dar ei îşi puseseră în gând să-L vadă pe Cel născut, pe Împăratul Iudeilor şi nu s-au lăsat până nu L-au văzut. Ei ne dovedesc că cine vrea, poate! Ar fi bine pentru toţi creştinii să urmeze pilda acestor oameni. Unde e jertfa noastră? Ce silinţă ne dăm noi ca să-L găsim pe Isus? Cît ne costă pe noi religia noastră?

Istoria magilor este o dovadă uimitoare a credinţei lor. Acewti oameni au crezut în Christos fără să-L fi văzut. Nu numai
atât; ei au crezut în El, pe când cărturarii şi fariseii nu au crezut. Ei au crezut în El pe când era numai un prunc, pe genunchii Mariei şi I s-au închinat ca unui Împărat. Aceasta a fost culmea credinţei lor. Ei n-au văzut nicio minune care
să-i încredinţeze. N-au auzit nici o învăţătură care să-i înduplece. Nu au văzut niciun semn al măririi şi dumnezeirii Lui ca să-i minuneze. Totuşi, când au văzut Pruncul, au crezut că au văzut pe dumnezeiescul Mântuitor al lumii. În toată Scriptura nu citim despre o credinţă mai mare. Aceasta este credinţa pe care o caută Dumnezeu. Oriunde se citeşte Biblia este prezentă şi istoria acestor magi. Să umblăm şi noi în paşii credinţei lor. Să nu ne ruşinăm, ci să-L mărturisim şi celor nepăsători şi necredincioşi. N-avem noi de o mie de ori mai multe dovezi decât au avut magii aceştia că Christosul lui Dumnezeu este Mântuitorul nostru? Avem! Şi totuşi, ,,unde este credinţa noastră”?

Dumitru Cornilescu

Pilda celor 10 fecioare

Publicat de elpizein pe decembrie 16, 2011
Publicat în: Mesaje. Etichetat: .

Text: Matei 25:1-13 (Matei 24:44)

Aş vrea să descoperim

  • trăsăturile pildei celor 10 fecioare;
  • înţelesul acestei pilde şi…
  • mesajul pe care l-a transmis Domnul Isus prin această pildă.

Dacă şirul pildelor începe în Ev. după Matei cu Pilda semănătorului, spre sfârşitul evangheliei ne întâlnim cu penultima pildă, cu Pilda celor 10 fecioare.

Pentru a cunoaşte măreţia viitoare a Împărăţiei lui Dumnezeu şi modul în care trebuie să ne pregătim pentru a avea parte de această binecuvântare, potrivit adevărurilor descoperite nouă prin pilda celor 10 fecioare, trebuie să ţinem cont de câteva lucruri:

 

1.    TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE PILDEI CELOR 10 FECIOARE

Pilda celor 10 fecioare a fost rostită de Domnul Isus în timpul predicii de pe Muntele Măslinilor, care începe la cap 24. Prin această predică, Domnul Isus a vrut să le vorbească ucenicilor despre lucrurile ce vor veni pe pământ, deschizându-le o fereastră spre veşnicie.

Vorbind ucenicilor Săi despre lucrurile viitoare, Domnul Isus:

  • a arătat semnele care preced venirea Sa (Mat. 24:1-14);
  • a anunţat dărâmarea Ierusalimului (cap. 24:15-26) şi…
  • revenirea Sa în glorie (cap. 24:27-30).

Cu această ocazie, El le-a descoperit o parte din evenimentele care vor însoţi sau vor urma acestui moment:

  • adunarea celor credincioşi  (Mat. 24:30-35);
  • separarea celor credincioşi de cei necredincioşi (Mat. 24:36-51) şi
  •  judecata viitoare (Mat. 25:31-46).

Pentru a ilustra o parte dintre aceste adevăruri, Domnul Isus a rostit pilda celor 10 fecioare, prin care a subliniat modul în care trebuie să ne pregătim pentru a intra în Împărăţie (v. 1-13). Tot în cap. 25, prin  pilda talanţilor, Domnul a vrut să ne arate modul în care va fi înfăptuită răsplătirea celor din Împărăţie (v. 14-30).


2.    ÎNŢELESUL PILDEI CELOR 10 FECIOARE

Interpretând  pilda celor 10 fecioare în contextul Scripturii, descoperim că:

v  Mirele este Domnul Isus (v. 6). În Ev. după Marcu la întrebarea pusă de ucenicii

lui Ioan şi de către farisei: „Pentru ce ucenicii lui Ioan si ai Fariseilor postesc, iar ucenicii Tai nu postesc?” Domnul Isus a făcut aluzie că El este Mirele răspunzându-le: Oare pot posti nuntasii cata vreme este mirele cu ei? Cata vreme au pe mire cu ei, nu pot posti.  Vor veni zile, cand va fi luat mirele de la ei, si atunci vor posti in ziua aceea.”

v  candelele reprezintă mărturia omului

v   fecioarele înţelepte îi reprezintă pe credincioşii adevăraţi, adevăraţii ucenici ai

lui Cristos, cei care pe lângă candele (sau o mărturie bună) au luat şi ulei în vasul inimii

v  fecioarele neînţelepte îi reprezintă pe creştinii falşi, care au numai o formă de

evlavie. Referitor la aceştia, ap. Pavel avea să-i scrie lui Timotei: ,,Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine… având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.”

v  uleiul reprezintă neprihănirea oferită de Dumnezeu prin Hristos (realizată prin

lucrarea Duhului Sfânt , despre care avea să spună ap. Pavel: ,,Dar acum s-a arătat o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi prorocii – şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire.” – Rom. 3:21-23).

Înţelegem că uleiul reprezintă neprihănirea oferită de Dumnezeu prin Hristos fiindcă fecioarele neînţelepte nu au mai putut să o obţină după ce a fost anunţată venirea Mirelui, de aceea s-au prezentat  înaintea Domnului Isus contând pe neprihănirea lor personală.

Despre asemenea oameni Domnul Isus avea să avertizeze încă din Predica de pe Munte astfel: ,, Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.  Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”  Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” (Mat. 7:21-23)

Înţelegând valoarea neprihănirii oferită de Dumnezeu, comparativ cu neprihănirea proprie, ap Pavel avea să spună: ,, şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă. (Filip. 3:9).

v  Semnalul de deşteptare reprezintă sunetul trâmbiţei şi strigătul arhanghelului

care anunţă venirea Mirelui (v. 6) lucru pe care-l pomeneşte ap. Pavel tesalonicenilor ,,cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu”  – (1 Tes. 4:16)

v  intrarea în odaia ospăţului de nuntă înseamnă începutul nunţii Mielului şi al

veşniciei (v. 10); Despre cei care vor continua să lucreze bazându-se pe propria lor neprihănire, Domnul Isus avea să spună: ,,Va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov, şi pe toţi prorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi scoşi afară.” Lc. 13:28.

Faptul că s-a închis uşa arată că, după ce Mirele a intrat împreună cu mireasa în odaia ospăţului de nuntă, nimeni nu mai poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu (Genesa 7:16).

 

3.    MESAJUL TRANSMIS DE DOMNUL ISUS PRIN PILDA CELOR 10 FECIOARE

Prin mesajul pildei celor 10 fecioare ne sunt descoperite adevăruri referitoare atât la dimensiunea spirituală prezentă a Împărăţiei lui Dumnezeu, cât şi la dimensiunea glorioasă (viitoare şi veşnică) a acestei Împărăţii.

Numai că de această binecuvântare se vor bucura doar acei ce sunt pregătiţi să intre în odaia ospăţului de nuntă. Pentru a fi pregătiţi trebuie:

  • să experimentăm înnoirea vieţii prin naşterea din nou (sau să fim fecioare înţelepte)
  •  să dobândim neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credinţa în Domnul Isus (sau să avem ulei în candele –  ,,Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.” Rom. 5:2)
  • să aşteptăm veghind (aşa cum spune Domnul Isus în v. 13 ,,Vegheaţi dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.”).

Faptul că toate fecioarele au aţipit şi au adormit arată că înaintea venirii Domnului Isus va fi o vreme de decădere  şi de inactivitate spirituală (1 Tesaloniceni 5:6-8; 2 Timotei 3:1-5). Să veghem pt. ca ziua aceea să nu ne ia prin surprindere!

adaptare după Dan Boingeanu

Religios ori mântuit?

Publicat de elpizein pe decembrie 6, 2011
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , .

Ce te caracterizeaza?
Faptele Apostolilor 4:12.
„In nimeni altul nu este mantuire; caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti.”
De-alungul anului, celebram multe sarbatori religioase. Gasim ca omul firesc doreste sa fie religios, si din cand in cand, face multe lucruri crezand ca se inchina lui Dumnezeu. Cuvantul lui Dumnezeu ne invata ca a fi religios nu e acelasi lucru cu a fi salvat. E foarte posibil sa fii religios si sa n-ajungi in ceruri! Textul nostru ne-nvata ca nu este salvare sau mantuire in nici un alt nume decat Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Nu exista nici un alt nume sub ceruri prin care putem fi mantuiti. Ori esti mantuit prin Isus Hristos, ori nu esti mantuit si esti pierdut! Pur si simplu, nu trebuie sa fie nici confuzie, nici contradictie. Sub ceruri in multe nume putem gasi religie, dar mantuire putem gasi numai intr-unul singur: acela e Numele lui Isus Hristos. Preotii, proorocii, supunerea la autopedepse, si nici chiar rugaciunile nu te pot mantui, ci numai Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Serviciile religioasa, faptele bune, darniciile, si chiar lacrimile, nu au putere de a produce viata vesnica. Cuvantul lui Dumnezeu ne spune in I Ioan 5:11, 12, ca „Dumnezeu ne-a dat viata vesnica, si aceasta viata este in Fiul Sau. Cine are pe Fiul, are viata; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viata.” In general oamenii accepta a cunoaste despre viata de crestin, dar refuza sa accepte in inimile lor pe Hristos. Oamenii accepta sa lucreze pentru biserica, dar refuza sa se identifice cu pacatosul vinovat care are nevoie sa fie salvat. Oamenii accepta sa creada in principiile morale ale Cuvantului lui Dumnezeu bazate pe cele zece porunci dar refuza sa creada in lucrul Fiul lui Dumnezeu care prin moartea Sa le-a salvat sufletele. Deasemenea ii vine greu omului sa se odihneasca in aceasta credinta.

RELIGIA este inbunatatirea naturii omului.
MANTUIREA este primirea naturii noi prin acceptarea lui Isus Hristos ca Domn si Mantuitor personal.
Cuvantul lui Dumnezeu ne spune in Ioan 1:12 ca „tuturor celor ce L-au primit, adica celorce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu.”

RELIGIA ne imbraca in haina propriei noastre neprihaniri (dreptati) dar proorocul Isaia ne spune ca neprihanirea noastra este ca o haina manjita inaintea lui Dumnezeu.
MANTUIREA ne imbraca in neprihanirea perfecta a lui Hristos care singura ne poate face acceptabili in fata lui Dumnezeu.
Cuvantul lui Dumnezeu ne spune in Tit 3:5 ca „El ne-a mantuit nu prin faptele facute de noi in neprihanire, ci pentru indurarea Lui, prin spalarea nasterii din nou si prin inoirea facuta de Duhul Sfint.”

RELIGIA este lucrul omului pentru Dumnezeu.
MANTUIREA este lucrul lui Dumnezeu pentru om.
Isaia 53:6 ne spune ca: „Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui; dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor.”

RELIGIA spune: Aduc ceva in mana mea.
MANTUIREA spune: Nu pot sa aduc nimic.
Efeseni 2:8, 9 spune: „Caci prin har ati fost mantuiti prin credinta. Si aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni. „

RELIGIA este a ma increde in lucrul facut de mine.
MANTUIREA este a ma increde in lucrul facut pentru mine de Hristos.
Evrei 10:10 spune ca „prin aceasta voie am fost sfintiti noi, si anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odata pentru totdeauna.”

RELIGIA depinde de purtarea mea.
MANTUIREA depinde de credinta mea.
Faptele Apostolilor 16:31 spune: „Crede in Domnul Isus, si vei fi mantuit tu si casa ta.”

RELIGIA spune sa ne purtam cat se poate de bine.
MANTUIREA spune ca trebuie sa acceptam darul perfect al lui Dumnezeu.
Romani 6:23 spune ca „darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru.”

RELIGIA depinde de suficienta caracterului.
MANTUIREA depinde de Jertfa de pe Cruce.
I Corinteni 1:18 spune ca „propovaduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzarii; dar pentru noi, care suntem pe calea mantuirii, este puterea lui Dumnezeu.”

RELGIA se straduieste sa aduca o jertfa.
MANTUIREA se increde in Jertfa Adusa. Ioan 19:30 spune „Cand a luat Isus otetul, a zis: „S-a ispravit! Apoi Si-a plecat capul, si Si-a dat duhul.”

RELIGIA se lupta sa te faca desavarsit.
MANTUIREA se reazama pe o rascumparare desavarsita. I Petru 1:18, 19 spune „Stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur ati fost rascumparati din felul desert de vietuire pe care-l mosteniserati dela parintii vostri, ci cu sangele scump al lui Hristos, Mielul fara cusur si fara prihana.”

RELIGIA incearca sa ne aduca din intuneric la lumina.
MANTUIREA ne aduce din moarte la viata. Ioan 5:24 spune ca „cine asculta cuvintele Mele, si crede in Celce M-a trimis, are viata vesnica, si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata.”

RELIGIA spune ca trebuie sa fim gasiti in casa lui Dumnezeu.
MANTUIREA spune ca trebuie „sa fiu gasit in El, nu avand o neprihanire a mea, pe care mi-o da Legea, ci aceea care se capata prin credinta in Hristos, neprihanirea pe care o da Dumnezeu prin credinta..” Filipeni 3:9

E bine deci sa ne amintim textul „In nimeni altul nu este mantuire; caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti.” Faptele Apostolilor 4:12

Dragul meu prieten, crezi ca esti un om religios sau unul mantuit? Daca esti doar religios, atunci vei pierde Cerurile si vei petrece eternitatea departe de Dumnezeu si de Fiul Sau, intr-un loc de chin. Daca tu esti mantuit, ai fagaduinta (promisiunea) vietii vesnice cu Dumnezeu si Fiul Sau.

Daniel Branzei

Creştini păziţi de Dumnezeu

Publicat de elpizein pe noiembrie 28, 2011
Publicat în: Mesaje. Etichetat: .

De citit Ev. Ioan 17:1-26 şi 1Petru 1:5

Este aşa de bine să ştim că Domnul Isus s-a rugat şi se roagă pentru noi.

1 Timotei 2:5

Când asculţi rugăciunea unui om poţi să-i înţelegi bucuriile, durerile, temerile, dorinţele, planurile…

Când citim această rugăciune a Domnului Isus înţelegem pentru cine şi pentru ce s-a rugat , ce a cerut de la Tatăl pentru noi şi tot odată înţelegem ce-şi doreşte , ce aşteaptă de la noi, care este voia lui pentru Biserică.

Odată ce înţelegem aceste adevăruri ne putem ruga şi noi în acord cu voia Lui şi să trăim ca atare.

Domnul Isus s-a rugat să fim păziţi în lume , să fim păziţi de:

Să fim păziţi de dezbinare

Ev. Ioan 17:11 „Eu nu mai Sunt în lume, dar ei Sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum Suntem şi noi.” Ev. Ioan 17:21,23

Păziţi în unitate . Unitate în crez , scop, trăire practică, mărturie .

O biserică dezbinată este slabă, ineficientă, vulnerabilă. De aceia diavolul face tot ce poate folosindu-se şi de oameni pentru a dezbina Biserica.

O Biserică locală chiar dacă este mică este totuşi puternică atâta timp cât membri ei trăiesc în unitate cu Domnul Isus şi păstrează unitatea Duhului între ei.

Contează ce face fiecare creştin în parte pentru a promova, întări şi a păstra unitatea. Păzeşte-te de duhul dezbinării. Fii un credincios care promovează unitatea.

  1. 2.     Să fim păziţi de pierzarea trădării   Ev. Ioan 17:12 „Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat; şi nici unul din ei n-a pierit, în afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.”

Păziţi în credincioşie, statornicie, devotament.

Dumnezeu este credincios în relaţia cu fiecare credincios şi El se ţine întotdeauna de cuvânt.

Iuda a ajuns să-L vândă pe Isus pentru 30 de arginţi. A răsplătit bunătatea Domnului faţă de el prin trădare , vânzare. Apoi sub mustrarea conştiinţei cu o pocăinţă doar de jumătate , sub influenţa celui rău se duce şi se spânzură.

Cine alege să-l trădeze pe Isus sa-l vândă pentru bani, sau pentru altceva, trebuie să ştie că şi-a ales drumul pierzării.

Relaţia cu Domnul Isus şi cu fraţii din biserică sunt nepreţuite.

Să nu le vindem pe nimic. Mai bine săraci dar curaţi , credincioşi până la moarte, având comoară în Cer.

  1. 3.     Să fim păziţi de întristare    Ev. Ioan 17:13 „Dar acum, Eu vin la Tine; şi spun aceste lucruri, pe când Sunt încă în lume, ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.”

Păziţi în bucurie. În bucuria Domnului , bucuria mântuirii, bucuria slujirii, bucuria suferinţelor pentru Hristos, bucuria rugăciunilor ascultate ,bucuria slavei viitoare.

Întristarea are multe cauze. Uneori este greu să eviţi întristările şi practic este imposibil , este greu să ieşi din întristare să o birui.

Domnul cred că vrea să fim păziţi în bucurie de întristările care vin ca şi consecinţă a trăirii în păcat, care vin în urma neascultării de El , care vin ca şi atacuri din partea ispititorului.

Sunt şi motive de întristare după voia lui Dumnezeu. Este întristarea sau părerea de rău pentru căderea în păcat , o întristare care ne conduce la pocăinţă. Apoi sunt întristări legate de pierderea cuiva drag, sau o boală…Trebuie să nu uităm că suferinţele noastre uşoare de o clipă şi întristările oricâte ar veni, totuşi noi avem suficiente motive de bucurie în Domnul Isus.

  1. 4.     Să fim păziţi de lume , cu ura ei , cu planurile ei…Ev. Ioan 17:14 „Le-am dat Cuvântul Tău; şi lumea i-a urât, pentru că ei nu Sunt din lume, dupăcum Eu nu Sunt din lume.”

Păziţi în Hristos.  Ev . Ioan 15

Noi trăim pentru o vreme în lume dar să nu trăim după chipul ei, după modelul ei , după duhul lumii veacului acestuia. Efeseni 2:1-3

Suntem chemaţi să trăim spre slava lui Dumnezeu ,ca nişte copii ai Lui răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire moştenit în firea pământească, ca mesageri ai Împărăţiei cerurilor pe pământ.

Mai presus de orice slujbă , interese personale , trebuie să slujim Domnului şi să lucrăm pentru împlinirea planurilor Lui pe acest pământ.

2 Corinteni 5:20

5. Să fim păziţi de cel rău , de diavolul Ev. Ioan 17:15 „Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.”

Să fim păziţi în adevăr.

Diavolul are putere şi luptă mereu să strice lucrarea Domnului. Mulţi i-au căzut pradă , pe mulţi îi ţine departe de Dumnezeu şi pe mulţi creştini caută să-i abată de la calea Domnului .

Domnul Isus se roagă să fim păziţi de viclenia celui rău, de atacurile lui , de planurile lui, de minciunile lui , de robia lui.

Efeseni 6:11; Iacov 4:7; 1 Petru 5:8-9

6. Să fim păziţi de păcat. Ev. Ioan 17:17 „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.”

Prin sfinţirea lucrată de Cuvântul lui Dumnezeu.

Păcatul este orice neascultare de voia lui Dumnezeu arătată în Cuvântul lui – Biblia. Păcatul are originea în cel rău , este foarte atrăgător , dar întotdeauna devastator pentru om. Omul care păcătuieşte ajunge rob al păcatului.

Păcatul are multe feţe se manifestă în multe moduri, dar întotdeauna plata păcatului este moartea . Moartea spirituală şi moartea fizică, câteodată înainte de vreme.

De aceia păcatul nu ne este prieten şi nu este de dorit în viaţa noastră.

Dumnezeu ne sfinţeşte , ne curăţeşte de păcat prin sângele Domnului Isus vărsat pe cruce şi continuă să ne sfinţească zi de zi prin Cuvântul lui – Sfânta Scriptură.

Iată de ce trebuie să citim zilnic Biblia, să credem ce citim , şi să trăim practic.

Prin cunoaşterea Bibliei – Cuvântului lui Dumnezeu din care învăţăm ce este păcat, noi suntem păziţi şi ne putem păzi .

7. Să fim păziţi de neascultare, neimplicare, nepăsare, frică de oameni, necredinţă…

Ioan 17:18 „Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume.”

Păziţi în împlinirea misiunii care n-ea fost încredinţată.

Noi am fost creaţi de Dumnezeu , apoi mântuiţi , salvaţi din robia păcatelor noastre, aşezaţi în Biserică ca să vestim Evanghelia Domnului Isus în toată lumea , la orice făptură , pentru-ca cei ce vor crede şi se vor boteza să fie mântuiţi.

Cu viaţa noastră, cu talanţii primiţi , cu darul Duhului Sfânt, prin vorbele noastre şi prin fapte, trebuie să vestim Evanghelia Domnului Isus Hristos semenilor noştri.

În rugăciunea Domnului Isus este exprimată voia lui pentru viaţa tuturor creştinilor.

De aceia trebuie să zicem: „Amin! „ şi să căutăm să ne facem partea noastră în împlinirea acestei rugăciuni.

Iubiţi fraţi să rămânem în Hristos , în voia lui, pentru că în El suntem păziţi de Dumnezeu.

Iubiţi prieteni dacă sunteţi despărţiţi de Domnul Isus, dacă trăiţi fără bucurie , speranţă, pace, dacă sunteţi înfrânţi de diavol, de păcate, dacă trăiţi cu frică de moarte şi neîncredere ,nesiguranţă ,  vă rog împăcaţi-vă cu Dumnezeu. Isus Hristos a murit pe cruce şi pentru păcatele voastre.

Credeţi în El şi pocăiţi-vă de păcate. Slujiţi Domnului şi veţi fi binecuvântaţi şi păziţi cu adevărat.

pastor misionar Teodor Groza

PĂGÂNISM vs. CREŞTINISM

Publicat de elpizein pe noiembrie 1, 2011
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , .

Text biblic: Efeseni 4:17-24

            Încă de la începuturile sale, creştinismul ca religie, a creat o vie dispută în sânul societăţii din cauza concepţiilor total diferite de ale altor credinţe şi ideologii despre cele mai importante aspecte ale umanităţii: despre morală, despre viaţă, despre moarte, despre păcat şi despre virtute şi nu în ultimul rând despre cine este şi cum este Dumnezeu.

Mai mult decât atât, creştinii, prin predicile lor şi prin felul în care se raportau la practica vieţii lor religioase manifestau o reţinere şi uneori un dispreţ făţiş faţă de orice altă religie, declarând prin aceasta mesajul cât se poate de clar şi răspicat al Cuvântului lui Dumnezeu care afirmă că din punctul de vedere al lui Dumnezeu lumea se împarte în două categorii mari şi late: păgâni şi creştini, credincioşi şi necredincioşi, copiii lui Dumnezeu şi copiii Diavolului.

Nu este de mirare că astfel de afirmaţii categorice declarate în public, nu numai că nu au fost primite cu lejeritate de către lumea păgână, dar mai mult decât atât ele au stârnit aproape de fiecare dată reacţii dintre cele mai dure şi mai violente fiindcă tărâmul acesta al religiozităţii este unul cât se poate de sensibil şi orice afirmaţie negativă la adresa religiei unui individ sau a unei comunităţi (popor) este considerată imediat ca o gravă jignire adusă împotriva celor mai înalte şi mai preţioase valori ale individului sau naţiei în ansamblu.

Şi totuşi, care ar trebui să fie poziţia unui creştin vizavi de concepţiile lumii păgâne în mijlocul căreia acesta (creştinul) este aşezat de către Dumnezeu? Mai mult, care sunt adevărurile despre lumea păgână pe care orice copil al lui Dumnezeu ar trebui să le cunoască ca să le poată identifica cu uşurinţă şi să le poată deosebi de cele ale creştinismului?

Trebuie să spunem cu sinceritate că necunoaşterea acestor adevăruri şi a deosebirilor dintre păgânism şi creştinism este unul din motivele principale pentru care în Biserica lui Cristos au reuşit să pătrundă idei şi practici păgâne care au deteriorat serios mărturia Bisericii în lume şi au condus în cele din urmă la o îndepărtare treptată şi extrem de periculoasă a învăţăturilor Bisericii de cele ale Sfintelor Scripturi.

Apostolul Pavel face o distincţie cât se poate de clară între ce este păgânismul şi ce este creştinismul, accentuând ideea că între cele două nu trebuie să existe niciodată, în nici o circumstanţă vreun compromis de vreun fel.

Comportament de păgân:

  1. Gândire (intelect) deformată

Efeseni 4:17: „Iată, deci, ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgânii, în deşertăciunea gândurilor lor,

18    având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor.

De ce au păgânii mintea întunecată? Ce anume le-o întunecă? Ce înseamnă să ai o minte întunecată?

A avea o minte întunecată presupune o gândire coruptă şi incapabilă să perceapă adevărurile veşnice ale lui Dumnezeu.

Mintea întunecată despre care vorbeşte Pavel, este o gândire lipsită de perspectiva lui Dumnezeu asupra lumii, o gândire care este străină de Dumnezeu pentru că nu-L are în vedere pe El.

Gândurile păgânilor sunt deşertăciune pentru că ele nu au nici o finalitate absolută, adică ele nu sunt îndreptate spre adevărurile perfecte ale lui Dumnezeu aşa cum ne sunt ele revelate în Cuvântul lui Dumnezeu.

Gândirea păgână este o gândire străină de Dumnezeu pentru că este o gândire puternic influenţată de puterea Satanei:

Fapte 26:17  Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor, la care te trimit,

18  ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu;

Mai târziu apostolul Pavel avea să mărturisească despre gândirea păgână următoarele:

 Romani 1:28  Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.

Comportamentul păgân deci, este influenţat în primul rând de o gândire greşită, deformată neconformă cu gândirea lui Dumnezeu şi puternic influenţată şi manipulată de Satan.

 

Dar dacă gândirea unui om este greşită atunci tot comportamentul său este greşit în esenţă, deoarece centrul gândirii omului îi influenţează chiar şi sentimentele sale, astfel încât păgânul are şi:

  1. Sentimente (emoţii) deformate

Apostolul Pavel ne atenţionează că „în urma împietririi inimii lor”, păgânii „şi-au pierdut orice pic de simţire”.

Asta înseamnă că ei şi-au pierdut bunul simţ sau acel sentiment al nedreptăţii şi vinovăţiei pe care ar trebui să-l simtă cineva atunci când săvârşeşte un lucru greşit.

Sentimentele deformate îl conduc pe om la comportament aberant, la manifestarea unor patimi degradante şi, de cele mai multe ori, acestea sunt asociate cu practicarea idolatriei sub diferite aspecte. Apostolul Pavel descrie într-un mod cât se poate de explicit cum sentimentalismul deformat atrage după sine manifestări religioase de-a dreptul aberante şi fără nici o noimă, dar care au ca rezultat o viaţă destrăbălată:

Romani 1:21: „s-au dedat la gândiri deşarte şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.

22  S-au fălit că sunt înţelepţi şi au înnebunit;

23  şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.

24  De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;

25  căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.

26  Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii;

27  tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.”

Dar dacă gândirea şi sentimente unui om sunt greşite şi deformate atunci comportamentul său nu poate fi decât unul la fel de greşit.

Astfel că, în privinţa comportamentului unui păgân avem de-a face şi cu:

  1. Voinţă (practică, trăire) deformată

19b: „… s-au dedat la desfrânare şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie.”

De ce este legată practica de voinţă?

Pentru că, în cazul păgânului, ceea ce el săvârşeşte este în conformitate cu ceea ce el vrea să săvârşească. De cele mai multe ori, din cauza naturii păcătoase şi a influenţei diavolului, păgânul este omul care practică o viaţă destrăbălată pentru că vrea să facă aceasta şi chiar este convins că această viaţă trăită în destrăbălare este una care produce plăcere şi satisfacţie.

Nu puţine sunt mărturiile oamenilor care s-au întors la Dumnezeu şi care mărturisesc că toată acea viaţă destrăbălată de dinainte era trăită cu deplina convingere că acesta este scopul suprem al omului: să trăiască pentru a-şi satisface plăcerile carnale. De cele mai multe ori conştiinţa acestor oameni ajunge să fie atât de tocită încât ajung să nu mai simtă nici o remuşcare pentru orice fel de nelegiuire ar săvârşi.

Tot acest comportament deformat al păgânului care porneşte de la o gândire deformată, se împleteşte cu sentimente deformare şi ajunge în fine să fie puse în practică printr-o voinţă deformată, într-o trăire în destrăbălare au de-a face de fapt cu păcatul care a pus stăpânire pe om şi-i determină gândirea, sentimentele şi trăirea.

De aceea este imperios necesar să afirmăm cu tărie şi să ştim să dovedim cu Cuvântul lui Dumnezeu că omul atins de păcat nu poate fi scos de sub această influenţă devastatoare decât de puterea lui Dumnezeu.

De aceea Domnul Isus îi atrăgea atenţia învăţatului Nicodim:

Ioan 3:3  Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”

4  Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?”

5  Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.

6  Ce este născut din carne, este carne şi ce este născut din Duh, este duh.

7  Nu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou.

Naşterea din nou înseamnă regenerarea întregii naturi umane a omului astfel încât un asemenea om capătă, pe lângă un nou statut – cel de fiu de Dumnezeu – spre deosebire de vechiul statut – fiul diavolului, şi o nouă natură spirituală singura capabilă de un comportament adecvat după standardele lui Dumnezeu.

Vorbind despre această lucrare dumnezeiască profetul Ezechiel prorocea astfel, cu privire la Israel, dar, cu siguranţă este o profeţie care avea în vedere şi lucrarea Duhului Sfânt de după Rusalii:

Ezechiel 36:25: „vă voi curăţi de toate spurcăciunile voastre şi de toţi idolii voştri.

26  Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima din piatră şi vă voi da o inimă de carne.

27  Voi pune Duhul Meu în voi şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele.”

Numai după o astfel de lucrare dumnezeiască putem vorbi acum de oameni cu un:

Comportament de creştin:

Ce anume presupune comportamentul creştin?

  1. Gândire corectă

Dacă gândirea păgână era greşită pentru că în primul rând Îl nesocotea pe Dumnezeu, gândirea creştinului este îndreptată mai înainte de orice către cel care este sursa înţelepciunii şi a adevărurilor absolute.

Efeseni 4:20: „Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Hristos;

21  dacă, cel puţin, L-aţi ascultat şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi,

22  cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare;

23  şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre,

Gândirea corectă este gândirea care-L urmează pe Cristos în adevărul Său:

Ioan 8:31  Şi a zis Iudeilor, care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi într-adevăr ucenicii Mei;

32  veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face slobozi.”

Ioan 14:6  Isus i-a zis: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.

Oricât de ofensatoare ar fi aceste cuvinte pentru cineva, noi, creştinii, ar trebui să fim gata să mărturisim şi să susţinem cu toată tăria aceste cuvinte ale Bibliei, care afirmă într-un mod cât se poate de consecvent şi de categoric că o gândire corectă nu poate fi decât o gândire creştină.

O gândire corectă este o gândire care pleacă de la premisa că lumea aceasta a fost creată de Dumnezeu, că omul a fost înşelat de diavol şi a ajuns o fiinţă păcătoasă, pierdută şi despărţită de Dumnezeu şi că singura posibilitate de împăcare a omului cu Creatorul său este prin recunoaşterea, mărturisirea păcatelor şi credinţa în jertfa răscumpărătoare a lui Cristos pe cruce.

 

Această gândire, spre deosebire de gândirea păgână este corectă, deoarece ea ne poziţionează în mod corect faţă de Dumnezeu, făcându-ne să-L recunoaştem astfel ca pe Creatorul nostru, Răscumpărătorul nostru dar şi ca pe Stăpânul nostru căruia îi suntem datori cu ascultare, cu adorare şi cu mulţumire veşnice.

Ca şi în cazul comportamentului păgân, gândirea corectă va determina şi:

  1. Sentimente corecte

Ce înseamnă să ai sentimente corecte? Este posibil pentru un creştin să mai aibă şi sentimente greşite? De ce?

Efeseni 4:24: „şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu

Ce presupune chipul lui Dumnezeu imprimat în omul cel nou, în credinciosul creştin? Un om capabil să iubească precum iubeşte Dumnezeu. Dacă Dumnezeu iubeşte cu o dragoste necondiţionată, creştinul va iubi de asemenea cu o astfel de dragoste. Iată dragostea cu care suntem îndemnaţi să ne iubim semenii:

1 Corinteni 13:4  Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,

5  nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,

6  nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,

7  acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.

Apoi, omul cel nou, după chipul lui Dumnezeu, este plin de milă precum Dumnezeu. Mila este unul dintre atributele cele mai des invocate ale lui Dumnezeu, iar Noul Testament ni-l descriu pe domnul nostru Isus Cristos ca pe Unul care avea milă de noroade:

Matei 9:35  Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de neputinţă, care era în norod.

36  Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi care n-au păstor.

A avea sentimente corecte mai înseamnă şi a avea aceeaşi părere despre păcat precum are şi Dumnezeu. Adică, dacă ştim că Dumnezeu urăşte păcatul şi-l neagă cu toată puterea Sa, tot aşa trebuie să ne manifestăm şi noi în legătură cu păcatul. Dar, ceea ce ar trebui mai înainte de orice să ne preocupe este păcatul nostru. Păcatul din viaţa noastră trebuie recunoscut, mărturisit şi abandonat pentru că altfel ne vom transforma în nişte ipocriţi care condamnă la alţii ceea ce tolerează la ei înşişi.

 

Apoi, ca şi în cazul păgânului, şi comportamentul creştinului va porni de la o gândire corectă îmbinându-se cu sentimente corecte şi în cele din urmă manifestându-se într-o practică corectă.

Tot ca şi în cazul vechiului comportament păgân, practica cea nouă, corectă, creştinească are de-a face cu voinţa.

Astfel că, putem discuta despre cea de-a treia componentă a comportamentului creştinului, şi anume:

  1. Voinţă corectă

Filipeni 2:12  Astfel, deci, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.

13    Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui şi voinţa şi înfăptuirea.

Dacă Dumnezeu este Acela care ne dă şi voinţa şi puterea de a pune în practică învăţăturile Adevărului, atunci asta dovedeşte că nimic din ceea ce poate să săvârşească un copil de Dumnezeu nu se datorează puterii sale ci, dimpotrivă toată trăirea sa este exclusiv una prin harul lui Dumnezeu.

1 Corinteni 15:10  Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toţi: totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.

Evrei 12:14  Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.

15  Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea.

 

Chemarea apostolului Pavel de a trăi nu ca un păgân ci ca un creştin vrednic de noul său nume şi statut – de copil de Dumnezeu – este de fapt chemarea lui Dumnezeu de a rămâne dependenţi de harul Său.

Să nu uităm că Domnul Isus le atrăgea atenţia ucenicilor să nu facă greşeala de a-şi închipui că pot să-şi trăiască viaţa de credincioşi prin propriile lor puteri:

Ioan 15:4  Rămâneţi în Mine şi Eu voi rămânea în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi roadă, dacă nu rămâneţi în Mine.

5  Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.

Fie ca Dumnezeu să ne binecuvânteze cu credinţa şi cu puterea de a trăi mereu o viaţă curată, creştinească, dependentă mereu de harul Său şi cu mult discernământ spiritual pentru a fi capabili să deosebim în orice moment şi împrejurare  un comportament de păgân de unul creştin.

Claudiu Lupu.

HALLOWEEN SĂRBĂTOARE PĂGÂNĂ, DEMONICĂ, ANTICRISTICĂ

Publicat de elpizein pe octombrie 31, 2011
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , .

http://ioan17.files.wordpress.com/2011/10/76641_171244879567401_100000456703610_471974_5214668_s1.jpg?w=130&h=87

 CRESTINII NOSTRI  mai putin dusi la Biserica serbeaza pe 31 octombrie  Halloween-ul (acesta fiind al doilea import in materie de sarbatori, dupa celebrul de pe acum Valentine’s Day). Multi considera ca sarbatoarea Haloween-ului (All Hallow’s Eve) este doar seara (ajunul) de dinaintea Zilei tuturor sfintilor (All Saint’s Day), praznicul romano-catolic din 1 noiembrie. Americanii isi amintesc acum de mortii lor, celebreaza victoria lui Hristos asupra mortii si puterilor intunericului, rad de… rau si de moarte. Se considera, deci, ca este sarbatoare crestina chiar daca e importata, dupa toate probabilitatile, din paganismul celt (druid). Greu insa de convins un om rational ca aceasta sarbatoare ar avea duh crestinesc…

Adevarul e insa altul. Ea e o sarbatoare 100% pagana, oculta, “ziua cand mortii, fantasmele parasesc mormintele…”. Ea e cea mai mare sarbatoare a slujitorilor satanei: vrajitori, spiritisti sau satanisti. Americanii au dezvoltat o adevarata industrie legata de aceasta sarbatoare. Se achizitioneaza cu aceasta ocazie accesorii macabre: masti, costume de vampiri, diavoli, dragoni, zombi, leprosi, schelete si nelipsitii dovleci, ajungandu-se pana la vanzari de o jumatate de miliard de dolari anual. Vanzarile filmelor horror cresc in aceasta perioada, promotorii filmelor de groaza speculand si ei interesul mare pentru acest praznic. Industria filmelor horror exploateaza la maxim setea de senzatii tari, dovedind nepasare fata de psihicul omului, caruia nu-i ofera nimic altceva decat angoase.

America face cu ocazia Halloween-ului pregatiri mai mari decat de Craciun sau Paste. Copii se costumeaza in stil horror, se amuza prin sperieturi si merg (colinda) din casa in casa pentru a primi prajituri. Tinerii, mai curajosi, merg in cimitire in miez de noapte si se distreaza facand spiritism. S-a constatat ca in noaptea Halloween-ului se savarsesc foarte multe crime in Statele Unite.

De altfel, in cunoscutul documentar TV Invazia pagana se spunea ca la intrebarea “Cum ati vrea sa serbati Halloween-ul?”, 80% din elevii americani de clasa a IV-a de la o scoala au raspuns zambind : “As vrea sa omor pe cineva…” Acesta este impactul sarbatorii !

Biserica, adica noi, madularele ei vii, nu trebuie sa luam parte la aceasta sarbatoare oribila si demonica.

Sursa: http://ro.altermedia.info/opinii/halloween-ul-o-sarbatoare-de-care-nu-avem-nevoie_2918.html

http://ioan17.files.wordpress.com/2011/10/76641_171244879567401_100000456703610_471974_5214668_s1.jpg?w=130&h=87

  ATENTIE – Sarbatoarea de Halloween este o Sarbatoare Demonica; Satanica. Invazia demonica. Partea 1 / 4

Invazia Pagana, Episodul 1:
Halloween – Capcana sau Amuzament ?

Partile documentarului:

Partea 1:
http://www.youtube.com/watch?v=QwOzHzO_8lg

Partea 2:
http://www.youtube.com/watch?v=W09mvls3GbQ

Partea 3:
http://www.youtube.com/watch?v=jSHEKNDJmQM

Partea 4:
http://www.youtube.com/watch?v=ruZGrrx1w-g

Nevoia de credincioşie (3)

Publicat de elpizein pe octombrie 6, 2011
Publicat în: Mesaje.

Nevoia de credincioşie în Biserică.

Text Iosua 24:14 „Acum, temeţi-vă de Domnul, şi slujiţi-I cu scumpătate şi credincioşie. 

Psalmul 37:3  „Încrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie.”

1 Corinteni 4:2 „Încolo, ce se cere de la ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui.”

Romani 12:4-8 „Căci, dupăcum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă,  tot aşa, şi noi, care Suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, Suntem mădulare unii altora. Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul proorociei, să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui. Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură.  Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare. Cine dă, să dea cu inimă largă. Cine cârmuieşte, să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie, s-o facă cu bucurie.

Lipsa de credincioşie, statornicie, fidelitate, devotament în relaţii, produce mari pagube, produce dezamăgire , durere, despărţire. Să ne gândim la câteva domenii, relaţii în care se cere credincioşie .

  1. la locul de muncă
  2. în familie
  3. în Biserică

Când vorbim despre credincioșíe în biserică, vorbim despre credința trăită a membrilor din biserică , despre devotamentul lor faţă de Domnul Isus şi biserica locală, vorbim despre fidelitate şi cinste.

Daca este atât de mare nevoie de credincioşie la locul de muncă , în familie, în diferite instituţii (armată, poliţie, spital, şcoală, sport…) cu cât mai mult ar trebui să dăm dovadă de crenincioşie în Biserică. Dacă în instituţiile create de oameni, ca să împlinească scopurile lor, se cere credincioşie, oare în Biserica Domnului Isus Hristos care trebuie să împlinească scopurile lui Dumnezeu pe pământ , să se ceară mai puţină?

Când lipseşte credincioşia din viaţa membrilor care formează biserica locală atunci biserica este slăbită, vulnerabilă în faţa atacurilor , cu o mărturie slabă, descurajată, dezorientată, fără puterea de a-şi împlini chemarea.

Biserica locală este formată din oameni care au auzit Evanghelia ,au crezut , s-au pocăit , au încheiat un legământ cu Domnul mărturisind credinţa lor prin botez şi au fost primiţi ca membri  pe baza mărturisirii lor de credinţă, în mod public , având drepturi dar şi obligaţii pe care ei şi le-au asumat.

Biserica s-a născut şi a luat fiinţă în poporul Israel, în condiţii dificile , apoi a crescut şi s-a răspândit în întreaga lume prin multe greutăţi , lupte , încercări. Biserica a avut multe nevoi de-a lungul timpului şi încă are multe, dar una dintre cele mai mari nevoi în zilele noastre este nevoia de credincioşie.

Se cere devotament de la fiecare membru din Biserică . Credincioşie cu privire la crezul bisericii (care trebuie să fie bazat pe Sfânta Scriptură) , scopul bisericii, viziune, folosirea darului de slujire , împlinirea responsabilităţilor. Credincioşie la bine dar şi la greu în bucurii dar şi în întristări.

Lipsa de credincioşie în biserica locală îl poate despărţi pe credincios de Dumnezeu , apoi de fraţi, (fie prin faptul că el părăseşte adunarea fie prin faptul că adunarea este obligată să disciplineze pe cel necredincios , nestatornic, în cazurile grave de păcătuire conştientă, voită, pe termen îndelungat , cu excluderea) pentrucă dacă nu dă dovadă de fidelitate el va submina lucrarea şi mărturia bisericii, o va slăbi şi o poate distruge.

Trebuie să ne amintim aici de Iuda iscarioteanul unul din cei doisprăzece apostoli. El deşi a avut parte de toată credincioşia Domnului deşi a fost cinstit cu multă încredere de Domnul şi de primii ucenici, totuşi el nu este credincios , devotat , cinstit până la capăt faţă de Isus şi faţă de ucenici. Astfel că din pricina iubirii de bani ajunge să vândă pe Isus pe 30 de arginţi. Ce trist şi ce tragic. În final toată lipsa lui de credincioşie sa întors împotriva lui. El a avut cel mai mult de pierdut. A pierdut totul.

Apostolul Petru nu a fost un om perfect , a avut propriile slăbiciuni, căderi, dar el continuă să se pocăiască şi rămâne credincios până la moarte.

Dumnezeu Tatăl şi Domnul Isus Hristos şi-au dovedit şi dovedesc din plin credincioşia faţă de toţi oamenii şi în mod special faţă de credincioşii din Biserică.

De aceia şi noi trebuie să dăm dovadă de o deplină credincioşie ,devotament, fidelitate în biserică.

Fii un model de credincioşie în biserica locală.

Iată ce găsim scris în Biblie cu privire la credincioşia Domnului :

Exod 34:6-7 „Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui şi a strigat: „Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat,…”

Psalm 43:3 ”Trimite lumina şi credincioşia Ta, ca să mă călăuzească, şi să mă ducă la muntele Tău cel Sfânt şi la locaşurile Tale!”

Psalm 100:5  „Căci Domnul este bun; bunătatea Lui ţine în veci, şi credincioşia Lui din neam în neam.”

Isaia 11:1-5  „Apoi o Odraslă va ieşi din tulpina lui Isai, şi un Vlăstar va da din rădăcinile lui. Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul. Plăcerea lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărâ după cele auzite, ci va judeca pe cei săraci cu dreptate, şi va hotărâ cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi pământul cu toiagul cuvântului Lui, şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău. Neprihănirea va fi brâul coapselor Sale, şi credincioşia brâul mijlocului Său.” (profeţia se referă la Domnul Isus)

Isaia 25:1  „Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu; pe Tine Te voi înălţa! Laud Numele Tău, căci ai făcut lucruri minunate; planurile Tale făcute mai dinainte s-au împlinit cu credincioşie.

Plângerile lui Ieremia 3: 21-23  „Iată ce mai gândesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu Sunt la capăt, ci se înoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!

În Biblie găsim scris şi despre credincioşia care se cere de la creştini:

Luca 16:10-13 „Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept şi în cele mari. Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile (Greceşte: Mamona.) nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?  Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru? Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt sau va ţine numai la unul şi va nesocoti pe celalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”

1 Corinteni 4:2 „Încolo, ce se cere de la ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui.”

Galateni 5:22-23 „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţa, înfrînarea poftelor.”

Evrei 3:1-15  „De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus, care a fost credincios Celui ce L-a rânduit, cum şi Moise a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu.” Căci El a fost găsit vrednic să aibă o slavă cu atât mai mare decât a lui Moise, cu cât cel ce a zidit o casă are mai multă cinste decât casa însăşi. Orice casă este zidită de cineva, dar Cel ce a zidit toate lucrurile, este Dumnezeu. Cât despre Moise, el a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu” ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile, care aveau să fie vestite mai tîrziu. Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Şi casa Lui Suntem noi, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm. De aceea, cum zice Duhul Sfânt: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie, unde părinţii voştri M-au ispitit, şi M-au pus la încercare, şi au văzut lucrările Mele patruzeci de ani! De aceea M-am desgustat de neamul acesta, şi am zis: „Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele! Am jurat, deci, în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” Luaţi seama, deci, fraţilor, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astăzi” pentru ca nici unul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului. Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început, câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.”

Apocalipsa 2:8-11 „Îngerului Bisericii din Smirna scrie-i: „Iată ce zice Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel ce a murit şi a înviat: „Ştiu necazul tău şi sărăcia ta (dar eşti bogat), şi batjocurile, din partea celor ce zic că Sunt Iudei şi nu Sunt, ci Sunt o sinagogă a Satanei.  Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.” Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Cel ce va birui, nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte.”

 Eşti tu un creştin caracterizat de credincioşie ? Este o mare nevoie în Biserica Domnului Isus şi în Biserica locală , de astfel de oameni.

Vii la închinarea din Casa de rugăciune cu credincioşie ? Da, dacă faci tot ce depinde de tine ca să fii nelipsit de la Casa Domnului. Nu, dacă deşi nu eşti bolnav, nu eşti la servici, nu ai alte piedici întemeiate, totuşi alegi să nu vii decât rar şi foarte rar…

Vesteşti tu Evanghelia Domnului Isus cu credincioşie la orice făptură, ori de câte ori ai ocazia?. Sau mergi să vesteşti Evanghelia oamenilor?

Care este ultima persoana la care ai mărturisit Evanghelia şi modul în care tu ai fost mântuit?

Slujeşti cu devotament în Biserică, spre folosul altora,cu darul primit prin Duhul Sfânt? Slujeşti cu lepădare de sine , se pot baza fraţii pe tine?

Te închini Domnului prin dărnicia ta, în mod regulat, cu credincioşie?

Dacă ţi-ar fi cineva dator cu 10% din 1000 de lei sau 1000 de euro, în fiecare lună, ai şti să calculezi câţi bani trebuie să primeşti ?…= (100 de lei sau 100 euro) Dar când trebuie să te închini cu zeciuiala ta Domnului, din câştigul tău, poţi calcula corect?

Credincioşia noastră în biserică poate să crească sau să scadă în funcţie de alegerile pe care le facem . Devotamentul fiecărui creştin va fi cu siguranţă pe deplin răsplătit de Dumnezeu şi pe pământ dar mai ales în veşnicie.

De aceia să fim creştini caracterizaţi de credincioşie în relaţia cu Domnul Isus şi cu Biserica lui. Amin!

pastor misionar Groza Teodor

Nevoia de credincioşie (2)

Publicat de elpizein pe septembrie 5, 2011
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , .

Text Iosua 24:14 „Acum, temeţi-vă de Domnul, şi slujiţi-I cu scumpătate şi credincioşie. Depărtaţi dumnezeii cărora le-au slujit părinţii voştri dincolo de Râu şi în Egipt, şi slujiţi Domnului. Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Râu sau dumnezeilor Amoriţilor în a căror ţară locuiţi. cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului”.

Psalmul 37:3  „Încrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie.”

Lipsa de credincioşie, statornicie, fidelitate, devotament în relaţii, produce mari pagube, produce dezamăgire , durere, despărţire. Să ne gândim la câteva domenii, relaţii în care se cere credincioşie .

1.   Nevoia de credincioşie , statornicie, devotament, la locul de muncă….

2.   Nevoia de credincioşie în familie

Din nefericire familia aşa cum a fost gândită, întemeiată de Dumnezeu, este sub asediu şi în mare pericol. Multe familii se destramă şi mulţi oameni nu mai au convingerea sau curajul de a întemeia o familie. Este nevoie de mai multă credincioşie în familie, mai mult devotament, statornicie şi acestea nu sunt posibile decât cu ajutorul lui Dumnezeu. Familia este o instituţie divino-umană deoarece familia este întemeiată de Dumnezeu , pentru a împlini scopuri precise pe acest pământ .

Scopurile lui Dumnezeu.

Geneza 1: 27,28  „Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.”

Geneza 2:18 Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.”

Geneza 2:21-24 „Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om. Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie (ebr.: işa = femeie), pentru că a fost luată din om (ebr.: iş = bărbat).”  De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup.”

Domnul Isus Hristos ne învaţă în Noul Testament că ce a unit Dumnezeu omul să nu despartă.

Ev. Matei 19:3-9 „Fariseii au venit la El, şi, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?” Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască,  şi a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup?”  Aşa că nu mai Sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” „Pentru ce dar” I-au zis ei „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire, şi s-o lase?”  Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar de la început n-a fost aşa.  Eu însă vă spun că oricine îşi lasă nevasta, în afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.”

Maleahi 2:13-14 „Iată acum ce mai faceţi: Acoperiţi cu lacrămi altarul Domnului, cu plânsete şi gemete, aşa încît El nu mai caută la darurile de mâncare, şi nu mai poate primi nimic din mâinile voastre.  Şi dacă întrebaţi: „Pentru ce?”… Pentru că Domnul a fost martor între tine şi nevasta din tinereţea ta, căreia acum nu-i eşti credincios, cu toate că este tovarăşa şi nevasta cu care ai încheiat legământ!”

Potrivit cu acest text din Sfânta Scriptura căsătoria este încheiată în baza unui legământ şi poate fi definită ca un legământ între soţ şi soţie la care Dumnezeu este martor . Legământul implică credincioşie la bine şi la greu până la moarte. Şi totuşi în zilele noastre, tot mai multe familii se destramă , ajung la divorţ tocmai din pricina faptului că partenerii nu-şi mai respectă legământul , nu sunt fideli unul altuia , statornici şi credincioşi .

Motivele pentru care se ajunge la divorţ sunt multe . De la relaţii extraconjugale la motive de boală , lipsuri financiare, etc. Urmările lipsei de credincioşie în familie sunt întotdeauna amare. Răni sufleteşti, descurajare, suferinţă, lacrimi, copii care au mult de suferit… Sigur că familia a fost atacată de Diavol de la început chiar din grădina Eden (Geneza 3) şi la fel de mult este atacată şi în zilele noastre prin metode din ce în ce mai viclene.

De aceia cei ce vor să întemeieze o familie trebuie să ceară ajutorul şi călăuzirea lui Dumnezeu să se pregătească pentru viaţa de familie cu bucuriile şi responsabilităţile ei . Citirea Bibliei , sfatul părinţilor credincioşi, sfatul bisericii şi a păstorului îi poate ajuta în acest sens. Dar şi cei ce au întemeiat deja o familie trebuie să caute zi de zi să fie tot mai credincioşi Domnului şi unul altuia. Greşelile făcute pot să fie corectate , îndreptate prin pocăinţă sinceră înaintea lui Dumnezeu , credinţă şi ascultare de Sfânta Scriptură. În familia credincioasă există multă bucurie, împlinire, pace, biruinţă.

Iată câteva îndemnuri , porunci din Biblie pentru familişti:   

Coloseni 3:12-19 „Astfel, deci, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţă, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii. Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători. Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră. Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl. Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, cum se cuvine în Domnul. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele, şi nu ţineţi necaz pe ele.

Efeseni 5:19-32 „Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.  Mulţămiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos. Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos.  Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului; căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, mântuitorul trupului. Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără sbîrcitură sau altceva de felul acesta, ci Sfântă şi fără prihană. Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuş.  Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica; pentru că noi Suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup”. Taina aceasta este mare-(vorbesc despre Hristos şi despre Biserică).  Încolo fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.

1 Petru 3:1-7  „Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentruca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere. Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule din aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia neperitoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu, şi erau supuse bărbaţilor lor; ca Sara, care asculta pe Avraam, şi-l numea „domnul ei”. Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi binele fără să vă temeţi de ceva. Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dînd cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedecate rugăciunile voastre.”

Fii un soţ credincios Domnului şi soţiei , familiei tale.

Fii o soţie credincioasă Domnului , soţului tău şi familiei tale.

Domnul să te binecuvânteze cu putere!

pastor Groza Teodor