pastori

Toate articolele etichetate pastori

Este biserica o „teocrație” sau o „democrație”?

Publicat de elpizein pe iulie 10, 2016
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , , .

Întrebarea din titlu reprezintă una din eternele dezbateri din adunările generale ale bisericilor. Această întrebare trebuie rezolvată în perimetrul Scripturii, nu în domeniul sociologiei creștine sau al dinamicilor eclesiastice istorice. Una din caracteristicile vieții bisericești este că ea a “imitat fidel” structurile din instituțiile societății contemporane cu ea.

Exemple istorice
Istoric vorbind, și “teocrația eclesiastică” și “democrația eclesiastică” au fost falimentare, dând naștere la mai multe probleme decât au putut soluționa. Ierarhiile “teocratice” care au produs clerul preoțesc și structurile piramidale ale bisericilor tradiționale catolice și ortodoxe au făcut ca masa mare de credincioși să fie aservită unui număr restrâns de “specialiști administratori” ai tainelor divine. Rezultatul a fost o autoritate care a corupt pe cei din frunte și i-a prăbușit într-o apatie neputincioasă pe cei din mulțime.
“Democrațiile eclesiastice” haotic impuse în urma unor lupte fratricide au produs în bisericile protestante și neo-protestante un climat de continuă fărâmițare și de un vinovat voluntariat în care “cine a strigat mai tare” a ajuns de obicei mai sus și … mai în față. Ce-i de făcut ? În ce mă privește, nu mi-aș da soarta nici pe mâna unui om, nici pe mâna unui grup de oameni! Mai bine, așa cum era de părere și foarte inspiratul David, “să cad în mâinile Domnului, căci îndurările Lui sunt nemărginite; dar să nu cad în mâinile oamenilor” (2 Sam. 24:14).
Revenind la întrebarea din titlu, eu cred că este artificial să credem că avem de ales doar între cele două alternative prezentate. Dar dacă există și o a treia?

Falimentul celor două alternative
Primele două posibilități sunt prezentate negativ în textul Noului Testament: În biserica primului secol, este cunoscut cazul lui Diotref, despre care aflăm de la apostolul Ioan. În cazul acela, “teocrația” a fost materializată printr-un număr cu adevărat restrâns: “unul singur”: “Am scris ceva Biseiricii, dar Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea între ei, nu vrea să știe de noi. … Nu se mulțumește numai cu atât; dar nici el nu primește pe frați și împiedică și pe cei ce vor să-i primească, și-i dă afară din biserică” (3 Ioan 9, 10.)
Varianta “democrației” este ilustrată plenar în cazul celei de a șaptea biserici căreia îi scrie Domnul Isus în cartea Apocalipsei. Acolo, există chiar și termenul de “democrație” sub forma echivalentului “Laodicea” (“conducerea aparține poporului”). Dintre cele șapte, această “Laodicea” este singura la care Domnul Isus este ținut “afară” din sistem, de unde bate la inimile indivizilor dispuși încă să-L accepte “înăuntru”: “Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și-mi deschide inima, voi cina cu el și el cu Mine” (Apoc. 3:20).
Tot despre “democrație” ca semn final de decadență al bisericii ne vorbește și apostolul Pavel în epistola sa către Timotei: “Își vor da învățători după poftele lor. ..etc.” (2 Tim. 4:3).
Există și o a treia alternativă?
Eu cred că da! Ea este autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu! Am putea-o numi “Bibliocrație”! Reformatori, în frunte cu Luther, au numit-o “Sola Scriptura”! Ei au refuzat atât dominația sistemelor ierarhice piramidale tradiționale cu dominația unei cete “elitiste”, cât și haosul mișcărilor bazate pe “experiențele” spirituale ale celor mulți. Bibliocrația îl scoate pe om din centrul de autoritate și reașează acolo “voia lui Dumnezeu exprimată în ceea ce a fost scris”. De fapt, aceasta este formula recomandată de apostolul Pavel. El scrie despre ea bisericii din Corint, care trecea printr-o perioadă tulbure din cauza diferitelor personalități care sfâșiau adunarea și care trebuia reașezată pe temeiuri mult mai stabile decât voia oamenilor. În structura “Sola Scriptura!”, scrie Pavel, “pot să vorbească doi sau trei, și ceilalți să judece” (1 Cor. 14:29). Formula “să judece” înseamnă aici “să verifice” dacă este conform cu Scriptura, ca în cazul creștinilor din Berea, care aveau o inimă mai aleasă, adică “cercetau Cuvântul în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este așa” (Fapte 17:11).

Cum funcționează “bibliocrația”?
Cine trebuie să aibă ultimul cuvânt în probleme de disciplină, de îndreptare, de mustrare? Presbiterii sau Biserica în adunare generală? Iată ce spune Noul Testament: “Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, …etc.” (2 Tim. 3:16).
Cine trebuie să fie autoritatea finală în problemele Bisericii?
Iată ce găsim scris: “Dreptarul învățăturilor sănătoase, pe care l-ai auzit de la mine, ține-l cu credința și dragostea care este în Christos Isus. Lucrul acela bun care ți s-a încredințat, păzește-l prin Duhul Sfânt, care locuiește în noi” (2 Tim. 1:13).
“Dreptarul” are aici sens de “etalon”, de “manual”. El trebuie păzit prin Duhul Sfânt care este (nu într-unul, nici în toți, adică în “adunarea generală”, ci “în noi”, adică în cei direct răspunzători față de Dumnezeu, în cei care nu pot și nici nu trebuie să se ascundă în spatele unei responsabilități aruncate asupra unui sprijin exterior (presbiteri sau adunare generală).
De ce “Bibliocrație” ?
Trebuie să o spunem clar, nimic omenesc nu poate fi luat ca sprijin în problemele de autoritate spirituală finală. Și “omul la singular” și “omul la plural” sunt supuși căderii și pot produce în creștinism “îndepărtarea de adevăr”, numită pe alocuri “erezie”, iar în altele “apostazie”. În materie de autoritate spirituală, creștinismul se sprijină numai și numai pe Biblie (Sola Scriptura!).
Păstorul (presbiterii) trebuie să îndemne creștinii “după Scriptură” (1 Cor. 15:11-5), iar creștinii au datoria să supravegheze și să corecteze păstorii, atunci când ei se abat de la Scriptură. Acesta este motivul pentru care reformatorii au tradus Biblia în limba poporului de rând. Ca ea să nu rămână un apanaj al “specialiștilor eclesiastici” cu acces la limba latină. Poporul trebuie să citească și să decidă pentru ei înșiși. Nici măcar apostolul Ioan, rămas activ după moartea celorlalți apostoli și rânduit de Dumnezeu să “repare” mrejele unei biserici sfâșiate de erezii, nu îndrăznește să se prezinte pe sine drept o autoritate așezată de Dumnezeu deasupra celorlalți creștini: “V-am scris aceste lucruri în vederea celor ce caută să vă rătăcească. Cât despre voi, ungerea pe care ați primit-o de la El, rămâne în voi, și n-aveți trebuință să vă învețe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învață despre toate lucrurile și este adevărată, și nu este o minciună, rămâneți în El, după cum vă va învăța ea” (1 Ioan 2:27).
Părerea mea este că presbiterii nu trebuie să se supună adunării generale și că adunarea generală nu trebuie să se supună presbiterilor. Și presbiterii și adunarea generală a bisericii trebuie să se supună numai și numai Scripturii și prin ea lui Dumnezeu. Dacă preferați exprimarea afirmativă în locul celei negative, am putea spune: presbiterii trebuie să se supună întotdeauna adunării generale, cu condiția ca aceasta să aibe suportul Scripturii și adunarea generală trebuie să se supună întotdeauna presbiterilor, cu condiția ca aceștia să fie călăuziți în deciziile lor nu de propria lor autoritate, ci de autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu.
“La lege și la mărturie!” Căci dacă nu vor vorbi așa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.”– Isaia 8:20
Evidențe Nou Testamentale
Una din ciudățeniile din epistolele Noului Testament este că ele au fost adresate “bisericilor” (adunărilor generale) fără să întâlnim prea mult în text numele presbiterilor locali. O astfel de practică nu ar fi admisă în viața bisericilor locale de azi. Cine ar îndrăzni să-i scrie bisericii “Speranța” și să-i dea învățătură fără să se adreseze mai întâi păstorilor acestei biserici? Din faptul că apostolii au scris direct credincioșilor dintr-o anumită localitate putem deduce că ei i-au socotit pe aceștia direct responsabili de primirea, înțelegerea și trăirea adevărului, indiferent de ceea ce vor spune sau face presbiterii.
Reciproca acestei realități se vede din altă ciudățenie, epistolele pastorale le sunt adresate direct unor presbiteri, fără să-i așeze în contextul ascultării de o anumită biserică sau de un grup de biserici!!! Pavel le scrie de parcă ei ar fi singurii răspunzători de primirea, înțelegerea și aplicarea adevărului în viața practică a fiecarei biserici. (“Poruncește și învață aceste lucruri. Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea. …etc.” – 1 Tim. 4:11; “Învață pe oameni aceste lucruri și spune-le apăsat” – 1 Tim. 6:2; “Propovăduiește Cuvântul, stăruiește asupra lui la timp și ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura” – 2 Tim. 4:2; “Spune lucrurile acestea, sfătuiește și mustră cu deplină putere. Nimeni să nu te disprețuiască. Mustră, ceartă, …” – Tit 2:15; “În adevăr, …, sunt mulți nesupuși, flecari și amăgitori, cărora trebuie să li se astupe gura” – Tit 1:10).
Un lucrător care stă lângă cuvântul Adevărului este un om care trebuie să se bucure de o autoritate supremă. Un astfel de om, Martin Luther, a stat înaintea întregii Biserici catolice și a spus răspicat: “Aici stau și nu pot altfel!” Persoana și poziția lui au fost balamaua care a schimbat direcția creștinismului mondial. Un alt păstor obișnuia să spună: “Dumnezeu și cu mine facem întotdeauna majoritatea!”Ceea ce uita el să spună este că Dumnezeu făcea majoritatea chiar și fără el !!!
Situațiile acestea ciudate din epistolele Noului Testament scot și mai mult în evidență responsabilitatea personală pe care Dumnezeu, în nemărginita Sa înțelepciune, a încredințat-o deopotrivă și presbiterilor și bisericilor locale. Și unii și ceilalți trebuie să asculte “de Scriptură”. Numai atunci lucrarea lor va rezista în timp și va primi aprobarea din partea “Dreptului Judecător”.
Daniel Brânzei

 

RUGĂCIUNE PENTRU ȚARĂ

Publicat de elpizein pe decembrie 1, 2012
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , , , , , , , , , .

drapelul_steagul_Romaniei[1]Pe 1 Decembrie este ziua națională a României, iar apoi pe 9 Decembrie vor fi alegerile parlamentare, care vor influența direcția țării noastre pentru următorii patru ani. Ce putem noi face, în afara faptului că ne vom exprima(fiecare conform conştiinței lui) dreptul la vot? Cu siguranță putem face mult mai mult (și chiar mai important) decât exprimarea unui vot, putem să ne rugăm. Dacă ești gata, ca în aceste zile cruciale pentru națiunea noastră, să pui deoparte un timp special de rugăciune pentru țară, atunci te încurajez ca înainte de a începe să te rogi, să citești Mica capitolul 3. În acest capitol, profetul Mica este preocupat ca țara sa să știe că Dumnezeul pe care Îl slujește nu este numai un Dumnezeu al compasiunii, al dragostei și al harului, ci și un Dumnezeu al judecății.  Dumnezeu dorește să-și arate dragostea, compasiunea și harul față de fiecare țară, dar vine un moment în care El cere socoteală pentru actele de nesupunere și trăire în păcat. Ce putem face în acest caz?

Profetul Mica este preocupat de o situație similară care se petrecea în Israel. Poporul s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu așa că Mica le vorbește direct, inspirat de Duhul lui Dumnezeu. Sunt trei grupuri de oameni pe care Dumnezeu este supărat în acest capitol: politicienii corupți, predicatorii compromiși și oamenii care se complac. Situația este similară cu cea din zilele noastre. În zilele acestea, când ne rugăm pentru țara noastră, să luăm în considerare aspectele aduse în atenție de profetul Mica.

Să ne rugăm pentru liderii noștri. Mica amintește câteva cerințe pe care trebuie să le întrunească liderii politici de pretutindeni.

  1. Dreptate: Când cei drepti se înmulțesc, poprul se bucură, dar când conduce cel rău poporul suspină, Proverbe 29:2.
  2. Înțelepciune: Eu ințelepciunea locuiesc împreună cu prudența…Prin mine domnesc împărații și cei ce conduc prin mine emit legi drepte… Proverbe 8:12-16
  3. Onestitate: Cuvintele alese nu se potrivesc celui nebun, cu atât mai puțin buzele mincinoase pentru un nobil, Proverbe 17:7
  4. Influență pozitivă: …Îndepărtează-l pe cel rău dinaintea regelui și tronul lui va fi întărit prin dreptate,  Proverbe 25:3-5
  5. Puritate personală: Oricine are speranța aceasta (fiind copil al lui Dumnezeu) în El se curățește, așa cum și El este curat, 1Ioan 3:3
  6. Protecția săracilor și a celor fără apărare: Deschideți gura pentru cel mut, pentru drepturile tuturor celor nenorociți! Deschide-ti gura și judecă corect… Proverbe 31:8-9

Mica folosește cuvinte dure la adresa liderilor politici care au promis că vor fi alături de popor dar în schimb s-au preocupat mai mult de propriul câștig și au uitat de responsabilitățile pe care le au. Dumnezeu nu va manifesta toleranță față de acei lideri care nu caută să împlinească binele poporului.

Să ne rugăm pentru pastorii noștri. Profetul Mica este critic cu liderii spirituali care îi fac pe oameni să se îndepărteze de Dumnezeu. El adresează cuvinte aspre acestora: Așa vorbește Domnul: Cât despre profeții care Imi duc în rătăcire poporul, aceștia, dacă au mușcat ceva cu dinții, vestesc pacea, dar, dacă cineva nu le pune nimic în gură, se pregătesc de război. Să ne rugăm ca pastorii de pretutindeni să predice Adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Predicarea păcii atunci când se apropie Judecata nu este ceea ce are nevoie să audă poporul lui Dumnezeu. Când adevărul este predicat ne va elibera.

Să ne rugăm pentru poporul nostru. Profetul Mica s-a referit și la modul în care poporul se complăcea în situația în care se afla. Versetul 11 vorbește despre acest lucru: Capeteniile lui judecă pe mită, preoții lui dau învățătură după plată, iar profeții lui fac preziceri în schimbul argintului. Ei încă se sprijină și pe Domnul, zicând:”Oare nu este Domnul în mijlocul nostru?! Nu va veni peste noi nici o nenorocire”. Cu toții suntem responsabili pentru ceea ce se întâmplă cu țara noastră. Nu putem da vina pe criza economică, pe Europa, America sau pe egoismul altora. Fiecare cetățean este responsabil pentru țara sa. Dumnezeu ne-a dat o țară binecuvântată, așa că este de datoria noastră să ne adresăm Lui pentru călăuzire și înțelepciune dar mai ales pentru speranța care ne lipsește adesea. Să ne rugăm pentru România și pentru poporul nostru, ca Dumnezeu să ne ajute să fim un popor liber, responsabil, care Îl iubește  pe Dumnezeu și Îl onorează cu faptele sale. Să ne rugăm ca liderii noștri să fie lumină pentru națiunea noastră. Să ne rugăm ca toate națiunile să aleagă lideri capabili să conducă cu dreptate și responsabilitate. Să ne rugăm pentru generațiile următoare și în special pentru copiii nostri ca ei să vadă în noi modele care merită să fie urmate. Dumnezeu sa binecuvânteze România!

Pastor Samy Tutac, Biserica Baptistă Betel Timisoara

Dar dacă România o iubim

Părinte Atotputernic, a toate Creator,
Acela ce ai pus la ţări hotare,
O minunată ţară Tu ne-ai dat,
Cum nu sunt multe sub măreţul soare.

Avem câmpii, cu râuri, munţi şi mare
Livezi şi vii grădini îmbelşugate,
Avem cărbune, aur, petrol şi sare
Şi cai ce mai trăiesc în libertate.

Şi totuşi într-o ţară aşa bogată,
Cu falnici codri, munţi şi minereu,
Noi încă mai cerşim din poartă-n poartă,
Din zi în zi e parcă tot mai greu.

Ne întrebăm ades: „Ce ne lipseşte?”
De ce mai mult ne merge rău nu bine?
Ne-am depărtat prea mult de Dumnezeu!
Şi ne-am lăsat conduşi pe căi străine.

Ajuns-am ca pe vremea lui Isaia,
Din pricina păcatului la culme.
Străinii jefuiesc în voie ţara,
Noi câştigăm cu greu un colţ de pâine.

Dar dacă România o iubim,
Şi binele-i dorim şi mic şi mare,
Să ne rugăm acum să ne smerim,
E vremea de o sfântă îndreptare.

Avem un viitor ca ţară, noi aşa visăm,
De lepăda-vom grabnic tot cei rău,
Şi dacă de Scriptură ascultăm
Şi ne întoarcem toţi la Dumnezeu.

E scris în Sfânta Carte că o ţară
Şi un popor de vrea să dăinuiască,
E necesar s-asculte de  Hristos,
A Lui porunci deplin să împlinească.

De aceia dragi români eu vă îndemn,
În inimi pe Isus să îL primiţi!
Vă fie El Mântuitor şi Domn,
Aşa veţi  fi de-a pururi fericiţi.

de Teodor Groza, 1 Decembrie 2011, Vişeu de Sus

Comunicat al Președintelui Uniunii Baptiste din România cu privire la alegerile din țara noastră

Publicat de elpizein pe mai 29, 2012
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , , , , , , .

“Dați, dar, cezarului ce este al cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”

Evanghelia după Matei 22:21: ,,… Atunci El le-a zis: „Dați, dar, cezarului ce este al cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”
Iubiți frați și surori, membri ai bisericilor baptiste din România,

Primiți salutul conducerii Uniunii Bisericilor Baptiste din Romania în numele Domnului nostru Isus Hristos cel înviat. Mântuitorul nostru ne cheamă sa fim “sarea pământului” și să dăm astfel “gust” comunităților în care trăim. El ne cheamă să fim “lumina lumii” pentru ca să luminăm înaintea oamenilor și aceștia să nu mai umble în întuneric (Evanghelia după Matei 5:13-16).

Având în vedere că se apropie perioada alegerilor locale este datoria noastră să ne rugăm ca Dumnezeu să împlinească voia Sa în țara noastră și în această privință. În calitate de cetățeni ai României suntem chemați să ne exercităm cu responsabilitate datoriile față de societatea în care ne-a așezat Dumnezeu. De aceea fiecare credincios este îndemnat să participe la alegeri așa cum îl îndeamnă conștiința. Deoarece suntem ucenici ai Mântuitorului cerem călăuzirea lui Dumnezeu și în această dimensiune a vieții sociale prin: cercetarea ideilor și a faptelor celor care doresc să fie cârmuitori, prin cercetarea Scripturii și a poruncilor Domnului Isus Hristos și aducând înaintea lui Dumnezeu în rugăciune nevoile din țara noastră.

Bisericile baptiste sunt locul unde credincioșii se adună să se închine și să se roage lui Dumnezeu. Ele nu se pot transforma în locuri unde se desfășoară activități electorale. 

Amvoanele bisericilor baptiste sunt locul de unde se proclamă Cuvântul lui Dumnezeu și valorile Împărăției sale. Ele nu pot fi folosite ca platforme pentru promovarea ideilor partidelor politice. 

În cadrul programelor divine ale bisericilor baptiste se desfășoară activități de învățare a Scripturii, de încurajare celor credincioși și de proclamare a Evangheliei mântuirii pentru toți cei care vor să vină la Dumnezeu cu pocăință și credință. Ele nu pot fi transformate în întâlniri de promovare a unor personalități politice, aflate în campanie electorală.

Biserica este trupul lui Hristos, El este capul Bisericii și Singurul conducător al acesteia. De aceea, cei credincioși sunt chemați să înțeleagă că Dumnezeu în „nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti, mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor. El I-a pus totul sub picioare și L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce îndeplinește totul în toți (Epistola către Efeseni 1:19-23)”.

Fie ca “înțelepciunea și priceperea duhovnicească” pentru care se roagă apostolul Pavel în Epistola către Coloseni 1:9 să fie o călăuză atât pentru păstori dar și pentru membrii bisericilor în așa fel ca mărturia bisericilor baptiste din România să fie una vie, curată și sfântă pentru ca răspândirea Evangheliei să fie întărită. “Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus (Epistola către Filipeni 4:7)”.

Otniel Ioan Bunaciu

Președinte, Uniunea Bisericilor Baptiste din România