intelegere

Text: Proverbe 2:1-9

„…dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.” – Proverbe 2:4, 5

Mel Fisher a fost un căutător de comori care a căutat aur și a găsit. În primul rând, a localizat o anumită porțiune de pe fundul oceanului unde se credea că sunt monede de aur. Din acel moment, Mel a devenit ceea ce alții numesc „un adevărat visător.” Dar visele nu erau totul. După 16 ani de căutări a unei epave spaniole pe nume: Nuestra Senora de Atocha, a găsit-o în apele oceanului, la sud de Florida. Scafandrii lui au scos la lumină din nava scufundată monede de aur în valoare de milioane de dolari, dar n-a fost ușor. Echipați cu detectoare de metale, ei au identificat toate „țintele” metalice posibile, după care s-a pornit investigația. Visele și munca s-au meritat, și azi Fischer este un om bogat.
Succesul acestui căutător de comori îmi amintește de o altfel de comoară, despre care Biblia spune „că e mai de preț ca mărgăritarele” (Prov. 3:15). Este capacitatea de a putea spune care este diferența dintre bine și rău și să aplici această cunoștință la viața de toate zilele. Solomon, care a cerut de la Dumnezeu o inimă înțelegătoare și înțeleaptă, ne spune în Proverbe 2, că trebuie să căutăm înțelepciunea cu aceeași insistență și intensitate cu care un căutător de comori caută argintul (v. 4). Trebuie să cerem înțelegere și să strigăm după puterea de discernământ (v. 3), să ne aplecăm inima la pricepere (v. 2) și să primim comoara Cuvântului lui Dumnezeu în inimile noastre (v. 1).
Prețuim noi înțelepciunea?O căutăm cu stăruință ca și cum ar fi aur curat? Dacă este așa, atunci vom fi răsplătiți cu cea mai mare comoară a vieții – comoara cunoașterii lui Dumnezeu.

„De aceea poporul Meu va cunoaşte Numele Meu; de aceea va şti în ziua aceea că Eu vorbesc şi zic: „Iată-Mă!” – Isaia 52:6

La ce folos, când viața mi se gată
De toată-nțelepciunea lumii adunată,
De n-am știut, căutând în astă lume
Să am înțelepciunea Domnului, curată?
(P. L.)

„Poți aduna multă cunoștință prin efortul propriu, dar adevărata înțelepciune vine numai de la Dumnezeu.”

Mart De Haan

Text: Luca 24:25-27; 44-46; Psalmul 119:18
I. CINE POATE ÎNŢELEGE BIBLIA?

Oricine citeşte în mod serios Biblia îşi dă seama că unele părţi pot fi înţelese mai uşor iar altele mai greu. Apostolul Petru le scria celor ,,ce au căpătat o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră” astfel: ,,Să credeți că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v-a scris și preaiubitul nostru frate Pavel, după înțelepciunea dată lui, ca și în toate epistolele lui, când vorbește despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri grele de înțeles pe care cei neștiutori și nestatornici le răstălmăcesc ca și pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.” (2 Pet. 3:15-16).

Cu toate acestea, în Vechiul Testament şi în Noul Testament găsim suficiente versete care arată că Biblia este scrisă în aşa fel încât învăţăturile ei să poată fi înţelese de credincioşii de rând. Până şi cei „neştiutori” pot să o înţeleagă dacă o studiază în mod sincer, aşa cum spune David: ,,Legea Domnului este desăvârșită și înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată și dă înțelepciune celui neștiutor” (Ps. 19:7). Lucrul acesta ar trebui să fie o mare încurajare pt. noi: niciunul n-ar trebui să ne socotim incapabili de a citi şi de a înţelege Scriptura, astfel încât să ne ofere înţelepciune. Am putea spune că Biblia este clară, adică ea a fost scrisă în aşa fel încât învăţăturile ei pot fi înţelese de cei care o citesc, nu ca să o combată, ci cu dorinţa de a căuta ajutorul Domnului şi cu voinţa de a o împlini.

Pentru că Biblia este clară, încă din Vechiul Testament se accentuează responsabilitatea credincioşilor de a o citi şi de a o înţelege. Moise spune în Deut. 6:6, 7: ,,Și poruncile acestea, pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipărești în mintea copiilor tăi și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula.” Poruncile nu doar trebuiau memorate mecanic, ci se discuta despre ele în activităţile din casă şi din afara ei. Dumnezeu se aştepta ca poporul Său să cunoască, să vorbească dar şi să pună în practică poruncile Lui, în funcţie de situaţiile zilnice. De fapt, Ps. 1 ne prezintă profilul omului binecuvântat sau ,,ferice”, pe care toţi ar trebui să-l urmăm, care medita ,,zi şi noapte” la Legea Domnului.

În Noul Testament Domnul Isus a avut multe învăţături şi multe discuţii cu oamenii. Chiar şi în disputele pe care le-a avut cu ei a accentuat claritatea scrierilor Vechiului Testament din vremea lui Moise şi David, Domnul Isus arăta că vina pentru înţelegerea greşită a Scripturii nu este a ei, ci a celor ce înţeleg greşit sau nu vor să accepte cele scrise. El le răspundea întrebărilor ispititoare puse de farisei şi cărturari prin cuvinte ca: ,,Oare n-aţi citit ce a făcut David…?” sau ,,n-ați citit în Lege…?”, ,,n-aţi citit niciodată în Scripturi…?” sau ,,Vă rătăciți! Pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.”

Când ne uităm la epistole observăm că majoritatea sunt scrise nu doar pentru slujitorii bisericii, ci pentru toţi credincioşii. La începutul unor epistole, ap. Pavel scrie aşa: ,,Bisericii lui Dumnezeu care este în Corint”, ,,Bisericilor din Galatia” sau ,,către toţi sfinţii în Cristos Isus, care sunt în Filipi, împreună cu episcopii şi diaconii.” Pavel presupune că ceea ce le-a scris creştinilor ei vor înţelege şi-i îndeamnă să împărtăşească epistolele cu alţi creştini din alte biserici. De exemplu, colosenilor le scrie: ,,După ce va fi citită această epistolă la voi, faceți așa ca să fie citită și în Biserica laodicenilor; și voi, la rândul vostru, să citiți epistola care vă va veni din Laodiceea.” (Col. 4:16).

Calităţile spirituale şi morale necesare înţelegerii corecte a Scripturii.

Scriitori Noului Testament arată că înţelegerea corectă a Bibliei depinde mai mult de calităţile moral-spirituale decât de capacitatea intelectuală (1 Cor. 2:12-15). Aşadar, Biblia poate fi înţeleasă de către toţi credincioşii care caută în mod sincer adevărul lui Dumnezeu, dar şi de către necredincioşii care în mod sincer Îl caută pe Dumnezeu şi mântuirea. Chiar dacă Biblia este clară, ea nu va putea fi corect înţeleasă de către cei care nu vor să-i primească învăţăturile sau le iau în râs. Celor care vroiau să-I ia viaţa Domnului Isus, El le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-ați iubi și pe Mine, căci Eu am ieșit și vin de la Dumnezeu: n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis. Pentru ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Pentru că nu puteți asculta Cuvântul Meu.” (Ioan 8:42, 43)

2. De ce unii oameni nu înţeleg bine Biblia?

Din studiul Evangheliilor putem observa că, uneori, ucenicii Domnului Isus nu înţelegeau învăţăturile din Vechiul Testament şi chiar învăţăturile date de Domnul. Lucrul acesta s-a datorat:

Faptului că ei mai trebuiau să aştepte împlinirea unor evenimente profetice în viaţa Domnului Isus şi în planul răscumpărării;

Au fost momente când ucenicii au dat dovadă de necredinţă sau împietrirea inimii: Domnul a-nmulţit pâinile şi a săturat 5000 de bărbaţi şi ucenicii n-au înţeles ,,…minunea cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.” După înviere, în In. 20:27, Domnul i Se descoperă lui Toma: ,,Apoi a zis lui Toma: „Adu-ți degetul încoace și uită-te la mâinile Mele; și adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea; și nu fi necredincios, ci credincios.”

În Istoria Bisericii, chiar din Biserica Primară, au fost multe dezacorduri privitoare la înţelegerea Scripturii. Avem cazul Conciliului de la Ierusalim, din F.A. 15, privitor la includerea creştinilor dintre neamuri în Biserică. Apoi, avem atâtea subiecte docrinare şi etice care au fost corectate de epistolele ap. Pavel, Petru, Ioan sau Iacov. Dezacordurile doctrinare au de regulă 2 cauze:
(a) Biblia nu se adresează specific (în mod direct) problemei respective sau…
(b) oamenii interpretează greşit datorită limitării lor (nu au avut destule informaţii, au fost neglijenţi, au avut motivaţii greşite etc.).
Existenţa unor dezacorduri pe anumite doctrine nu trebuie însă să descurajeze pe nimeni de la a căuta adevărul pentru sine desigur, cu ajutorul lui Dumnezeu. Dimpotrivă, fiecare credincios ar trebui să fie motivat să citească Biblia zilnic şi cu interes.
Dumnezeu, a ridicat în fiecare veac oameni pricepuţi în teologie care au avut menirea de a sluji ca „învăţători” ai altora şi de a apăra învăţăturile Scripturii în faţa celor necredincioşi sau în faţa învăţăturilor greşite. Aşa spune Pavel în Ef. 4:11, 12: ,,Și El a dat pe unii apostoli; pe alții, proroci; pe alții, evangheliști; pe alții, păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos.” iar lui Tit îi scrie că slujitorul lui Dumnezeu trebuie ,,…să se țină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învățătura, pentru ca să fie în stare să sfătuiască în învățătura sănătoasă și să înfrunte pe potrivnici. (Tit 1:9).

II. ROLUL ILUMINĂRII

Un rol deosebit în înţelegerea şi aplicarea Scripturii îl are iluminarea care este lucrarea prin care Dumnezeu îi ajută pe credincioşi să înţeleagă adevărurile acesteia. După înviere Isus le spune ucenicilor: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci și în Psalmi.” Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile.” (Lc. 24:44, 45) De aici decurg câteva lucruri concrete:
1)   Prezenţa Duhului Sfânt garantează posibilitatea iluminării pentru toţi credincioşii.
2) Cei necredincioşi nu pot beneficia de această iluminare, chiar dacă stăpânesc multe lucruri la nivel teoretic.        3)    Trăirea firească a credinciosului poate împiedica iluminarea Duhului.
4)    Scopul iluminării Duhului Sfânt este acela de a-L glorifica pe Hristos.
5)    Credinciosul poate primi iluminarea Duhului în mod direct (1 Ioan 2:27) sau prin alţi oameni – mai ales prin cei care au darul învăţăturii, aşa cum spune ap. Pavel în Rom. 12:7.

III. PRINCIPII MAJORE DE INTERPRETARE A BIBLIEI

Interpretează gramatical. Aceasta înseamnă studierea atentă a cuvintelor din text dar şi a relaţiei dintre ele în propoziţii şi fraze.

Interpretează în context. Deoarece cuvintele şi propoziţiile nu există în izolare, trebuie să fim atenţi la context – atât la contextul imediat (ceea ce este înainte şi ceea ce urmează) cât şi la contextul mai larg (locul cărţii în Biblie).

Interpretează Scriptura prin Scriptură (Lc. 24:27, aşa cum procedează Isus). Dacă ţinem cont de revelaţia lui Dumnezeu în întregul canon al Bibliei, este posibil ca înţelesul dorit de Dumnezeu pentru un text să fie descoperit doar atunci când textul respectiv este comparat cu restul Bibliei.

Ţine seama de progresul revelaţiei. Revelaţia Scripturii a fost dată treptat, ceea ce înseamnă aşa cum spunea Ch. Ryrie, „în procesul revelării mesajului Său către om, Dumnezeu poate amplifica sau chiar schimba într-o anumită epocă ceea ce a revelat în alta. În mod evident Noul Testament adaugă mult la ceea ce fusese revelat în cel Vechi. Ceea ce Dumnezeu a revelat ca fiind obligatoriu la un moment dat, poate fi abrogat mai târziu.”
adaptare după Corneliu Boingeanu