Păcatul, păcatele, păcătosul şi o închinare corectă

Publicat de elpizein pe iunie 21, 2010
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , .

Geneza 4:7; Evrei 12:1

Ca un cititor pasionat al Sfintei Scripturi, unde găsesc mesajele cu un conţinut imens de dragostea Lui Dumnezeu faţă de noi creaturile Sale, mă delectez în studierea acestei cărţi Sfinte care mi-a făcut de cunoscut   mântuirea completă a sufletului meu în jertfa de la cruce a Fiului Său ISUS CRISTOS şi de care mă bucur pe deplin. Însă în această Carte sunt şi unele scrieri mai profunde, greu de înţeles. Totuşi în timp am înţeles tot din Scriptură că pentru înţelegerea lucrurilor mai adânci este nevoie de post şi rugăciune (a nu mânca deloc în ziua postului). Unul din aceste texte a fost cel din Romani cap. 7.  Neînţelegerea acestui text m-a dus la o descurajare, văzând insuccesul afirmat de apostolul Pavel, mai ales în versetul 25. “Astfel dar, cu mintea eu slujesc legii lui Dumnezeu, dar cu firea pământească slujesc legii păcatului”. După ce am practicat postul şi rugăciunea, am fost luminat de Duhul Lui Dumnezeu înţelegând că textul din Romani 7 este pentru cei ce sunt încă sub controlul Legii dată de Dumnezeu prin Moise, şi aceştia sunt cei ce încă nu cred în jertfa Domnului Isus care ne eliberează de sub puterea păcatului şi ne iartă de păcatele ce le-am făcut. Cei ce nu-L acceptă pe D-l Isus ca Mântuitor, aceştia nu acceptă nici testul dat de Domnul în Matei 16. 24: “Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze,” de aceia nu vor putea înţelege şi nici trăi îndemnul necesar creştinilor din Romani 6.11. “Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu în Isus Cristos, Domnul nostru” pentru că cei ce cred au murit faţă de păcat, şi nu păcatul faţă de ei, şi astfel prin jertfa Domnului am fost scoşi de sub puterea păcatului şi a Legii, şi am fost uniţi cu Cristos prin Duhul Sfânt ca să ne bucurăm de legea Duhului de viaţă (Romani 8.1-3).

Acum să studiem mai pe larg această problemă din Romani 7 cât şi problema păcatului, păcatelor şi a păcătosului. Pentru această înţelegere a primelor 8 capitole din Romani vom observa că de la capitolul 1 până la capolul 5 v.11. se vorbeşte numai de nelegiuiri sau păcatele comise de om, iar de la capitolul 5:12. până la capitolul 8.39 vorbeşte la singular de păcatul moştenit prin naştere de la strămoşul nostru Adam, şi acest păcat ce a pătruns în rasa umană lucrează cu forţă din interiorul omului spre exterior. De aceia iată ce zice Dumnezeu despre omenire în Romani 3.23. “Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.”

Această   afirmaţie fiind adevărată întrucât   s-a dovedit chiar de la prima familie prin copiii care i-a avut Cain şi Abel, care au fost educaţi să cinstească pe Dumnezeu” cu jertfe, însă Dumnezeu care cunoaşte până şi gândul,a primit jertfa lui Abel dar a lui Cain nu, pentru că propriile lui fapte şi gânduri erau păcătoase… Geneza 4, 1-9. Cu toate că Dumnezeu  l-a atenţionat pe Cain de răul ce-l avea în gând pentru fratele lui, de a-l ucide, totuşi Cain nu a ascultat de Dumnezeu ca mulţi astăzi şi a ucis pe Abel din invidie.

Iată deci definiţia păcatului, este acea putere din om ce îl motivează să păcătuiască în exterior, e cea ce ne înpinge spre pofte şi este arătat în Romani 7.16-20. Acesta este păcatul adamic de care spuneam mai sus că îl moştenim prin naştere de la părinţi noştri. Prin urmare omul nu este păcătos pentru că a păcătuit, ci pentru că s-a născut în păcat. Aşa ne spune Sf. Scriptură în Iov 14.4. “ Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat?” De asemenea şi regele David în Psalmul 51.5 el spune, “ Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea”, de aceea nu poate fi adevărată filosofia unora care spun că omul se naşte bun, dar mediul îl strică.

Păcatul a intrat în lume prin necredinţă. Dacă prima familie ar fi crezut pe Dumnezeu, atunci nu ar fi acceptat şoapta satanei ce a venit la om prin şarpe ca să pună la îndoială promisiunea lui Dumnezeu, deci păcatul adamic este ca urmare a necredinţei omului.

Cât priveşte păcatele care le comite omul, sunt legate de conduita noastră, şi sunt în căile noastre, în timp ce păcatul adamic este legat de viaţa noastră şi este ca o lege ce controlează mădularele noastre prin care se manifestă – Ioan 3.6. “ Ce este născut din carne este carne şi ce este născut din Duh este duh”. De acea Domnul Isus a spus lui Nicodim (învăţătorul Legii) că este nevoie să vă naşteţi din nou.

Spuneam mai sus că păcatul este ca o lege ce controlează mădularele noastre şi care se luptă înpotrva legii primită de minte, şi ne ţine robi legi păcatului care este în mădularele noastre, această lămurire o avem în Romani 7.23. Adevărul acesta fiecare din noi îl putem confirma când ne dăm seama că din interior simţim că este ceva care ne constrânge să păcătuim, şi acesta este păcatul în care ne-am născut. Iată de ce orce fiinţă născută din femeie este păcătoasă şi are nevoie de mântuire ce o poate primi prin pocăinţă, adică prin credinţa în jertfa de la cruce a Domnului Isus – Faptele Ap. 13.37-39.

Din cele prezentate până acum am putut uşor să înţelegem că omul este în mod involuntar robul păcatului şi că din această stare nu poate să se deslege singur, întrucât omul este înfăşiurat şi legat de păcat, lucru care este cu adevărat o stare de robie din care nu se poate desprinde singur. O precizare importantă: Legea lui Moise cerea omului ca pentru păcatele ce le făcea să aducă un animal ca jertfă, iar când din nou păcătuia fără voie (pentru păcatul cu voia erau omorâţi cu pietre) iară aducea un animal ca jertfă pentru acel păcat. Cât priveşte păcatul adamic omul continua să fie mai departe robul păcatului în care s-a născut, din această stare, omul în loc să caute pe Dumnezeu, a inventat religia, şi a început să practice închinarea la tot felul de pietre numindu-le zeii, şi la fiinţe omeneşti, chiar şi la animale, ca boul (la Egipteni sau vaca la indieni).

Acum să studiem cum este posbil să beneficiem de o mântuire completă care ne aduce iertare de păcate, ne eliberează de păcatul în care ne am născut, şi să cunoaştem adevăratul mod de închinare către Creatorul şi adevăratul Dumnezeu căruia cu adevărat I se cuvine închinare.

În Matei 1.21. este scris că atunci când un înger al Domnlui aduce vestea Mariei a zis: “Ea va naşte un Fiu şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale”. Cuvântul – va mântui – are un sens dublu, adică de a ne ierta de păcate, şi de a ne elibera de păcatul moştenit. De acea când Ioan a văzut pe Domnul a zis: “Iată Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul lumi!” – Ioan 1.29. Spuneam mai sus că cei din peroada Legii prin jertfirea unui animal pe  care îl aducea omul preotului îi era iertat doar păcatul respectiv dar fără eliberarea de păcatul moştenit, mai mult aceştia nu se bucurau de călăuzirea Duhului Sfânt întrucât, Duhul Sfânt era dat numai unor persoane speciale ca profeţi, preoţi sau regi, aceştia având misiuni speciale. Insă acum după venirea Mântuitorului …şi când Domnul s-a înălţat la cer a trimes şi Duhul Sfânt celor ce cred.

Această promisiune a fost comunicată de Ioan Botezătorul în Matei 3.11. Duhul Sfânt este Cel care ne face să înţelegem Cuvântul Lui Dumnezeu şi ne ajută ca să-l înplinim.

Ce este dureros că cei mai mulţi dintre oameni rămân tot ademeniţi de anumite religi false de care aminteam şi care nu sunt decât nişte forme ce înşeală pe cea mai mare parte dintre oameni care gem sub povara păcatelor, ca şi cei din vechime. Iată cum se rugau cei ce aveau doar iertarea păcatului dar nu eliberarea… “ Nu lăsa nici o nelegiuire să stăpănească peste mine” Ps. 119.133. Simţeau povara păcatului de care nu erau eliberati. Chiar şi astăzi sunt religii care spun că eliberarea de păcatul moştenit se face prin botezul copiilor. Amândouă acte de cult sunt false pentru că nici botezul nu se dă copiilor, ci numai celor ce sunt convinşi de păcat şi cred în Domnul Isus – întrucât copii nu au făcut nici bine nici rău, nu au încă responsabilităţi, – şi nici eliberarea de păcat nu se primeşte prin botez, ci prin credinţă în Cristos Domnul.

Ce ne spune Sfânta Scriptură la această mare problemă:

1.)   Dumnezeu nu ne iartă păcatul în care ne-am născut (adamic) ci l-a condamnat, 2 Cor. 5.21. “Pe cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea Lui Dumnezeu.” Vezi şi Evrei 10.14-23. Fiul lui Dumnezeu a suferit moarte pe cruce în locul meu ca acum eu prin credinţă să fiu eliberat de păcatul ce mă robea.

2.)  Cât priveşte păcatele făcute de noi, Dumnezeu nu ne eliberează de ele, ci ni le iartă prin sângele Domnului Isus ce a curs pentru noi, şi cugetul nostru care ne mustra, de acum este curăţit.

Trebuie ştiut dar că de această eliberare şi iertare se va bucura doar acei ce acceptă să moară, să fie îngropaţi şi să învieze pentru a trăi o nouă viaţă împreună cu Domnul Isus, Rom. 6.4-7. Acestora le dă şi Duhul Sfânt spre a-i călăuzi şi a le da putere să ducă o viaţă de adevăraţi creştini, ca dovadă a eliberări de sub puterea păcatului Romani 6.18-23. “Şi chiar prin faptul că aţi fost eliberaţi de sub păcat, va-ţi făcut robi ai neprihănirii… şi ce roade aduceaţi atunci? Roade de care acum vă este ruşine; pentru că sfârşitul acestor lucruri este moartea. Dar acum, odată ce aţi fost eliberaţi de păcat şi va-ţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică.” Suntem noi conştienţi de acest mare har al lui Dumnezeu oferit nouă? Deci crucea tratează păcatul, iar sângele Domnului Isus tratează păcatele. Această îndurare a lui Dumnezeu a fost profeţită cu şapte sute de ani înainte de venirea în lume a Mântuitorului, de către Isaia la capitolul 61,1: “ Duhul Domnlui Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimes să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea.” Prorocii V.T. s-au rugat pentru înplinirea acestei eliberări – Ps. 6.4. “Intoarce-Te, Doamne, eliberează-mă, pentru îndurarea Ta.” Această rugăciune s-a înplinit în persoana Mântuitorului – Ioan 8.34-36. “Deci, dacă Fiul vă face liberi, veţi fi cu adevărat liberi.” Menţionez: toată această operă de mântuire nu este dată în administrarea unei Biserici sau a unei persoane cum era în V.T. ci Tatăl a dat-o   numai Fiului Său, dacă cineva datorită unei pregătiri teologice şi-ar lua acest drept, asta ar fi un păcat, o călcare  a poruncii lui Dumnezeu – Matei 26.28 vezi şi Fapte. 13.38-39. “Să ştiţi dar fraţilor, că în El (în Domnul Isus) vi se vesteşte iertarea păcatelor, şi oricine crede este iertat prin El de toate lucrurile de care n-aţi putut fi iertaţi prin Legea  lui Moise.” Domnul a făcut această mare lucrare de mântuire fără ca să-i mai ceară omului să mai facă fapte  sau forme, faptele bune sunt doar rodul vieţii schimbate şi nicidecum spre mântuire. Asta ne spune şi apostolul Petru în întâia sa Ep. 2.24. “El – Isus, a purtat păcatele  noastre în trupul Său pe lemn pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcat să trăim pentru neprihănire: prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.” Cât de mulţumitori ar trebui să fim faţă de Dumnezeu, Să-l   credem, dar şi să avem curajul de a respinge orice filosofie care ne spune că nu este suficientă jertfa Fiului lui Dumnezeu, ori din partea oricărui teolog sau Biserică ar veni această învăţătură care este o erezie.

Acest lucru este confirmat şi în Ioan 3.16-21 – “Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.” Credinţa adevărată este valoarea ce  ne ajută să ne bucurăm de marea dragoste  a lui Dumnezeu: credinţă care lucrează prin dragoste – Galateni 5.6. Este important să ne întoarcem din nou la Rom. 6, şi să citim acest capitpl care ne arată că a crede în Domnul este şi responsabilitatea noastră, de a ne socoti morţi faţă de păcat şi să trăim liberi pentru Cristos, şi astfel păcatul să nu mai domnească peste viaţa noastră, dar asta cere o totală dependenţă de Duhul Sfânt. Aşa cum este precizat în Romani 14,9. “Căci Cristos pentru aceasta a murit şi a înviat ca să aibă stăpânire şi peste cei morţi şi peste cei vii”.  Din acest moment, prin credinţă suntem puşi în relaţie cu Dumnezeu, relaţie ce a fost pierdută de prima familie în grădina edenului.  De acea suntem chemaţi să trăim viaţa înpreună cu El –   2.Tim.2.11-13. – şi numai astfel va lua Cristos chip în fiinţa noastră. Astfel suntem chemaţi să trăim definiţia creştină arătată în Galateni 2.20 şi anume” Am fost răstignit împreună cu Cristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu,ci Cristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în   Fiul lui Dumnezeu, care m-a  iubit şi s-a dat pe Sine însuşi pentru mine”. De asemenea, este important să ştim că din momentul când am intrat în relaţie cu Dumnezeu şi ne bucurăm de o pace în suflet, între noi şi lumea – care duce o viaţă fără o teamă de Dumnezeu, s-a pus un hotar, vezi Galateni 6.14 “crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume”.

Deci lepădarea şi crucificarea eului, cât şi călăuza Duhului Sfânt este a avea biruinţă asupra păcatului, şi a trăi pentru Dumnezeu. Şi acum   ne ducem din nou la Romani 7.3. unde ne arată că moartea partenerului a anulat obligaţia dintre soţ şi soţie, tot aşa prin moartea Domnului Isus m-a scos  de sub puterea Legii  ce îmi  arăta păcatul şi mă condamna fără să-mi dea putere  ca să păzesc Legea. Astfel s-a pus capăt tiraniei ce era în natura noastră în care ne-am născut. Aceasta cere ca şi noi să ne socotim morţi faţă de păcat, ca să trăim pentru Dumnezeu. Falimentul acesta l-a trăit şi apostolul Pavel când a spus “nimic bun nu locuieşte în mine” –  Romani 7.18. Iată testul ce-l spuneam la început din Matei 16.24-25.    ” Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze”. Prin urmare natura veche este supusă şi vei trăi în natura nouă duhovnicească. Asta înseamnă a  te bucura de legea Duhului de viaţă, arătată în Romani 8. Aceasta este forţa ce va ţine natura veche pe cruce, (vezi, Romani 1.16-17.)

Aceasta a fost neînţelegerea mea asupra capitolului 7 din Romani, dar acum mulţumesc Domnului pentru înţelesul pe care l-am prmit, şi astfel din valea înfrângerilor şi a disperări pe care o aminteam la început, din Romani 7.25. acum prin credinţă “Într-adevăr, legea Duhului de viaţă în Cristos Isus m-a eliberat de Legea păcatului şi a morţii” – Romani 8.1-2. Acum nu mai duc o viaţă dublă, ci şi cu mintea şi cu întreaga mea fiinţă slujesc lui Dumnezeu, urcând pe culmile biruinţei. Asta înseamnă  că numai umblând prin Duhul Sfânt ne putem ridica felul de viaţă deasupra firescului şi Dumnezeu va recunoaşte viaţa noastră ca o viaţă duhovnicească, pentru că umblăm în faptele pregătite de El mai dinainte –  Efes. 2.8-10.

Iată deci de ce vreau să înţelegem că orcine ar vrea să mai facă ceva pentru mântuirea lui, ca pomeni, fapte, sau orce altceva, prin aceasta ar arăta dispreţ faţă de jertfa Domnului Isus ca socotind-o insuficientă! Tu care citeşti această meditaţie îţi dau un sfat: orice om când merge pe un drum necunoscut, îşi procură o hartă cu zona respectivă ca să fie sigur că ajunge unde doreşte. Cu atât mai mult privind drumul nostru spre viaţa de dincolo de moarte (căci suntem trecători) avem nevoie de hartă, care este Biblia.

Pentru mulţi viaţa este un drum necunoscut, de acea nu te lăsa păcălit de filozofiile religiilor false: nu toate drumurile duc sus pe munte unde este Dumnezeu (cum spun unii). Harta ne spune  că este o singură cale – la Ioan 14.6. Isus  i-a zis, “Eu sunt cale, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. Acest drum nu duce sus pe munte, ci duce în împărăţia lui Dumnezeu, şi dacă vei citi Biblia mai ales Noul Testament unde găseşti şi împlinirea celor profeţite în Vechiul Testament vei avea un înţeles clar privind adevărata cale a mântuirii.

Tot din Biblie vei putea să înţelegi şi adevăratul mod de a te închina lui Dumnezeu care nu poate fi oricum!  Unele din religii au adoptat o închinare de la popoarele păgâne, cum ar fi închinarea la statui, şi la sfinţii care au fost divinizaţi, ca sfântul Gheorghe, sf. Paraschiva, sau chiar sf. Maria şi alţii. Biblia spune de Ilie că a fost un om supus acelaroşi slăbiciuni ca şi noi, cu excepţia că el se ruga după voia lui Dumnezeu – Iacov 5.17-18. Asta nu înseamnă ca să ne rugăm lui Ilie, sau altor sfinţi. De asemenea uni se închină la diferite obiecte ca brâul sf. Maria, la bucăţi mici de lemn ce pretind că sunt din crucea Domnului Isus, alţi se închină la moaşte, adică rămăşiţele mumificate a unor sfinţi şi alte lucruri. Lista celor veneraţi şi divinizaţi este pe atât de mare pe cât este şi autoînşelarea pentru toţi cei ce aduc închinare altcuiva decât lui Dumnezeu. Acei ce practică acest mod fals de închinare, Biblia o numeşte o închinare idolatră şi este o scârbă înintea lui Dumnezeu. Este foarte important să ştim că nicăeri în Biblie nu s-a cerut ca cineva să se roage l-a vreun mare sfânt, nici îngerii nu primesc închinare – este scris că atunci când lui Ioan un înger i-a descoperit   cartea Apocalisa, Ioan a vrut să se închine îngerului, dar acesta l-a oprit şi i-a zis “ Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un slujitor cu tine, şi cu fraţii tăi prorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu” – Apocalipsa 22.8-9. Acum cred că înţelegeţi cât de josnic şi ce mare păcat este să te închini unui obiect – ca icoane – sau unor fiinţe omeneşti. Închinarea se cuvine doar lui Dumnezeu.

Încă un exemplu –  în Faptele 14.8-18. citim că atunci când apostolul Pavel vestea evanghelia mântuiri la păgânii din Listra, unde a făcut şi o minune vindecând pe un olog, când au văzut oamenii minunea au vrut să-i aducă jertfă şi să se închine, crezând că sau coborât zeii pe pământ.

Dar apostolul Pavel i-a oprit spunându-le: “ şi noi suntem oameni de aceeaşi fire cu voi, noi vă aducem o veste bună ca să vă întoarcem de la aceste lucruri deşerte la Dumnezeu, se cuvine să ne închinăm doar lui Dumnezeu”. Când Dumnezeu a dat Legea lui Moise a dat următoarea poruncă: “ Să nu ai alţi dumnezeii afară de Mine. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vre-o înfăţişare a lucrurilor care sunt în ceruri sau jos pe pământ, sau în apele mai jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti, căci Eu sunt Domnul Dumnezeu, şi sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam acelor ce Mă urăsc.” Exodul 20.3-5. Totuşi omul şi-a creat proprii lui zei pe care îi poate manipula şi controla, lăsând pe Dumnezeu afară din închinare, care este exact sistemul lui Satan. Deci uşor putem trage o concluzie, că a te închina altcuiva decât lui Dumnezeu înseamnă a-L urâ, şi nu vor scăpa nepedepsiţi. Ce este dureros că şi astăzi, când avem Biblia la îndemână şi fiecare are datoria şi libertatea de a o citi ( Ioan 5:39 „ Cercetaţi Scripturile, pentrucă socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine”) pretind că fac parte din popoarele civilizate.  Totuşi, mulţi trăiesc în nelegiuirii mai mari decât păgânii, iar unii au coborât mai jos decât animalele, care nu au schimbat întrebuinţarea firească stabilită de Creator ( animalele nu au relaţii intre ele de acelaşi sex ).   Repet, este spre propria ta pagubă  dacă nu studiezi Biblia în care găseşti  cel mai dulce mesaj: mântuirea sufletului tău – Ioan 5.39.

Cât priveşte rugăciunea adevărată, însuşi Domnul ne-a învăţat în Matei 6.7-15. şi în Ioan. 4.23-24. (vezi şi Ap. 14.6-7), rugăciunea în duh şi adevăr, în Numele Domnului Isus, aceasta va fi rugăciunea primită şi plăcută lui Dumnezeu. Orice altă rugăciune  nu este prmită. Trebuie să ştim dar că diavolul aici a înşelat cel mai mult pe om ca să nu aducă cinstea cuvenită lui Dumnezeu. Diavolul s-a dus şi la Domnul Isus cerându-i să i se închine, dar: “Drept răspuns, Isus i-a zis. “Înapoia Mea Satano! Este scris: Să te închini Domnlui, Dumnezeului tău şi numai Lui să-I slujeşti” (Luca 4.5-8). Cu toate aceste dovezi iată cum şi azi mulţi încă se lasă înşelaţi. În Filipeni 2.9-11 este scris “ în Numele lui Isus să se plece orice genunchi a celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Cristos este Domnul”.  Şi totuşi, cei mai mulţi nu ţin cont de învăţătura Scripturii, urmând tradiţia stabilită de anumiţi teologi, nefiind biblică.

O   altă înşelare ce o practică religia neamului, susţinând că Biserica este ce-a care deţine dreptul de a împărţi mântuirea,   cât şi religia ce pretinde că e religia mamă, (dar care nu e nici măcar mamă vitregă)  spunând că Papa este mijlocitorul între om şi Dumnezeu, ignorând textul biblic din 2.Timotei 2.5. unde scrie “ Căci există un singur Dumnezeu şi există un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Cristos.”

Cu ajutorul lui Dumnezeu şi prin lumina Duhului Sfânt în acestă meditaţie am căutat să arăt care este situaţia cu problema păcatului adamic, şi cum putem fi izbăviţi de a nu mai fi robi! Deasemenea am arătat ce ne spune Biblia despre păcatele făcute de noi şi cum am fost iertaţi prin sângele Domnlui Isus. Cum ne spune apostolul Ioan în întâia sa epistolă la capitolul 2.2 că: “El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre: şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.” Iar când se întâmplă accidental că mai păcătuim, e necesar să  mărturisim Domnlui venind pe genunchi înaintea Lui – 1 Ioan 1.9. Cum am mai arătat, iertarea de păcate nu-i este dată unui om, chiar dacă pretinde că are o pregătire teologică, asta nu-i dă dreptul de a da oamenilor iertare, ci doar de a vesti Ev. Iertări. Nici măcar apostolilor care au umblat cu Domnul Isus nu le-a fost dată  această împuternicire. În Fapele 3.19. şi 8.21-23. când un anume Simon Magu (un vrăjitor) păcătuind prin ceia ce a cerut lui Petru, apostolul Petru nu ia zis, păcatul î-ţi ieste iertat, ci i-a zis, roagă-te Domnului ca să ţi se ierte păcatul. De asemmenea însuşi Petru când s-a lepădat de Domnul   care chiar în acel moment l-a privit, privirea Domnului blândă l-a cercetat pe Petru  şi în acel moment a ieşit afară şi a plâns cu amar păcatul lui, care i-a fost iertat. Asta ne spune că Dumnezeu ia aminte la pocăinţa şi la rugăciunile noastre.

Aşa cum atunci apostolii îndemnau pe oameni la pocăinţă, iar pe cei credincioşi la o viaţă de sfinţenie, tot aşa şi noi azi avem această datorie. Mântuitorul în Ioan 16.23-24 spunea atunci ucenicilor şi astăzi nouă că: “Adevărat, adevărat, vă spun că, orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va  da”. Adevăraţii credincioşi au această încredere  în Domnul, înţelegând şi modul corect de închinare bucurându-se de răspunsuri la  rugăciuni.

Ca unul care  citesc şi studiez  Cuvântul plin de har şi de  dragoste a   lui Dumnezeu, mărturisesc că mă bucur  pe deplin de  eliberarea  de păcat, de iertarea păcatelor, şi de ocrotirea Duhului Sfânt care mă călăuzeşte, mă mângăie  şi îmi descopere tot mai  mult dragostea Sa, şi   ştiu că acolo sus în  cer ne-a pregătit o moştenire unde la vremea  hotărâtă   ne va duce să fim todeauna cu El.  De acea vreau să duc o viaţă după voia lui, şi Să-I aduc o închinare corectă  în duh şi în adevăr.

Mă simt dator să mă rog şi pentru   tine care ai intrat în contact  cu aceste câteva gânduri, ca Duhul Sfânt   care m-a luminat şi m-a făcut fericit, aceaşi lucrare s-o facă şi cu tine. Am convingerea că nu am fost  ai bun decât tine, poate chiar mai rău, dar acum pentru că m-am pocăit, Domnul m-a iertat şi am nădejdea şi bucuria celor mântuiţi, dorind ca acesta să fie momentul în care şi tu să crezi doar în Domnul Isus care a murit şi pentru tine, vrând să-ţi dea mântuirea şi viaţa veşnică şi astfel să te închini doar lui Dumnezeu.

Rev. Alexandru  Dobrescu, Chicago.

Decenţa în închinare

Publicat de elpizein pe iunie 8, 2010
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , .

,,Inchinati-va inaintea Domnului imbracati cu podoabe sfinte, tremurati inaintea Lui, toti locuitorii pamantului!” Psalmul 96:9

,,Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu şi erau supuse bărbaţilor lor; ca Sara, care asculta pe Avraam şi-l numea „domnul ei”. Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi binele fără să vă temeţi de ceva.”

1 Petru 3:3-6

Îmbrăcămintea femeilor

SEXUALIZAREA COPIILOR – SEMNE SI PREVENIRE

Publicat de elpizein pe iunie 4, 2010
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , .
Pe 1 iunie comunitatea internationala a sarbatorit Ziua Internationala a Copilului. Copiii de astazi insa sunt expusi unui fenomen murdar la care noi, generatia adulta, nu am fost expusi – sexualizarea. Sexualizarea copiilor este un fenomen si o realitate globala, una din marile nenorociri ale acestui inceput de mileniu. Se desfasoara sub ochii nostri, zilnic, si sub forme multiple. Unii dintre noi sunt constienti de acest fenomen iar altii nu. Uneori se manifesta mai pronuntat dar de cele mai multe ori subtil. Sexualizarea copiilor are ca obiectiv indoctrinarea lor intr-o varianta nesanatoasa a sexualitatii. Se porneste de la premiza ca identitatea sexuala cu care ne nastem nu este un dat biologic ci un aspect uman maleabil, care se formeaza si se maturizeaza sub infleunta factorilor externi, de exemplu educatia, moravurile, sau imitarea adultilor ca modele de comportament sexual. In alte cuvinte, se promoveaza ideea ca  masculinitatea si femininitatea nu sunt aspecte biologice ale fiintei umane ci comportamente acaparate pe parcursul vietii sub influenta factorilor de mediu. Doctrinele acestea sunt in voga in diferite societati occidentale si fac parte din curicula scolara. S-au transformat intr-o  ideologie sexuala a societatii seculare care este promovata atit la nivel national cit si international. Se manifesta in rezolutiile emise de Consiliul Europei, Parlamentul European, si de Natiunile Unite. Este promovata prin programele de educatie sexuala (“comprehensive sexuality education”). Redam aici citeva exemple recente.

In ianuarie 2010 Federatia Internationala de Planificare Familiala (International Planned Parenthood Federation) e emis un raport in care cere societatii civile, guvernelor lumii si chiar institutiilor religioase sa puna la dispozitia copiilor, incepind de la virsta de 10 ani, o educatie sexuala  de ansamblu (comprehensive). Raportul afirma ca “adolescentii au dreptul sa fie informati din plin privind sexualitatea si sa aibe acces la contraceptive si alte servicii similare.” Raportul defineste adolescentii ca “fiinte sexuale” cu dreptul de a fi informati ca “sexualitatea poate fi o forta pozitiva spre schimbare si dezvoltare, o sursa de placere, intruchiparea drepturilor omului si expresivitatea identitatii personale.” In felul acesta educatia sexuala e desemnata sa incurajeze in adolescenti “autostima, luarea de decizii responsabile, si dezvoltarea unei vieti sexuale satisfacatoare si plina de placere.” In plus, se recomanda ca educatia sexuala sa fie folosita ca instrument pentru schimbarea “rolurilor sexuale traditionale.” Raportul deasemena cere ca adolescentilor sa li se acorde acces liber la servicii sexuale si educatie sexuala, prima vizata aici fiind abolirea consimtamintului parental pentru distribuirea contraceptivelor la copii. In plus, raportul ataca direct religia si grupurile religioase pentru ca accentueaza abstinenta. Ele sunt vazute ca obstacolul principal care neaga adolescentilor “aspectele pozitive si placute ale relatiilor sexuale.”

Tot la nivel de ONU, in toamna anului trecut UNESCO a publicat un raport intitulat International Guidelines on Sexual Education (Ghid International de Educatie Sexuala) in care afirma existenta unui “drept la sex,” si ca acest “drept” apartine si copiilor. Dreptul la sexualitate include dreptul de a primi instructiuni referitoare la placerea sexuala si experimentarea cu diferite variante de sexualitate, inclusiv homosexualitatea. Ghidul cere ca incepind de la 5 ani copiii sa fie invatati ca sexualitatea alternativa (adica homosexualitatea) nu este daunatoare, si ca cuplurile unisex pot creste un copil la fel de bine ca si un cuplu heterosexual. Incepind de la 9 ani copiii trebuie educati in folosirea prezervativelor. Se recomanda deasemenea ca de la virta de 12 copiii sa fie invatati ca “atit barbatii cit si femeile pot da sau primi placere sexuala cu un partener de acelasi sex sau de sex opus.” Iar de la 15 ani copiii trebuie invatati ca “au dreptul la avort.”

ONU promoveaza aceasta ideologia sexuala la nivel mondial prin programele pentru tineret pe care le finanteaza si prin conferintele internationale pe care le organizeaza. La inceputul anului a tinut o conferinta internationala pentru tineret pe aceasta tema la Addis Abeba (Ethiopia), iar in vara sunt programate conferinte internationale similare, tot pentru tineri  si lideri de tineret, in Mexico City si Tunisia. Programele din aceasta vara sunt promovate in cadrul Anului International al Tineretului (International Year of Youth). Comentatorii care au studiat documentele oficiale ale conferintelor afirma ca ele sunt desemnate sa promoveze o ideologie sexuala uniforma la nivel international, centralizata in jurul notiunilor de “informatii, educatie, bunuri si servicii sexuale si reproductive” pentru adolescenti. Accesul la aceste conferinte insa se va face doar prin invitatii oficiale si participarea va fi restrinsa doar la organizatiile si personalitatile care imbratisaza aceste notiuni si doctrine sexuale. http://www.c-fam.org/publications/id.1635/pub_detail.asp
Din nefericire, impactul acestei politici globale deja se face simtit in unele parti ale lumii unde sexualizarea copiilor si a adolescentilor e un fenomen deja vizibil. In ianuarie Agentia Chineza de Stiri a publicat recenzia unei carti, aparuta in limba chineza, cu un titlu cu totul socant “Save the Boys: How China Is Emasculating its Young Men.” (2009) (“Salvati Baietii: Cum China Isi Emasculeaza Tinerii”) Tema principala a cartii este ca baietii chinezi se feminizeaza sub influenta culturii pop tot mai predominante in China si al unui sistem educativ care inhibita dezvoltarea masculinitatii la baieti. Un alt factor este lipsa tatalui din camin sau influenta exagerata in viata baietilor a mamelor lor. La asta se adauga si reclamele si programele de televiziune care promoveaza imaginea baietilor ca fiind slabi si nesiguri pe ei, iar pe fete ca fiind agresive si confidente. Tailanda si ea se afla intr-o situatie similara. www.cnngo.com/shanghai/none/save–boys-637264

Prin coincidenta, tocmai cind ne pregateam sa finalizam editia AFR online de astazi, am primit la redactie nota alaturata de la o organizatie profamilie din Filipine. Are de a face exact cu subiectul nostru de astazi – sexualizarea copiilor prin educatia sexuala. Redam paragraful relevant:

Sent: Wednesday, June 02, 2010 6:26 PM

Subject: Parents’ Rights
“Hi,  from the Philippines, where the Education Secretary has recently announced her policy for mandatory public child sex education when school opens here in two weeks, a move that has been seconded by the Secretary of Health to start the programme in Kindergarten! The Health Secretary, a lady Physician, is also a primary advocate of free condom distribution, where condoms were given out in public by her department –with roses – on the eve of Valentine’s Day.”

In Europa, relativizarea sexualitatii face parte din agenda guvernul socialist spaniol care si el promoveaza o ideologie sexuala statista cu toate ca parintii se opun. Dupa cum am relatat cu saptamini in urma insa, in martie peste 300 de parinti spanioli au demarat in Curtea Europeana a Drepturilor Omului o actiune impotriva programului spaniol de indoctrinare sexuala.

Un caz contrariu si pozitiv este Republica Moldova unde pe 31 mai guvernul a anuntat ca, sub presiunea parintilor, a decis sa excluda din materialele scloare un program de “educatie sexuala” conceput si promovat de ONG-uri europene. http://actualitate.md/index.php?option=com_content&view=article&id=1088&catid=3&Itemid=5

Poate si Romania ajunge in situatia aceasta? Fara indoiala. Cum? In primul rind, prin importarea sau adoptarea in Romania a programelor de educatie sexuala creionate de ONG-urile internationale sau programele comunitare. Apoi prin promovarea unei ideologii sexuale statiste de tipul celei promovate de guvernul spaniol, si nu in ultimul rind prin neexercitarea drepturilor noastre parentale de a dispune in mod prioritar de educatia morala a copiilor nostri.

Ca atare, cu prilejul Zilei Internationale a Copilului am socotit de bine sa prezentam pe scurt problema  sexualizarii copiilor. Care sunt semnele sexualizarii copiilor, si care sunt metodele de prevenire? Din multele materiale care apar pe aceasta tema am selectat materialul de mai jos care reda o perspectiva crestina a fenomenului. Ne-a fost pergatit de Simona Ciufudean (AFR Sibiu) din materiale originale ale psihologului american Rob Jackson. I-i multumim.

DEZVOLTAREA SEXUALA SANATOASA A COPILULUI

Cu totii ne dorim o dezvoltare sanatoasa a copiilor nostri, inclusiv identitatea lor sexuala. Ceea ce i-a fiinta in pantece este un rezultat al dragostei si afectiunii noastre ca adulti, si poseda un gen, o personalitate si o inestimabila valoare. Ca si parinti, la randul nostru, ne aflam si noi intr-un proces de dezvoltare continuu, invatand care este planul lui Dumnezeu pentru familie. Trebuie deci sa incepem avand finalul in mintea noastra, si anume – ce ne dorim pentru copiii nostri si de ce?

Urmatoarele puncte va vor ajuta sa depistati atit aspectele pozitive cit si cele negative care afecteaza dezvoltarea sexuala a copiilor vostri. E recomandat sa analizati indeapropare situatia din famillile voastre, sa rectificati aspectele negative care distorsioneaza identitatea sexuala a copiilor vostri, si sa intariti partile pozitive.

1. In primul rind este important de inteles ca asa dupa cum copilul evolueaza in trup si i-si dezvolta sexualitatea, evolueaza si spiritual astfel incit dezvoltarea armonioasa sexuala implica ambele aspecte. E la fel de importanta si dezvoltarea unei relatii deschise intre partinti si copii, astfel incit paritntii sa devina mentori si modele sanatoase in dezvoltarea sexuala a copiilor lor. La fel de important este dezvoltarea unei sexualitati care e in conformitate cu planul lui Dumnezeu si care face placere lui Dumnezeu. Folositor este si ca de la o virsta frageda copilul sa discerna sexualitatea sanatoasa de cea nesanatoasa.

2. In al doilea rind e potrivit sa va intrebati care sunt invataturile si practicile sexuale din familia voastra, in mod special urmatoarele lucruri: (a) este relatia sexuala intre soti biblica? (b) este ea separata de lume si de invataturile lumii? (c)        este ea orientata spre un obiectiv biblic si anume reinvigorarea demnitatii sotului si sotiei prin dragoste reciproca? (d) este ea simtita in mod pozitiv de copiii vostri, de prieteni sau de cei care va cunosc? (e) este sexualitatea parintilor exprimata cu tandrete sau manifestata cu agresivitate?

Daca raspunsul la cele cinci intrebari este afirmativ, inseamna ca sunteti un model pozitiv pentru copiii vostri si e foarte probabil ca si ei va vor imita ca si adolescenti si adulti. Daca dimpotriva, practicile sexuale dintre soti sunt abuzive, nefocalizate pe respect si demnitate reciproca, copiii vor dezvolta o sexualitatea denaturata si nesanatoasa. Trebuie sa fim constienti ca Dumnezeu este responsabil de crearea sexualitatii noastre si ca nu putem sa-i invatam pe copii ceea ce noi nu practicam. O relatie de dragoste intima intre cei doi parinti va ajuta la intarirea integritatii si sanatatii sexuale a copiilor nostri.

3. In al treilea rind, cautati sa conectati dezvoltarea sexualitatii copiilor vostri cu modele biblice. Copiii trebuie invatati ca dragostea nu poate fi separata de sexualitate, nici sexualitatea de dragoste, si ca iubirea e singura premiza a sexualitatii sanatoase.

4. In al patrulea rind, trebuie  cunoscuti factorii care duc la subminarea sexualitatii normale a copiilor. Acesti factori trebuie evitati.

*          Primul factor e abuzul sexual al minorilor. El pune in pericol atasamentul si increderea naturala a copiilor fata de parintii lor si fata de alti adulti, iar un singur abuz poate afecta in mod profund viitoarele generatii. Ranile cauzate de abuz sexual se transmit din generatie in generatie si nu se opresc doar la prima generatie afectata. Trauma sexuala afecteaza nu numai trupul ci si mintile si sufletele copiilor.

*          Al doilea factor este promiscuitatea parintilor. Studii sociologice arata ca monogamia formeaza integritate sexuala in copii, pe cind concubinajul o denatureaza.

*          Al treilea factor este dependenta sexuala. O viata conjugala centralizata pe activitati sexuale creeaza dependenta, iar dependenta sexuala este o tulburare a dezvoltarii sexuale.

*          Al patrulea factor este de natura genetica. Este familia ta in general inclinata spre anumite dependente? Studiile arata ca sexualitatea copiilor sufera in familiile in care unul sau ambii parinti sunt dependenti de droguri, alcool, injuraturi sau alte comportamente novice sau antisociale.

*          Al cincilea factor este cel de mediu. A fost copilul tau expus ponografiei, vreunui joc sexual, sau bancurilor sau glumelor sexuale sau cu inteles dublu? Este aproape imposibil ca in zilele noastre copiii sa nu fie expusi, chiar incidental, pornografiei sau bancurilor murdare. Chiar in trecere, ponografia sau bancurile murdare i-i fac curiosi, le stirneste imaginatia, si i-i ispiteste. Curiozitatea i-i impinge la fapta sau la adoptarea unui stil de viata dependent de pornografie. Fiti deasemenea cu bagare de seama la jocurile pe care copiii le fac. Au ele semnificatii sexuale? Pricepeti, acceptarti si aplicati principiul biblic “nu stirniti, nu treziti dragostea pina nu vine ea.” (Cantarea Cantarilor 8:4)

*          Al saselea factor este trauma in general, fie sexuala, fizica, verbala, emotionala sau spirituala. Aveti un copil al carui frate mai mare deja manifesta o conduita gresita in ce privesc relatiile sexuale? Daca da, trebuie sa fiti cu bagare de seama. Iar daca nu puteti rectifica singuri aceasta problema, va recomandam sa va consultati cu un terapeut de relatii de familie.

5. In ultimul rind, analizati propriile experiente de viata, incurajati pe cele pozitive si eliminati pe cele care v-au afectat negativ dezvoltarea sexuala proprie. Intrebati-va, cu cine se intovarasec copiii vostri? Din ce familii parvin? Ce modele de viata cauta ei sa imite? Din nefericire mass media ne hraneste zilnic cu o doza enorma de modele nocive din punct de vedere al sexualitatii atit pe noi cit si pe copiii nostri. Ce trebuie facut? Impiedecati accesul copiilor la filmele, programele si materialele care glorifica sau normalizeaza perversiunea. Explicati-le ca ceea ce vad si aud in afara familiei este gresit, si ca ceea ce vad si aud in familie este singurul model de intimitate normal si fericit pentru ei. Deasemenea, imbracativa copiii modest. Nu-i transformati in vedete de moda. Nu le stirniti sentimentele intime. Pastrati separate rolurile traditionale ale sexului biologic si promovati-le in prezenta copiilor vostri.

ONU SI PROTEJAREA COPIILOR

Astazi relatam un eveniment pozitiv privind eforturile Natiunilor Unite de a proteja copiii. In 2000 ONU a adoptat doua Protocoale Optionale la Conventia Internationala a Drepturilor Copilului (New York 1989). Unul dintre ele este Protocolul privind Vinzarea Copiilor, Prostituarea Copiilor si Pornografia Infantila (Optional Protocol on the Sale of Children, Child Prostitution and Child Pornography). Pina in prezent 137 de state au semnat si ratificat acest Protocol Optional, 27 altele l-au semant dar nu l-au ratificat, iar 29 inca nu l-au semnat. Pe 25 mai Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon, a tinut o conferinta de presa cu prilejul Zilei Internationale a Copilului in care a incurajat tarile care inca nu au semnat sau ratificat Protocolul sa o faca pine in 2012. english.peopledaily.com.cn/90001/90777/90856/6999373.html Romania a semnat si ratificat Protocolul in 2001 si a intrat in forta in ianuarie 2002.
Articol preluat de la AF Romania

GRUPUL PARLAMENTAR PENTRU DEMNITATEA UMANA

Publicat de elpizein pe iunie 1, 2010
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , .
Va anuntam ca pe 4 mai s-a constituit in Parlamentul Romaniei un grup pro-valori numit Grupul Parlamentar pentru Demnitatea Umana. Este un eveniment unic in istoria Romaniei pe care il salutam cu mult entuziasm si uram fondatorilor lui mult succes si multa energie in promovarea valorilor. Grupul este condus de d-l deputat Marius Dugulescu si functioneaza in cadrul Comisiei Drepturilor Omului din Camera Deputatilor. Pe linga d-l Dugulescu alti membri ai acestui grup sunt Nicolae Paun, Sergiu Andon, Attila Varga, Florin Postolachi, Mircea Lubanovici si Lucian Rivis-Tipei. Romania este binecuvintata sa aibe un astfel de grup parlamentar. Grupuri similare se mai gasesc doar in Parlamentul European, SUA, Marea Britanie, si Lituania. Media romana a publicat anuntul alaturat privind acest eveniment important. http://www.mediafax.ro/social/deputat-pdl-ar-trebui-sa-existe-o-consiliere-a-femeilor-care-doresc-sa-faca-avort-6089369 In legatura cu apelul d-lui Dugulescu la necesitatea consilierii femeilor insarcinate inainte de avort recomandam si articolul alaturat, tocmai publicat in ziarul american Washington Post, care accentueaza acelasi subiect. Autorea afirma ca consecintele avortului asupra bunastarii emotionale, psihice si fizice ale femeiilor sunt necrutatoare. Kathleen Parker – Women should be informed before they abort

Schimbări în viaţa oamenilor botezaţi cu Duhul Sfânt sau plini de Duhul Sfânt

Publicat de elpizein pe mai 20, 2010
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , , , , , , , .

Text Faptele apostolilor 2:1-4

Mulţi zic că o schimbare reală , adevărată , de durată, în viaţa oamenilor păcătoşi, nu este posibilă. Eşecurile celor ce încearcă să scape de un anumit comportament rău , tipar de gândire şi comportament greşit, sunt aduse ca un argument puternic. Dar adevărul este doar că omul singur prin propria lui putere nu se poate schimba în bine . Însă omul se poate totuşi schimba oricât ar fi de rău, de păcătos şi se poate schimba în bine , pentru totdeauna, în chipul Domnului Isus ,schimbare vizibilă ,reală , adevărată şi de dorit.

Schimbările din viaţa primilor creştini în ziua coborârii Duhului Sfânt sunt o dovadă grăitoare în acest sens.

Iată câteva dintre ele şi care pot să aibă loc şi în viaţa ta:

1. De la confuzie la încredere şi siguranţă deplină.

Foarte mulţi oameni trăiesc toată viaţa lor în confuzie , nesiguranţă şi neîncredere fie cu privire la viaţa lor de pe pământ fie cu privire la credinţa lor, veşnicia lor , relaţia lor cu Dumnezeu. Avem exemplul ucenicilor dinainte de înălţarea Domnului la Cer.

Luca 24:15-27  „Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei.  Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască. El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti.  ,,Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?” –  „Ce?” le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.  Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osîndit la moarte, şi L-au răstignit?”  Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.  Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt,  nu I-au găsit trupul, şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu. Unii din cei ce erau cu noi, s-au dus la mormânt, şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”  Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?” Şi a început de la Moise, şi de la toţi proorocii, şi le-a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.”

Dar iată creştinii botezaţi cu Duhul Sfânt au o încredere neclintită , siguranţă deplină cu privire la cine sunt în şi prin Hristos , ce au primit , ce trebuie să facă.

2. De la teama de oameni la curajul de a vesti Evanghelia la orice făptură.

Ioan 20:19 ,,În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica Iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor, şi le-a zis: „Pace vouă!”

Foarte mulţi oameni sunt copleşiţi de tot felul de temeri şi mulţi se tem să se pocăiască iar alţii să mărturisească pe Domnul pentru-că se tem de oameni dar iată că cei botezaţi cu Duhul Sfânt chiar dacă înainte au fost fricoşi acum vestesc Evanghelia cu putere şi curaj la orice făptură.

3. De la limitele omeneşti, limite date de meseria lor (pescari), de religie, de naţionalitate, cultură , limbă,  la capacitatea de a vesti Evanghelia pe înţelesul multor naţionalităţi.

Fapte 2: 7-11 „Toţi se mirau, se minunau, şi ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia care vorbesc, nu Sunt Galileeni? Cum, deci, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? Parţi, Mezi, Elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudea, Capadocia, Pont, Asia, Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, Iudei sau prozeliţi, Cretani şi Arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!”

Unii oameni se bizuie pe înţelepciunea lor, alţii pe banii lor, alţii pe relaţiile lor, mulţi sunt fie mndri fie complexaţi de de lipsurile lor, dar creştinii plini de Duhul Sfânt primesc şi au capacitatea de a vesti Evanghelia pe înţelesul oamenilor care îi ascultă.

4. De la dezorganizare şi de la „cine este cel mai mare între noi” la organizare şi unitate în mărturisirea Cuvântului.

Ev. Marcu 9:33-35 „Apoi au venit la Capernaum. Când era în casă, Isus i-a întrebat: „Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?” Dar ei tăceau, pentru că pe drum se certaseră între ei, ca să ştie cine este cel mai mare. Atunci Isus a şezut jos, a chemat pe cei doisprezece, şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!”

Fapte 2:14 „Atunci Petru s-a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul, şi le-a zis: „Bărbaţi Iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta, şi ascultaţi cuvintele mele!”

Dacă nu ar fi fost lupta pentru putere, conducere, întâietate, multe Biserici ar fi rămas unite, creştinismul ar fi mai unit, familiile ar fi mai unite şi oamenii în general . Dar creştinii plini de Duhul Sfânt sunt organizaţi, smeriţi şi uniţi în mărturisirea lor, în convingeri, în trăire , în faţa provocărilor vieţii.

5. De la multe întrebări puse Domnului Isus la capacitatea de a da răspunsuri pe baza Scripturii oamenilor care pun întrebări.

Ev. Matei 24:3 „El a şezut jos pe muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte, şi I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?”

Ev. Ioan 21:21 „Petru s-a uitat la el şi i-a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?”

Fapte 1:8 „Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?”

Un om lipsit de prezenţa ori plinătatea Duhului Sfânt are multe întrebări cu privire la credinţă, mântuire, slujire, pocăinţă etc…dar oamenii botezaţi-plini de Duhul Sfânt au răspunsuri biblice .

Fapte 2:12-21 „Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă, şi ziceau unii către alţii: „Ce vrea să zică aceasta?” Dar alţii îşi băteau joc, şi ziceau: „Sunt plini de must!” Atunci Petru s-a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul, şi le-a zis: „Bărbaţi Iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta, şi ascultaţi cuvintele mele! Oamenii aceştia nu Sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi. Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel: „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa visuri! Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu, şi vor prooroci. Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum; soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită. Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.”

6. De la o religie naţională şi mântuire doar pentru Israel la o Evanghelie pentru toţi oamenii şi o mântuire pentru toţi cei ce vor chema (prin credinţă, rugăciune ) numele Domnului.

Ev. Ioan 4:9 „Femeia Samariteancă I-a zis: „Cum Tu, Iudeu, ceri să bei de la mine, femeie Samariteancă?” -Iudeii, în adevăr, n-au legături cu Samaritenii.”

Fapte 2:21 „Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.”

Creştinii plini de Duhul Sfânt nu se cred superiori altor oameni , nu sunt naţionalişti în sensul negativ căci ei au cetăţenie dublă una pământească şi alta cerească , iubesc pe toţi oamenii şi vestesc Evanghelia la toţi.

7. De la jertfele aduse la Templu , de la „umbre” la realitate , la jertfa de pe cruce şi învierea Domnului Isus.

Evrei 10:1  „În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe, care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie.”

Faptele Apostolilor 2:22-36 „Bărbaţi Israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi; pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul Hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege. Dar Dumnezeu L-a înviat, deslegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea. Căci David zice despre El: „Eu aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin. De aceea, mi se bucură inima, şi mi se veseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni în nădejde: căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor, şi nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea. Mi-ai făcut cunoscut căile vieţii, şi Mă vei umple de bucurie cu starea Ta de faţă.” cât despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat; şi mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi. Fiindcă David era prooroc, şi ştia că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de domnie, despre învierea lui Hristos a proorocit şi a vorbit el, când a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor, şi trupul lui nu va vedea putrezirea. Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi Suntem martori ai lui. Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi. Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: „Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea, pânăce voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.” Să ştie bine, deci, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi.”

8. De la mântuirea printr-o religie şi ascultarea de oameni la mântuirea prin Hristos şi ascultarea de El.

Fapte 2:37-43 „După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă, şi i-au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” „Pocăiţi-vă” le-a zis Petru „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce Sunt departe acum, în oricît de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna, şi zicea: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.” Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pîinii, şi în rugăciuni.  Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.”

Iubit cititor poate că eşti chiar acum măcinat de confuzie, neîncredere, teama de oameni , de moarte, de ziua de mâine, de limitele tale omeneşti, de lupta pentru putere şi lipsa de viziune, de întrebări la care încă nu ai răspuns , de o religie şi formă de evlavie dar care nu te-a schimbat cu nimic în bine . Ai obosit şi nu ştii ce să faci mai departe ori te complaci în starea în care eşti.  Vestea bună este că doar prin credinţa în Hristos Domnul şi prezenţa şi puterea Duhului Sfânt în viaţa ta, tu poţi să fii schimbat cu adevărat în bine, în asemănare cu Domnul Isus. Cheamă-L pe Domnul Isus în viaţa ta prin rugăciune şi ascultă de Cuvântul lui şi caută părtăşia , tovărăşia oamenilor credincioşi , evlavioşi ,schimbaţi de Domnul Isus prin Duhul Sfânt.

pastor misionar Groza Teodor

Biserica Baptistă „Speranţa” Vişeu de Sus

Familia în perioadă de criză

Publicat de elpizein pe mai 20, 2010
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , , , , , .

Faptul că am intrat în vremuri de criză este indiscutabil. La fel de adevărat este că nu toţi oamenii traversează criza în acelaşi fel. Unii familişti trec cu bine prin vremuri de criză şi ies biruitori; alţii, din diferite motive, sunt doborâţi fizic, material şi spiritual. Sunt bărbaţi sau femei, care, din cauza greutăţilor, intră în disperare şi îşi pierd cumpătul, caracterul, prietenii sau familia

Din mulţimea aspectelor care pot fi discutate, am ales să ne oprim doar la pericolele pe care le poate implica o perioadă de criză, urmând să dezvoltăm subiectul în numerele următoare când vom vorbi despre oportunităţi şi decizii în perioade de criză şi vom oferi modele de biruitori în contexte-limită.

Pericolele vremurilor de criză
Ne place sau nu, vremurile de criză materială ne pot afecta pe multe planuri. Ele pot afecta modul în care gândim. Ca în orice situaţie, prima schimbare apare la nivelul gândurilor. În multe ocazii, din cauza crizei, putem să devenim mai îngrijoraţi, mai zgârciţi, mai profitori, mai temători, mai egoişti, mai invidioşi…
Sunt persoane care, din cauza vremurilor de criză, privesc altfel la trecut. Unii ajung să regrete că s-au căsătorit la o anumită vârstă, cu o anumită persoană, alţii ajung să regrete un anume mod de viaţă. Pot apărea şi situaţii în care familiştii regretă numărul copiilor sau risipele anterioare; alţii, deşi nu regretă trecutul, se gândesc cu multă îngrijorare spre viitor. Ei ar dori să cunoască direcţia în care se vor îndrepta lucrurile, ar fi mulţumiţi dacă ar putea să facă anumite planuri, dar sunt realişti şi realizează că nu se mai poate acest lucru.
Criza poate afecta relaţiile noastre. Dacă gândirea s-a schimbat, este normal să se schimbe şi relaţiile. Este ciudat să spunem, dar criza ne poate slăbi relaţia noastră cu Dumnezeu. Când relaţia noastră cu Creatorul este afectată, pierdem în toate domeniile. Pot apărea disfuncţii şi în relaţiile pe orizontală, şi în principal în relaţiile cu cei din casa noastră.
În perioade critice, trebuie să ne protejăm relaţia cu partenerul de viaţă. Vremurile de criză pot aduce mai multă nemulţumire şi mai multe acuzaţii. Soţii îşi pot reproşa că nu aduc suficienţi bani în casă sau că sunt prea risipitori.
Îngrijorarea, critica şi nemulţumirea pot afecta şi relaţiile cu copiii. Probabil vom fi nevoiţi să ajustăm bugetul la noile condiţii economice, ceea ce ne va pune într-o situaţie dificilă în relaţia cu copiii. Nu în puţine situaţii pot apărea probleme în relaţiile dintre fraţi, pentru că se simt dezavantajaţi şi nedreptăţiţi unul faţă de altul. Trebuie evitat să le dăm motive care să nască gelozie şi să dezamorsăm la timp orice conflict.
Criza este o perioadă de sensibilitate şi în relaţiile cu părinţii. Poate din dorinţa de a trece mai uşor peste greutăţi, tinerii se simt justificaţi să emită pretenţii financiare părinţilor lor. Presiunea adusă de criza financiară este amplificată de critica adusă de copii faţă de modul în care ei îşi gestionează banii. Copiii vor mai mult, mai repede, iar părinţii vor să fie siguri că trec cu bine peste perioada de criză.
Întregul spectru relaţional este pus la încercare: relaţiile cu vecinii, cu prietenii, cu colegii de muncă… Dacă nu suntem atenţi, vremurile de criză pot determina o schimbare în conduita noastră.
Din cauza vremurilor de criză se schimbă şi nivelul nostru de trai. Acesta va determina felul în care ne facem investiţiile, felul în care ne petrecem concediile şi modul în care ne folosim timpul liber. Sunt şi din aceia care, din cauza crizei, trebuie să îşi schimbe locul de muncă, locuinţa, anturajul, ţara etc.
În anumite situaţii, vremurile de criză pot aduce schimbări şi în domeniul sănătăţii. Unora ne albeşte părul, facem ulcer, devenim stresaţi, îngrijoraţi. Alţii experimentează depresia, îngrijorarea, teama sau alte stări afective neplăcute.
Dacă nu ne încredem în Dumnezeu şi dacă nu ne reaşezăm în Mâna Lui, criza poate determina o schimbare în caracterul nostru, şi aceasta ar fi un adevărat dezastru.

Vremurile de criză presupun pericole, nici puţine şi nici mici. Istoria confirmă acest lucru, dar mai important este faptul că Dumnezeu a avertizat asupra acestui aspect: „Dacă pedepsele acestea nu vă vor îndrepta şi dacă vă veţi împotrivi Mie, Mă voi împotrivi şi Eu vouă şi vă voi lovi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre. Voi face să vină împotriva voastră sabie, care va răzbuna călcarea legământului Meu; şi când vă veţi strânge în cetăţile voastre, voi trimite ciuma în mijlocul vostru, şi veţi fi daţi în mâinile vrăjmaşului. Când vă voi trimite lipsă de pâine, zece femei vă vor coace pâine într-un singur cuptor şi vi se va da pâinea cu cântarul; veţi mânca, dar nu vă veţi sătura. Dacă, cu toate acestea, nu Mă veţi asculta, şi dacă vă veţi împotrivi Mie,  Mă voi împotrivi şi Eu vouă cu mânie şi vă voi pedepsi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre.” (Levitic 26:23-29)

Scriptura ne spune că au fost oameni, familii şi popoare care au greşit în vremuri de criză. Avraam pleacă cu familia în Egipt, Elimelec pleacă cu familia în Moab, evreii sunt tentaţi să se întoarcă în Egipt, soţia lui Iov îndeamnă la blestem faţă de Domnul etc. Să nu ne considerăm de neatins. Vremurile grele aduc ispite de genul: furt, minciună, invidie, lăcomie, sinucideri, răzvrătiri împotriva Domnului, muncă prea multă, disperare, relaţii tensionate, divorţuri, regrete… Să nu privim cu superficialitate aceste vremuri, dar nici cu disperare.
Eşti frământat cumva de întrebarea: cum să trec cu bine vremurile de criză? Mulţi îţi vor recomanda: îngrijorare multă, alergare multă, zgârcenie multă, economie multă. Eu îţi recomand ceea ce au experimentat sfinţii şi ceea ce ne-a recomandat Domnul: încredere multă în Dumnezeu. Cei care au trecut cu bine vremurile de criză au fost aleşii Domnului, care, în ascultare de El, au trăit prin credinţă şi nu prin vedere. Prin urmare, felul în care vom trece vremurile de criză depinde de noi. Domnul vrea să ne ajute. Să ne lăsăm şi noi ajutaţi!

Pastor dr. Viorel Iuga

IERTAREA ÎN RELAŢII ŞI ÎN FAMILIE

Publicat de elpizein pe mai 9, 2010
Publicat în: Mesaje. Etichetat: .

Iertarea in relatii si familie este un aspect esential al unei familii si societati sanatoase. Este indispensabila unei atmosfere armonioase de familie si trebuie sa fie elementul central al fiecarei relatii si casatorii. Fiecare gresim, si asta in multe rinduri. Greselile strica relatiile, dar iertarea le reface, uneori mai viguroase si trainice decit erau inainte. Fara iertare nu poate fi fericire in relatii si casatoriei. De multe ori insa a trece pragul iertarii este greu, un adevarat test al vointei si al supunerii mindriei si ambitiei personale sub autoritatea legamintului casatoriei. De ce ne este asa de greu uneori sa iertam? Ce putem face sa trecem peste aceasta neputinta a neiertarii si peste orgoliul personal care ne impiedica sa iertam? Care sunt aspectele practice care ne ajuta sa ajungem la iertare? Asupra acestui subiect ne concentram astazi prezentind materialul alaturat prelucrat de catre d-l Daniel Barnut (AFR Timisoara) din texte originale ale specialistului american de relatii, Mitch Temple.
De ce ne este asa de greu sa iertam?
Un motiv pentru care nu iertam este pentru ca nu intelegem cu adevarat insemnatatea iertarii si cum ea lucreaza. Credem ca stim, dar de multe ori ne inselam.

Majoritatea dintre noi presupunem ca daca iertam pe cei ce ne gresesc, acestia  scapa fara repercursiuni, continuandu- si mersul vietii, in timp ce noi suferim pe nedrept. De asemenea credem ca avem obligatia morala de a fi binevoitori si a pastra relatia cu cei ce ne gresesc. Chiar daca Dumnezeu ne porunceste sa ne iertam semenii, nu ne spune sa continuam sa ne punem increderea in ei sau sa ne bucuram de tovarasia lor.
Primul pas pentru a intelege semnificatia iertarii este de a invata ce presupune si cum se manifesta iertarea. Un alt pas este sa intelegem si ce nu este iertatea, iar apoi iertarea in sine. In final trebuie sa uitam trecutul si toata amaraciunea greselilor trecute.

Ce inseamna iertarea si cum reusim sa iertam?
Iertarea inseamna a nu-l lasa pe cel ce ne-a gresit sa plece fara a da o explicatie. Trebuie sa-i ingaduim celui ce ne-a gresit sa-si descarce sufletul explicind cum a ajuns sa greseasca, sau ce deficiente au aflat in noi care l-au facut sa greseasca. Asa putem sa ii tragem la raspundere pe cei ce ne gresesc prin actiunile lor.
Iertarea  inseamna a-I lasa lui Dumnezeu dreptul de a face dreptate. Cand ne insusim dreptul de a judeca sau de a ne razbuna ii dam de inteles lui Dumnezeu ca nu credem ca El ne poate rezolva problemele.Trebuie sa ingaduim lui Dumnezeu sa faca dreptate si sa-si manifeste dreptatea Lui prin iertarea neconditionata de catre noi a aproapelui nostru sau a celor din familie.
Iertarea inseamna a nu permite sa fim jigniti in mod repetat. Iertarea nu inseamna insa a tolera lipsa de respect sau manifestarile jignitoare constante. Nu suntem nevoiti sa toleram ofensele, nici lipsa de respect sau orice alta forma de abuz din partea celor ce ne gresesc.
Iertarea nu inseamna ca trebuie sa ne resemnam a fi victime. Iertand, nu spunem: “Ceea ce ai facut este bine, asadar continua sa ma tratezi asa.” Ba mai mult, nu ar trebui sa ne insusim rolul de martir, iertand mereu pe cei din jur doar pentru ca ne simtim bine in rolul de victima.
Iertarea nu inseamna impacare. Putem ierta pe cineva chiar daca nu vom reusi sa ne intelegem perfect cu persoana care ne-a jignit.
Iertarea este un proces, nu o intamplare. Probabil ne va lua ceva timp pentru a ne rezolva problemele inainte de a fi capabili sa iertam cu adevarat. De aceia iertarea este un proces, nu un act care se petrece intr-o clipita. Iertarea ia timp si efort constant. Se manifesta in atitudini, vorbe, si in dispozitia mentala a fiecaruia dintre noi. Dispozitia mentala trebuie sa fie una a iertarii adevarate, neconditionate, si ireversibile. Deindata ce hotaram sa iertam, trebuie sa o facem.
Trebuie sa iertam de fiecare data.  Daca insa suntem din aceia care iarta mereu iar noi la rindul nostru nu suntem iertati, e potrivit sa analizam relatia noastra cu persoanele din jur, sa intelegem motivul pentru care noi suntem cei care suferim mereu. E important sa nu ne ingaduim sa ajungem in postura in care cei ce ne gresesc, fiind iertati de fiecare data, continua sa greseaca ajungind la abuz.
Iertarea nu inseamna ca negam realitatea sau ignoram jignirile. Unele persoane sunt apatice, de neincredere, cu intentii ascunse. Asadar nu se vor schimba niciodata. De aceia uneori iertarea trebuie acompaniata de rugamintea ca modul de comportament care a generat tensiunea intre membrii familiei sa inceteze. Trebuie deci sa schimbam modul de abordare si chiar sa nu ne asteptam ca partea opusa sa se indrepte. Iertarea deci implica rabdare.
Iertarea nu se bazeaza pe faptele celor din jur, ci pe propria noastra atitudine.  O atitudine sanatoasa privind iertarea e indispensabila fiecaruia dintre noi. Cei din jurul nostru vor continua sa ne raneasca pe parcursul vietii. Putem sa ii privim cu superioritate, sa ramanem blocati in tristetea si supararea noastra, sau sa adoptam o atitudine de iertare permanenta. Asta din urma aduce dezlegare si pace.
Trebuie sa iertam chiar daca cei ce ne gresesc nu se caiesc. Chiar daca cei ce ne gresesc nu ne cer iertare, trebuie sa-i iertam numaidecit si sa le comunicam acest lucru. Trebuie sa ne amintim ca iertarea se manifesta in atitudinea noastra nu in actiunile lor.
Nu trebuie sa le dam mereu de stire ca i-am iertat. Comunicarea iertatii insa trebuie facuta cu tact pentru a nu se transforma in abuz si santaj. A-i anunta mereu pe cei din jur ca sunt iertati, desi nu ne-au cerut iertare, poate deveni o forma de  manipulare din partea lor, una care poate duce chiar la mindrie.
Este posibil sa iertam prea usor pentru a evita suferinta sau pentru a manipula o situatie. Trebuie sa fim cu bagare de seama pentru a nu ierta doar de dragul iertarii. Iertarea elibereaza durerea. Adesea insa dorim cu disperare sa reparam o situatie deficitara cit mai repede ca si neintelegerea care a cauzat-o sa dispara la fel de repede. De exemplu, in contextul divortului unele persoane doresc sa grabeasca rezolvarea crizei, crezand ca durerea va inceta si ca se vor intelege mai bine cu celalta persoana. Trebuie insa sa fim precauti, sa nu acoperim ranile, amanand astfel procesul de vindecare.
Posibil vom fi fortati sa iertam inainte de a fi pregatiti. E important sa iertam cind suntem pregatiti pentru a ierta. Uneori in contextul casatoriei ne simtim obligati sa iertam doar pentru a evita un divort, pentru a fi acceptati, sau pentru a nu fi vorbiti de rau. Dar inlauntrul nostru continuam sa ducem o lupta de razbunare.
Este normal sa avem amintiri pe care sa le pastram si in viitor. Cand ne napadesc ganduri din trecut, insa, este important sa ne gindim ce facem cu aceste ganduri. Cand ne concentram asupra unei jigniri din trecut trebuie sa invatam sa spunem: “Multumesc Dumnezeule ca imi amintesti cat de importanta e iertarea.”
Iertarea incepe cu o decizie la nivelul constientului. In ultimul rind, iertarea consta si in abandonarea resentimentelor. Vindecarea emotionala urmeaza doar dupa ce iertam cu adevarat.

Ordinare la Vişeu de Sus

Publicat de elpizein pe aprilie 27, 2010
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , .

Evanghelia după Matei cap 4: 19-20 ,, El( Isus) le-a zis: „Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.”  Îndată ei au lăsat mrejile, şi au mers după El.”

Duminică 25 aprilie 2010, în cadrul serviciului de dimineaţă, Biserica Creştină Baptistă „Speranţa” Vişeu de Sus, filială a bisericii ,,Speranţa” Arad, a avut parte de bucuria ordinării ca misionar a fratelui Drăgan Dinu, pentru localitatea Borşa şi lucrarea de misiune din zonă.

Fratele Drăgan este absolvent al Universităţii Emanuel Oradea, Teologie pastorală. Din comisia de ordinare au făcut parte păstorii: preşedintele comisiei de ordinare, pastor Chereji Daniel din Biserica Baptistă ,,Biruinţa” Baia Mare, pastor Sima Handra din Biserica Baptistă Speranţa Arad şi pastorul bisericii locale,  Groza Teodor.

La bucuria bisericii locale au luat parte şi fraţi din zonă care au avut scurte îndemnuri pentru fratele Drăgan şi pentru biserică: Prezbiter Iuga Mihai din Săliştea de Sus, diacon Danci Ioan din Săcel, prezbiter Mich Ioan din Sighet şi student teologie pastorală Lupu Claudiu din Baia Mare.

Slăvit să fie Domnul pentru încă un slujitor care a ascultat chemarea Domnului la slujire, misiune şi lărgirea Împărăţiei lui Dumnezeu. Îndemnăm pe această cale fraţii din ţară şi diaspora să mijlocescă pentru propăşirea lucrării din Borşa şi Vişeu de Sus.

Domnul să întărească familia Drăgan în această lucrare şi să mântuiască multe suflete în Borşa, Maramureş.

Evanghelia după Marcu 16: 15-16: ,,Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osîndit.”

pastor misionar Groza Teodor

COSTURILE SOCIALE ALE PORNOGRAFIEI

Publicat de elpizein pe aprilie 26, 2010
Publicat în: Mesaje.

In martie 2010 un studiu major de peste 100 de pagini privind efectele pornografiei in societate a fost emis in Statele Unite. Redam un rezumat al acestui studiu compilat de d-na profesor Olimpia Popa (AFR Tulcea). Studiul este unul din cele mai importante privind acest subiect si a fost intocmit in urma unui efort care a luat ani de zile si a fost compilat de specialisti americani proeminenti in domeniu. Costurile sociale ale pornografiei Conform studiului “The Social Costs of Pornography: A Statement of Findings and Recommendations”, (2010) Odatǎ cu utilizarea internetului consumul de pornografie a crescut mai mult decât oricând în istoria omenirii, iar conţinutul sǎu este tot mai grafic. Pornografia, mai ales cea cu un grad ridicat de violenţǎ, are efecte negative asupra individului si asupra societǎţii.Tot mai multe studii indicǎ faptul cǎ, pentru unii utilizatori, pornografia poate fi psihologic adictivǎ si poate afecta negativ calitatea relaţiilor interpersonale şi sǎnǎtatea sexualǎ.Ea reprezintǎ o ameninţare la adresa sǎnǎtǎţii publice şi personale, precum şi la adresa familiei. Unele dintre efectele negative ale consumului de pornografie pot fi combǎtute prin acţiunea comunǎ a legiuitorilor, personalului medical, educatorilor, politicienilor şi a liderilor de corporaţii responsabili. Pornografia afecteazǎ atât adulţii (cǎsǎtoriţi sau necǎsǎtoriţi ) cât şi copiii. Afectarea include comportamente patologice şi unele comportamente care sunt şi ilegale şi patologice. Se ştie cǎ istoria pornografiei este la fel de veche ca şi societatea umanǎ. Chiar conceptele de “obscenitate” şi “pornografie” au rǎdǎcini etimologice latine şi greceşti.Tot atât de veche este şi condamnarea materialelor de acest fel, nu numai de cǎtre morala creştinǎ musulmanǎ şi evreiascǎ, ci şi de legi laice. Cu toate acestea, conform percepţiei publice, consumul de pornografie ar fi o distractie inofensivǎ. Cercetǎrile recente aratǎ cǎ utilizarea obişnuitǎ a pornografiei, mai ales pe internet, implicǎ o gamǎ largǎ de efecte nocive asupra persoanelor de ambele sexe, afectându-le fericirea, productivitatea, relaţiile interpersonale, capacitatea de a funcţiona în societate. Costurile pornografiei implicǎ, deci, o multitudine de aspecte. Studiul prezinta 8 concluzii majore privind consumul pornografiei, cit si recomandari pentru combaterea ei.

Concluzia 1 Ca niciodatǎ în istorie, pornografia este acum disponibilǎ si consumatǎ la scarǎ largǎ în societate, în mare parte datorita internetului. Nimeni nu rǎmâne neatins de ea. Deşi pornografia existǎ de milenii, niciodatǎ nu a fost aşa de disponibilǎ şi de larg utilizatǎ ca în prezent. Numǎrul consumatorilor de pornografie este şocant. Americanii închiriazǎ pâna la 800 milioane casete video şi DVD-uri (unul din cinci filme închiriate este pornografic). Patru miliarde de dolari se cheltuie anual pe filme pornografice în SUA. Unul din patru utilizatori de internet viziteazǎ site-uri pornografice; 66% dintre bǎrbaţii de 18-34 de ani viziteazǎ un site pornografic în fiecare lunǎ. In fiecare zi sunt 116.000 cǎutǎri on line pentru pornografie infantilǎ. In grupul de vârsta 18-26 de ani , 69% dintre bǎrbaţi si 10% dintre femei au vizionat pornografie mai mult de o datǎ pe lunǎ.

Concluzia 2 Existǎ dovezi cǎ acum pornografia este calitativ diferitǎ de ceea ce a fost în trecut prin omniprezenţǎ, folosirea de imagini tot mai realiste si caracterul violent. Unii utilizatori dezvoltǎ comportamente descrise în literatura de specialitate ca “dependenţe”, care pot deveni “compulsive”, adicǎ continuǎ în ciuda consecinţelor negative asupra funcţionǎrii persoanei la serviciu sau în familie.Unul dintre efecte este imposibilitatea de a relaţiona cu femei “reale.”La consumatorii cronici de pornografie se constatǎ o desensibilizare progresivǎ în fata imaginilor, ceea ce îi determinǎ sǎ caute imagini din ce în ce mai violente şi din ce în ce mai şocante.

Concluzia nr 3 Consumul de pornografie pe internet poate afecta, în mod special, femeile. Pornografia modeleazǎ, în plan social, aşteptǎrile legate de comportamentul sexual feminin. Soţiile cautǎ, în general, relaţii maritale bazate pe respect reciproc, onestitate, iubire romanticǎ. Pornografia promoveazǎ exact opusul: relaţii bazate pe lipsa respectului, detaşare, promiscuitate şi abuz. Rapoartele medicale aratǎ cǎ, atunci când descoperǎ utilizarea pornografiei pe internet de cǎtre soţ/partener, femeile trǎiesc sentimente de trǎdare, neîncredere şi mânie. Pe lângǎ costurile psihice ale unei astfel de descoperiri, ea poate fi urmatǎ de divorţ. Conform unei statistici din noiembrie 2003, în 56% din cazurile de divorţ din ultimul an, una dintre pǎrţi avea un interes obsesiv pentru pornografia pe internet. Consumatorii de pornografie pe internet au de trei ori mai multe şanse sǎ se implice în relaţii extramaritale şi de patru ori mai multe şanse sǎ recurgǎ la sex plǎtit. Pornografia submineazǎ fidelitatea conjugalǎ şi mǎreşte riscul contractǎrii bolilor cu transmitere sexualǎ.

Concluzia nr 4 Consumul de pornografie pe internet poate dǎuna în special copiilor Internetul şi celelalte mijloace media expun copiii, cu sau fǎrǎ voia lor, la pornografie extrem de violentǎ, nelǎsând posibilitatea niciunui control eficient din partea pǎrinţilor. Pornografia a infectat copilǎria copilului modern, deformând imaginea corectǎ a sexualitǎţii umane. Bǎieţii consumatori de pornografie dezvoltǎ de timpuriu comportamente sexuale agresive, iar fetele dezvoltǎ asupra sexualitǎţii o viziune în care abuzul şi violenţa sunt considerate normale şi acceptate.

Concluzia nr 5 Consumul de pornografie poate dǎuna unor persoane care nu au legaturi imediate cu consumatorii de pornografie. Furnizorii de materiale pornografice şi cei care creazǎ materialele respective, sunt ei înşişi afectaţi de pornografie. Se estimeazǎ cǎ între 14.500 şi 17.500 de oameni sunt traficaţi în USA în fiecare an. 70% din persoanele traficate, (femei si copii) sunt exploatate sexual. Mulţi traficanţi descoperiţi aveau tot echipamentul necesar pentru a crea şi vinde pornografie. Viaţa persoanelor implicate în industria pornograficǎ este marcatǎ de consumul de droguri, exploatare şi practici sexuale nesigure. Unii consumatori de pornografie au fost inspiraţi de scenele violente pe care ulterior le-au imitat. Pornografia are, deci, un rol în formarea comportamentului infracţional. Viaţa adolescenţilor (fete şi bǎieţi) este afectatǎ în sensul cǎ, datoritǎ imaginilor pornografice , pot dezvolta un comportament sexual riscant şi deviant., iar promiscuitatea este consideratǎ un mod normal de viaţǎ. Bǎieţii tind sǎ considere femeile mai degrabǎ obiecte decât fiinţe umane iar riscul bolilor cu transmitere sexualǎ creşte alarmant. Societatea în ansamblul ei este afectatǎ ca rezultat al destrǎmǎrii familiei.

Concluzia nr 6 Consumul de pornografie pe internet dǎuneazǎ consumatorlor Un rezultat al consumului de pornografie este impotenţa în relaţia cu un partener real, fapt cǎruia i se adaugǎ depresia şi nefericirea. Utilizatorii trǎiesc sentimente de dezgust şi ruşine datoritǎ interesului pentru imagini care înainte le-ar fi creat repulsie. Pornografia le afecteazǎ nu numai viaţa sexualǎ, ci şi toate aspectele existenţei lor. Unii bǎrbaţi şi-au pierdut serviciul, soţiile, copiii. Sacrificiul este enorm. Unii consumatori de pornografie devin conştienţi de rǎul la care se expun şi fac eforturi, costisitoare, pentru a se elibera de aceastǎ dependenţǎ.

Concluzia nr 7 Consumul de pornografie este problematic din punct de vedere filozofic şi moral Mulţi oameni considerǎ pornografia o chestiune personalǎ, un “drept” al lor, care nu-i afecteazǎ pe ceilalţi, ceea ce este ilogic. Unele lucruri sunt, pur şi simplu, greşite în principiu, iar pornografia este “una dintre marile boli sociale”, consideratǎ ca atare de cei mai mulţi oameni, inclusiv de majoritatea celor dependenţi de ea.

Concluzia nr 8 Faptul cǎ nu toţi oamenii sunt afectaţi de pornografie nu înseamnǎ cǎ ea nu trebuie reglementatǎ Pornografia şi obscenitatea au fost, de-a lungul vremurilor, reglementate prin apel la concepte legale ( periclitare, decenţǎ publicǎ şi altele). Ea a fost condamnatǎ din diferite perspective religioase şi ideologice, de la morala creştinǎ pânǎ la feminism. In afara mǎsurilor legale, pornografia s-ar putea reduce prin reducerea sau eliminarea profiturilor care au creat industria. Sunt necesare noi idei politice pentru combaterea caracterului disponibil al pornografiei, care este atât de dǎunatoare societǎţii. Recomandari : Comunitatea medicalǎ, (care posedǎ dovezi despre consecinţele consumului de pornografie din experienţa profesionalǎ), trebuie sǎ-şi asume rolul principal în strângerea de noi dovezi şi rǎspândirea informaţiilor la cel mai înalt nivel al opiniei publice şi guvernǎrii. In primul rând, semnatarii prezentului studiu invocǎ principiul “în primul rând sǎ nu faci rǎu”. Mulţi terapeuţi ignorǎ proporţiile consumului de pornografie şi consecinţele sale, îl considerǎ un “sprijin conjugal” şi îl recomandǎ cuplurilor pe care le consiliazǎ. Aceasta practicǎ trebuie sǎ înceteze. In al doilea rând, semnatarii recomandǎ comunitǎţii medicale studierea relaţiei dintre pornografie şi prostituţie, a factorilor care mǎresc riscul de dependenţǎ, studierea efectelor expunerii copiilor şi adolescenţilor la pornografie, pe baza datelor oferite de experienţa lor profesionalǎ. Educatorii şi profesorii pot include în programǎ concluziile studiilor referitoare la pornografie, aşa încât adolescenţii sǎ înţeleagǎ efectele devastatoare ale pornografiei asupra vieţilor consumatorilor şi producǎtorilor ei. Jurnaliştii, editorii, bloggerii şi alte persoane care pot influenţa opinia publicǎ se pot implica. De exemplu, jurnaliştii de investigaţie pot cerceta aspectele financiare ale industriei pornografice, legǎtura dintre traficul de fiinţe umane şi pornografie, felul în care sunt atraşi ”actorii“ în aceasta industrie. Industria privatǎ se poate implica în reducerea efectelor pornografiei. In primul rând corporaţiile trebuie sǎ implementeze politici ferme la locul de muncǎ, împotriva pornografiei şi a exploatǎrii sexuale. De asemenea, corporaţiile pot ajuta angajaţii care suferǎ datoritǎ dependenţei de pornografie, în sensul de a-i sprijini în vederea obţinerii consilierii potrivite. In al doilea rând, industria hotelierǎ trebuie sǎ renunţe la promovarea reclamelor pentru filme pornografice. Celebritǎţile sunt chemate sǎ descurajeze prezentarea favorabilǎ a pornografiei, si sǎ ia atitudine împotriva ei în campanii publice. Guvernul, la diverse nivele poate avea si el un rol important în reducerea costurilor sociale ale consumului de pornografie. In primul rând, guvernul ar putea scoate în afara legii producerea şi distribuirea de materiale obscene. In al doilea rând, liderii politici s-ar putea angaja în campanii publice împotriva pornografiei. In al treilea rând, toate materialele “pentru adulţi”( tipǎrite sau digitale) trebuie sǎ conţinǎ un avertisment cu privire la potenţialul adictiv şi la posibila afectare psihologicǎ a consumatorului. In al patrulea rând Departamentul Justiţiei care se ocupa cu urmǎrirea/punerea sub acuzare a obscenitǎţii trebuie redezvoltat pentru a face faţǎ multiplelor aspecte ale pornografiei pe internet. In sfârşit, legiuitorii sunt chemaţi sǎ creeze un nou articol de lege numit “ expunerea neglijentǎ a unui minor, sau a unui adult care nu doreşte acest lucru, la materiale obscene.”

Genocid: Ucise, avortate sau neglijate, cel puţin 100 de milioane de fete au dispărut, şi numărul este în creştere

Publicat de elpizein pe aprilie 19, 2010
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , .

4 martie 2010, din The Economist, ediţia tipărită

Articolul în limba engleză aici:

http://www.economist.com/opinion/displaystory.cfm?story_id=15606229

Imaginaţi-vă că sunteţi jumătatea unui cuplu, aşteptând primul dvs. copil într-o ţară săracă, cu o populaţie rapid crescătoare. Faceţi parte din noua clasă de mijloc, veniturile dvs. cresc şi vreţi o familie mică. Normele tradiţionale însă au o mare influienţă în jurul dvs., în special în ceea ce priveşte preferarea fiilor mai degrabă decât a fiicelor. Poate că o muncă fizică grea este încă necesară pentru familie pentru a-şi asigura traiul. Poate doar fiii pot moşteni pământul. Poate că o fiică ar urma să se unească cu altă familie prin căsătorie şi dvs. vreţi să aveţi pe cineva care să vă aibă în grijă când sunteţi batrân(ă). Poate că ea are nevoie de zestre.

Acum imaginaţi-vă că aţi fost la un test cu ultrasunete; costă 12 dolari, însă v-o puteţi permite. Testul spune că copilul nenăscut este o fetiţă. Dvs. înşivă aţi prefera un băiat; restul familiei dvs. cere vociferând unul. Niciodată nu aţi visa să ucideţi o fetiţă, aşa cum se face prin sate. Însă un avort pare ceva diferit. Ce veţi face?
Pentru milioane de cupluri, răspunsul este acesta: avortează fetiţa, încearcă să ai un fiu. În China şi India de nord mai mult de 120 de băieţi se nasc la fiecare 100 de fete. Natura dictează ca numărul de masculi născuţi să fie doar cu puţin mai mare decât numărul de femele, pentru a compensa susceptibilitate mai mare a băieţilor faţă de bolile copilăriei. Însă nicidecum la scara aceasta [indicată mai sus].
Pentru aceia care se opun avortului, asta înseamnă ucidere în masă. Pentru aceia ca şi cei din acest ziar, care cred că avortul ar trebui să fie “sigur, legal şi rar” (ca să folosim fraza lui Bill Clinton), depinde mult de circumstanţe, însă consecinţa cumulativă pentru societăţi a acestor acţiuni individuale este catastrofică. Numai China se evidenţiază prin faptul că are atâţia tineri necăsătoriţi – “ramuri neroditoare”, după cum sunt numiţi – cât întreaga populaţie de tineri din America. În orice ţară tinerii fără rădăcini crează probleme; în societăţile asiatice, în care căsătoria şi copiii sunt căile recunoscute înspre societate, bărbaţii necăsătoriţi sunt ca si nişte oameni în afara legii. Ratele crimei, traficul de mirese, violenţa sexuală, chiar şi ratele sinuciderii la femei  sunt în creştere şi vor creşte şi mai mult în măsura în care generaţiile deformate vor ajunge la maturitate.
Nu e nicio exagerare ca acest lucru să fie numit genocid. Femei lipsesc cu milioanele – avortate, ucise, neglijate până la moarte. În 1990 un economist indian, Amartya Sen, a evaluat numărul la 100 de milioane; cifra este mai mare acum. Fărâma de mângâiere este că unele ţări pot atenua durerea, şi Coreea de Sud a dovedit că cel mai rău lucru poate fi evitat. Altele au nevoie sa înveţe din aceasta dacă vor să oprească masacrul.
Lipsa şi moartea micilor surori
Majoritatea oamenilor ştiu că China şi India de nord au un număr nenatural de mare de băieţi. Puţini însă realizează cât de gravă este problema, sau că aceasta este în creştere. În China disproporţia dintre sexe era de 108 băieţi la 100 de fete pentru generaţia născută spre sfârşitul anilor 1980; pentru generaţia începutului anilor 2000 era de 124 la 100. În câteva provincii chinezeşti raportul este unul fără precedent, de 130 la 100. Distrugerea este cea mai gravă în China, însă s-a răspândit mult dincolo de ea. Alte ţări din Asia de Est, incluzând Taiwan şi Singapore, statele mai înainte comuniste din Balcanii de vest şi din Caucaz, sau chiar secţiuni din populaţia Americii (americani de origine chineză sau japoneză, de exemplu), toate acestea au o rată distorsionată a sexelor. Genocidul există pe aproape fiecare continent. Îi afectează şi pe bogaţi şi pe săraci, pe cei educaţi cât şi pe cei needucaţi; pe hiduşi, musulmani, confucieni sau creştini în egală măsură.
Bogăţia nu il opreşte. Taiwan şi Singapore au economii deschise şi bogate. În China şi în India, ariile cu cel mai rau raport între sexe sunt cele mai bogate şi cele mai educate. Şi politica singurului copil în China poate fi doar parte din problemă, dat fiind faptul că aşa de multe ţări sunt afectate.
De fapt, distrugerea fetiţelor este produsul a trei forţe: preferinţa străveche pentru fii, dorinţa modernă pentru familii mai mici şi testul cu ultrasunete şi alte tehnologii care indentifică sexul fetusului. În societăţi în care patru sau şase copii erau ceva obişnuit, un băiat ar fi fost aproape cu siguranţă printre aceştia; preferinţa fiilor nu era necesar să existe în dauna fiicelor. Acum însă cuplurile vor doi copii – sau, ca în China, le este permis să aibă doar unul – deci acestea vor sacrifica fiicele nenăscute în goana lor după un fiu. De aceea, raportul dintre sexe este cel mai distorsionat în părţile moderne, deschise ale Chinei şi Indiei. De asemenea, de aceea raporturile sunt mai mari după primul copil: părinţii s-ar putea să accepte o fată prima dată, însă vor face orice pentru a se asigura că următorul lor copil – şi probabil şi ultimul – va fi băiat. Raportul băieţi-fete este în anumite locuri peste 200 pentru al treilea copil.
Cum să oprim ca jumătate din cer să se prăbuşească
Fetiţele sunt aşadar victime ale unei combinaţii maligne dintre un prejudiciu străvechi şi nişte preferinţe moderne pentru familii mici. Doar o ţară a reuşit să schimbe acest model. În anii 1990 Coreea de Sud avea un raport între sexe aproape la fel de dezechilibrat ca şi cel al Chinei. Acum se îndreaptă spre normalitate. Nu a realizat acest lucru în mod deliberat, ci pentru că s-a schimbat cultura. Educaţia femeilor, procesele anti-discriminare şi  curentul egalităţii în drepturi au făcut ca preferinţa fiilor să apară de modă veche şi nenecesară. Forţele modernităţii au exacerbat la început prejudecata iar apoi au învins-o.
Aceasta însă s-a întâmplat pe când Coreea de Sud era bogată. Dacă China sau India – cu salarii de o pătrime şi respectiv o zecime din cele coreene – aşteaptă până când devin la fel de bogate, multe generaţii vor trece. Pentru a grăbi schimbarea, ele trebuie să iniţieze acţiuni care oricum sunt în propriul lor interes. E absolut evident că China ar trebui să se descotorosească de politica singurului copil. Conducătorii ţării se vor împotrivi acestui lucru, deoarece se tem de creşterea populaţiei; de asemenea, aceştia resping grija vestică pentru drepturile umului. Limita de un copil nu mai este însă necesară pentru a reduce fertilitatea (asta dacă a fost vreodată necesară: alte ţări est-asiatice au redus presiunea asupra populaţiei la fel de mult ca şi China). Plus că această limită distorsionează masiv raportul între sexe în ţară, cu rezultate devastatoare. Preşedintele Hu Jintao spune că a creea o societate armonioasă reprezintă principiul său călăuzitor; acest lucru nu poate fi dus la îndeplinire atâta vreme cât o linie politică perverteşte viaţa de familie atât de profund.

De asemenea, toate ţările trebuie să facă să crească valoarea fetelor. Acestea ar trebui să încurajeze educaţia femeilor, să desfiinţeze legile şi obiceiurile care împiedică fiicele să moştenească proprietatea, să facă exemple din spitalele şi clinicile cu un raport imposibil al sexelor, să antreneze femeile în viaţa publică – folosind totul, de la prezentatoarele de televiziune până la femeile poliţiste de circulaţie. Mao Zedong a spus „femeile sprijină jumătate din cer”. Lumea trebuie să facă mai mult pentru a preveni genocidul care va duce la prăbuşirea cerului.

___________
Selectia sexului: in India, avortul fetelor este in crestere
Selectia sexului pe calea avortului pare sa fie in crestere in India – si mai raspandita printre cei bogati. Clasele superioare din India tind sa aiba mai putini copii si acces mai usor la ultrasunetele care descopera sexul copilului lor. Dexechilibrul dintre sexe inseamna mai putine femei disponibile sa fie sotii.

de Mian Ridge, corespondent, 8 martie, 2010

Articolul in limba engleza:
Nandgaon, India
Babulal Yadav, un fermier in varsta de 50 de ani, si-a revizuit notiunile sale despre sotia perfecta. „Nu-mi mai pasa din ce casta face parte, din ce religie, sau cum arata,” spune el. „Vreau doar o fata draguta care sa aiba grija de mine si sa-mi daruiasca un baiat”.
Exact aceasta este atitudinea cu privire la selectia sexului care a facut sa fie asa de dificil pentru d-nul Yadav sa-si gaseasca o sotie. Preferinta pentru copiii de sex barbatesc a dus la lipsa mireselor pentru barbatii din satul sau. Accesul sporit la tehnologia cu ultrasunete, care permite parintilor sa avorteze copiii nedoriti de sex feminin, a contribuit la un raport femei-barbati de 933 la 1000 in India, in conformitate cu ultimul recensamant din 2001.
Perspectivele lui Yadav insa sunt in mod particular intunecate deoarece el traieste in Haryana, un stat relativ prosper, statul cu cu cel mai disproportionat raport femei-barbati din tara: 861 la 1000.
Intr-adevar, de-a lungul Indiei raporturile cele mai disproportionate dintre sexe tind sa se regaseasca in comunitatile mai prospere. Departe de a fi o mostenire a unor comunitati retrograde, sovine, practica selectiei sexuale pe calea avortului (cunoscuta de asemenea sub numele de infanticid sau feticid al femeilor) infloreste pe masura ce economia Indiei se dezvolta si tara se modernizeaza. In capitala, New Delhi, raportul dintre sexe este mai dezechilibrat decat media nationala, cu 821 de femei la fiecare 1000 de barbati. Cateva dintre cele mai mari dezechilibre se regasesc in vecinatatile bogate ale sudului capitalei New Delhi.
Si cercetarile recente sugereaza ca avortul selectiv sexual este in crestere. Actionaid si Centrul International de Cercetare a Dezvoltarii din Canada au descoperit in 2008 ca in 4 din cele 5 state studiate – Punjab, Haryana, Madhya Pradesh si Himachal Pradesh – proportia dintre fete si baieti a scazut si mai mult. In anumite zone din Punjab, in castele inalte, raportul dintre fete si baieti era de 300 la 1000.
Se crede ca fetele costa mai mult
Motivele pentru care baietii sunt atat de doriti difera oarecum in functie de regiune. In societatile agricole precum Nandgaon, baietii mostenesc pamantul. In India urbana, o tendinta inspre familii mai mici joaca un animit rol: multe cupluri care aleg sa aiba doar un copil vor ca acel copil sa fie baiat.
La bazele preferintei pentru fii este o convingere ca fetele reprezinta o responsabilitate care necesita protectie si o zestre substantiala. Desi practica de a plati un sot si familia sa pentru faptul de a se casatori cu o fata a fost interzisa in 1961, violenta din cauza zestrei – cand o femeie este abuzata in casa rudelor sotului pentru faptul de a fi platit un pret insuficient – este in crestere, dupa cum spun organizatiile nonguvernamentale (ONG).
Chiar si in familiile care nu platesc zestre si in care fetele s-ar putea sa fie bine educate si angajate in campul muncii, femeile tind sa fie vazute ca si o povara, deoarece sunt percepute ca avand nevoie de mai multa grija si protectie decat barbatii, spune Puneet Bedi, un obstretician si activist impotriva feticidului femeilor, din New Delhi.
„Toata lumea vrea baieti – nu doar bogatii”, spune acesta. „Insa bogatii sunt aceia care isi pot permite cu usurinta accesul la tehnologie”.
Desi in India este ilegal ca doctorul sa faca cunoscut parintilor sexul copilului lor nenascut sau sa avorteze pe motive de sex, nu a existat aproape nicio reclamatie pentru aceasta crima. Ea este infaptuita „de orice doctor aproape fara exceptie”, spune Dr. Bedi.
Campaniile „Salvati fetitele”, lansate atat de guvern cat si de ONG-uri, au ridicat nivelul de constienta al oamenilor cu privire la problema feticidului femeilor, insa aparent au facut putin in ceea ce priveste schimbarea comportamentului lor.
Monitorul a scris despre dezechilibrul dintre sexe in China. Puteti citi despre aceasta aici.
Apreciere in crestere fata de fete?
Exista sperante ca din moment ce acum efectele raportului disproportionat dintre sexe devin vizibile in mod dramatic in locuri precum Nandgaon, acest fapt ii va face pe parinti sa-si reconsidere dorinta de a avorta copiii de sex feminin.
Satenii de aici spun ca imputinarea femeilor a avut deja un efect direct asupra obiceiurilor privitoare la zestre: aceasta devine mai mica sau dispare cu totul, in schimb raspunderea cade din ce in ce mai mult asupra barbatilor tineri de a se ingriji bine de viitoarele lor mirese.
Asa de rele sunt perspectivele romantice ale multor burlaci din Haryana incat acestia au inceput sa faca un pas de neconceput cu o generatie in urma: sa importe femei din alte state si deseori de alte religii, pentru a se casatori.
Societatea Crucii Rosii din India, care activeaza impotriva feticidului femeilor de la un capat la altul al tarii, estimeaza ca cel putin 100 de femei din afara regiunii Haryana au fost cumparate de barbati din districtul Bhiwani, unul din cele 21 de regiuni ale Haryanei. In Nandgaon cel putin cinci mirese au fost importate din alte state.
Baljeet Singh, un sofer de camion in varsta de 37 de ani, spune ca a inceput sa deznadajduiasca sa mai gaseasca o sotie locala odata ce a facut 26 de ani. Barbatii din satul lui, unde majoritatea sunt fermieri, considera ca e ideal sa te casatoresti intre 20 si 25 de ani. „Sunt un sofer de microbuz, nu am multe perspective, si se pare ca trebuie sa ai un serviciu foarte bun ca sa-ti poti lua o mireasa in zilele astea”, spune acesta.
Astfel anul trecut, d-nul Singh s-a folosit de economiile lui pentru a se casatori cu o fata musulmana in varsta de 16 ani din Assam; desi zvonurile din sat spun ca Sono Khutum este o imigranta ilegala din Banglades. Este fericita pentru ca traieste intr-un sat predominant hindus, spune ea, purtand pe soldul ei fetita in varsta de 7 luni a cuplului.
Solutia rapida insa a burlacilor singuratici – cumpararea de mirese din partile saracite ale Indiei – probabil ca va face putin in ceea ce priveste imbunatatirea statulului femeilor.

De cand Singh s-a casatorit prietenii necasatoriti s-au pus la coada pentru a cere sfat cu privire la casatorie. Acestia au o intrebare, spune el, in timp ce arata spre tanara lui sotie, care sta timida intr-un colt: „Cum pot sa fac si eu rost de una?”

___________
Participanţii la Conferinţa anuală a Alianţei Familiilor din România au cerut măsuri concrete de apărare a familiei şi vieţii

Conferinţa anuală a Alianţei Familiilor din România (AFR), organizaţie apolitică, dedicată apărării  valorilor vieţii şi familiei, a avut loc pe data de 20 martie 2010, la Timişoara, la Centrul Areopagus. Tema supusă dezbaterii în anul acesta a fost “Participarea şi implicarea  slujitorilor religioşi în societatea civilă din România”. Această întâlnire a avut drept scop, pe de o parte,  o mai bună cunoaştere reciprocă şi întărirea contactelordintre organizatiile societăţii civile, care împărtăşesc valori creştine, iar, pe de altă parte, crearea unui cadru propice apropierii dintre bisericile şi cultele religioase din România, în contextul apărării valorilor vieţii şi familiei.

Majoritatea discursurilor s-au concentrat asupra necesităţii implicării personalului şi slujitorilor religioşi în promovarea valorilor creştine şi tradiţionale în societate, precum şi a găsirii metodelor specifice de implicare. Conferinţa a fost concepută ca un forum care să atragă atenţia asupra pericolelor care se abat astăzi asupra valorilor familiei şi libertăţilor fundamentale, precum libertatea religioasă.

Printre conferenţiari s-au numărat reprezentanţi ai mai multor biserici din România, preoţi şi pastori bine cunoscuţi, parlamentari sau foşti parlamentari, foşti candidaţi la alegererile parlamentare şi europarlamentare, sau persoane bine pozitionate în structurile europene, unde pledează cauza valorilor.

În cuvântul de deschidere a conferinţei, dl Petre Costea, preşedintele AFR, şi-a exprimat îngrijorarea faţă „de deteriorarea valorilor şi de lipsa de interes a clasei politice de a le rectifica sau proteja. Ne pasa, si de aceia am decis să ne implicăm. Obiectivul nostru este să informăm publicul din România, familiile, asupra pericolelor care pindesc valorile, din toate unghiurile: la nivel politic, naţional, unional şi internaţional.”

Preotul Ioan Chişarău, de la Biserica Sfânta Maria Regina Păcii din Timişoara, a vorbit despre necesitatea ieşirii preoţilor în spaţiul public pentru a vorbi oamenilor. Preoţii să nu se limiteze doar la slujbele din biserică, ci „să meargă la oameni, pentru a veni în întâmpinarea problemelor lor şi a le arata calea”.  De asemenea, pr. Chişarău a atras atenţia asupra „nevoii de-a oferi tinerilor modele în societate”. PărinteleVasile Itineanţu, reprezentantul Mitropoliei Banatului, a vorbit despre preocuparea Bisericii de a transmite mesajul divin despre familie. Domnia sa a declarat că este îngrijorat de  faptul că „timpul nostru a produs o răsturnare a valorilor tradiţionale”.

Printre alţi invitaţi importanţi, prezenţi la Conferinţa de la Timişoara, s-au numărat şi dl Roger Kiska de la Alliance Defense Fund (SUA), organizaţie care, împreună cu un număr de firme de avocatură din Statele Unite,  apără libertatea religioasă, valorile tradiţionale şi sanctitatea vieţii umane. Dl Kiska a vorbit despre modul în care funcţionează instituţiile europene şi cum ar trebui să acţioneze organizaţiile neguvernamentale din ţările membre ale UE în scopul protejării vieţii umane, a familiei tradiţionale. De asemenea, domnia sa a subliniat un adevăr fundamental: „Nici un document internaţional nu defineşte astăzi avortul ca fiind un drept”. El a chemat organizaţiile care apără valorile tradiţionale să-şi unească vocea într-una singură pentru a putea câştiga bătălia pentru valorile tradiţionale.

Dl Luca Volonte, liderul grupului Partidului Popular European din Consiliul Europei, a fost de părere că organizaţiile care apără valorile tradiţionale trebuie să acţioneze la nivelul Consiliului Europei, pentru a monitoriza şi a fi la curent permanent cu ceea ce se discută în acest organism european. În discursul său, domnia sa a afirmat că Europa „are nevoie de o abordare politică realistă nouă, în care idealurile  şi valorile trebuie să lumineze şi să guverneze problemele cetăţenilor”. El a declarat: „Primul drept al copiilor este viaţa, al doilea este viaţa în familie, cu o mamă şi un tată, cu fraţi şi surori, precum şi prieteni.” Domnia sa şi-a exprimat îngrijorarea faţă de „discriminarea intensă a familiilor hetersexuale şi a copiilor din Europa, care nu este relatată în datele oficiale. Un exemplu ar fi legislaţia divorţului, care nu poate respecta cu adevărat dreptul copiilor”.

Leo van Doesburg, coordonatorul grupurilor de lucru pentru Apărarea demnităţii umane la nivel parlamentar în Europa de sud-est, a lansat invitaţia de a participa la deschiderea grupului pentru Demnitate umană din Parlamentul României, care va avea loc pe 4 mai 2010.

Deputatul Mircea Liubanovici, care reprezintă în Parlamentul Romaniei diaspora română din America de Nord, America de Sud, şi Australia, a vorbit despre proiectul său de lege pentru declararea zilei de 24 iunie drept zi naţională de rugăciune în România. El a apreciat că această iniţiativă ar reflecta caracterul creştin al ţării şi al locuitorilor ei.

Senatorul Gheorghe David a subliniat „necesitatea implicării creştinilor în viaţa publică pentru păstrarea valorilor unei familii şi societăţi sănătoase”.

Au mai luat cuvântul deputatul Cristian Dugulescu, dl Ben Oni Ardelean, fost candidat în alegerile europarlamentare din 2009 din partea PNL, pastorul Daniel Barnut, dr Cristina Valea, preşedinta organizaţiei „Provita Medica” din Timişoara, pastorul Alexandru Neagoe, Larisa Iftime, presedinta asociatiei Provita Media, fostul senator Viorel Duca, fostul deputat Valentin Bosneac, Bogdan Mateciuc, Director Executiv AFR, Adrian Iov, fost presedinte al comitetului constitutional de initiativa AFR, parintele Emil Ember, ş.a. D-l deputat Horj a adresat conferintei o nota care a fost citita in cadrul conferintei.

Conferinta a fost inregistrata de postul de radio Radio Maria si de postul TV Alfa si Omega.

Conferinţa s-a încheiat cu apelul dlui Petre Costea adresat organizaţiilor din România, care sprijină valorile vieţii şi ale familiei, cerându-le să facă rugăciune, „care duce la trezire spirituală”, să se implice tot mai multă în viaţa socială, să spună adevărul, să nu abandoneze cuvântul Domnului, să îndemne oamenii să-şi exercite obligaţiile civice şi să-şi dea votul doar celor care sunt buni apărători ai valorilor statornice ale familiei, să spună adevărul despre avort şi pornografie, să organizeze marşuri pentru familie, să contacteze parlamentarii români pentru a le semnala care este poziţia lor faţă de valorile tradiţionale, ca aceştia să acţioneze în consecinţă, să scrie petiţii.

La sfârşitul conferinţei, a fost făcută propunerea redactării unei Declaraţii de la Timişoara similară Declaraţiei de la Manhattan din SUA, lansată în noiembrie 2009. Menţionăm că Declaraţia de la Manhattan coagulează opiniile unor lideri religioşi din Statele Unite ale Americii, care provin din tradiţii diverse (evanghelică, catolică şi ortodoxă). Această declaraţie  afirmă trei aspecteprimordiale ale tradiţiei creştine: caracterul sacru al vieţii umane, demnitatea căsătoriei şi libertatea religioasă. Amintim aici finalul Declaraţiei americane, care transmite un mesaj clar de rezistenţă faţă de orice formă de compromis: „Nu ne vom supune nici unui decret care ar obliga instituţiile noastre să participe la avorturi, la cercetări embrionare distructive, la sinucidere asistată şi eutanasie sau orice altă acţiune împotriva vieţii; nu ne vom pleca în faţa nici unei legi care are ca scop să ne oblige să binecuvântăm uniri sexuale imorale, să le tratăm ca fiind căsătorii sau echivalentul acestora sau să ne abţinem de la proclamarea adevărului, aşa cum îl cunoaştem, despre moralitate şi imoralitate, familie şi căsătorie. Vom da pe deplin şi cu dragă inimă Cezarului ce este al Cezarului. Dar sub nici o formă nu vom da Cezarului ce este al lui Dumnezeu”.
Larisa Iftime, Asociaţia Provita Media
______________________
ANUNTURI

INVITATIE la CONFERINTA  din 7 – 9  Mai, 2010, Deva, Romania

Organizata de  Genesis Life, Deva, Romania, si Rachel Network International, SUA

Pregatire Intensiva pentru Centrele de Consiliere a Femeii in Criza de Sarcina (si slujirile cu acelasi specific).

TEMATICA:
– Educatia privind ABSTINENTA SEXUALA PREMARITALA
– Sanatatea Mentala si Avortul
– Slujirea de Recuperare Post-Avort

Conferinta incepe Vineri 7 Mai 2010 orele 17 si se incheie Duminica 9 Mai 2010  orele 17

Costuri: NU exista nici un cost pentru programul educational, dar e nevoie de  inregistrare in avans pentru a participa. Am aprecia confirmarea participarii dvs. pana la 17 aprilie 2010!

Costurile care va revin sunt pentru cazare si masa. Vezi mai jos. Cautam solutii ca toate aceste costuri sa fie cat mai flexibile si accesibile tuturor.

PARTEA 1: Educatia privind Abstinenta
Vineri 7 Mai, intre orele 17 – 21; Sambata 8 Mai, intre orele 9 – 18

PARTEA  2: Efectele Avortului: Medical si Psihiatric
Sambata  8 Mai, intre orele 19 – 21

PARTEA 3: Slujirea de Recuperare Post-avort: Cum sa ajutam femeile si barbatii sa gaseasca vindecare.
Duminica  9 Mai, intre orele 13 – 17.

INVITATII care vor conferentia:

SCOTT PHELPS –  este fondatorul organizatiei “PARTENERIAT INTRE ABSTINENTA SI CASATORIE”, o organizatie din SUA care echipeaza profesori, tineri, centre de consiliere a sarcinii si parinti ca sa vorbeasca despre beneficiile abstinentei sexuale pana la casatorie. In fiecare an Scott vorbeste in mii de licee si calatoreste peste tot in SUA, sustinand cursuri care sa pregateasca adultii pentru predarea acestui mesaj. El este autorul a cel putin 5 carti de curriculum-uri diferite despre abstinenta, care sunt folosite in scolile publice, in scolile particulare si in biserici in SUA.

Website-ul lui Scott este: http://www.ampartnership.org/ Cititi aici articolul publicat de Jurnalul Asociatiei Americane a Familiei, articol ce include si un interviu cu Scott:
www.ampartnership.org/abstinence_resources/documents/IWontBeforeIDo.pdf

MARTHA SHUPING, M.D. este doctor psihiatru cu o experinta de 25 de ani in lucrarea de consiliere a femeilor si barbatilor pentru vindecarea de efectele avortului. Ea este co-autor la publicarea unei cercetari  asupra sanatatii mentale a femeilor dupa avort si a vorbit despre acest subiect la Organizatia Natiunilor Unite, in America, Europa, Asia si America de Sud.
Ea are o vasta experienta a programelor de recuperare post-avort si va poate ajuta sa va pregatiti pentru a ajuta pe altii in mod eficient.

O lucrare scrisa de Dr. M. Shuping, intitulata, “Suferinta Post-Avort: O Privire Psihiatrica asupra Efectelor Avortului,” va este pusa la dispozitie pe:
www.frc.org/EF/EF10B09.pdf

Un interviu radio cu Dr. Shuping gasiti la:
www.frc.org/get.cfm?i=WR09L05

Unele dintre articolele si cercetarile efectuate le puteti gasiti la:
www.rachelnetwork.net

Informatii legate de cartea publicata, “Cei Patru Pasi spre Vindecare” sunt de asemenea disponibile la:
www.postabortionhealing.net

RESURSE GRATUITE PENTRU SLUJIREA DUMNEAVOASTRA:

Fiecare persoana care se inregistreaza inainte de 17 Aprilie 2010 va primi:
– o copie gratuita a cartii “Cei Patru Pasi spre Vindecare”
– o copie gratuita a brosurii “Suferinta Post-Avort: O Privire Psihiatrica asupra Efectelor Avortului,”
– o copie gratuita a clipului pro-life “Ochi Albastri ca ai lui Janey”.

Primele 10 Centre de Consiliere sau Slujiri de Consiliere care se inregistreaza inainte de 17 Aprilie vor primi de asemenea o copie gratuita pentru Biroul d-voastra. Puteti alege una dintre cele 3 carti disponibile:
– o copie gratuita a Studiului Biblic “Save-One”, despre recuperarea post-avort
– o copie gratuita a cartii “Durere Interzisa”, de Theresa Burke si David Reardon
– o copie gratuita a cartii “Hooked”, de Drs. Joe McIlhaney si Freda Bush.

Se poate sa fie si alte resurse gratuite adiacente puse la dispozitia d-voastra, insa cei care se inregistreaza inainte de 17 Aprilie vor primi cu siguranta cartile listate mai sus, pentru ca vom avea timp sa le comandam in  prealabil pentru participantii inregistrati.

Duminica dimineata: vom avea diminica dimineata libera pentru a putea sa participam la serviciile religioase ale bisericilor locale. Speram sa putem avea un vorbitor special invitat, care sa predice un mesaj pro-life la una dintre bisericile locale.

Cazarea: exista un numar limitat de locuri de cazare la pretul de $19 /persoana/noapte intr-o camera cu 2 paturi, si o alta posibilitate de cazare la pretul de $26.50/persoana/noapte. Daca sunteti interesati va rugam sa ne contactati imediat; incercam sa gasim pentru d-voastra solutiile cele mai ieftine. O sa aveti nevoie de 2 sau 3 nopti de cazare (daca ramaneti pentru intreaga conferinta). Daca locuiti in apropiere si puteti sa va intoarceti acasa seara, atunci nu veti avea nevoie de cazare.

De ce sa participati: veti avea sansa sa auziti noi informatii despre educatia privind abstinenta de la persoane bine pregatite  si cu experienta in acest domeniu.

Predarea ABSTINENTEI s-a dovedit a fii singura metoda care produce efecte si scade activitatea sexuala premaritala in randul tinerilor. Invata cum sa predai abstinenta beneficiind de cele mai noi informatii si cele mai bune metode de predare.

Pentru inregistrare va rugam sa ne contactati la adresele de e-mail:

nouasperanta1@gmail.com

sau

radum777@gmail.com

sau la tel:

–          0771-032569

–          0354-419090

–          0727-944773

–          0761-368759

Va multumim si ne rugam ca Dumnezeu sa va binecuvinteze!

Va asteptam cu mare drag!

––––––––––––-
Carte noua:
Marketing pentru genocid

Editura Nepsis, 2009, 108 pag.

Cartea îşi propune să contribuie la prezentarea cât mai clară a originilor, mijloacelor şi scopurilor urmărite de „industria avorturilor”. Într-adevăr, când vorbim despre avort vorbim şi despre o industrie – despre o imensă afacere, cu implicaţii şi susţineri puternice în guverne şi în instituţiile supra-naţionale, globaliste – care are ca „obiect de activitate” şi mijloc de obţinere a profitului uciderea copiilor nenăscuţi.

Cum a fost posibil ca o crimă abominabilă, condamnată de societăţile păgâne, de morala comună a omenirii dar şi de lege să devină o virtute, un drept juridic şi o expresie a „libertăţii de alegere” se arată în articolul „Avortul sau cum au vândut mincinoşii Roe vs. Wade Americii”. Pornind de la un celebru caz juridic ce a făcut multă vâlvă în SUA anilor ’70, s-a pus la cale o adevărată campanie de marketing în care s-au folosit inclusiv sondaje false pentru a schimba opinia publică americană în ce priveşte legalizarea avortului. Două direcţii pot fi identificate în strategia prin care avortul a fost „vândut” în SUA: 1. prezentarea avortului ca o chestiune ce ţine de dreptul la libertate al femeii; 2. prezentarea pruncului din pântecele femeii însărcinate ca un proces impersonal, lipsit de viaţă proprie, altfel spus, ca o entitate lipsită de umanitate, o non-persoană.

În al doilea material, „Mărturii ale unor foşti doctori care au lucrat în industria avorturilor”, sunt adunate confesiunile unor doctori şi activişti ai clinicilor de avorturi. Aceşti oameni arată cum a lucrat, în cazul lor, manipularea, sau pur şi simplu cum au lucrat dorinţa de bani, de o situaţie socială mai bună, conformismul ca motivaţii pentru angajarea în astfel de clinici, dar şi cum a lucrat trezirea, conştientizarea, lepădarea de astfel de practici şi, mai apoi, angajarea alături de activiştii pro-viaţă.

Pentru că aceste două materiale se referă la situaţia din SUA, am completat broşura cu o scurtă analiză făcută asupra spaţiului european, legată de intenţia Consiliului Europei de a promova avortul ca „drept garantat” al femeilor. (prezentarea aparţine editorului)