Pavel

Toate articolele etichetate Pavel

Înaintează spre desăvârşire

Publicat de elpizein pe decembrie 9, 2012
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , , , , , , , , , .

Text – 2 Tim.3:14-17 (Mat.5:48) -Studiind acest text aş vrea să ne uităm la:

– motivaţia folosită de ap. Pavel pentru a-l îndemna pe Timotei să înainteze spre desăvârşire;
– ce înseamnă această stare de desăvârşire la care trebuie să ajungă cei credincioşi şi…
– ce lucrare împlineşte Cuvântul lui Dumnezeu pt. a ne ajuta să atingem această statură spirituală.
Ap. Pavel continuă şirul îndemnurilor  pe care i le-a adresat lui Timotei spunându-i: „tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat” (v. 14/a). De fapt, de multe ori, Timotei este îndemnat să stăruie neîncetat în învăţăturile Scripturii, pt. că din aceste învăţături va putea găsi resurse, atunci când doctrinele false se vor înmulţi.
Pt. a-l încuraja, apostolul a folosit un cuvânt care în lb. greacă înseamnă: a nu te depărta de… dar care indică şi statornicie, continuitate, înaintare sau progres. Acest cuvânt este menţionat de 127 de ori în  N. Testament. De exemplu:
Atunci când Domnul Isus se apropiase foarte mult de jertfa Sa, a găsit cu cale să vină în Grădina Ghetsimani, împreună cu 3 din ucenicii Săi, să Se roage Tatălui. El le-a spus lui Petru, Iacov şi Ioan: ,,…Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine” (Mat. 26:38).
Termenul  ,,a rămâne” îl mai găsim în cuvântul de mustrare pe care Domnul Isus îl adresează iudeilor care erau deranjaţi de vindecarea pe care i-a făcut-o bolnavului de 38 de ani. El le-a zis: ,,și Cuvântul Lui (a lui Dumnezeu) nu rămâne în voi, pentru că nu credeți în Acela pe care L-a trimis El” (In. 5:38).
Ap. Pavel i-a adresat lui Timotei această încurajare, adică să rămână în lucrurile pe care le-a învăţat, în contrast faţă de starea oamenilor lumeşti, care înaintează mergând din rău în mai rău   (v. 13). Datorită acestui fapt, Timotei trebuia nu numai să rămână în lucrurile pe care le-a învăţat, ci şi să progreseze în cunoaşterea şi împlinirea acestora, înaintând astfel spre desăvârşire (v. 17).
Studiind pasajul în care este prezentat acest îndemn, descoperim că ap. Pavel l-a încurajat pe Timotei să înainteze spre desăvărşire, progresând în cunoaşterea şi împlinirea Scripturii:

1. MULŢUMITĂ CELOR CE I-AU VESTIT CUVÂNTUL SCRIPTURII
Atunci când îi aminteşte lui Timotei de cei ce i-au vestit Cuvântul, ap. Pavel face referire la: a. adevărurile pe care le-a învăţat – adică, Evanghelia pe care i-a propovăduit-o sau cum o mai numeşte Pavel: ,,Dreptarul învățăturilor sănătoase, pe care le-ai auzit de la mine…” iar în alt loc îi aminteşte că ,,ce-ai auzit de la mine în fața multor martori încredințează la oameni de încredere, care să fie în stare să învețe și pe alții”(2 Tim.1:13; 2:2).
b. adevărurile pe care le-a cunoscut încă din pruncie – adică, Sfintele Scripturi ale V. Testament, care i-au fost prezentate de către bunica şi mama sa. Referindu-se la familia lui Timotei, ap. Pavel spune: ,,Îmi aduc aminte de credința ta neprefăcută, care s-a sălășluit întâi în bunica ta Lois și în mama ta, Eunice, și sunt încredințat că și în tine”(2 Tim. 1:5).
Faţă  de aceste adevăruri sau învăţături ale Vechiului şi Noului Testament, Timotei avea responsabilitatea:
a.      să le cunoască – „din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi” (v. 15 a)
b.      să le preţuiască – pt. că sunt „Sfintele Scripturi” sau scrierile sfinte, nu ale unui om ci inspirate de Duhul lui Dumnezeu
c.       să le creadă – „eşti deplin încredinţat” (v. 14 b)
d.      să le urmeze – „să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat” (v. 14 a)
Apoi, ap. Pavel l-a încurajat pe Timotei să înainteze spre desăvărşire, progresând în cunoaşterea şi împlinirea Scripturii: 

2. MULŢUMITĂ A CEEA CE ESTE CUVÂNTUL SCRIPTURII

Ap. Pavel dovedeşte valoarea Cuvântului Scripturii, arătând că:
a. Scripturile sunt „sfinte” sau sacre – uitându-se la valoarea Scripturilor ap. Pavel le-a scris tesalonicenilor că: ,,atunci când ați primit Cuvântul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-ați primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, așa cum și este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează și în voi care credeți.” (1 Tes. 2:13)
b. Scripturile sunt insuflate de către Dumnezeu (Duhul Sfânt) – accentuând originea divină a Scripturii ap. Petru scrie: ,,Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt.” (2 Pet. 1:21) iar ap. Pavel, apărând Evanghelia pe care le-a propovăduit-o galatenilor, le-a scris: ,,Fraților, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine nu este de obârșie omenească; pentru că n-am primit-o, nici n-am învățat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos.” (Gal. 1:11, 12).
c. Scripturile sunt de ajutor (dau înţelepciunea care duce la mântuire – (v. 15). Asta înseamnă că oamenii află de calea mântuirii din Scripturi sau că siguranţa mântuirii vine din Scripturi.
Dar ap. Pavel l-a încurajat pe Timotei să înainteze spre desăvărşire, progresând în cunoaşterea şi împlinirea Scripturii:

3. MULŢUMITĂ LUCRĂRII PE CARE O ÎMPLINEŞTE CUVÂNTUL SCRIPTURII

Ap. Pavel a scos în evidenţă lucrarea Cuvântului Scripturii, folosind un cuvânt care în lb. greacă înseamnă: de folos, folositor, benefic sau profitabil şi a prezentat lucrările pe care Scriptura le împlineşte:
a.      să dea învăţătură – Biblia ne prezintă gândirea lui Dumnezeu cu privire la multe teme cum ar fi: creaţia, omul, păcatul, mântuirea, sfinţirea, îngerii, Biserica, veşnicia, Isus Cristos. În acest sens ap. Pavel îndeamnă: ,,Și tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.” (Rom.15:4)
b. să mustre  (cercetare sau convingere) – pe măsură ce parcurgem Scriptura, ajungem la concluzia că ea ne arată lucrurile din viaţa noastră ce nu-i sunt plăcute lui Dumnezeu. În Biblie găsim şi răspunsurile la învăţăturile greşite, care tind să ne îndepărteze de pe calea credinţei.
c. să îndrepte (corectare) – autorul Ps. 119 pune o întrebare: ,,Cum își va ține tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după cuvântul Tău.” Biblia nu numai că scoate în evidenţă ceea ce este greşit, ci prezintă şi calea prin care se poate îndrepta greşeala. De exemplu în Efes. 4:28 stă scris că ,,Cine fura să nu mai fure; ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit”
d. să instruiască  – harul lui Dumnezeu ne învaţă să trăim o viaţă evlavioasă şi în Cuvântul lui Dumnezeu aflăm, în amănunţime, cum să ducem o asemenea viaţă. Ap. Petru ne îndeamnă astfel: ,,Lepădați, dar, orice răutate, orice vicleșug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă și de clevetire; și, ca niște prunci născuți de curând, să doriți laptele duhovnicesc și curat, pentru ca prin el să creșteți spre mântuire…”(1 Pet. 2:1, 2).
În concluzie putem spune că, Sf. Scriptură îi ajută pe cei credincioşi să fie maturi d.p.d.v. spiritual (desăvârşiţi), să fie înzestraţi (destoinici) pt. ca să poată împlini orice lucrare bună.
adaptare după Dan Boingeanu

Fugi de poftele firii

Publicat de elpizein pe noiembrie 19, 2012
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , , , , .

Text: 2 Tim. 2:22-26 (1 Pet. 1:14-15)
Vreau să ne uităm în acest text şi în câteva texte din Sfânta Scriptură şi să descoperim:

– ce înţelegem prin poftele firii?

– modul în care le putem birui şi…

– cum îi putem ajuta şi pe alţii să aibă parte de aceeaşi biruinţă.

Am văzut în lecţia trecută că primul avertisment arătat de ap. Pavel lui Timotei a fost: ,,Păzeşte-te de cursele lumii” Următoarea atenţionare adresată lui Timotei priveşte pericolul pe care-l creează poftele tinereţii pt. viaţa de credinţă. Pentru a preveni acest pericol el foloseşte porunca: ,,fugi de poftele tinereţii” (v. 22/a).  Studiind pasajul în care este prezentat acest pericol, descoperim :

1.    CARACTERIZAREA POFTELOR FIRII

Pentru a defini poftele, ap. Pavel a folosit un cuvânt care în lb. greacă înseamnă: dorinţe rele, dorinţe pentru ceea ce este interzis. Acest termen apare menţionat de 38 de ori în N. Testament şi face referire la:

a.pofta firii (cărnii) – se poate referi la apetitul fizic exagerat, la beţie. În Prov. 23:21 ni se arată rezultatul acestor stări: ,,Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc…” Domnul Isus ne avertizează că aceste lucruri ne pot distrage atenţia de la evenimentul glorios al revenirii Sale, spunând: ,, Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mîncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.” (Lc. 21:34)

Dar această poftă se poate referi şi la atracţiile şi relaţiile murdare numite în Biblie adulter. Ap. Pavel îi avertiza pe corinteni că: ,,Mîncările sînt pentru pîntece, şi pîntecele este pentru mîncări. Şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte. Dar trupul nu este pentru curvie: el este pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup.” (1 Cor. 6:13).

Sunt foarte multe pasaje, atât în V. T. cât şi în N. T. care ne arată că Dumnezeu urăşte adulterul şi relaţiile nepermise dintre oameni, spunând că-i va pedepsi pe cei ce le practică şi nu renunţă la ele.

b. pofta ochilor – de fapt, pofta ochilor apare prima dată în Eden şi devine o ispită de care nu te mai poţi despărţi: ,,Femeia a văzut că pomul era bun de mîncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea” (Ge. 3:6). Domnul Isus ne avertizează că ochiul nestăpânit se poate comporta ca un foarte bun receptor al păcatului: ,,Ochiul este lumina trupului tău. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, trupul tău este plin de întunerec.”  (Lc. 11:34)

c. pofta lumii (lăudăroşia vieţii, pofta după bani, dorinţa de a ţi se face după voia ta, goana după faimă, mândria) – Prov. 16:18 ne spune că: ,,Mîndria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înainte căderii.” Ap. Pavel ne arată că: ,, harul lui Dumnezeu… ne învaţă s’o rupem cu păgînătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie…” (Tit.2:12).

Ap. Pavel numeşte aceste pofte „poftele tinereţii” arătând  că în această perioadă a vieţii poftele sunt mai intense şi mai greu de biruit. De fapt, aceste pofte se referă la toate dorinţele rele (nesfinte) care i se pun în faţă unui creştin căutând să-l abată de la calea curăţiei şi a neprihănirii.

2.    PREVENIREA POFTELOR FIRII

Pentru a-l ajuta pe Timotei să biruie poftele firii, ap. Pavel îi dă o soluţie foarte sigură: să fugă de ele. Cuvântul fugi în lb. greacă mai înseamnă şi: a ieşi afară, a căuta un loc sigur, a evita o confruntare directă, sau a alege condiţii de siguranţă.

Pt. a preveni manifestarea poftelor, ap. Pavel îl îndeamnă pe Timotei nu numai să fugă (adică, să părăsească locul în care ispita poftelor are cea mai mare putere sau să curme procesul de manifestare a poftelor, înainte de a se ajunge la păcat), ci şi să caute lucrurile şi atitudinile pozitive apreciate de Dumnezeu (v. 22/b). Lucrurile pe care ap. Pavel îl îndeamnă pe Timotei să le caute (urmărească) cu insistenţă sunt :

a. neprihănirea – înseamnă să fii drept înaintea lui Dumnezeu, să ai inima curată,  să lucrezi după voia lui Dumnezeu şi în relaţiile cu semenii să fii corect. În Efes. 4:22-24, ap. Pavel ne îndeamnă: ,,… să vă desbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare;  şi să vă înoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.”

b. credinţa– este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile cari nu se văd” (Evr. 11:1). Credinţă mai înseamnă şi să te bizuieşti în permanenţă pe Dumnezeu. Ap. Pavel dorind să le arate corintenilor cum trebuie să pună în practică credinţa, spunea: ,, Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Hristos, şi ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu. Încolo, ce se cere dela ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui.    (1 Cor.4:2).

c. dragostea –„agape”– este acea dragostea ce îşi are izvorul în Dumnezeu şi porunca Domnului Isus pt. noi este ,,Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sînteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.”(In. 13:34-35) De fapt această dragoste, pe care ne-a arătat-o Domnul Isus, întotdeauna se gândeşte la alţii.

d. pacea – înseamnă să fi unit într-o relaţie bună, asigurat, să fi liniştit şi sigur. Deşi în viaţa aceasta ne vom confrunta cu multe probleme, Domnul Isus ne asigură de pacea Lui, astfel:      ,,V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” (In. 16:33).

e. părtăşia  – care înseamnă cu, sau (să fi) împreună cu (Dumnezeu sau cu fraţii şi surorile). Dacă în v. 21 ap. Pavel l-a îndemnat pe Timotei să se despartă de oamenii răi, în v. 22 îl îndeamnă să nu rămână singur şi nici să nu lupte de unul singur, ci să caute părtăşia cu creştinii care umblă în curăţie înaintea Domnului.

3.    IZBĂVIREA DE POFTELE FIRII

La v. 24-26, ap. Pavel îi arată lui Timotei nu numai modul cum ar putea să scape de poftele firii (tinereţii), ci şi calea prin care ar trebui să-i ajute şi pe alţii să ajungă să cunoască această izbăvire. Pentru aceasta el îi cere lui Timotei :

a.      să depună o bună mărturie ca rob al Domnului. Ap. Pavel, uitându-se la activitatea misionară pe care a desfăşurat-o împreună cu Timotei în zona Asiei şi a Corintului le scria corintenilor, astfel: ,,Lauda noastră este mărturia pe care ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume, și mai ales față de voi, cu o sfințenie și curăție de inimă date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu pe o înțelepciune lumească, ci pe harul lui Dumnezeu.” (2 Cor. 1:12)

b.   să slujească cu responsabilitate – să nu se certe, să fie blînd, în stare să înveţe pe alţii şi să fie plin de îngăduinţă. Deşi robul Domnului trebuie să se lupte pt. adevăr,el nu trebuie să fie arţăgos ci să se apropie de oameni cu scopul de a-i învăţa. El trebuie să fie răbdător cu cei ce înţeleg mai greu adevărurile Scripturii, chiar şi cu cei care nu sunt dispuşi să le accepte. (v. 24/b)

c.   să-i conducă la Domnul pe cei nemântuiţi – să-i îndrepte pe potrivnici, să-i ajute să se pocăiască, să recunoască starea în care sunt  şi să scape din capcana diavolului, pentru ca să nu-i mai facă voia. E sigur faptul că o persoană îşi face rău propriului suflet când refuză să accepte Cuvântul lui Dumnezeu. Asemenea oameni trebuie îndreptaţi, ca nu cumva să creadă că vederile lor greşite sunt în conformitate cu Sf. Scriptură.

Dumnezeu aşteaptă să-i ierte pe asemenea oameni, numai să vină la El, mărturisindu-şi păcatul şi pocăindu-se.
adaptare după Dan Boingeanu

Mesaj

Publicat de elpizein pe februarie 6, 2010
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , , , .

Dragi fraţi care ne aduceţi Cuvântul din partea lui Dumnezeu. Dorinţele de mai jos reprezintă ceea ce ne doare şi ceea ce am dori să auzim de la voi. Inţelegem că viaţa de pe pământ e o şansă de a o trăi cu lumea sau cu Dumnezeu. Am ales să o trăim cu Dumnezeu de aceea ne pasă ce sfaturi primim prin predicile voastre. De aceea vă rog în Numele Domnului Isus:

Spuneţi-ne de faptul că putem avea fanfare şi coruri profesioniste, solişti şi predicatori excepţionali şi totuşi, doar să ne meargă numele că trăim. (vezi Biserica din Sardes).
Spuneţi-ne că putem avea programe încărcate de puncte, organizate ca la carte, fără prezenţa Domnului în ele. (vezi Biserica din Laodicea căreia îi spune Domnul: ,,Iată Eu stau la uşă, şi bat.”)
Spuneţi-ne mai multe mărturii din viaţa voastră, din experienţele cu Domnul ce le-aţi trăit voi şi mai puţine din vieţile misionarilor care au trăit cu nu ştiu câte sute de ani în urmă.
Spuneţi-le băieţilor tineri că pornografia se combate cu monitorul stins şi cu Biblia deschisă. Spuneţi-le fetelor că e mai ferice să fie bătătorit covorul din odaiţă decât cel din faţa oglinzii.
Spuneţi-ne că o oră de rugăciune face mai mult decât 10 ore pe yahoo-messenger.
Spuneţi-ne că NU vom vedea Cerul dacă credem că Isus e o stâncă pe care o loveşti când ai nevoie de apă. Spuneţi-ne că Isus nu e o trusă de prim-ajutor la care alergi doar când copilul are o boală fizică, ci e Acelaşi Domn la care ar trebui părinţii să alerge şi când copiii sunt loviţi de boli spirituale.
Spuneti-le celor care vin la 9:25 la adunare şi pleacă la 12 fara 5, că Isus a “stat” mai mult timp pe cruce decât stau ei pe scaun.
Spuneţi-ne că diplomele şi carierele noastre fără o viaţă de pocăinţă reală pălesc în faţa Mântuitorului.

NU ne spuneţi că păcatele mici nu sunt importante. Nu ne spuneţi doar de HAR ci amintiţi-ne că Christos e şi un foc mistuitor. Spuneţi-ne că Recabiţii au fost încercaţi în singurul lucru care îl puteau face mai uşor din tot ce le-a poruncit tatăl lor. Cu siguranţă era mai uşor pentru Ieremia să le ceară să bea vin decât să îşi facă case. Şi era mai uşor şi pentru ei să se scuze că cel mai mare proroc din ţară le-a cerut asta. Spuneţi-ne aşadar, că părinţii noştri au fost oameni verticali, care au trăit Biblia şi noi suntem tentaţi să “vindem” principiile lor prin căminele studenţeşti de la facultate.
Spuneţi-ne că bunicii noştri preferau o vizită la orfani, văduve sau bolnavi, între cele două programe de duminică decât trei ore de somn.

Spuneţi-ne că ei posteau 3 zile pe săptămână şi mergeau la sapă şi lucru la câmp toată ziua, iar noi lucrăm la birou şi mulţi dintre noi nu avem nici măcar o zi de post pe săptămână.
Spuneti-ne că ei plângeau la fiecare predică; noi mai mult zâmbim.
Spuneti-ne că praful de pe Biblia noastră ne va condamna în ziua judecăţii dacă nu o citim şi nu o trăim.
Când ştiţi că urmează o duminică, sau joi, sau orice altă zi când trebuie să ne aduceţi un mesaj, vă rugăm staţi mai mult pe genunchi decât în faţa buletinelor de ştiri.

Spuneţi-ne dragi predicatori ADEVĂRUL, fără să vă fie teamă că nu veţi fi aleşi la următoarele alegeri în comitet. Adevărul a biruit în arenele romane, cu atât mai mult va birui unde sunt oameni care doresc să-l trăiască.
Spuneţi-ne să ne rugăm ca Domnul să scoată proroci, oameni care au daruri de vindecare, nu vă mulţumiţi ca în biserică aveţi doar oameni care ştiu să spună poezii. Oratori buni sunt şi în lume. Profesionalism găsim şi la filarmonică. Ceea ce dorim este mai mult prezenţa Duhului şi mai puţin prezenţa  “noastră”. Mai multă rugăciune şi mai puţin spectacol. Mai multe predici pentru nevoile noastre.
Spuneţi-ne că există şi IAD nu doar RAI.
Spuneţi-ne că putem şti capitole din Biblie pe de rost şi totuşi să ajungem în iad dacă nu le împlinim.
Spuneţi-ne că putem trăi lângă oameni ca Pavel şi totuşi să ne întoarcem la lucrurile lumii din Tesalonic ca şi Dima, dacă nu avem o relaţie personală cu Domnul.
Nu vă mulţumiţi că aveţi în biserică oameni care vă laudă. Nu uitaţi de roaba cu duh de ghicire care s-a luat după Pavel şi striga: „Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt şi ei vă vestesc calea mântuirii.” Diferenţa dintre Pavel şi alţi predicatori a fost că el nu a amestecat sfinţenia cu nelegiurea. Vroia oameni care să fie sfinţi. Şi pentru că vroia asta, a fost bătut cu nuiele. De ce? Pentru că s-a eliberat pe el şi pe Sila de aplauze.
Chemaţi-ne mai aproape de Isus, la o viaţă adevărată de pocăinţă. Chemaţi-ne la sacrificiu pentru lucrarea Domnului. Chemaţi-ne la dragoste şi iubire pentru Domnul şi pentru fraţi.
Vă mulţumesc,
un tânăr ce trăieşte încă în Babilonul acestei lumi, cu fereastra deschisă spre Ierusalim, nu departe de groapa cu lei.

Ps: Cine crede că acest mesaj e doar pentru predicatori, este rugat să îl recitească.

Efemeritate

Publicat de elpizein pe ianuarie 28, 2010
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , , .

EFEMERITATE

„…Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel şi apoi piere.” (Iacov 4:14)

Dacă există măcar un adevăr cu care vor fi de acord (oricât de greu de suportat ar fi acesta) toţi oamenii de pe această planetă – indiferent de originea lor, de etnie, de limba pe care o vorbesc, de religie, de cultură sau orice altceva s-ar mai putea adăuga la acestea – acela este că umblarea noastră pe acest pământ este una limitată în timp.

Cu alte cuvinte, intrăm în această lume aducând cu noi bucurie dar şi durere prin chinurile naşterii, creştem încet, cu greutate, provocând părinţilor noştri sentimente dintre cele mai plăcute şi înălţătoare, de bucurie, şi împlinire, alături de cele de îngrijorare, teamă, disperare, dezamăgire, pentru unii chiar dispreţ şi ură, ajungem la maturitate, ne luăm viaţa „în propriile mâini” (ce mult le place unora să rostească aceste cuvinte cât mai clar, în aşa fel încât să fie siguri că părinţii lor „cei bătrâni şi depăşiţi” au auzit şi au înţeles) şi încărcaţi cu o desagă uriaşă de vise, pornim pe potecile înguste şi încurcate ale vieţii, cu nădejdea că ni se vor împlini toate.

Însă marii noastre majorităţi ne scapă din vedere (sau poate mai degrabă din minte) ceva…Este atât de supărătoare şi atât de … „imposibilă” această posibilitate încât ajungem să credem cu încăpăţânare că nici unuia dintre noi nu i se poate întâmpla. Este adevărul (mult mai greu de suportat decât cel dintâi) că habar n-avem cât anume mai avem de umblat prin această lume.

Există o întrebare pe care ar trebui să şi-o pună, şi la care ar trebui să poată răspunde, fiecare fiinţă umană şi anume: „Ce se va întâmpla cu mine dacă astăzi mor şi părăsesc lumea aceasta? Probabil că unii dintre dumneavoastră mă vor cataloga drept pesimist, bântuit de gânduri morbide, incompatibile cu atitudinea de fericire şi de bucurie ce ar trebui să domine viaţa cea nouă a creştinului, în calitate de copil al lui Dumnezeu.

Mărturisesc că eu însumi mi-am „forţat” mintea cu astfel de exerciţii de imaginaţie. Atunci când am realizat că această posibilitate este una cât se poate de realistă, toată perspectiva asupra vieţii mele s-a schimbat în mod radical. Dintr-o dată toată frământarea şi preocuparea pentru „firimiturile şi vechiturile” de aici, de jos, s-a schimbat în tânjirea după „întregul şi nou-nouţul” de acolo (de dincolo) de sus. De fapt, cum altfel ai putea să înţelegi cuvintele apostolului Pavel: „Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.” (Coloseni 3:2)

Astfel, întrebarea lui Iacov „…Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel şi apoi piere.”, devine acum foarte importantă, chiar dacă încă stânjenitoare pentru mulţi dintre noi, privită mai ales din perspectiva omului modern, căruia i s-a promis că descoperirile „atotcuprinzătoarei” ştiinţe îl vor face să uite de perimatele concepţii înguste ale religiei (până în prezent singura ofertantă a unei variante de viaţă veşnică, la pachet însă cu nevoia de pocăinţă şi credinţa într-un Dumnezeu ne-pipăibil), atunci când descoperirile oamenilor de ştiinţă „eliberaţi” de jugul religiei, vor oferi mult râvnita „tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte” (pe acest pământ, se înţelege!).

Până atunci însă, rămâne valabilă zicala „ne naştem pe rând şi plecăm pe sărite”, aşa că bine am face să luăm seama la posibilitatea ca plecatul pe sărite „să sară” chiar în dreptul nostru într-o bună zi.

Eşti pregătit de plecare? Dacă da, ferice de tine. Dacă nu, ia aceste cuvinte ale apostolului Pavel şi gândeşte-te adânc la înţelesul lor: ,,Căci eu sunt gata… şi clipa plecării mele este aproape.” (2 Timotei 4:6).

Claudiu Lupu