Fugi de poftele firii

Text: 2 Tim. 2:22-26 (1 Pet. 1:14-15)
Vreau să ne uităm în acest text şi în câteva texte din Sfânta Scriptură şi să descoperim:

– ce înţelegem prin poftele firii?

– modul în care le putem birui şi…

– cum îi putem ajuta şi pe alţii să aibă parte de aceeaşi biruinţă.

Am văzut în lecţia trecută că primul avertisment arătat de ap. Pavel lui Timotei a fost: ,,Păzeşte-te de cursele lumii” Următoarea atenţionare adresată lui Timotei priveşte pericolul pe care-l creează poftele tinereţii pt. viaţa de credinţă. Pentru a preveni acest pericol el foloseşte porunca: ,,fugi de poftele tinereţii” (v. 22/a). Studiind pasajul în care este prezentat acest pericol, descoperim :

1. CARACTERIZAREA POFTELOR FIRII

Pentru a defini poftele, ap. Pavel a folosit un cuvânt care în lb. greacă înseamnă: dorinţe rele, dorinţe pentru ceea ce este interzis. Acest termen apare menţionat de 38 de ori în N. Testament şi face referire la:

a.pofta firii (cărnii) – se poate referi la apetitul fizic exagerat, la beţie. În Prov. 23:21 ni se arată rezultatul acestor stări: ,,Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc…” Domnul Isus ne avertizează că aceste lucruri ne pot distrage atenţia de la evenimentul glorios al revenirii Sale, spunând: ,, Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mîncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.” (Lc. 21:34)

Dar această poftă se poate referi şi la atracţiile şi relaţiile murdare numite în Biblie adulter. Ap. Pavel îi avertiza pe corinteni că: ,,Mîncările sînt pentru pîntece, şi pîntecele este pentru mîncări. Şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte. Dar trupul nu este pentru curvie: el este pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup.” (1 Cor. 6:13).

Sunt foarte multe pasaje, atât în V. T. cât şi în N. T. care ne arată că Dumnezeu urăşte adulterul şi relaţiile nepermise dintre oameni, spunând că-i va pedepsi pe cei ce le practică şi nu renunţă la ele.

b. pofta ochilor – de fapt, pofta ochilor apare prima dată în Eden şi devine o ispită de care nu te mai poţi despărţi: ,,Femeia a văzut că pomul era bun de mîncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea” (Ge. 3:6). Domnul Isus ne avertizează că ochiul nestăpânit se poate comporta ca un foarte bun receptor al păcatului: ,,Ochiul este lumina trupului tău. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, trupul tău este plin de întunerec.” (Lc. 11:34)

c. pofta lumii (lăudăroşia vieţii, pofta după bani, dorinţa de a ţi se face după voia ta, goana după faimă, mândria) – Prov. 16:18 ne spune că: ,,Mîndria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înainte căderii.” Ap. Pavel ne arată că: ,, harul lui Dumnezeu… ne învaţă s’o rupem cu păgînătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie…” (Tit.2:12).

Ap. Pavel numeşte aceste pofte „poftele tinereţii” arătând că în această perioadă a vieţii poftele sunt mai intense şi mai greu de biruit. De fapt, aceste pofte se referă la toate dorinţele rele (nesfinte) care i se pun în faţă unui creştin căutând să-l abată de la calea curăţiei şi a neprihănirii.

2. PREVENIREA POFTELOR FIRII

Pentru a-l ajuta pe Timotei să biruie poftele firii, ap. Pavel îi dă o soluţie foarte sigură: să fugă de ele. Cuvântul fugi în lb. greacă mai înseamnă şi: a ieşi afară, a căuta un loc sigur, a evita o confruntare directă, sau a alege condiţii de siguranţă.

Pt. a preveni manifestarea poftelor, ap. Pavel îl îndeamnă pe Timotei nu numai să fugă (adică, să părăsească locul în care ispita poftelor are cea mai mare putere sau să curme procesul de manifestare a poftelor, înainte de a se ajunge la păcat), ci şi să caute lucrurile şi atitudinile pozitive apreciate de Dumnezeu (v. 22/b). Lucrurile pe care ap. Pavel îl îndeamnă pe Timotei să le caute (urmărească) cu insistenţă sunt :

a. neprihănirea – înseamnă să fii drept înaintea lui Dumnezeu, să ai inima curată, să lucrezi după voia lui Dumnezeu şi în relaţiile cu semenii să fii corect. În Efes. 4:22-24, ap. Pavel ne îndeamnă: ,,… să vă desbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă înoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.”

b. credinţa– este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile cari nu se văd” (Evr. 11:1). Credinţă mai înseamnă şi să te bizuieşti în permanenţă pe Dumnezeu. Ap. Pavel dorind să le arate corintenilor cum trebuie să pună în practică credinţa, spunea: ,, Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Hristos, şi ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu. Încolo, ce se cere dela ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui. (1 Cor.4:2).

c. dragostea –„agape”– este acea dragostea ce îşi are izvorul în Dumnezeu şi porunca Domnului Isus pt. noi este ,,Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sînteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.”(In. 13:34-35) De fapt această dragoste, pe care ne-a arătat-o Domnul Isus, întotdeauna se gândeşte la alţii.

d. pacea – înseamnă să fi unit într-o relaţie bună, asigurat, să fi liniştit şi sigur. Deşi în viaţa aceasta ne vom confrunta cu multe probleme, Domnul Isus ne asigură de pacea Lui, astfel: ,,V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” (In. 16:33).

e. părtăşia – care înseamnă cu, sau (să fi) împreună cu (Dumnezeu sau cu fraţii şi surorile). Dacă în v. 21 ap. Pavel l-a îndemnat pe Timotei să se despartă de oamenii răi, în v. 22 îl îndeamnă să nu rămână singur şi nici să nu lupte de unul singur, ci să caute părtăşia cu creştinii care umblă în curăţie înaintea Domnului.

3. IZBĂVIREA DE POFTELE FIRII

La v. 24-26, ap. Pavel îi arată lui Timotei nu numai modul cum ar putea să scape de poftele firii (tinereţii), ci şi calea prin care ar trebui să-i ajute şi pe alţii să ajungă să cunoască această izbăvire. Pentru aceasta el îi cere lui Timotei :

a. să depună o bună mărturie ca rob al Domnului. Ap. Pavel, uitându-se la activitatea misionară pe care a desfăşurat-o împreună cu Timotei în zona Asiei şi a Corintului le scria corintenilor, astfel: ,,Lauda noastră este mărturia pe care ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume, și mai ales față de voi, cu o sfințenie și curăție de inimă date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu pe o înțelepciune lumească, ci pe harul lui Dumnezeu.” (2 Cor. 1:12)

b. să slujească cu responsabilitate – să nu se certe, să fie blînd, în stare să înveţe pe alţii şi să fie plin de îngăduinţă. Deşi robul Domnului trebuie să se lupte pt. adevăr,el nu trebuie să fie arţăgos ci să se apropie de oameni cu scopul de a-i învăţa. El trebuie să fie răbdător cu cei ce înţeleg mai greu adevărurile Scripturii, chiar şi cu cei care nu sunt dispuşi să le accepte. (v. 24/b)

c. să-i conducă la Domnul pe cei nemântuiţi – să-i îndrepte pe potrivnici, să-i ajute să se pocăiască, să recunoască starea în care sunt şi să scape din capcana diavolului, pentru ca să nu-i mai facă voia. E sigur faptul că o persoană îşi face rău propriului suflet când refuză să accepte Cuvântul lui Dumnezeu. Asemenea oameni trebuie îndreptaţi, ca nu cumva să creadă că vederile lor greşite sunt în conformitate cu Sf. Scriptură.

Dumnezeu aşteaptă să-i ierte pe asemenea oameni, numai să vină la El, mărturisindu-şi păcatul şi pocăindu-se.
adaptare după Dan Boingeanu