fraţi

Apostolul Pavel face un pas mai departe în apărarea Evangheliei şi în întărirea slujbei sale de apostol. Pleacă la Ierusalim. La finalul acestei călătorii slujba lui şi Evanghelia pe care o propovăduieşte sunt confirmate, sunt încuviinţate. De ce trebuie să plece la Ierusalim?

pentru că Evanghelia era ameninţată de ,,fraţi mincinoşi”;
pentru că unitatea Bisericii era ameninţată prin propovăduirea a 2 Evanghelii;
pentru că trebuiau făcute toate eforturile pt. ca unitatea să dăinuie.
v. 1– a trecut mult timp de când Pavel nu a mai fost la Ierusalim (14 ani).
Cu toate că în această perioadă a lucrat independent de Biserica din Ierusalim, Pavel nu este un singuratic. Barnaba şi Tit devin 2 colaboratori importanţi ai lui. Cine sunt aceştia?
a. Barnaba – levitul Iosif din Cipru care a venit la credinţă mai devreme decât Pavel şi care făcea parte din biserica de la Ierusalim.
-A primit porecla ,,fiul mângâierii” (F.A. 4:36).
-În prima călătorie a lui Pavel la Ierusalim, Barnaba a fost cel ce l-a prezentat bisericii (F.A. 9:27).
-Când a luat fiinţă Biserica din Antiohia, Barnaba a fost trimis de fraţii din Ierusalim s-o viziteze pt. că era considerat ,,un om de bine, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă.”
–Barnaba recunoaşte şi întăreşte Biserica din Antiohia şi apoi pleacă ca misionar împreună cu Pavel (F.A. 9:25-26).
b. Tit – este luat de Pavel în această călătorie ca însoţitor. Era grec (v. 3). Pavel îl numeşte mai târziu ,,adevăratul meu fiu” (Tit 1:4)
-Pavel îi confirmă marea râvnă pt. Evanghelie şi îl numeşte ,,fratele” său (2 Cor. 8:16; 2 Cor. 2:13)
-Tit preia sarcini importante de la Pavel şi face ordine în biserica cu mari probleme din Corint (2 Cor. 7:6, 13-14).
v. 2 – această călătorie Pavel o face nu mânat de propriile sale sentimente sau planuri ci sub călăuzirea Domnului său, în urma unei descoperiri. De aici vedem dependenţa foarte clară a apostolului de Domnul Isus. La Ierusalim Pavel dă dovadă de smerenie, discută şi este dispus ca Evanghelia pe care el o propovăduieşte să fie supusă examinării. Ar fi putut să spună că el a primit această însărcinare direct din partea Domnului Isus sau a Duhului Sfânt dar Pavel îi preţuieşte în mod deosebit pe conducătorii bisericii din Ierusalim.El face acest pas şi de dragul celor slabi care ţineau cont de nume, ca să îndepărteze din calea lor orice pricină de poticnire pe calea credinţei. De ce ? Pt. că ţinta Evangheliei este strângerea laolaltă zidirea şi întărirea bisericii.
v. 3 – ne prezintă faptul că Evanghelia propovăduită la Ierusalim nu diferă de cea a lui Pavel. Deşi Tit se află pe teren iudaic, acesta nu este silit să fie tăiat împrejur. Asta ne arată că propovăduirea tăierii împrejur prin bisericile Galatiei nu provenea din biserica de la Ierusalim. Tit este acceptat ca frate. Aşadar Noul Legământ se recunoaşte după libertatea faţă de Lege şi dragostea prin care fraţii se acceptă reciproc indiferent de naţionalitate.
v. 4, 5 – ,,fraţilor mincinoşi” le lipsesc 2 lucruri: nu sunt născuţi din nou şi vor să abroge libertatea creştină şi să-i ducă pe credincioşi înapoi în robia legalismului. Ei cereau supunere şi ascultare faţă de Lege, ca adevărata cale spre mântuire. În Noul Legământ faptele şi realizările Legii nu mai pot să-l mântuie pe om. În locul Legii este Isus Cristos; în locul jertfei – iertarea prin moartea Sa; în locul faptelor – neprihănirea dată în dar prin credinţă.Dacă adevărul Evangheliei este umbrit, lucrul acesta poate influenţa negativ fundamentul credinţei şi înrobeşte apoi întreaga viaţă a creştinului şi a bisericii.

v. 6 – ne arată că Evanghelia lui Pavel este autentică. La fel ca şi aceea propovăduită de apostolii şi fraţii de la Ierusalim. Dumnezeu nu se uită la trecutul şi calitatea unui om, ci Se interesează de ascultarea omului la chemarea Sa şi de disponibilitatea lui de a sluji.

v. 7-9 – apostolii (Petru, Iacov, Ioan) recunosc harul pt. slujire care i-a fost oferit lui Pavel de către Isus. Prin aceasta şi funcţia de apostol al lui Pavel îi este recunoscută. Iacov, Chifa şi Ioan sunt consideraţi ,,stâlpi”– o metaforă care arată statornicia şi rezistenţa lor pe cale. ,,Stâlpul” era în iudaism un titlu de onoare pt. cei evlavioşi iar Pavel vede Biserica ca pe o casă sau un templu în care apostolii sunt temelia. Petru este chemat de Domnul să propovăduiască Evanghelia evreilor iar Pavel neamurilor. Evanghelia lor nu diferă. Slujba lor nu este exclusivă. Şi Petru va predica neamurilor în casa lui Corneliu. Şi Pavel va predica iudeilor în sinagogi în călătoriile sale misionare.
v.10 – singura indicaţie care i-au dat-o fraţii din Ierusalim ap. Pavel şi însoţitorilor săi a fost să-i aibă în atenţia lor pe cei săraci. Ap. Pavel va depune multă râvnă şi oboseală să facă acest lucru de-a lungul vieţii lui.

Dragi fraţi care ne aduceţi Cuvântul din partea lui Dumnezeu. Dorinţele de mai jos reprezintă ceea ce ne doare şi ceea ce am dori să auzim de la voi. Inţelegem că viaţa de pe pământ e o şansă de a o trăi cu lumea sau cu Dumnezeu. Am ales să o trăim cu Dumnezeu de aceea ne pasă ce sfaturi primim prin predicile voastre. De aceea vă rog în Numele Domnului Isus:

Spuneţi-ne de faptul că putem avea fanfare şi coruri profesioniste, solişti şi predicatori excepţionali şi totuşi, doar să ne meargă numele că trăim. (vezi Biserica din Sardes).
Spuneţi-ne că putem avea programe încărcate de puncte, organizate ca la carte, fără prezenţa Domnului în ele. (vezi Biserica din Laodicea căreia îi spune Domnul: ,,Iată Eu stau la uşă, şi bat.”)
Spuneţi-ne mai multe mărturii din viaţa voastră, din experienţele cu Domnul ce le-aţi trăit voi şi mai puţine din vieţile misionarilor care au trăit cu nu ştiu câte sute de ani în urmă.
Spuneţi-le băieţilor tineri că pornografia se combate cu monitorul stins şi cu Biblia deschisă. Spuneţi-le fetelor că e mai ferice să fie bătătorit covorul din odaiţă decât cel din faţa oglinzii.
Spuneţi-ne că o oră de rugăciune face mai mult decât 10 ore pe yahoo-messenger.
Spuneţi-ne că NU vom vedea Cerul dacă credem că Isus e o stâncă pe care o loveşti când ai nevoie de apă. Spuneţi-ne că Isus nu e o trusă de prim-ajutor la care alergi doar când copilul are o boală fizică, ci e Acelaşi Domn la care ar trebui părinţii să alerge şi când copiii sunt loviţi de boli spirituale.
Spuneti-le celor care vin la 9:25 la adunare şi pleacă la 12 fara 5, că Isus a “stat” mai mult timp pe cruce decât stau ei pe scaun.
Spuneţi-ne că diplomele şi carierele noastre fără o viaţă de pocăinţă reală pălesc în faţa Mântuitorului.

NU ne spuneţi că păcatele mici nu sunt importante. Nu ne spuneţi doar de HAR ci amintiţi-ne că Christos e şi un foc mistuitor. Spuneţi-ne că Recabiţii au fost încercaţi în singurul lucru care îl puteau face mai uşor din tot ce le-a poruncit tatăl lor. Cu siguranţă era mai uşor pentru Ieremia să le ceară să bea vin decât să îşi facă case. Şi era mai uşor şi pentru ei să se scuze că cel mai mare proroc din ţară le-a cerut asta. Spuneţi-ne aşadar, că părinţii noştri au fost oameni verticali, care au trăit Biblia şi noi suntem tentaţi să “vindem” principiile lor prin căminele studenţeşti de la facultate.
Spuneţi-ne că bunicii noştri preferau o vizită la orfani, văduve sau bolnavi, între cele două programe de duminică decât trei ore de somn.

Spuneţi-ne că ei posteau 3 zile pe săptămână şi mergeau la sapă şi lucru la câmp toată ziua, iar noi lucrăm la birou şi mulţi dintre noi nu avem nici măcar o zi de post pe săptămână.
Spuneti-ne că ei plângeau la fiecare predică; noi mai mult zâmbim.
Spuneti-ne că praful de pe Biblia noastră ne va condamna în ziua judecăţii dacă nu o citim şi nu o trăim.
Când ştiţi că urmează o duminică, sau joi, sau orice altă zi când trebuie să ne aduceţi un mesaj, vă rugăm staţi mai mult pe genunchi decât în faţa buletinelor de ştiri.

Spuneţi-ne dragi predicatori ADEVĂRUL, fără să vă fie teamă că nu veţi fi aleşi la următoarele alegeri în comitet. Adevărul a biruit în arenele romane, cu atât mai mult va birui unde sunt oameni care doresc să-l trăiască.
Spuneţi-ne să ne rugăm ca Domnul să scoată proroci, oameni care au daruri de vindecare, nu vă mulţumiţi ca în biserică aveţi doar oameni care ştiu să spună poezii. Oratori buni sunt şi în lume. Profesionalism găsim şi la filarmonică. Ceea ce dorim este mai mult prezenţa Duhului şi mai puţin prezenţa “noastră”. Mai multă rugăciune şi mai puţin spectacol. Mai multe predici pentru nevoile noastre.
Spuneţi-ne că există şi IAD nu doar RAI.
Spuneţi-ne că putem şti capitole din Biblie pe de rost şi totuşi să ajungem în iad dacă nu le împlinim.
Spuneţi-ne că putem trăi lângă oameni ca Pavel şi totuşi să ne întoarcem la lucrurile lumii din Tesalonic ca şi Dima, dacă nu avem o relaţie personală cu Domnul.
Nu vă mulţumiţi că aveţi în biserică oameni care vă laudă. Nu uitaţi de roaba cu duh de ghicire care s-a luat după Pavel şi striga: „Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt şi ei vă vestesc calea mântuirii.” Diferenţa dintre Pavel şi alţi predicatori a fost că el nu a amestecat sfinţenia cu nelegiurea. Vroia oameni care să fie sfinţi. Şi pentru că vroia asta, a fost bătut cu nuiele. De ce? Pentru că s-a eliberat pe el şi pe Sila de aplauze.
Chemaţi-ne mai aproape de Isus, la o viaţă adevărată de pocăinţă. Chemaţi-ne la sacrificiu pentru lucrarea Domnului. Chemaţi-ne la dragoste şi iubire pentru Domnul şi pentru fraţi.
Vă mulţumesc,
un tânăr ce trăieşte încă în Babilonul acestei lumi, cu fereastra deschisă spre Ierusalim, nu departe de groapa cu lei.