Text – 2 Tim.3:14-17 (Mat.5:48) -Studiind acest text aş vrea să ne uităm la:
– motivaţia folosită de ap. Pavel pentru a-l îndemna pe Timotei să înainteze spre desăvârşire;
– ce înseamnă această stare de desăvârşire la care trebuie să ajungă cei credincioşi şi…
– ce lucrare împlineşte Cuvântul lui Dumnezeu pt. a ne ajuta să atingem această statură spirituală.
Ap. Pavel continuă şirul îndemnurilor pe care i le-a adresat lui Timotei spunându-i: „tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat” (v. 14/a). De fapt, de multe ori, Timotei este îndemnat să stăruie neîncetat în învăţăturile Scripturii, pt. că din aceste învăţături va putea găsi resurse, atunci când doctrinele false se vor înmulţi.
Pt. a-l încuraja, apostolul a folosit un cuvânt care în lb. greacă înseamnă: a nu te depărta de… dar care indică şi statornicie, continuitate, înaintare sau progres. Acest cuvânt este menţionat de 127 de ori în N. Testament. De exemplu:
Atunci când Domnul Isus se apropiase foarte mult de jertfa Sa, a găsit cu cale să vină în Grădina Ghetsimani, împreună cu 3 din ucenicii Săi, să Se roage Tatălui. El le-a spus lui Petru, Iacov şi Ioan: ,,…Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine” (Mat. 26:38).
Termenul ,,a rămâne” îl mai găsim în cuvântul de mustrare pe care Domnul Isus îl adresează iudeilor care erau deranjaţi de vindecarea pe care i-a făcut-o bolnavului de 38 de ani. El le-a zis: ,,și Cuvântul Lui (a lui Dumnezeu) nu rămâne în voi, pentru că nu credeți în Acela pe care L-a trimis El” (In. 5:38).
Ap. Pavel i-a adresat lui Timotei această încurajare, adică să rămână în lucrurile pe care le-a învăţat, în contrast faţă de starea oamenilor lumeşti, care înaintează mergând din rău în mai rău (v. 13). Datorită acestui fapt, Timotei trebuia nu numai să rămână în lucrurile pe care le-a învăţat, ci şi să progreseze în cunoaşterea şi împlinirea acestora, înaintând astfel spre desăvârşire (v. 17).
Studiind pasajul în care este prezentat acest îndemn, descoperim că ap. Pavel l-a încurajat pe Timotei să înainteze spre desăvărşire, progresând în cunoaşterea şi împlinirea Scripturii:
1. MULŢUMITĂ CELOR CE I-AU VESTIT CUVÂNTUL SCRIPTURII
Atunci când îi aminteşte lui Timotei de cei ce i-au vestit Cuvântul, ap. Pavel face referire la: a. adevărurile pe care le-a învăţat – adică, Evanghelia pe care i-a propovăduit-o sau cum o mai numeşte Pavel: ,,Dreptarul învățăturilor sănătoase, pe care le-ai auzit de la mine…” iar în alt loc îi aminteşte că ,,ce-ai auzit de la mine în fața multor martori încredințează la oameni de încredere, care să fie în stare să învețe și pe alții”(2 Tim.1:13; 2:2).
b. adevărurile pe care le-a cunoscut încă din pruncie – adică, Sfintele Scripturi ale V. Testament, care i-au fost prezentate de către bunica şi mama sa. Referindu-se la familia lui Timotei, ap. Pavel spune: ,,Îmi aduc aminte de credința ta neprefăcută, care s-a sălășluit întâi în bunica ta Lois și în mama ta, Eunice, și sunt încredințat că și în tine”(2 Tim. 1:5).
Faţă de aceste adevăruri sau învăţături ale Vechiului şi Noului Testament, Timotei avea responsabilitatea:
a. să le cunoască – „din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi” (v. 15 a)
b. să le preţuiască – pt. că sunt „Sfintele Scripturi” sau scrierile sfinte, nu ale unui om ci inspirate de Duhul lui Dumnezeu
c. să le creadă – „eşti deplin încredinţat” (v. 14 b)
d. să le urmeze – „să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat” (v. 14 a)
Apoi, ap. Pavel l-a încurajat pe Timotei să înainteze spre desăvărşire, progresând în cunoaşterea şi împlinirea Scripturii:
2. MULŢUMITĂ A CEEA CE ESTE CUVÂNTUL SCRIPTURII
Ap. Pavel dovedeşte valoarea Cuvântului Scripturii, arătând că:
a. Scripturile sunt „sfinte” sau sacre – uitându-se la valoarea Scripturilor ap. Pavel le-a scris tesalonicenilor că: ,,atunci când ați primit Cuvântul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-ați primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, așa cum și este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează și în voi care credeți.” (1 Tes. 2:13)
b. Scripturile sunt insuflate de către Dumnezeu (Duhul Sfânt) – accentuând originea divină a Scripturii ap. Petru scrie: ,,Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt.” (2 Pet. 1:21) iar ap. Pavel, apărând Evanghelia pe care le-a propovăduit-o galatenilor, le-a scris: ,,Fraților, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine nu este de obârșie omenească; pentru că n-am primit-o, nici n-am învățat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos.” (Gal. 1:11, 12).
c. Scripturile sunt de ajutor (dau înţelepciunea care duce la mântuire – (v. 15). Asta înseamnă că oamenii află de calea mântuirii din Scripturi sau că siguranţa mântuirii vine din Scripturi.
Dar ap. Pavel l-a încurajat pe Timotei să înainteze spre desăvărşire, progresând în cunoaşterea şi împlinirea Scripturii:
3. MULŢUMITĂ LUCRĂRII PE CARE O ÎMPLINEŞTE CUVÂNTUL SCRIPTURII
Ap. Pavel a scos în evidenţă lucrarea Cuvântului Scripturii, folosind un cuvânt care în lb. greacă înseamnă: de folos, folositor, benefic sau profitabil şi a prezentat lucrările pe care Scriptura le împlineşte:
a. să dea învăţătură – Biblia ne prezintă gândirea lui Dumnezeu cu privire la multe teme cum ar fi: creaţia, omul, păcatul, mântuirea, sfinţirea, îngerii, Biserica, veşnicia, Isus Cristos. În acest sens ap. Pavel îndeamnă: ,,Și tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.” (Rom.15:4)
b. să mustre (cercetare sau convingere) – pe măsură ce parcurgem Scriptura, ajungem la concluzia că ea ne arată lucrurile din viaţa noastră ce nu-i sunt plăcute lui Dumnezeu. În Biblie găsim şi răspunsurile la învăţăturile greşite, care tind să ne îndepărteze de pe calea credinţei.
c. să îndrepte (corectare) – autorul Ps. 119 pune o întrebare: ,,Cum își va ține tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după cuvântul Tău.” Biblia nu numai că scoate în evidenţă ceea ce este greşit, ci prezintă şi calea prin care se poate îndrepta greşeala. De exemplu în Efes. 4:28 stă scris că ,,Cine fura să nu mai fure; ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit”
d. să instruiască – harul lui Dumnezeu ne învaţă să trăim o viaţă evlavioasă şi în Cuvântul lui Dumnezeu aflăm, în amănunţime, cum să ducem o asemenea viaţă. Ap. Petru ne îndeamnă astfel: ,,Lepădați, dar, orice răutate, orice vicleșug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă și de clevetire; și, ca niște prunci născuți de curând, să doriți laptele duhovnicesc și curat, pentru ca prin el să creșteți spre mântuire…”(1 Pet. 2:1, 2).
În concluzie putem spune că, Sf. Scriptură îi ajută pe cei credincioşi să fie maturi d.p.d.v. spiritual (desăvârşiţi), să fie înzestraţi (destoinici) pt. ca să poată împlini orice lucrare bună.
adaptare după Dan Boingeanu
