Cuvintele Domnului Isus de pe cruce

Publicat de elpizein pe aprilie 14, 2011
Publicat în: Mesaje.

Text: Ev. Luca 23: 34-49; Ev. Ioan 19:25-30 ; Ev. Matei 27:45-50

Domnul Isus cât a trăit şi slujit pe pământ , de la botez în mod special şi până la răstignire, a propăvăduit Evanghelia , cu scopul de ai ajuta pe oameni să se întoarcă la Dumnezeu.

Pe cruce înainte de a muri , Domnul mai rosteşte câteva cuvinte ,deosebit de importante. Peste câteva zile , sărbătorim din nou Paştele , moartea şi învierea Domnului Isus. De aceea cred că este bine să ne amintim ultimele cuvinte de pe cruce şi să învăţăm din ele.

Ce învăţăm din ele?

Exista obiceiul chiar şi între cei necredincioşi ca ultimele cuvinte ale unui muribund să fie ascultate şi respectate.

De regulă oamenii înainte de moartea lor, mai ales când sunt conştienţi de clipa apropiată a despărţirii , nu vorbesc mult, dar caută să transmită celor dragi lucruri importante. Pentru familie, soţ , soţie, copii, nepoţi , prieteni…

Domnul Isus, a mai rostit câteva cuvinte deosebite, înainte de a muri pe cruce.

Ultimele cuvinte ale Domnului Isus de pe cruce au fost adresate în mod special către: 1. Tatăl ; 2. Ucenici ; 3. Celor ce aveau nevoie de mântuire.

 

1.     Luca 23:34 „Tată iartă-i căci nu ştiu ce fac!”

Domnul Isus a ştiut în acele momente că mânia lui Dumnezeu s-ar fi

putut dezlănţui asupra celor din Israel şi asupra lumii întregi nimicindu-i.

El a făcut tuturor numai bine şi acum ei l-au pus pe cruce şi îşi băteau joc

de El.

De aceea a mijlocit ca mare Preot cerând iertare pentru noi . Şi eu şi tu

iubit cititor suntem vinovaţi de răstignirea Domnului Isus. Acolo pe cruce El a luat asupra Lui şi păcatele mele şi păcatele tale.

Prin această rugăciune Domnul a arătat încă odată cât de mult îi iubeşte

pe oameni dar şi cât de păcătoşi sunt oamenii.

În cele mai grele suferinţe trupeşti şi sufleteşti, Isus nu este supărat nici

pe Dumnezeu nici pe oameni .

Când firea noastră pământească este răstignită împreună cu Isus, atunci

când trecem prin suferinţă, din pricina credinţei şi a ascultării de Dumnezeu , vom urma exemplul Domnului Isus.

Învăţăm de la Isus că şi atunci când oamenii se întorc împotriva noastră

pentru binele pa care noi l-am făcut totuşi trebuie să ne rugăm pentru ei.

  • Să ne rugăm pentru cei nemulţumitori, nerecunoscători.
  • Să ne rugăm pentru cei nestatornici, instabili .
  • Să ne rugăm pentru cei ce ne urăsc şi ne doresc moartea.
  • Să ne rugăm pentru cei ce nu ştiu ce fac , nu înţeleg bine ce fac şi să-i iertăm.

 

2.     Luca 23:43 „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în Rai.”

Aceste cuvinte sunt adresate tâlharului care pe cruce, în suferinţă se pocăieşte. Acolo tâlharul acela a văzut toată bunătatea Domnului , dragostea , mila şi pe de altă parte el îşi recunoaşte vinovăţia , pedeapsa pe care o merită , dar crede în Domnul şi cere iertare.

Este un cuvânt de asigurare de întărire a credinţei tâlharului pocăit.

Este un cuvânt prin care arată că există viaţă după moarte şi Rai.

Un cuvânt prin care arată că omul care crede în Isus şi se pocăeşte sincer, primeşte în dar iertarea de păcate şi va fi în Rai cu Domnul.

Un cuvânt prin care învaţă că atâta timp cât omul este în viaţă nu este prea târziu să creadă şi să se întoarcă la Dumnezeu.

Să învăţăm şi noi de la Domnul să :

  • Iertăm pe toţi aceia care ne cer iertare şi pe aceia chiar care nu ne cer.
  • Să vestim oamenilor Evanghelia prin Cuvânt dar mai ales prin viaţa noastră chiar şi în suferinţă.
  • Să vestim oamenilor Evanghelia cât mai suntem în viaţă şi cât mai sunt şi ei în viaţă.
  • Să spunem oamenilor că în Rai nu vor intra decât cei ce cred în Domnul Isus şi se pocăiesc de păcatele lor.

 

3.  Ev. Ioan 19:26-27 „Femeie , iată fiul tău !”  Apoi a zis ucenicului : „Iată mama ta!.”

Cred că acest cuvânt a fost adresat în mod special ucenicilor , bisericii,  cu dorinţa ca ei să-şi poarte de grijă unii altora , să-şi poarte sarcinile…

Biserica este o familie. Familia lui Dumnezeu.

Un creştin nu trebuie să se simtă singur în Biserică, chiar dacă acasă nu mai are pe nimeni.

Dacă cei din familia ta nu cred , nu te înţeleg , sau poate nu ai pe nimeni , atunci să ştii că cei ce-ţi vor fi aproape vor fi ucenicii care iubesc pe Domnul şi care ascultă de El.

 

4.     Matei 27:46  „Eli, Eli,  Lama Sabactani ? adică : „ Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu , pentru ce M-ai părăsit?

A fost un strigăt de durere a celui ce nu a cunoscut nici un păcat.

El a fost părăsit pentru noi oamenii păcătoşi. Pentru mine şi pentru tine iubit cititor. Pentru noi care nu am meritat. Cel fără de păcat murea zdrobit pe cruce în locul nostru.

A fost părăsit pe cruce ca să nu fim noi părăsiţi în starea de păcat şi să nu ajungem în iad, ca să avem noi şansa mântuirii.

Cunoscând şi crezând acest adevăr şi noi să părăsim acum păcatele şi să trăim cu teamă şi evlavie.

 

5. Ioan 19:28 „…Mi-e sete.”

Isus a fost Dumnezeu adevărat şi om adevărat, întrupat. În trup a simţit tot ce simţim şi noi. Foamea , setea, durerea, oboseala,…

Pe cruce a simţit setea în trup şi în suflet. Sete de Cer şi sete de oameni mântuiţi.

Când a slujit oamenilor pe pământ a stîmpărat foamea şi setea multora, dar acum când El era însetat şi în chinuri pe cruce, oamenii i-au dat oţet.

Să căutăm să alinăm suferinţele semenilor şi nu să le mărim chinul. Să căutăm să dăm „apă” celor însetaţi şi nu „oţet.”

 

6. Ioan 19:30 „S-a isprăvit!”

Acolo pe cruce s-a isprăvit mântuirea noastră. A fost plătit pe deplin preţul pentru răscumpărarea din păcat.

Tot ce a început Isus a şi dus la bun sfârşit.

La fel să facem şi noi.

Tot ce începem spre slava lui Dumnezeu să şi isprăvim.

 

7. Luca 23:46 „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul.!”

Ultimele cuvinte sunt adresate Tatălui.

Cuvinte prin care exprimă dragostea , încrederea şi ne arată un model de urmat în viaţă şi în moarte.

Fiecare om alege când încă este în viaţă, în mâinile cui îşi încredinţează viaţa, duhul, sufletul.

Ferice de omul care îşi încredinţează viaţa în mâinile Domnului Isus şi a Tatălui şi aici pe pământ dar şi pentru veşnicie. Ev. Ioan 10:27-30

Iubiţi credincioşi să preţuim cum se cuvine cuvintele Domnului Isus şi să urmăm învăţătura şi exemplul Lui.

Dragi prieteni chiar dacă ţi trăit până acum în păcat, să nu uitaţi că Isus a murit pe cruce şi pentru voi şi s-a rugat pentru iertarea voastră.  Dacă credeţi că El a murit şi pentru voastre , vă pocăiţi de păcat şi cereţi iertare, El vă iartă şi vă promite Raiul.

El vrea să faceţi parte din Biserica lui şi să-L slujiţi cât mai trăiţi pe pământ, cu credincioşie,  până la moarte.

Hristos a trăit, a murit şi a înviat pentru şi tine. Dar tu ce faci pentru El?

Hristos a înviat!!!

pastor misionar Groza Teodor

Porunca a VI-a

Publicat de elpizein pe martie 22, 2011
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , .

”SĂ NU UCIZI”  ( Exod 20:13)

Porunca a VI-a este una dintre cele mai scurte porunci dar care are un caracter profund. ,,Să nu ucizi.” A VI-a poruncă din Lege, este şi a II-a din poruncile care reglementeaza relatia dintre om si aproapele său. Interesant că pe tablele Legii, aşa cum le avem reprezentate astăzi pe sinagogi, ea este aşezată prima, pe tabla din dreapta.

Cu toţii ştim că cel mai mare bun pe care-l are omul este viaţa pământească. În Predica de pe Munte, referindu-se la îngrijorările cu care se confruntau oamenii, Domnul Isus avea să spună: ,,Oare nu este viata mai mult decat hrana, si trupul mai mult decat imbracamintea? (Mat. 6:25b). Viaţa omului este fundamentul tuturor bunurilor de care ne putem bucura pe acest pământ. De fapt, viaţa omului i-a fost dată de Creator pentru a avea un timp, mai scurt sau mai lung, de pregătire pentru viaţa care nu trece, pentru viaţa veşnică.

,,Preţul” vietii omeneşti a fost considerat ieftin de-a lungul veacurilor, în multele forme de organizare a societăţii umane:

  • Să ne gândim la societatea sclavagistă din antichitate, când omul, dacă avea o

anumită culoare a feţei sau făcea parte dintr-un popor mai mic şi mai sărac, era considerat o marfă care se poate cumpăra pe bani, în funcţie de capacitatea lui fizică.

  • Să ne gândim la perioada marilor războaie care au lovit omenirea, când omul a fost

considerat un pion fără valoare, îndemnat să-şi ucidă semenii ca să împlinească ambiţiile religioase sau economice ale mai marilor săi.

  • Să ne gândim la perioada industrializării accelerate când omul a fost considerat o

maşină ieftină de lucru, împins să lucreze ore în şir, pentru a-şi putea întreţine familia, până la epuizare, până la moarte.

  • Să ne gândim la secolul trecut când fenomenul uciderii a fost perfecţionat la nivel

de ,,artă” de maşina de război şi societatea nazistă (Hitler), de maşina de război şi de societatea comunistă (Stalin) cât şi de maşina de război şi societatea capitalistă (liberatea portului armei, înarmări, experineţe nucleare: Hiroşima-Nagasaki)

  • În final trebuie să spunem că, din pacate, acelasi lucru, este adevărat şi în societatea

contemporană care se considera dezvoltata din toate punctele de vedere (tehnologic, al cunoaşterii, al comunicării etc). Este o anomalie a timpului nostru că în timp ce protecţia şi drepturile animalelor, forumurile despre protecţia mediului au ajuns adevarate teze, direcţii politice, preţul vieţii omului este în continuare scăzut, este desconsiderat prin diverse forme de încălcare a celei de VI-a porunci: prin avort, eutanasie, experiente genetice, crime, etc. Manifestarea, în continuare, a războiului şi rata crescută a violentei, care duce de cele mai multe ori la moarte, fac din societatea noastră o ,,societate a morţii.”

De fapt, în ţara noastră numărul populaţiei, spre deosebire de anii 80, scade deja uşor, un factor negativ constituindu-l şi intensitatea omorurilor pe care le putem vedea prezentate zilnic la TV.

Rolul poruncii a VI-a este de a apăra valoarea şi sfinţenia vieţii. Sfânta Scriptură ne arată că Dumnezeu în calitate de Creator şi Susţinător al vieţii, doar El, are dreptul de a oferi viaţa dar şi de a o lua atunci când consideră El. Încă din Vechiul Testament aflăm lucrul acesta: (Deut. 32:39- ,,Sa stiti dar ca Eu sunt Dumnezeu, Si ca nu este alt dumnezeu afara de Mine; Eu dau viata si Eu omor, Eu ranesc si Eu tamaduiesc, Si nimeni nu poate scoate pe cineva din mana Mea.”

Aducându-şi aminte de puterea lui Dumnezeu, deşi era un împărat necredincios, Ioram avea să spună, la auzirea veştii că Naaman sirianul a venit în Israel să fie vindecat de lepra lui, următoarele: (2 Împ. 5:7 – ,,Dupa ce a citit scrisoarea, imparatul lui Israel si-a rupt hainele, si a zis: „Oare sunt eu Dumnezeu, ca sa omor si sa invii, de-mi spune sa vindec pe un om de lepra lui?”)

Omul nu are dreptul de a lua viaţa deoarece fiecare dintre semenii lui, că sunt mari sau mici, că arată mai bine sau mai rău, că sunt săraci sau bogaţi, poartă chipul lui Dumnezeu.

Referitor la valoarea vieţii veşnice, Ioan Chrisostom avea să spună: ,,Vrei să ştii pentru ce este de preţ această viaţă? Fiindcă este pentru noi temelia vieţii viitoare şi prilej de luptă şi alegere pentru cununile cereşti.” (Către poporul antiohian, Omilia 6, 4, Migne, P. G., XLVIII. col. 86).

Analizând porunca a VI-a din Lege, ne putem pune urmatoarea întrebare:

I. Ce inseamna “a ucide”?

Biblia ne arată multe feluri în care aproapele poate fi ucis, detaliind clar împrejurările în care s-a întâmplat acest lucru, pe care Dumnezeu îl condamnă. Fiind un dar al lui Dumnezeu şi având un preţ atît de mare, păstarea şi îngrijirea vieţii, pentru timpul pe care ni-l mai dă Dumnezeu, este o datorie şi un drept al fiecărui creştin. Exact lucrul acesta îl cere Dumnezeu prin porunca a VI-a care este nuanţată mai departe, atât în Vechiul Testament, cât şi în Noul Testament, atunci când Dumnezeu interzice uciderea.

Uciderea este de 2 feluri:

a.       Uciderea trupului – adică nimicirea vieţii semenului cu orice fel de armă sau obiect mic

sau mare. Lucrul acesta se poate face şi prin lovirea sau rănirea omului care mai târziu îi aduc moartea. Tot uciderea semenului înseamnă epuizarea lui printr-o muncă ce-i scade mult puterea trupului şi astfel îi grăbeşte moartea. Aşa cum s-a întâmplat cu poporul Israel în robia egipteană, asiriană şi cea babiloniană.

O altă formă de ucidere a trupului este lăsarea omului să moară de foame, fie că nu i se dau alimentele necesare întreţinerii vieţii trupeşti, fie că nu i se dă posibilitatea omului să şi le câştige singur. Dar şi atunci când te porţi cu duritate faţă de semenul tău, dacă este mai sensibil sufleteşte el se mâhneşte profund, lucrul acesta ducând la scurtarea vieţii.

Ne putem duce acum la alte exemple practice ale uciderii cum ar fi avortul conştient şi de bună voie. Aceasta a devenit o maladie cronică foarte grava a societatii romanesti de după 1989. Ţara noastră a ajuns sa ocupe un loc fruntas, de nedorit, în clasamentul tarilor cu ratele de avort dintre cele mai mari din lume. Numărul aproximativ de copii avortaţi anual ajunge la 250.000. Stăm rău şi din punct de vedere demografic, adică a raportului nascuti- avortati.

Lucrurile se discută din ce în ce mai puţin din punct de vedere al eticii pe care o prezintă Biblia, ca de exemplu în Ps.139:13-16, unde David conştientizează ceea ce a făcut Dumnezeu înainte de a se naşte: ,,Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.” Biblia arată clar pozitia lui Dumnezeu cu privire la fatul uman care isi incepe existenta din momentul conceptiei, arătând că avortul înseamnă ucidere.

Un alt exemplu de ucidere a trupului este sinuciderea. Creşterea numărului de sinucideri, motivate de sărăcie, de onoare sau de tot felul de cauze, este ingrijoratoare. Prin sinucidere vrei parcă să-i spui lui Dumnezeu că nu-I mai dai niciun fel de şansă ca să lucreze în viaţa ta, ca să te schimbe, ca să te reabiliteze.

Răul sinuciderii îşi are originea în încercarea de a lovi in chipul lui Dumnezeu in propria-ţi fiinta. Este, de fapt, mărturia unei necredinte finale si a neacceptari planului divin cu viata ta, indiferent ca împrejurările care au condus la aceasta decizie au fost foarte greu de suportat. Sinuciderea înseamnă şi laşitate şi în unele situaţii transmite lipsa de responsabilitate în faţa semenilor. Sinuciderea este o mare capcană pe care o întinde Diavolul omului inducându-i gândul că prin aceasta problemele lui pământeşti s-au rezolvat, că a scăpat de toate greutăţile vieţii. Numai că sinuciderea nu le rezolvă ci dimpotrivă, pecetluieşte soarta omului pentru veşnicie în iad!

b.      Uciderea sufletului – înseamnă exemplul rău prin vorbe, gânduri sau fapte prin care

aproapele nostru este ispitit de a se abate de la calea lui Dumnezeu. Nici măcar nu-i dai şansa să se apropie de Dumnezeu ci i-L prezinţi pe Acesta într-o lumină negativă. De fapt, când omul rămâne în această stare de păcat Scriptura îl prezintă ca mort din punct de vedere spiritual: ,,păcatul odată înfăptuit aduce moartea” (Iac. 1:15). În legătură cu aceasta Domnul Isus spune: (Mc. 9:42 – Dar, daca va face cineva sa pacatuiasca pe unul din acesti micuti, care cred in Mine, ar fi mai bine pentru el sa i se lege de gat o piatra mare de moara si sa fie aruncat in mare.”)

Tot ucidere sufletească înseamnă invidia, mânia, ura (1 Io. 3:15), lipsa de milă şi clevetirea sau bârfa, păcate condamnate de Domnul Isus în generaţia Lui, de apostolul Pavel, de ceilalţi apostoli şi scriitori atât din Noul Testament cât şi din Vechiul Testament. De fapt, Domnul Isus avea să întărească porunca ,,Să nu ucizi”, chiar la începutul lucrării Sale pe acest pământ când, în Predica de pe Munte a spus: ,, Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu ucizi; oricine va ucide va cădea sub pedeapsa judecăţii.”  Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: „Prostule!” va cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: „Nebunule!” va cădea sub pedeapsa focului gheenei.” Sunt nişte atitudini şi vorbe pe lângă care trecem astăzi aşa de uşor dar pe care Domul le-a condamnat ferm.

Întotdeauna când Dumnezeu a ridicat oameni care să-i înveţe pe semenii lor voia şi calea Domnului s-a întâmplat ca pe vremea lui Ieremia: (Ier. 18:18 – „Atunci ei au zis: ,Veniti, sa urzim rele impotriva lui Ieremia! Caci doar nu va pieri Legea din lipsa de preoti, nici sfatul din lipsa de intelepti, nici cuvantul din lipsa de prooroci. Haidem sa-l ucidem cu vorba, si sa nu luam seama la toate vorbirile lui!”). Acesta este un mod de a ucide sufletul.

De fapt, există şi o sinucidere sufletească, atunci când omul acceptă să trăiască în păcat. Aşa cum spune ap. Pavel: ,,Plata păcatului este moartea” (Rom. 6:23).

După învăţătura Sfintelor Scripturi, viaţa pe care o avem este a lui Dumnezeu care ne-a dat-o şi deci, nu avem voie să facem cu ea ce vrem şi cum vrem. Uciderea ese un păcat condamnat de Biblie fiindcă prin ea se nimiceşte o fiinţă care poartă în ea chipul lui Dumnezeu. Se intră cu nelegiuire în drepturile lui Dumnezeu, care este unicul Stăpân asupra vieţii şi asupra morţii.

Prin ucidere se fură dreptul fiecăruia de a trăi, adică bunul cel mai de preţ dăruit de Dumnezeu omului, viaţa. Apoi, se încalcă porunca dragostei, se încalcă drepturile societăţii faţă de care fiecare suntem responsabili sau avem de îndeplinit ceva. Se ucid generaţii întregi de urmaşi care aveau dreptul să trăiască şi puteau fi utili societăţii.

Dinu D.

Test

Publicat de elpizein pe martie 13, 2011
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , .

M-am gandit sa va propun un mic test personal dar care aduce mari beneficii:

In primul rand fii sincer cu tine si analizeaza-ti pozitia pe care te gasesti.

1.OMUL FIRESC (natural):

se carcterizeaza prin:

– gandirea ii este dirijata de dorintele (poftele) trupului;

– nu are ca tinta viata vesnica;

– nu se roaga

– nu studiaza si nu mediteaza asupra Cuvantului Lui Dumnezeu;

– nu doreste partasia cu cei ce-L cauta pe Dumnezeu;

– respinge lucrurile, gandurile lui Dumnezeu, schimba subiectul cand se discuta despre EL;

– !!! pricepe anumite doctrine DAR arata o incapacitate de a concepe si interactiona, de a conlucra cu lucrurile si ideile Duhului Sfant.

2.OMUL SPIRITUAL (duhovnicesc) :

se caracterizeaza prin:

– arata o profunda perspicacitate  si intelegere spirituala;

– in decursul timpului (nu peste noapte) folosindu-si constant mintea luminata de Duhul Sfant a invatat (s-a deprins) sa deosebeasca lucrurile, gandurile atitudinile care-I sunt sau nu sunt placute Lui Dumnezeu;

– are pace sufleteasca si liniste in mintea si inima lui;

– isi arata blandetea lui prin purtarea lui;

– are un program foarte bine respectat de studiu, de rugaciune, si de post.

– este devotat „trup si suflet” pentru Dumnezeu.

3. CRESTINUL IMATUR (prunc-bebelus) (a nu se confunda neaparat cu proaspatul convertit, poate fi de multi ani convertit dar nedezvoltat spiritual)

se caracterizeza prin:

– el nu vrea decat laptic (adica lui sa-i spui decat despre lucrurile de la inceputul pocaintei), cum discuti cu el despre lucruri mai grele (exp: Escatologie, Homiletica, s.a.) devine confuz.

– manifesta doar o cunastere simplista si o complacere in aceasta.

4. CRESTINUL CARNAL: (trupesc)

se caracterizeaza prin:

– nu are o marturie buna din partea celorlalti crestini;

– este un crestin care nu e intors de curand la Dumnezeu, care are destule cunostinte (stie multe) dar in actiunile lui se vede pornirile firesti;

– este egoist (totul pentru el si ai lui);

– este mandru : isi face singur o clasificare a oamenilor si lucrurilor, conform unor standarde pe care le-a facut singur (standarde nebiblice);

– !!! traieste in mod intentionat ca si omul natural (carnal), numai ca el are o „eticheta pe ambalaj” unde scrie CREDINCIOS

TU UNDE TE INCADREZI ? UNDE TE-AI REGASIT?

–––– ––– ––– ––– ––– ––– ––– ––– ––– –––

REZOLVARE: daca te-ai regasit la punctul :

1. POCAIESTE-TE , vino la crucea Donului Isus Christos

2. CONTINUA

3. MATURIZEAZA-TE („nu mai fi pui – da din aripi”)

4. POCAIESTE-TE, revino la crucea Domnului ISUS CHRISTOS

–––– ––– ––– ––– ––– ––– ––– ––– ––– ––– –

P.S. – Stiu  ca unii din voi o sa intrebati care e suportul biblic. Iata-l:

1 Corinteni 2:14-3:4

Romani 8:9

Iuda 19

Evrei 5:12-6:2

DORESC CA ACEST TEST SA VA ADUCA BUCURIE SI BINECUVANTARE !!!

Cu stima.

Dragos Moise.

 

Boli spirituale de care nu se poate să fim tămăduiţi, vindecaţi, decât prin jertfa Domnului Isus de pe cruce.

Publicat de elpizein pe martie 4, 2011
Publicat în: Mesaje. Etichetat: .

Isaia 53

1. Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?
2. El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
3. Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
4. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
5. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
6. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
7. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
8. El a fost luat prin apăsare şi judecată. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?
9. Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui.
10. Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.
11. Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
12. De aceea, Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.

În textul din Isaia 1:1-7 prorocul Isaia constată starea de boală spirituală gravă, cronică a poporului Israel, a generaţiei lui, o boală care parcă nu mai avea leac. Isaia 1:1-7  „Proorocia lui Isaia, fiul lui Amoţ, despre Iuda şi Ierusalim, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz şi Ezechia, împăraţii lui Iuda.  Ascultaţi, ceruri, şi ia aminte, pământule, căci Domnul vorbeşte: „Am hrănit şi am crescut nişte copii, dar ei s-au răsculat împotriva Mea.  Boul îşi cunoaşte stăpânul, şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său: dar Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu ia aminte la Mine.” Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânţă de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele…  Ce pedepse noi să vă mai dea, când voi vă răzvrătiţi din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav, şi toată inima sufere de moarte!  Din tălpi până-n creştet, nimic nu-i sănătos: ci numai răni, vânătăi şi carne vie, ne stoarse, ne legate, şi ne alinate cu untdelemn:  ţara vă este pustiită, cetăţile vă Sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele sub ochii voştri, pustiesc şi nimicesc, ca nişte sălbatici.”

Dar iată că în Isaia 53:1-12 prorocul, insuflat de Duhul Sfânt, arată poporului singurul leac pentru vindecare şi anume jertfa de pe cruce , rănile, durerile, suferinţele Domnului Isus. Textul acesta este unul profetic, prin care este arătată starea oamenilor păcătoşi , despărţiţi de Dumnezeu, bolnavi spiritual, dar şi soluţia , mijlocul de vindecare oferit în Isus Hristos.

Şi astăzi în generaţia noastră, în lume, în ţara noastră, în localitatea noastră sunt  foarte mulţi oameni , de la copii la bătrâni , săraci-bogaţi, de diferite naţionalităţi , afectaţi de aceleaşi boli spirituale , boli care nu pot să fie vindecate nici prin educaţie – cultură, nici prin bogăţie materială, nici prin forme de evlavie , apartenenţă religioasă , politică , filozofie, …decât prin lucrarea de la cruce a Domnului Isus.

În Isaia 53:1-12 sunt identificate câteva din bolile spirituale grave de care sufereau cei de atunci şi de care sunt afectaţi şi cei de azi , boli de care vrea şi poate să ne vindece doar Domnul Isus prin lucrarea lui mântuitoare .

Isus Hristos a suferit şi a murit pe cruce pentru ca prin moarte şi învierea lui din morţi să ne vindece de:

1.     Să ne vindece de necredinţă Isaia 53:1  „Cine a crezut în ceia ce ni se vestise?”

Necredinţa este boala de căpătâi de care trebuie să fim vindecaţi cu prioritate şi deplin ca să reuşim apoi să ne vindecăm şi de celălalte boli spirituale care decurg din aceasta.

Cu  mult  timp în urmă  li se vestise evreilor cine este Dumnezeu, cine sunt ei, care este rostul , scopul lor pe acest pământ şi totuşi mulţi erau bolnavi de necredinţă.

Pe Dumnezeu cred că l-a durut şi îl doare mult necredinţa celor ce au fost aleşi să fie poporul lui.

Necredinţa a fost semănată în inima omului de „şarpe” adică de Diavol , la început în grădina Eden (vezi Geneza 3) apoi oamenii au „semănat necredinţa cu mâna lor.”

  • Necredinţa în Dumnezeu , în existenţa lui. Foarte mulţi oameni din zilele noastre nu cred cu adevărat în Dumnezeu .
  • Necredinţa în atributele lui Dumnezeu. Faptul că Dumnezeu este creatorul tuturor lucrurilor văzute şi nevăzute, Dumnezeu este atotputernic, atoateştiutor, sfânt, drept, milos, iubitor, bun, …
  • Necredinţă în lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a oamenilor şi scopul lui cu omul pe pământ.
  • Necredinţa în judecată , în viaţă după moarte , în rai şi iad.
  • Necredinţa ca Sfânta Scriptură, Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu.

Necredinţa este un păcat cu consecinţe vremelnice şi veşnice, pentru omul care nu se vindecă de acest păcat.  Evrei 11:6 „Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.”

  • Fără credinţă omul nu poate să fie salvat, mântuit,
  • Fără credinţă omul nu-l va sluji pe Dumnezeu cu dragoste, devotament şi încredere
  • Fără credinţă omul nu se mai roagă sau se roagă în zadar

Omul este creat de Dumnezeu, să trăiască pe pământ prin credinţa în El, şi atunci când nu crede , omul se îmbolnăveşte sufleteşte, este nefericit, neîmplinit, fricos.

Totuşi omul trebuie să creadă ceva , dar dacă nu crede adevărul revelat în Sfânta Scriptură atunci va crede basme, tradiţii păgâne, filozofii, minciuni.

Necredinţa macină o mare parte din oamenii zilelor de acum.

Omul care nu crede în Dumnezeu deloc, sau nu crede din toată inima, va fi un om fără frică sfântă, nu se va ruga , nu va fi interesat de Biserică , nu va trăi moral , sau va trăi fără scop .

Nu trebuie să uităm că uneori chiar şi ucenicii Domnului Isus au fost afectaţi de această boală a necredinţei şi sunt destui şi astăzi .

Spre exemplu ori de câte ori un creştin consideră că un semen de al lui este atât de păcătos încât nu mai are nici o şansă de schimbare, de mântuire, şi ca atare nici nu are rost să se mai roage pentru el , să-i vestească Evanghelia, această atitudine nu este altceva decât o manifestare a necredinţei în puterea lui Dumnezeu de a salva oamenii din robia păcatelor şi de a le schimba viaţa în mod radical în bine. Un creştin credincios nu este chemat să fie el judecător cu privire la cine poate şi cine nu poate să fie mântuit, iertat , schimbat,  ci mai degrabă creştinul care a avut el însuşi parte de experienţa naşterii din nou, a schimbării, a pocăinţei , trebuie să mărturisească cu dragoste şi convingere la orice om, oricât de păcătos ar fi , vestea bună că prin credinţa în Isus şi el poate să fie un om iertat , schimbat, fericit.

Şi atunci ce este de făcut? Care este soluţia? Cum ne putem vindeca de necredinţă?

Isus a suferit , a murit pe cruce , a luat asupra lui păcatele noastre şi păcatul necredinţei născut din neştiinţă, ignoranţă, amăgire , a fost îngropat şi apoi a înviat a treia zi ca să ne dovedească că ne iubeşte şi este Fiul lui Dumnezeu , ca să ne ajute să ne recăpătăm credinţa

În Romani 10:17 citim: „ Astfel credinţa vine în urma auzirii iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos”.

Iată de ce este atât de important să citim Biblia – Sfânta Scriptură , să ascultăm Evanghelia şi astfel să ajungem să credem ceia ce vrea Dumnezeu să credem. Credinţa adevărată şi vie nu îşi are izvorul în păreri omeneşti , tradiţii, obiceiuri ci în Cuvântul lui Dumnezeu.

În Evanghelia după Ioan cap.20: 27-28  citim cum Toma privind la rănile Domnului Isus după înviere a fost vindecat pe deplin de necredinţă şi de neîncredere. Ioan 20:27-28 „După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc, şi le-a zis: „Pace vouă!”  Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna, şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.” Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”

Eşti tu un om credincios? Crezi tu cu adevărat? Credinţa ta este bazată pe adevărul Cuvântului lui Dumnezeu?

Fă şi tu ce a făcut şi Toma. Închină-te Domnului şi slujeşte-l cu toată inima.

(va urma)                               

pastor misionar Groza Teodor

Ce este mărturisirea păcatelor?

Publicat de elpizein pe ianuarie 29, 2011
Publicat în: Mesaje.

24 ianuarie 2011 http://trezirespirituala.wordpress.com/2011/01/24/ce-este-marturisirea-pacatelor/#more-11888

Sunt 100% convins că cei mai mulți oameni care se luptă cu diverse păcate, se află într-o stare de întuneric spiritual este datorită unor păcate nemărturisite, dospite și care distrug conștiința și viața spirituală a sufletului.

După mai multe experiențe din trecut pot confirma personal dar și din mărturiile altora că Scriptura este adevărată și omul care își mărturisește păcatele primește eliberare de păcat, a conștiinței, fizică, spirituală, emoțională, psihică, etc.

Cred că „mărturisirea păcatelor” este o disciplină indispensabilă vieții de credință. Lipsa acestei discipline a fost o aversiune iresponsabilă față de anumite practici ale bisericilor tradiționale de care evanghelicii s-au separat.

Întrucât nu recunoaștem sistemul de mărturisire a păcatelor promovat de unele biserici ne separăm de practicile lor nebiblice însă nu vrem să mergem într-o altă extremă și să desființăm doctrina biblică a „mărturisirii păcatelor”.

Numeroase texte din Scriptură promovează această practică și concluzia la care am ajuns după studiu și diverse experiențe, este că ea face parte din calea biblică a pocăinței iar cei ce nu o practică se lipsesc de binecuvântarea sufletului liber.

Cum arată „mărturisirea păcatelor” biblică?

[1] Înseamnă recunoașterea păcatelor. Nu înseamnă doar a admite spunând:bine, sunt un păcătos – niciodată nu am declarat că sunt un sfânt. Cuvântul a mărturisi nu înseamnă a admite ci a spune același lucru. Înseamnă judecarea și întâmpinarea lui cu precizie.

a. recunoașterea păcatelor fără a le pune în balans cu faptele bune. Nu punem în balans lucrurile bune cu cele rele. Mărturisirea de asemenea nu înseamnă a pune în balans lucrurile bune cu păcatele. Trebuie să las lumina să mă facă să mă simt un ticălos și mizerabil.

b. recunoașterea păcatelor fără a le compara cu alte păcate, trecutul sau păcatele altor oameni. Mărturisind prin comparație – Oameni care au renunțat la păcate grosolane își compară trecutul cu prezentul. Alții își compară viața lor cu viața majorității care trăiește în jurul lor și sunt mulțumiți. Alții se compară cu cei mai depravați oameni din societate luând cel mai de jos standard.

c. recunoașterea tuturor păcatelor fără a ascunde vreunul. adică se mărturisesc anumite categorii de păcate: cum ar fi păcatele pe care noi le numim mici sau păcatele exterioare care sunt văzute de toată lumea dar sunt evitate păcatele din motivații, păcatele gândurilor, intențiilor, înclinațiilor, plăcerilor, dorințelor, pasiunilor,etc.

d. recunoașterea specifică a păcatelor nu la modul general. Plural cuvântuluipăcat sugerează mai mult mărturisirea actelor păcătoase decât o recunoaștere generală a păcatului. Aceasta nu înseamnă să spui la modul general – tratarea păcatelor la grămadă. Crucea ne cere să le tratăm separat și să vedem că fiecare conține întreg principiu al rebeliunii împotriva lui Dumnezeu și fiecare a făcut din calvar o necesitate teribilă. Trebuie să-mi numesc păcatele în mod particular, trebuie să le pomenesc pe nume. Trebuie să venim și să recunoaștem că „acesta” a fost păcat. Înseamnă o mărturisire detaliată și specifică a gândurilor, cuvintelor, acțiunilor, motivațiilor și atitudinilor greșite.  Se include binele pe care l-am omis și răul pe care l-am făcut.

e. recunoașterea păcatelor fără folosirea probabilului. Auzim des în biserici rugăciuni de genul Doamne iartă-mă dacă am păcătuit sau Doamne, poate am păcătuit în săptămâna aceasta. Oamenii aceștia trăiesc într-o ignoranță dusă la extrem când au impresia că într-o săptămână nu au păcătuit.

f. recunoașterea păcatului fără redenumirea lui – ca fiind boală psihică, probleme emoționale, traumatisme familiale dând impresia că tot ceea ce avem nevoie este doar de terapie, nu de eliberare de păcat, de vindecarea daunelor păcatului, de iertarea pedepsei și de curățirea conștiinței de vină.

g. recunoașterea păcatelor personale nu ale tuturor. Așa îți iei toată responsabilitatea pentru păcatul comis. Noi nu facem o afirmare generală – „suntem cu toții păcătoși” și nici nu întrebăm retoric „cine nu păcătuiește?”.Lasă-i pe ceilalți să se mărturisească în dreptul lor – nu o fă tu pentru ei. Este ușor să admiți că ești păcătos într-un mod cât se poate de general și mulți oameni spun “Nimeni nu e perfect”.

[2] Înseamnă recunoașterea păcătoșeniei. Acest lucru înseamnă să declari că natura ta este afectată de păcat și că ai nevoie de puterea transformatoare a lui Dumnezeu nu doar de niște sfaturi sau îndemnuri care te-ar putea schimba ușor. Indicăm nu doar actele păcătoase ci și condiția: sunt păcătos.

[3] Înseamnă recunoașterea și asumarea vinovăției. Putem pune blama pentru păcatele noastre pe ereditate, atmosferă, temperament, diavol, firea pământească, Dumnezeu sau condiția fizică. Putem spune că cineva ne-a indus în eroare. Este o caracteristică a noastră a tuturor de a căuta scuze față de responsabilitatea pentru păcat. Justificarea de sine și scuzele ne exclude de la iertare pentru că ne depărtează de pocăință.

[4] Înseamnă recunoașterea și asumarea consecințelor. Trebuie să recunoști că păcatul merită judecata și pedeapsă – merită furia, moartea și iadul. Trebuie să-ți recunoști vina și că păcatul produce vină. Trebuie să recunoști deasemeni că păcatul este în natura ta și că nu te poți regenera, reforma, schimba, transforma de unul singur.

[5] Înseamnă recunoașterea păcatului public și particular. Maniera mărturisirii sugerează un element public înaintea altora, ca și înaintea lui Dumnezeu deoarece verbul e folosit de Ioan în alte locuri în sensul de mărturisire deschisă (Ioan 1:20; Apocalipsa 3:5. Cuvântul înrudit al verbului a mărturisi, utilizat în contextul botezului vezi Matei 3:6 și Marcu 1:5).

Dacă te-ai supărat pe cineva de lângă tine și i-ai spus o vorbă rea, nu e nevoie să spui întregii biserici de ce ai făcut ci poți să o faci în minutele următoare față de persoana pe care ai supărat-o. Uneori este mai ușor să vorbești public despre un păcat pe care ar trebui, de fapt, să-l rezolvi particular cu persoana împotriva căreia ai greșit.

[6] Este o mărturisire repetată nu singulară. Este repetată pentru că noi păcătuim în mod continuu. Nu poți să-ți ceri iertare de la o persoană pentru toate păcatele pe care le vei face pentru totdeauna ci de fiecare dată când îi greșești. Acțiunea salvatoare a lui Dumnezeu este privita constantă. Verbuliartă este folosit la timpul prezent sugerând o iertare zilnică.

[7]  Este o mărturisire cu scop precis. A mărturisi păcatul nu înseamnă doar a admite că suntem păcătoși ci așezarea lor înaintea lui Dumnezeu și (1)căutarea iertării. Aceasta presupune interes din partea ta nu ca și cum i-ai face un favor lui Dumnezeu. (2) Cerem puterea Duhului pentru a ne feri de repetare. O mărturisire adevărată a păcatelor cere și (3) anticipează, așteaptă iertarea.

[8] Este o mărturisire cu părere de rău. Părerea de rău nu se datorează faptului că ai fost prins, că nu mai poți păcătui ci pentru că L-ai supărat pe Dumnezeu, că te-ai întinat și pentru că ai afectat pe ceilalți, direct sau indirect, prin păcat față de oameni sau prin păcat adus în trupul lui Hristos (2 Corinteni 7:10-11).

Meditaţie

Publicat de elpizein pe ianuarie 6, 2011
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , , .

Iubiţi creştini,

Fiindcă am păşit, cu ajutorul lui Dumnezeu, în anul 2011 şi fiindcă se apropie ziua în care de obicei ne apropiem de Masa Domnului, vă prezentăm în puţine cuvinte ceea ce a spus Henry  A. Ironside (1876-1951), unul dintre ,,giganţii” lui DUMNEZEU, cum îl numeşte Warren W. Wiersbe, în cartea sa ,,Listening to the Giants”, despre una din scrisorile pe care le-a trimis PLINIUS CEL TÂNĂR, guvernatorul provinciei Bitynia, împăratului roman  TRAIAN, întrebând de ce creştinii erau exterminati? El, (Plinius) a adăugat: „Am încercat să obţin toate informaţiile, care am putut în legătură cu ei (creştinii),  până acolo că am angajat nişte spioni să profeseze credinţa creştină şi să se boteze pentru a putea intra în rândurile lor şi a putea participa la serviciile lor fără a fi suspectaţi.  Contrar la ce  m-am aşteptat, am găsit că, CREŞTINII se întâlneau la miezul nopţii sau dimineaţa devreme şi cântau un imn lui CHRISTOS ca DUMNEZEU, că citeau din scrierile lor sacre şi luau parte, pe genunchi, la o masă foarte simplă, constând din pâine şi vin. Aceasta este tot ce am găsit despre ei, în afara faptului, că ei sunt „subiectul” guvernului şi că ei se roagă pentru toţi oamenii.” Ce frumos ar fi să urmăm pilda acestor credincioşi în închinarea lor pentru că DOMNUL NOSTRU ISUS CHRISTOS, CARE A MURIT ÎN LOCUL NOSTRU, MERITĂ!

Mesaj

Publicat de elpizein pe decembrie 27, 2010
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , .

Hristos Domnul e inlaturat, mos Craciun e adorat. Bradul pus la loc de cinste in familii si chiar in unele biserici. In prima biserica crestina nu a fost o asa idolatrie. Sarbatoarea iluminata terific, dar intuneric bezna in suflete. O omenire in gura mortii, fara nicio licarire de speranta. Hristos Domnul a venit sa mantuiasca, si oamenii cei mai multi mor nemantuiti. De ce? Nu cumva suntem noi vinovati?

Crestinismul formal a falimentat, caci a pastrat ieslea si steaua, dar a pierdut pe Hristos Domnul. A pastrat colindele, cantecele de pe buze, dar a pierdut inchinarea inimii. A pastrat o sarbatoare, dar a pierdut pe Cel Sarbatorit. Oamenii primesc daruri unii de la altii, dar nu-L primesc pe Domnul Isus, Darul nespus de mare a lui Dumnezeu. Pe El il resping, il injura cum stiu mai urat. Petrec si danseaza, chiuie toti in goana nebuna spre iad. S-au inchinat vitelului mort de aur, dar azi, la suflarea vantului, s-a prabusit si nu mai e nicaieri. Au imbracat haine stralucitoare, dar s-au topit si sunt goi, de rusinea tuturor. Si asta fara sa-si dea seama. Toata frumoasa si inaltatoarea atmosfera din familii s-a dus. Ce tragedie!

Ingerul in straie de lumina nu mai vine din cer, iar cei de pe pamant care trebuiau sa poarte lumina, multi au devenit, ei insisi, intuneric, iar poporul bajbaie, nu zaresc nicio licarire. Este intuneric bezna. Criza nu e financiara, ci spirituala. Hristos Domnul, Lumina Lumii este lepadat. Si lipsa LUMINII cauzeaza intunericul.

Altadata, Isaia profetul Domnului, striga ,,Totusi intunericul nu va imparati vesnic pe pamantul in care acum este necaz…” Dar unde sunt cei atinsi de inger cu carbunele aprins de pe altar? E noapte tarziu si aproape pe toti i-a cuprins moleseala, ba multi dorm de-a binelea, tocmai in timpul cel mai critic.

O, fratii mei, Biserica sfanta, nascuta in mari suferinte pe Golgota, si trecuta prin mari suferinte, ridica-te si lumineaza! Timpul s-a scurtat si in curand apare in mare slava Preaiubitul Mire. Inca nu ti-ai sfarsit misiunea. In intuneric mai sunt frati care trebuie salvati. Trezeste-te! Foloseste chiar si zilele sarbatorii sa-L cunoasca pe Cel Sarbatorit si viata sa le devina o eternal sarbatoare prin Cel nascut si culcat in iesle.

Insarcinarea noastra, prin Duhul Sfant, este sa purtam nu o lumanare, ci LUMINA EVANGHELIEI unei lumi pierdute in pacat, inrobita de Satana. Ei, sarmanii, nu-si dau seama de aceasta. La sarbatori beau pana nu se mai pot purta, injura, mintesc, se inseala, se dusmanesc, isi bat joc de cele sfinte, sunt fatarnici, desfraneaza, avorteaza, divorteaza si totusi ei zic ca sunt crestini. Crestinii nu au trait in asa pacate. Acestia sunt crestini care populeaza iadul si vor fi pe veci unde e plansul si scrasnirea dintilor. Starea lor, sarmanii, este mult mai grava incat nu se poate descrie.

La asa oameni am fost trimisi noi cu Evanghelia, si eu si tu. Domnul Isus a spus apostolului Pavel: ,, Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor la care te trimit, ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.” Deci, suntem trimisi.

Iar ca sa nu ni se para o trimitere prea grea, apostolul Pavel ne aduce aminte: ,,Odinioara erati intuneric – deci si noi am fost ca si ei – dar acum sunteti lumina in Domnul.” Oare suntem cu adevarat lumina? Nu cumva lumina noastra e stinsa? E un prilej de cugetare. Caci numai fiind lumina aprinsa putem lumina pe altii. Si pentru o asa lucrare nu Seminarul ne face capabili, ci Domnul, prin Duhul Sfant. Lucrarea Lui si in anul 2011, se poate face numai prin puterea Lui, dupa voia Lui si spre slava Lui.

Altadata vestitorii Evangheliei au fost niste uriasi, azi multi sunt pigmei. Aceasta nu din cauza ca Dumnezeu nu te vrea un urias, ci fiindca tu te simti bine asa. Cresterea in har o ai numai printr-o relatie buna cu Tatal. Cum este atarnarea ta de Domnul? Cat timp petreci tu cu El? Primesti tu mesajul de la El? Sau il culegi din carti sau de pe Internet? Aceasta are mare importanta. Si nu uitati ca Domnul da har celor smeriti.

Poate pe pamant nu ne vom mai intalni niciodata, caci eu sunt foarte batran, sunt in al 93-lea an, dar doresc sa fiti uriasi in castigarea sufletelor pentru Hristos Domnul.

In glorioasa Lui slujire, batranul vostru frate

Petru Popovici

SCOPUL NAŞTERII DOMNULUI ISUS – Un timp de reconciliere-împăcare

Publicat de elpizein pe decembrie 16, 2010
Publicat în: Mesaje.

Evanghelia după Luca cap.2:9-14 „În ţinutul acela erau nişte păstori, care stăteau afară în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.  Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un mântuitor, care este Hristos, Domnul.  Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.” Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudînd pe Dumnezeu, şi zicând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.”
“Şi nu numai atât, dar ne si bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Christos, prin care am căpătat împăcarea.” Romani 5:11
Marea majoritate a Istoriei Lumii este o istorie de conflicte. În timpul ultimilor 5, 560 de ani au existat aproape 15, 000 de războaie şi astea sânt numai razboaie despre care am auzit noi. În timp ce scriu aceste cuvinte, sunt 32 de războaie mari şi mici care se întâmplă chiar acuma. Noi oamenii nu suntem prea pricepuţi în a trăii în pace unii cu alţii. Suntem mai pricepuţi în a dezagrea unul cu altul, în a ne bate sau a ne diviza, în partide. Cu o sută de ani în urmă sentimentul popular era că dacă am putea să educăm lumea o să piară toate războaiele. Dar după ce două razboaie mondiale au avut loc între cele mai educate naţiuni ale planetei, optimismul acela naiv a dispărut. Făra o transformare a inimii educaţia singură ne lasă doar să gândim la metode şi mai sofisticate în care să ne omorâm unii pe alţii. Foarte mulţi din cei din închisori au o minte briliantă. O minte educată nu produce neaparat o inimă plină de pace. Ceea ce lumea are nevoie este reconciliere, împăcare. Reconcilierea, împăcarea… este o pace restaurată. Pace cu Dumnezeu, pace cu ceilalţi oameni, şi pace în inima ta. Este cura miraculoasă pentru vieţi şi relaţii distruse. Împăcarea dezarmează conflictul şi schimbă haosul în calm. Linişteşte certurile. Îţi schimbă stresul cu liniştea Lui Dumnezeu, schimbă tensiunea cu calmitate, şi produce pace în minte în loc de panică sau presiune. Dar spiritul de împăcare este în cantităţi mici astăzi. În mod fericit, al treilea scop al Crăciunului este împacarea. Păstorilor din Bethleem, cel de al treilea anunţ al îngerilor s-a concentrat în sosirea “Prinţului Păcii”. Isus nu numai că învăţa calea păcii dar şi ne dă putere să trăim în pace dacă-L urmăm. “ Slavă Lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pământ între oamenii placuţi Lui.”

Anul trecut am călătorit internaţional, cam şaptezeci şi cinci de mii de mile. În fiecare ţară care am vizitat-o am fost martorul aceloraşi probleme universale de conflict. Poţi să le gaseşti în zonele rurale, ca şi în oraşele cosmopolitane şi avansate tehnic. Bogăţia economică nu pare a face nici o diferenţă. În unele cazuri chiar tehnologia este vinovatul în polarizarea civilizaţiei. Internetul a îngăduit formarea a milioane de micro-subgrupări. “Niche” identităţi sânt din ce în ce mai mici. Cu media jucându-se tot timpul cu diferenţele dintre noi ca să creeze poveşti amuzante, civilizaţia pierde repede din factorul de civilitate…Obrăznicia, nu politeţea este în creştere. În călătoriile mele am observat cele mai inimaginabile tipuri de conflict – între diferite rase umane, naţionalităţi, limbi şi grupări religioase, partide politice şi etnice, şi între bogaţi şi săraci. Apoi ca pastor, în comunitatea mea am avut de a face în mod constant cu interpersonalul conflict din căsătorii, familii, birouri, vecinătăţi,  şi dintre membrii Bisericii. Apoi mă duc acasă şi ca orice altă familie câteodată am şi acolo mari probleme şi încercări.
Tristul rezultat al conflictelor a umplut lumea de resturile acestor case divizate, copii deformaţi psihic şi emoţional, prietenii acrite, şi tot felul de relaţii demolate. În cercetările mele de Sărbătoarea Naşterii Domnului Isus am întrebat pe cumpărători prin supermarketuri: “unde ai vrea să vezi că este pace de Crăciunul ăsta? Iată ce mi-au răspuns…
– aş vrea pace cu părinţii, cu fostul soţ sau fosta soţie şi cu copii mei;  – mi-ar place să văd că se termină lupta politică la TV,
– am nevoie de pace în mintea şi inima mea,
– cu vecinii din zonă, să se termine prigonirile religioase
– dacă oamenii ar avea pace , poate nu s-ar purta atât de urâcios,
– spun sincer că dacă nu am să găsesc pace cât de curând, căsătoria mea este în primejdie,
– vreau ca mami şi tati să fie împreuna,
– mi-ar place să văd pace peste tot.”
Este pacea pe pamânt posibilă cu adevarat, sau este o fantezie greu de obţinut? Este posibil să existe o purtare frumoasă, civilizată “bunăînvoirea între oameni” este posibilă când cultura curentă ne condiţionează să fim cinici şi sarcastici, să punem oamenii jos, să-i umilim, să le dăm tot felul de nume, să micşorăm, să denigrăm şi să demonizăm pe cei care cred altfel decât noi?
Punctul de plecare pentru pace în inima ta este să inţelegi cauza conflictului. Sunt mai multe cauze dar două sunt mai mari. Primul este egoismul nostru natural…egocentrismul. Când vreau totul să fie numai aşa cum vreau eu, şi când şi tu vrei acelaşi lucru, adică totul după cum vrei tu, atunci agenda mea o să se izbească de agenda ta. Dacă nici unul din noi nu este dispus să facă un compromis din dragoste, atunci iasă cu scântei. Acest scenariu se perpetueaza de multe ori pe zi intr-o relaţie.

Chiar dacă iubeşti pe cineva asta nu înseamnă că veţi agrea în absolut totul. Kay şi cu mine…am învăţat asta în luna de miere! Aşa că primul verset din Biblie pe care l-am memorat împreună ca noi căsătoriţi a fost… Proverbe 13:10: “Prin mândrie se aţâţă numai certuri.” De versetul acesta am avut mare nevoie.
A doua cauză de conflict mai puţin cunoscută este că aşteptăm ca alţii să ne satisfacă nevoile din viaţa noastră pe care doar Dumnezeu le poate satisface. Stăm încăpăţânaţi în a cere altora ceva ce doar Dumnezeu ne poate da. Aşa că mulţi oameni se căsătoresc cu aşteptări dincolo de realistic ca apoi să divorţeze. Nici o fiinţă umană nu ne poate satisface toate nevoile noastre. Asta este o treabă pentru Dumnezeu.
În loc să ne tot văicărim şi să le cerem altora să ne satisfacă aceste nevoi, Biblia recomandă să-I cerem Lui Dumnezeu. “De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, cari se lupta în mădularele voastre? Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi, şi vă luptaţi, şi nu aveţi, pentrucă nu cereţi.”Dacă te-ai ruga atât de mult cât te cerţi şi te vaiţi, ai avea mai puţine motive de ceartă şi mai multă pace sufletească. Cu ani în urmă , un prieten m-a invitat la un seminar pe tema: Cum să birui stresul. Una dintre sugestii pe care instructorul a dat-o pentru a scăpa de stres a fost “scapă-te de stres spunându-ţi amărăciunile unei alte persoane neinteresate personal în subiect”. Apoi repede a adăugat “Cel mai bine ar fi să vorbeşti cu caţelul sau pisica ta”. Am stat acolo uluit de faptul că oamenii actualmente plăteau ca cineva să le sugereze să aibă o discuţie de la inimă la inimă cu pisica sau câinele. Animalele sunt bune, dar nu te pot ajuta să rezolvi conflictele din viaţa ta care sunt rădăcina şi izvorul stresului tău.
Apostolul Pavel a avut o alternativă mult mai bună:”Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduce-ţi cererile voastre la cunoştinţa Lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea Lui Dumnezeu care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Christos Isus.”
Realitatea este că nu va fi niciodată pace în lume dacă nu va fi pace între naţiuni. Şi nu va fii niciodată pace în naţiunea noastră până când n-o să fie pace în comunităţile noastre. N-o să fie pace nici în comunităţile noastre până când n-o să fie pace în familiile noastre. Şi cu siguranţă că nu va fii pace în familiile noastre până când n-o să avem pace fiecare individ în parte. Şi asta n-o să se întâmple decât atunci când Prinţul Păcii va fii în inima noastră. Isus a venit la noi de Crăciun să ne aducă trei feluri de pace:
PACE CU DUMNEZEU.
PACEA LUI DUMNEZEU.
PACEA CU RESTUL LUMII.

de Rick Warren

Ajutor pentru căsătorie

Publicat de elpizein pe decembrie 7, 2010
Publicat în: Mesaje. Etichetat: , , , , .

Doresc să mă căsătoresc dar…

Parintii mei sunt divortati. Sunt destul de mare pentru ca aceasta situatie sa nu mai constituie pentru mine un handicap. Problema mea este ca m-am indragostit de o fata care vine si ea dintr-o familie ruinata prin divort. Nu credeti ca aceasta situatie poate influenta in mod nefast fericirea noastra?

Dimpotriva! Eu cred ca tocmai pentru ca ati gustat din cupa amara a divortului aveti o sansa excelenta sa inchegati o familie trainica si fericita. Amandoi ati resimtit, pe propria piele, urmarile crude ale dezmembrarii familiei, asa ca sunteti avertizati si va dati seama ca va trebuie o temelie trainica pe care sa puteti cladi un camin durabil. Greselile parintilor vostri va indeamna acum la prudenta.

Te sfatuiesc sa fiti sinceri si deschisi in toate privintele, atunci cand veti sta impreuna si va veti face planuri de viitor. Faceti asa ca nici o neintelegere sa nu apara prea tarziu.

Fiti foarte atenti sa nu va bazati iubirea pe o „compatimire reciproca”. Fiti pozitivi si claditi pe respect si pe admiratie. Mila este un foarte prost liant in casatorie si nu rezista valurilor acide ale vietii.

Intr-un mod foarte serios, in faurirea planurilor voastre, trebuie sa tineti seama de persoana Domnului Isus Christos. Cu toate ca unele familii marturisesc ca au cunoscut fericirea si fara El, fiti siguri ca in familiile in care El nu este primit si onorat va lipsi intotdeauna ceva esential, atat pentru timp, cat si pentru eternitate.

Rugati-va impreuna, marturisiti-va greselile unul altuia si rugati-va unul pentru altul. Va veti cimenta astfel temelia caminului, iar prezenta Domnului Isus Christos va va aduce fericirea si binecuvantarea in familia voastra.

Am fost crescuta intr-o familie instarita si intr-un oras mare. Tanarul de care ma simt atasata acum locuieste insa la tara, la o ferma. Ma tem ca n-am sa reusesc sa fiu o sotie buna pentru un agricultor. Nu stiu aproape nimic care sa-mi foloseasca pentru o astfel de viata. Ma tem ca nu-mi va placea sa traiesc intr-o casa de la tara, inconjurata doar de campuri nesfarsite.

Este foarte bine ca, inainte de a lua o decizie definitiva, privesti aceasta problema sub toate aspectele ei.

Dragostea este, inainte de toate, un elan al inimii, dar trebuie sa nu uitam sa ne folosim si capul atunci cand ne indragostim.

Multi tineri nu-si dau seama cat ii va costa parasirea casei, a parintilor si a anturajului in care au trait, pentru a se duce sa se stabileasca intr-un colt indepartat si poate in conditii dificile. Din aceasta cauza, dupa cununie, ei incep imediat sa se dezumfle, se plang de noile conditii, fac reprosuri si devin isterici. O astfel de atitudine poate distruge foarte usor fericirea unei familii.

Se poate insa si altfel.

Este realmente minunat sa vezi cum doi tineri, proveniti din medii sociale diferite, se pot iubi intr-un mod asa de adevarat si de profund, incat le este foarte usor sa traiasca impreuna. Se simt bine unul cu celalalt si pot sa munceasca unul pentru altul.

Daca-l iubesti cu adevarat pe baiatul de care spui, fii sigura ca ai cele mai mari sanse din lume sa ajungi cea mai fericita sotie din lume si cea mai priceputa … tarancuta din cate exista. Dragostea iti va fi cel mai desavarsit dascal si ea va sti sa te invete tot ce va trebui sa faci.

Absenta familiei iti va deschide orizonturi mai largi si perspective cu totul noi in ceea ce priveste atitudinea fata de noii tai vecini.

Hotaraste-te in inima ta sa-i apartii in intregime „lui” si numai lui si nu lasa sa treaca mult timp pana ce vei ajunge in casa lui si … a ta.

Daca si unul si celalalt Il aveti pe Christos in viata voastra, fericirea va este garantata, indiferent de conditiile prin care veti trece.

Sunt indragostit de o fata foarte frumoasa. Nu i se poate reprosa nimic nici din punct de vedere moral. In societate, ea este intotdeauna o prezenta placuta si atractiva. Cand ii vorbesc insa despre religie isi iese imediat din fire si atunci apar neintelegerile. Oare doua persoane care se iubesc nu trebuie sa discute si acest subiect pentru a fi siguri ca vor fi fericiti impreuna?

 

Ba da. Eu cred ca relatiile voastre cu Dumnezeu trebuiesc discutate foarte serios, mai inainte de a va gandi sa intemeiati o familie.

Credinta sau, dimpotriva, necredinta unei persoane este fondul profund din care izvoraste personalitatea si conduita ei in toate celelalte domenii de activitate.

Am convingerea ca, undeva in viata persoanei de care te-ai indragostit, exista ceva foarte rusinos, ceva ce iese mereu la lumina, atunci cand tu o pui in fata valorilor absolute. Altfel, ea nu ar evita sa discute, chiar inutil, acest important subiect.

Cred ca iti dai seama ca toata aceasta situatie constituie deja o bariera intre voi. Faceti ca aceasta bariera sa dispara.

Sutele de scrisori pe care le primesc imi demonstreaza ca, fara un acord comun in problemele religioase, un cuplu are putine sanse sa ajunga la fericirea mult dorita. Ai dreptul si obligatia sa provoci o discutie deschisa si sa te convingi ca nu „te injugi la un jug nepotrivit”. Altfel, rupe orice relatie cu fata aceasta, oricat de frumoasa si placuta i-ar fi compania.

Billy Graham

LEGALIZAREA PROSTITUŢIEI ÎN ROMÂNIA?

Publicat de elpizein pe noiembrie 11, 2010
Publicat în: Mesaje. Etichetat: .

11 Noiembrie 2010

LEGALIZAREA PROSTITUTIEI IN ROMANIA?
V-am alertat inca din vara asupra unui proiect legislativ initiat de d-l Silviu Prigoana (PDL Bucuresti) de legalizare a prostitutiei in Romania. Am scris atunci si reafirmam din nou ca AFR este impotriva acestei initiative. Prostitutia este un rau si o plaga sociala care nu trebuie incurajata sau raspindita prin legalizare. In prezent proiectul legislativ e revizuit de Guvern si asteapta avizul Guvernului. Recent, publicatia online Mercator.net a publicat un comentariu a Melissei Farley, fondatoarea organizatiei non-profit Prostituion Research and Education (Studiul si educatia despre prostitutie) din San Francisco. Vreme de 45 de ani Farley a practicat psihologia clinica, iar in ultimii 15 ani s-a ocupat in special de consilierea femeilor si a minorilor prinsi in capcana prostitutiei. Vreme de multi ani a facut si cercetari aprofundate privind pornografia si efectele daunatoare pe care le are asupra femeilor. Pe scurt, Farley este o femeie care stie ce spune, un expert in domeniu, iar verdictul ei privind prostitutia e clar si concis si trebuie luat in consideratie – prostitutia dauneaza femeilor. Redam mai jos traducerea romaneasca a articolului lui Farley care a aparut luna trecuta in original in engleza cu titlul The Real Harms of Prostituition. http://www.catholiceducation.org/articles/persecution/pch0261.htm Articolul a fost tradus pentru noi de d-l Lucian Hord, voluntar AFR din Chisineu Cris, Arad. Ii multumim.

Realele Daune ale Pornografiei

De ce să legalizăm ceea ce femeile care au avut experienţe cu prostitutia numesc „viol plătit” şi „sclavie voluntară”? Ce înseamnă prostituţia pentru o persoana care se prostitueaza? Recent The Economist a derulat o dezbatere online cu privire la legalizarea prostituţiei. Persoana care a susţinut pledoaria împotriva unei asemenea iniţiative a fost psihologul Melissa Farley, fondatoarea organizaţiei  Prostitution Research and Education.  Având în vedere campania derulată persistent în sprijinul legalizării prostituţiei, argumentată prin fraze de genul “prostituţia este în esenţă o activitate nevătămătoare” şi “o chestiune de alegere personală”, MercatorNet a invitat-o pe dr. Farley să expună informaţiile reale în această chestiune, aşa cum îi sunt cunoscute în urma celor 15 ani de cercetare şi interacţiune cu femei care au practicat prostituţia şi au fost prinse în traficul uman.

Ce este Prostitutia?

Înainte de a decide dacă să legalizăm sau nu prostituţia, este important să ştim ce este şi ce nu este prostituţia. Prostituţia nu este o activitate asemeni oricărei meserii. Prin prostituţie, bărbaţii degradează si dezumanizeaza femeile. A cumpăra o femeie pentru prostituţie conferă bărbaţilor puterea de a folosi femeia ca pe o parte vie a fanteziei sale de autosatisfacere. El îi anulează identitatea şi calităţile care o definesc ca individ, femeia devenind doar părţi sexuale ale unui trup uman. Ea acţionează ca parte a unei dorinţe a bărbatului. Un client căruia i s-a garantat anonimatul a spus: “prostituţia este închirierea unui organpentru 10 minute”. Un altul a spus “le folosesc [pe prostituate] ca pe orice altă facilitate: un restaurant de exemplu, sau un alt bun de folosinţă publică”.  Oricât de şocante par aceste afirmaţii celor care mai cred că prostituţia este asemeni filmului Pretty Woman, [Nota AFR – un film care glorifica prostitutia] descrierile de mai sus se potrivesc cu cele oferite de femeile implicate în prostituţia. Ele ne explică cum este să te simţi tratată ca un organ închiriat: “este distrugător pentru fiinţa interioară. În mintea ta devii ceea ce aceşti oameni îţi spun şi îţi fac. Ajungi să te întrebi cum de ai permis să ţi se facă aşa ceva, de ce vor aceşti oameni să-ţi facă asemenea lucruri?”. Femeile care s-au prostituat au descris experienţele ca pe “un viol plătit” sau “o sclavie voluntară”. Prostituţia este hărţuire sexuală, exploatare sexuală şi adesea chiar mai rău. Plata oferită de client nu va şterge consecinţele a ceea ce ştim despre violenţele sexuale, violenţa domestică şi viol. Această înţelegere a realităţilor prostituţiei din partea clienţilor şi a femeilor implicate în ea vine în conflict cu definirea prostituţiei drept “muncă oarecum neplăcută” care ar trebui legalizată. Indiferent că este sau nu legalizată, prostituţia este extrem de distructivă pentru femei. Dintre toate grupurile de femei studiate, cele implicate în prostituţie au dat ratele cele mai mari în ce priveşte violul şi homicidul. În mod regulat sunt asaltate fizic şi abuzate verbal, indiferent că se prostituează pe stradă sau în saloane de masaj, moteluri sau bordeluri.

Consecintele Prostitutiei

Violenţa sexuală şi agresiunile fizice reprezintă normalul pentru femeile ce trăiesc prostituţia. Într-un studiu olandez, 60% dintre femeile întrebate au declarat că au fost agresate fizic, 70% că au fost ameninţate cu agresiuni fizice, 40% au experimentat violenţa de tip sexual şi 40% au fost forţate la prostituţie.  Conform cercetărilor din 9 ţări, 68% dintre femeile, bărbaţii şi travestiţii implicaţi în prostituţie au manifestat o dereglare post-traumatica (post-traumatic stress disorder – PTSD). Această prevalenţă a tulburării amintite mai sunt este comparabilă cu procentul în care se regăseşte în rândul femeilor care cer ajutor deoarece au fost violate sau abuzate, sau în cazul supravieţuitorilor unui sistem de tortură instituit de un stat. În cazul mai multor culturi de pe toate continentele, consecinţele traumatizante ale prostituţiei sunt similare, indiferent dacă activitatea a fost legală, tolerată sau ilegală. Cu toate acestea, unii mai cred că legalizarea prostituţiei va scădea din stricăciunile produse de acest flagel – asemeni unui pansament pus pe o rană. Nefiind, probabil, familiari cu industria sexului, ei întreabă: “N-ar fi măcar puţin mai bine dacă ar fi legalizată? N-ar exista o oarecare protecţie a prostituatelor şi o stigmatizare mai scăzută?” (Vezi http://www.prostitutionresearch.com/prostitution_research/000116.html.)

Convingeri

La temelia legilor care legalizează prostituţia stă convingerea că prostitutia este inevitabilă. Afirmaţii publice făcute de proxeneţi accentuează că prostituţia este o activitate menită să dăinuiască, deoarece “băieţii vor fi întotdeauna băieţi” (“boys will be boys”), asa cum afirma Dennis Hof în Reno şi Heidi Fleiss din Sydney. [Nota AFR: Dennis Hof e un proprietar de bordeluri in Reno, Nevad, iar Heidi Fleiss in Sydney, Australia] Deşi false, aceste stereotipii despre bărbaţi promovează prostituţia, ele reprezentând însă o strategie de business, eliberând clienţii de povara unor sentimente amestecate privind acceptarea socială a comerţului cu sex, în acelaşi timp invitând şi alţi bărbaţi creduli să cheltuiască în această direcţie. Proxeneţii nu devin dintr-o data băieţi cuminţi daca prostituţia se legalizează. Bordelurile legale din Amsterdam au butoane de panică (uneori şi câte trei în fiecare încăpere). De ce? Deoarece clienţii de-acum acţionând legal nu sunt băieţi buni care vin la o întâlnire inocenta cu o domnişoara… . Ei încearcă în mod regulat să violeze şi chiar să stranguleze femeile.  Când Amsterdam-ul a început în urmă cu câţiva ani să închidă bordelurile, primarul Job Cohen a recunoscut că olandezii au greşit cu privire la legalizarea prostituţiei. Legalizarea nu a transformat această activitate într-una mai protejată. Dimpotrivă, spunea el, legalizarea prostituţiei a crescut activitatea criminală organizată. A funcţionat ca un magnet pentru proxeneţi şi clienţi. Traficul uman a crescut după legalizarea prostituţiei – 80% dintre femeile aflate în industria sexului în Olanda fiind aduse acolo prin “trafic de carne vie”. Nu credeţi ce vedeţi în Cathouse! [Nota AFR – Cathouse e numele unui serial pe HBO care glorifica prostitutia] Acolo sunt actori. O colegă spunea adevărul despre prostituţie în cadrul unui talk-show. În timpul pauzei, a fost abordată de o altă femeie care fusese adusă înaintea camerelor de filmat de proxenetul ei din Nevada. Şoptind, înspăimântată, ea a cerut ajutor, spunând cum proxenetul ei a constrâns-o să spună în faţa camerei cât de distractivă este prostituţia. Lăsând pe platoul de filmare poşeta şi haina (pentru a da impresia proxenetului că va reveni), ambele femei au fugit de-acolo, femeia prinsă în prostituţie primind astfel şansa evadării din sistem. Dilema nu este lipsa unei modalităţi de a remedia constrângerea, agresiunile fizice şi violul din cadrul prostituţiei ilegale. Există legi împotriva acestor forme de violenţă. Problema este că pentru o femeie ajunsă în prostituţie, nu există cale de a evita hărţuirea sexuală, exploatarea sexuală, violul şi alte acte care echivalează tortura mentală.

Ce spun clienţii despre prostituţie?

“Primeşti serviciul pentru care plăteşti, fără vreun refuz” – explică un cumpărător de servicii sexuale. Femeile care nu se prostituează au dreptul să spună “nu”. Avem forme de protecţie legală faţă de hărţuirea sexuală sau exploatarea sexuală. Dar a tolera abuzul sexual este “fişa postului” unei persoane supuse prostituţiei. Afirmatia: “clienţii sunt non-violenţi” este un mit. Cercetările au arătat că majoritatea clienţilor refuză să folosească prezervativul, plătesc suplimentar unor femei constrânse de sărăcie pentru a accepta sexul neprotejat sau chiar violează femeile – fără prezervative. S-au facut sondaje care au chestionaţ comparativ clienţii frecvenţi si ocazionali ai serviciilor sexuale. Bărbaţii care apelează frecvent la femei prostituate actioneaza mai agresiv la nivel sexual fata de femeile care nu se prostitueaza. (Vezi http://www.prostitutionresearch.com/men_who_buy_sex/000161.html. Deşi majoritatea clienţilor prostituţiei din Marea Britanie sunt convinşi că femeile prinse în capcana prostitutiei au fost înşelate sau împinse în prostitutie în urma traficului uman, ei totusi continuă să cumpere serviciile oferite. Acest fapt confirmă rezultatele unui alt studiu care a arătat că 47% dintre clienţii din SUA care au răspuns unei reclame sexuale online erau dispuşi să se prostitueze chiar cu un copil, în ciuda a 3 atenţionări primite cau au de a face cu un minor. Conform declaraţiei unui client, facute cu prilejul unui studiu asupra barbatilor care solicita prostituate, “toate prostituatele sunt exploatate. Totuşi, ele câştigă binişor” (Di Nicola, Cuaduro, Lombardi, & Ruspini, 2009, „Prostitution and human trafficking: Focus on clients”). Iar unii cred că este rezonabil să aştepţi din partea unor femei să “se prostitueze” de 10 ori într-o zi pentru a supravieţui. Astfel de femei cel mai adesea sunt sărace şi marginalizate rasial. Această perspectivă economică neocolonialistă este consfinţită în declaraţia unui turist sexual canadian privitor la femeile din industria thailadeză a sexului: “Aceste fete trebuie să mănânce, nu? Eu le pun o pâine pe masă. Eu contribui la bunastarea lor. S-ar fi stins de foame dacă nu s-ar fi prostituat.” Acest darwinism economic binevoitor al clientilor de prostituei evită întrebarea: au femeile dreptul de a trăi fără a fi supuse hărţuirii sau exploatării sexuale prin prostituţie? Sau este acest  drept rezervat doar persoanelor ce aparţin unei anumite clase, rase sau gen privilegiat?

Ce legi sunt sau nu sunt eficace in combaterea prostitutiei?

Toate femeile ar trebui sa aibe dreptul la a supravieţui fără a fi nevoite să se prostitueze. Femei, bărbaţi, copii, travestiţi aflaţi în industria sexului – nu trebuie arestaţi. Nu există controversa privind acest aspect important. Haideţi insa să abordam chestiunile reale şi nu miturile privitoare la legalizarea prostituţiei.  Există o mulţime de evidenţe despre consecinţele negative ale prostituţiei legalizate şi neincriminate. Prostituţia legalizată specifică zona unde este permisă prostituţia, inclusiv zone de toleranţă municipală sau zonele „roşii” (adica zonele urbane cu concentraţie mare de bordeluri, sex-shop-uri etc). Prostituţia dez-incriminată înlătură orice lege împotriva proxenetismului, reclamelor sau a comerţului cu sex, neincriminând nici persoana prostituată. (Vezi http://www.prostitutionresearch.com/laws/000234.html). Prostituţia tolerată sau cea legalizată sunt similare în ce priveşte efectele. Asemeni unor proxeneţi, statul colectează taxe din prostituţia legalizată, astfel incit, in ce priveşte regimurile ce dez-incriminează prostituţia, codoşii de altădată devin antreprenori legalizaţi. O asemenea  legiferare a comerţului sexual şi a proxenetismului a fost aprobată în Noua Zeelandă în anul 2003. Un Comitet de Examinare a Legii Prostituţiei a raportat în anul 2008 ce s-a întâmplat după ce prostituţia a fost legalizată. Sapte ani mai tirziu, încă se dezbate subiectul care cartiere să fie deschise pentru prostituţie. Pentru ca nimeni nu-şi doreşte prostituţia în imediata vecinătate. Ea este delimitată zonal la comunităţile sărace care nu au resursele financiare sa lupte in tribunal impotriva infintarii bordelurilor in cartierele lor. Reglementarea zonală a prostituţiei este de fapt manifestarea fizică a aceleiaşi stigmatizări sociale sau psihologice pe care legalizarea prostituţiei susţine că luptă să o evite. Fie că este vorba de bordeluri de tip turc (adica complexe de bordeluri), fie de bordeluri de tip Nevada (îngrădite cu sârmă ghimpată sau garduri electrice), femeile încartiruite în zone de prostituţie sunt izolate fizic şi respinse social de restul societăţii. Stigma socială a prostituţiei a persistat 5 ani după legalizarea prostituţiei în Noua Zeelandă – afirmă acelaş Comitet de examinare a legii. După legalizarea prostituţiei, violenţa şi abuzurile din cadrul comerţului de sex au continuat ca înainte. Majoritatea “lucratoarelor sexuale” [Nota AFR – “sex workers” este denumirea oficiala folosita in textele ONU privind prostituatele] au realizat ca legea poate face prea puţin cu privire la violenţa pe care ele o indura – violenţă ce pare a fi un aspect inevitabil al industriei sexului, conform aceluiaşi Raport. (vezi http://www.prostitutionresearch.com/trafficking/000279.html ). După aprobarea legii, 35% din femeile implicate în prostituţie au afirmat că au fost forţate să se prostitueze de către clienţi. Femeile din saloanele de masaj erotic, care se aflau sub controlul unor proxeneţi, au raportat cel mai înalt procentaj de forţare la prostituţie. La 5 ani de la definirea prostituţiei ca “activitate lucrativă”, Noua Zeelandă n-a reuşit să schimbe aranjamentele cvasi-contractuale exploatatoare ce existau şi înainte de legalizarea prostituţiei. Majoritatea celor implicati in prostituţie (atât cea practicată pe stradă cât şi cea din bordeluri) continuă să nu aibe încredere în poliţie. Nu raportează actele de violenţă, nici chiar crimele comise împotriva lor. Prostituţia este deasemenea legală în anumite provincii ale Australiei. Oficiul Ocupaţional Australian (OSC) recomandă celor ce “lucrează” în prostituţie participarea la cursuri de negocieri similare cu negocierile care au loc cind se iau ostateci – un fapt care denota violenta potentiala a clientilor.  Traficul de fiinţe umane este mult mai frecvent acolo unde prostituţia este legalizată. Odată aprobaţi legal, proxeneţii operează liberi de orice ameninţare iar clienţii sunt mereu primiţi cu bucurie. Traficul de copii a crescut în Noua Zeelandă de când a fost legalizată prostituţia, în special traficul copiilor din etnia minoritară maori. Reflectând o creştere a crimei organizate, observată după legalizarea prostituţiei, bandele din Auckland au derulat lupte de supremaţie pentru controlul comerţului cu sex. Prostituţia stradală a scăpat de sub controlul autorităţilor, în special în cel mai mare oraş neo-zeelandez – Auckland, unde a fost raportată o creştere de 200-400% . După legalizarea prostituţiei în Victoria – Australia, numărul bordelurilor (de-acum legale) s-a dublat. Dar creşterea impresionantă s-a consemnat în privinţa prostituţiei ilegale. Într-un singur an numărul bordelurilor ilegale a crescut cu 300%. Lucrătorii unei agenţii neo-zeelandeze care oferă modalităţi de evadare din prostituţie, au observat si ei dublarea numărului clienţilor de pe străzi, faţă de vremea dinaintea legalizării prostituţiei. Iar acum clienţii sunt mult mai agresivi, chiar faţă de angajatele respectivei agenţii. O creştere similară a violenţei după legalizarea prostituţiei a fost observată şi printre clienţii australieni.

Este prostituţia o alegere?

Argumentele pentru legalizarea prostituţiei se bazează într-o mare măsură pe tăria a două afirmaţii: mai întâi că prostituţia este o “chestiune de alegere” personală pentru cei implicaţi, apoi că daunele cauzate de prostitutie sunt reduse prin legalizare. Există puţine argumente care să sprijine vreuna dintre aceste afirmaţii.  Dar teoriile stranii care promoveaza prostituţia par a nu dispărea nici chiar când sunt contracarate cu fapte reale. Un procent foarte mic de femei practică prostituţia în urma unei alegeri personale libere. Pentru cele mai multe dintre ele, prostituţia nu reprezintă o alegere liberă deoarece condiţiile care le-ar permite exercitarea unei alegeri autentice nu le sunt disponibile: siguranţa personală, putere egală cu clienţii, alternative reale. Cele câteva care aleg prostituţia sunt privilegiate fie prin clasa sociala, fie prin educaţie, si de obicei au opţiunea de a părăsi prostituarea. Cele mai multe dintre femei, însă, nu au alternative viabile. Ele sunt forţate la prostituţie prin inegalitatea dintre sexe, dintre etnii sau rase, sau datorita circumstantelor lor economice.

Iată câteva exemple de asemenea constrângeri invizibile

>>>>   O femeie din India ce lucrează într-un birou, de exemplu, ajunge la concluzia că la fel de bine ar putea să se prostitueze şi să fie plătită pentru servicii sexuale cit pentru o munca onesta.

>>>>   O adolescenta din California afirma că în cartierul în care a crescut băieţii creşteau şi deveneau proxeneţi, pe cind fetele deveneau prostituate. Ea este a treia generaţie de prostituate din familia ei. Prostituţia afectează cel mai grav femeile indigene marginalizate etnic, datorită lipsei de alternative. Această situaţie nu este o chestiune de alegere liberă.

>>>>   O femeie din Zambia spune că 5 relaţii plătesc pentru un sac de făină cu care să-şi hrănească copiii. Nici asta nu este o alegere liberă.

>>>>   Vorbitoarea de la Primul congres al supravieţuitoarelor prostituţiei, desfăşurat în Vancouver, afirma: “vrem servicii adevărate, nu servicii sexuale”. (vezi restul discursului aici: http://www.prostitutionresearch.com/c-prostitution-survivor-writings.html).

>>>>   O tânăra femeie vândută de părinţii ei în prostituţie pe când avea 16 ani, într-un bordel din Nevada. Dupa 10 ani înghiţea zilnic 6 medicamente tranchilizante pentru a putea face faţă unei “zile de muncă”. Nici asta nu este o alegere liberă.

Nu există dovazi ca legalizarea prostituţiei reduce efectele daunatoare ale comertului de sex. Dimpotriva, legalizarea prostituţiei creşte traficul uman, prostituţia copiilor şi pofta clienţilor după acte sexuale mai perverse şi “fără limitări” (Vezi: Sullivan, 2007, “Making Sex Work: A Failed Experiment with Legalized Prostitution”). Fie că este legală sau nu, prostituarea femeilor demonstrează raportul de directă proporţionalitate dintre sărăcia şi lungimea perioadei de când se prostituează şi frecvenţa actelor de violenţă îndurată. Consecinţele emoţionale ale prostituţiei sunt aceleaşi, indiferent că este vorba de activitate legalizată sau nu, dacă se întâmplă într-un bordel, club de striptease, salon de masaj sau pe strada. În urmă cu un deceniu, Suedia a catalogat prostituţia drept o formă de violenţă împotriva femeilor care promovează inegalitatea. Drept rezultat, statul suedez a incriminat clienţii şi a dez-incriminat persoanele exploatate. Islanda, Norvegia şi Corea de Sud au promulgat recent legi similare, Marea Britanie derulează un proiect legislativ asemănător, iar Israel are în vedere o asemenea lege. Guvernul suedez a publicat recent o evaluare a legii prostituţiei promulgată în 1999 (vezi aici: http://www.sweden.gov.se/sb/d/13420/a/151488 ). Veştile sunt mai bune din Suedia decât cele din Noua Zeelandă. Într-un deceniu, prostituţia stradală a scăzut în Suedia la jumătate, crescând, în schimb, în ţările vecine. Deasemenea, nu există dovezi ale vreunei migraţii din prostituţia stradală în cea “de salon / bordel” în Suedia. Legătura strânsă dintre prostituţie şi traficul de persoane este evidenţiată atunci când sunt incriminaţi cumpărătorii de sex. In prezent Suedia raportează cel mai mic număr de femei  traficate. Legea suedeză se interpune afacerilor internaţionale de proxenetism şi comerţ sexual. Cu toată rezistenţa iniţială faţă de această lege, astăzi mai mult de 70% din populaţia Suediei o sprijină. Femeile care doresc să evadeze din prostituţie au la dispoziţie servicii oferite de statul suedez. Deloc surprinzător, “cei scapati de prostituţie au o părere bună despre această incriminare a clienţilor, în vreme ce persoanele din interiorul industriei sexului sunt critice faţă de interdicţii”. Prostituţia nu trebuie legalizată deoarece nu poate fi limitată, doar abolită. Mai mult de 90% dintre persoanele implicate spun că doresc să poată evada de-acolo. Dar pentru a fi eliberaţi ei au nevoie de locuinţe, educaţie, locuri de muncă plătite decent, servicii de sănătate şi sprijin emoţional. Toţi ar trebui să ne preocupăm cu oferirea de alternative femeilor implicate în prostituţie.

APEL: PETITIE IMPOTRIVA PROSTITUTIEI

In toamna anului trecut AFR a initiat o petitie online impotriva legalizarii prostitutiei. Petitia a fost lansata in contextul discutiilor de atunci privind legalizarea prostitutiei in tara. Cetateni din diferite orase din Romania demarasera referenduri locale impotriva prostitutiei. In semn de solidaritate AFR a initiatia petitia alaturata. Pina acuma am strins 2.441 de semnaturi. Petitia inca este activa si o relansam astazi, rugindu-va sa o semnati in numar cit mai mare, intrind in linkul acesta http://www.petitieonline.ro/petitie-p31974052.html Va rugam deasemenea sa trimiteti linkul la toti cunoscutii d-tra sa o semneze. Impreuna cu alte organizatii din tara, AFR pregateste un dosar impotriva legalizarii prostitutiei care la timpul potrivit va fi inaintat comisiilor parlamentare de rigoare. La dosar vom anexa si semnaturile dumneavoastră. E important, deci, sa obtinem cit mai multe semnaturi. Va multumim.
preluat de la Asociaţia Familiilor din România