Hristos Domnul e inlaturat, mos Craciun e adorat. Bradul pus la loc de cinste in familii si chiar in unele biserici. In prima biserica crestina nu a fost o asa idolatrie. Sarbatoarea iluminata terific, dar intuneric bezna in suflete. O omenire in gura mortii, fara nicio licarire de speranta. Hristos Domnul a venit sa mantuiasca, si oamenii cei mai multi mor nemantuiti. De ce? Nu cumva suntem noi vinovati?
Crestinismul formal a falimentat, caci a pastrat ieslea si steaua, dar a pierdut pe Hristos Domnul. A pastrat colindele, cantecele de pe buze, dar a pierdut inchinarea inimii. A pastrat o sarbatoare, dar a pierdut pe Cel Sarbatorit. Oamenii primesc daruri unii de la altii, dar nu-L primesc pe Domnul Isus, Darul nespus de mare a lui Dumnezeu. Pe El il resping, il injura cum stiu mai urat. Petrec si danseaza, chiuie toti in goana nebuna spre iad. S-au inchinat vitelului mort de aur, dar azi, la suflarea vantului, s-a prabusit si nu mai e nicaieri. Au imbracat haine stralucitoare, dar s-au topit si sunt goi, de rusinea tuturor. Si asta fara sa-si dea seama. Toata frumoasa si inaltatoarea atmosfera din familii s-a dus. Ce tragedie!
Ingerul in straie de lumina nu mai vine din cer, iar cei de pe pamant care trebuiau sa poarte lumina, multi au devenit, ei insisi, intuneric, iar poporul bajbaie, nu zaresc nicio licarire. Este intuneric bezna. Criza nu e financiara, ci spirituala. Hristos Domnul, Lumina Lumii este lepadat. Si lipsa LUMINII cauzeaza intunericul.
Altadata, Isaia profetul Domnului, striga ,,Totusi intunericul nu va imparati vesnic pe pamantul in care acum este necaz…” Dar unde sunt cei atinsi de inger cu carbunele aprins de pe altar? E noapte tarziu si aproape pe toti i-a cuprins moleseala, ba multi dorm de-a binelea, tocmai in timpul cel mai critic.
O, fratii mei, Biserica sfanta, nascuta in mari suferinte pe Golgota, si trecuta prin mari suferinte, ridica-te si lumineaza! Timpul s-a scurtat si in curand apare in mare slava Preaiubitul Mire. Inca nu ti-ai sfarsit misiunea. In intuneric mai sunt frati care trebuie salvati. Trezeste-te! Foloseste chiar si zilele sarbatorii sa-L cunoasca pe Cel Sarbatorit si viata sa le devina o eternal sarbatoare prin Cel nascut si culcat in iesle.
Insarcinarea noastra, prin Duhul Sfant, este sa purtam nu o lumanare, ci LUMINA EVANGHELIEI unei lumi pierdute in pacat, inrobita de Satana. Ei, sarmanii, nu-si dau seama de aceasta. La sarbatori beau pana nu se mai pot purta, injura, mintesc, se inseala, se dusmanesc, isi bat joc de cele sfinte, sunt fatarnici, desfraneaza, avorteaza, divorteaza si totusi ei zic ca sunt crestini. Crestinii nu au trait in asa pacate. Acestia sunt crestini care populeaza iadul si vor fi pe veci unde e plansul si scrasnirea dintilor. Starea lor, sarmanii, este mult mai grava incat nu se poate descrie.
La asa oameni am fost trimisi noi cu Evanghelia, si eu si tu. Domnul Isus a spus apostolului Pavel: ,, Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor la care te trimit, ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.” Deci, suntem trimisi.
Iar ca sa nu ni se para o trimitere prea grea, apostolul Pavel ne aduce aminte: ,,Odinioara erati intuneric – deci si noi am fost ca si ei – dar acum sunteti lumina in Domnul.” Oare suntem cu adevarat lumina? Nu cumva lumina noastra e stinsa? E un prilej de cugetare. Caci numai fiind lumina aprinsa putem lumina pe altii. Si pentru o asa lucrare nu Seminarul ne face capabili, ci Domnul, prin Duhul Sfant. Lucrarea Lui si in anul 2011, se poate face numai prin puterea Lui, dupa voia Lui si spre slava Lui.
Altadata vestitorii Evangheliei au fost niste uriasi, azi multi sunt pigmei. Aceasta nu din cauza ca Dumnezeu nu te vrea un urias, ci fiindca tu te simti bine asa. Cresterea in har o ai numai printr-o relatie buna cu Tatal. Cum este atarnarea ta de Domnul? Cat timp petreci tu cu El? Primesti tu mesajul de la El? Sau il culegi din carti sau de pe Internet? Aceasta are mare importanta. Si nu uitati ca Domnul da har celor smeriti.
Poate pe pamant nu ne vom mai intalni niciodata, caci eu sunt foarte batran, sunt in al 93-lea an, dar doresc sa fiti uriasi in castigarea sufletelor pentru Hristos Domnul.
In glorioasa Lui slujire, batranul vostru frate
Petru Popovici
BISERICA BAPTISTĂ SPERANŢA VIŞEU DE SUS 