Evanghelia după Luca cap.2:9-14 „În ţinutul acela erau nişte păstori, care stăteau afară în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.  Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un mântuitor, care este Hristos, Domnul.  Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.” Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudînd pe Dumnezeu, şi zicând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.”
“Şi nu numai atât, dar ne si bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Christos, prin care am căpătat împăcarea.” Romani 5:11
Marea majoritate a Istoriei Lumii este o istorie de conflicte. În timpul ultimilor 5, 560 de ani au existat aproape 15, 000 de războaie şi astea sânt numai razboaie despre care am auzit noi. În timp ce scriu aceste cuvinte, sunt 32 de războaie mari şi mici care se întâmplă chiar acuma. Noi oamenii nu suntem prea pricepuţi în a trăii în pace unii cu alţii. Suntem mai pricepuţi în a dezagrea unul cu altul, în a ne bate sau a ne diviza, în partide. Cu o sută de ani în urmă sentimentul popular era că dacă am putea să educăm lumea o să piară toate războaiele. Dar după ce două razboaie mondiale au avut loc între cele mai educate naţiuni ale planetei, optimismul acela naiv a dispărut. Făra o transformare a inimii educaţia singură ne lasă doar să gândim la metode şi mai sofisticate în care să ne omorâm unii pe alţii. Foarte mulţi din cei din închisori au o minte briliantă. O minte educată nu produce neaparat o inimă plină de pace. Ceea ce lumea are nevoie este reconciliere, împăcare. Reconcilierea, împăcarea… este o pace restaurată. Pace cu Dumnezeu, pace cu ceilalţi oameni, şi pace în inima ta. Este cura miraculoasă pentru vieţi şi relaţii distruse. Împăcarea dezarmează conflictul şi schimbă haosul în calm. Linişteşte certurile. Îţi schimbă stresul cu liniştea Lui Dumnezeu, schimbă tensiunea cu calmitate, şi produce pace în minte în loc de panică sau presiune. Dar spiritul de împăcare este în cantităţi mici astăzi. În mod fericit, al treilea scop al Crăciunului este împacarea. Păstorilor din Bethleem, cel de al treilea anunţ al îngerilor s-a concentrat în sosirea “Prinţului Păcii”. Isus nu numai că învăţa calea păcii dar şi ne dă putere să trăim în pace dacă-L urmăm. “ Slavă Lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pământ între oamenii placuţi Lui.”

Anul trecut am călătorit internaţional, cam şaptezeci şi cinci de mii de mile. În fiecare ţară care am vizitat-o am fost martorul aceloraşi probleme universale de conflict. Poţi să le gaseşti în zonele rurale, ca şi în oraşele cosmopolitane şi avansate tehnic. Bogăţia economică nu pare a face nici o diferenţă. În unele cazuri chiar tehnologia este vinovatul în polarizarea civilizaţiei. Internetul a îngăduit formarea a milioane de micro-subgrupări. “Niche” identităţi sânt din ce în ce mai mici. Cu media jucându-se tot timpul cu diferenţele dintre noi ca să creeze poveşti amuzante, civilizaţia pierde repede din factorul de civilitate…Obrăznicia, nu politeţea este în creştere. În călătoriile mele am observat cele mai inimaginabile tipuri de conflict – între diferite rase umane, naţionalităţi, limbi şi grupări religioase, partide politice şi etnice, şi între bogaţi şi săraci. Apoi ca pastor, în comunitatea mea am avut de a face în mod constant cu interpersonalul conflict din căsătorii, familii, birouri, vecinătăţi,  şi dintre membrii Bisericii. Apoi mă duc acasă şi ca orice altă familie câteodată am şi acolo mari probleme şi încercări.
Tristul rezultat al conflictelor a umplut lumea de resturile acestor case divizate, copii deformaţi psihic şi emoţional, prietenii acrite, şi tot felul de relaţii demolate. În cercetările mele de Sărbătoarea Naşterii Domnului Isus am întrebat pe cumpărători prin supermarketuri: “unde ai vrea să vezi că este pace de Crăciunul ăsta? Iată ce mi-au răspuns…
– aş vrea pace cu părinţii, cu fostul soţ sau fosta soţie şi cu copii mei;  – mi-ar place să văd că se termină lupta politică la TV,
– am nevoie de pace în mintea şi inima mea,
– cu vecinii din zonă, să se termine prigonirile religioase
– dacă oamenii ar avea pace , poate nu s-ar purta atât de urâcios,
– spun sincer că dacă nu am să găsesc pace cât de curând, căsătoria mea este în primejdie,
– vreau ca mami şi tati să fie împreuna,
– mi-ar place să văd pace peste tot.”
Este pacea pe pamânt posibilă cu adevarat, sau este o fantezie greu de obţinut? Este posibil să existe o purtare frumoasă, civilizată “bunăînvoirea între oameni” este posibilă când cultura curentă ne condiţionează să fim cinici şi sarcastici, să punem oamenii jos, să-i umilim, să le dăm tot felul de nume, să micşorăm, să denigrăm şi să demonizăm pe cei care cred altfel decât noi?
Punctul de plecare pentru pace în inima ta este să inţelegi cauza conflictului. Sunt mai multe cauze dar două sunt mai mari. Primul este egoismul nostru natural…egocentrismul. Când vreau totul să fie numai aşa cum vreau eu, şi când şi tu vrei acelaşi lucru, adică totul după cum vrei tu, atunci agenda mea o să se izbească de agenda ta. Dacă nici unul din noi nu este dispus să facă un compromis din dragoste, atunci iasă cu scântei. Acest scenariu se perpetueaza de multe ori pe zi intr-o relaţie.

Chiar dacă iubeşti pe cineva asta nu înseamnă că veţi agrea în absolut totul. Kay şi cu mine…am învăţat asta în luna de miere! Aşa că primul verset din Biblie pe care l-am memorat împreună ca noi căsătoriţi a fost… Proverbe 13:10: “Prin mândrie se aţâţă numai certuri.” De versetul acesta am avut mare nevoie.
A doua cauză de conflict mai puţin cunoscută este că aşteptăm ca alţii să ne satisfacă nevoile din viaţa noastră pe care doar Dumnezeu le poate satisface. Stăm încăpăţânaţi în a cere altora ceva ce doar Dumnezeu ne poate da. Aşa că mulţi oameni se căsătoresc cu aşteptări dincolo de realistic ca apoi să divorţeze. Nici o fiinţă umană nu ne poate satisface toate nevoile noastre. Asta este o treabă pentru Dumnezeu.
În loc să ne tot văicărim şi să le cerem altora să ne satisfacă aceste nevoi, Biblia recomandă să-I cerem Lui Dumnezeu. “De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, cari se lupta în mădularele voastre? Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi, şi vă luptaţi, şi nu aveţi, pentrucă nu cereţi.”Dacă te-ai ruga atât de mult cât te cerţi şi te vaiţi, ai avea mai puţine motive de ceartă şi mai multă pace sufletească. Cu ani în urmă , un prieten m-a invitat la un seminar pe tema: Cum să birui stresul. Una dintre sugestii pe care instructorul a dat-o pentru a scăpa de stres a fost “scapă-te de stres spunându-ţi amărăciunile unei alte persoane neinteresate personal în subiect”. Apoi repede a adăugat “Cel mai bine ar fi să vorbeşti cu caţelul sau pisica ta”. Am stat acolo uluit de faptul că oamenii actualmente plăteau ca cineva să le sugereze să aibă o discuţie de la inimă la inimă cu pisica sau câinele. Animalele sunt bune, dar nu te pot ajuta să rezolvi conflictele din viaţa ta care sunt rădăcina şi izvorul stresului tău.
Apostolul Pavel a avut o alternativă mult mai bună:”Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduce-ţi cererile voastre la cunoştinţa Lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea Lui Dumnezeu care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Christos Isus.”
Realitatea este că nu va fi niciodată pace în lume dacă nu va fi pace între naţiuni. Şi nu va fii niciodată pace în naţiunea noastră până când n-o să fie pace în comunităţile noastre. N-o să fie pace nici în comunităţile noastre până când n-o să fie pace în familiile noastre. Şi cu siguranţă că nu va fii pace în familiile noastre până când n-o să avem pace fiecare individ în parte. Şi asta n-o să se întâmple decât atunci când Prinţul Păcii va fii în inima noastră. Isus a venit la noi de Crăciun să ne aducă trei feluri de pace:
PACE CU DUMNEZEU.
PACEA LUI DUMNEZEU.
PACEA CU RESTUL LUMII.

de Rick Warren