Mesajul profetic rostit de către Hagai a constat într-o serie de 4 cuvântări. Vrem să descoperim în ce context şi-a rostit Hagai cea de-a II-a cuvântare şi să învăţăm care a fost scopul şi conţinutul acesteia, precum şi modul în care acest mesaj poate fi aplicat astăzi.
Dacă prin prima cuvântare, profetul Hagai a rostit un mesaj de deşteptare (mustrare) prin care i-a îndemnat pe evreii din Iuda reveniţi din robia babiloniană, să reînceapă lucrările de reconstrucţie a templului, prin cea de-a II-a cuvântare, el a adresat un mesaj de încurajare celor ce s-au angajat în împlinirea acestor lucrări. Studiind această cuvântare putem observa următoarele:
1. Împrejurările în care iudeii au fost îndemnaţi să se încreadă în Dumnezeu
a. Hagai a rostit a II-a cuvântare după 48 de zile de la primul lui mesaj. Prima cuvântare a fost rostită în ziua I a lunii a VI-a, în anul al doilea al domniei lui Dariu (cap. 1:1), iar a doua a fost rostită în a 21 zi a lunii a VII-a (cap. 2:1). Atunci când citim cartea Hagai, trebuie să o citim în contextul evenimentelor istorice prezentate de cărţile Ezra, Neemia şi Estera.
b. Mesajul a fost adresat după 26 de zile de la reînceperea lucrărilor de reconstrucţie. Ni se spune că ,,ei au venit și s-au pus pe lucru în Casa Domnului oștirilor, Dumnezeul lor, în ziua a douăzeci și patra a lunii a șasea, în anul al doilea al împăratului Darius.” (cap. 1:15).
c. Mesajul a fost adresat conducătorilor civili şi religioşi dar şi întregului popor (cap. 2:2)
d. Mesajul a fost rostit într-un moment de entuziasm amestecat cu descurajare. În Ezra 3:12-13, aflăm că: ,,… mulți din preoți și leviți și din capii de familii mai în vârstă, care văzuseră Casa dintâi, plângeau tare, când se puneau sub ochii lor temeliile Casei acesteia. Mulți alții își arătau bucuria prin strigăte, așa încât nu se putea deosebi glasul strigătelor de bucurie de glasul plânsetelor poporului; căci poporul scotea mari strigăte, al căror sunet se auzea de departe.”
2. Modul în care iudeii au fost îndemnaţi să se încreadă în Dumnezeu
Hagai i-a îndemnat pe iudeii angajaţi în reconstrucţia templului să se încreadă în Dumnezeu:
a. arătând realitatea. Pentru a evidenţia realitatea, Hagai a ridicat 3 întrebări: 1. „Cine a mai rămas între voi din cei ce au văzut Casa aceasta în slava ei dintâi? 2. ,,cum o vedeți acum?” 3. ,, Așa cum este, nu pare ea ca o nimica în ochii voștri?” (cap. 2:3).
b. adresând un îndemn concret, menţionând numele conducătorilor şi al poporului – ,,fii tare”; Zorobabel, Iosua, tot poporul din ţară– (cap. 2:4)
c. arătându-le viitorul. Deşi s-au întors în Israel, sub conducerea lui Zorobabel, numai vreo 50.000 de evrei, restul de câteva milioane rămânând pe teritoriile străine unde şi-au făcut o situaţie, Dumnezeu a vrut să descopere viitorul acestei rămăşiţe credincioase care în anul 516 î.Cr. au finalizat cel de-al doilea templu.
Dumnezeu promite că ,,Slava acestei Case din urmă va fi mai mare decât a celei dintâi, zice Domnul oștirilor; și în locul acesta voi da pacea, zice Domnul oștirilor.” Datorită sărăciei poporului, clădirea nouă a templului era simplă, lipsită de splendoarea Templului lui Solomon. Totuşi, Dumnezeu promite că, într-o zi, ea va fi împodobită cu argintul şi aurul dăruit de celelalte popoare şi va întrece în frumuseţe chiar şi primul templu.
De fapt, cel de-al doilea templu a dăinuit mai mult decât primul, aproape 500 de ani. Când a fost terminat avea o lungime şi o înălţime de 30 m. În jurul templului s-au construit cămări şi încăperi pt. preoţi. Chivotul s-a pierdut în timpul robiei şi nu a fost înlocuit niciodată. În locul celor 10 sfeşnice ale lui Solomon, în Sfânta, exista 1 sfeşnic cu 7 braţe, masa cu pâinea pt. punerea înainte şi altarul tămâierii.
În anul 19 î.Cr., Irod cel Mare începe o nouă clădire a templului, acolo lucrând 1000 de preoţi, care se finalizează parţial în 10 ani. Totuşi lucrările la Templu nu s-au terminat decât în anul 64 d. Cr. Clădirea impunătoare a fost zidită din piatră gălbuie şi din aur dar în anul 70 d.Cr., conform profeţiei Domnului Isus, că ,,nu va rămâne piatră peste piatră” a fost incendiată şi jefuită de Titus, fiulîmpăratului Vespasian. Sfeşnicul cu 7 braţe, masa pt. punerea înainte, altarul tămâierii şi alte obiecte au fost duse la Roma aşa cum se vede pe arcul de triumf a lui Titus.
Apl. – cred că slava templului nu a fost dată numai de lucrurile materiale de acolo, ci cu mult mai mult de prezenţa Domnului Isus şi de pacea pe care El vroia să o ofere oamenilor. Domnul Isus a avut 2 atitudini faţă de templu:
1. pe de o parte El l-a respectat: Isus îl numeşte ,,casa lui Dumnezeu.” Râvna pt. această casă L-a determinat să-l curăţească şi gândul că templul va fi nimicit, alături de cetatea Ierusalimului, L-a făcut să plângă.
2. Pe de altă parte, când Isus Se compară cu templul, îl consideră neînsemnat. În Mat. 12:6 le spune fariseilor care-i condamnau pe ucenici că încalcă sabatul: ,,Dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decât Templul.”
Noul Testament ne arată că moartea lui Isus a avut ca rezultat înlocuirea Templului din Ierusalim, iar învierea lui Isus avea să-L pună pe El în locul templului. Noul Templu, de fapt, este Biserica pe care şi-a răscumpărat-o cu Însuşi sângele Său (Efes. 2:21).
d. ce-i mai important, Hagai a vorbit nu în nume propriu, ci din partea lui Dumnezeu – aşa ,,zice Domnul”– (cap. 2:4)
3. Binecuvântările de care au parte cei ce se încred in Dumnezeu
Cei ce se încred în Dumnezeu şi ascultă de El până la sfârşitul vieţii, au parte de :
a. prezenţa şi ajutorul lui Dumnezeu (cap. 2:5). În Deut. 31:8 Domnul promitea prezenţa Lui cu poporul Său, astfel: ,,Domnul însuși va merge înaintea ta, El însuși va fi cu tine, nu te va părăsi și nu te va lăsa; nu te teme și nu te înspăimânta!”apoi în Is. 45:10 ,,Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.”
b. resursele lui Dumnezeu. La v. 8 Domnul îi asigură pe israeliţi că ,,Al Meu este argintul și al Meu este aurul, zice Domnul oștirilor.” În N. Testament ap. Pavel le scrie corintenilor că Dumnezeu le poartă de grijă: „Cel ce dă sămânță semănătorului și pâine pentru hrană” vă va da și vă va înmulți și vouă sămânța de semănat și va face să crească roadele neprihănirii voastre. În chipul acesta veți fi îmbogățiți în toate privințele pentru orice dărnicie, care, prin noi, va face să se aducă mulțumiri lui Dumnezeu.”
c. viitorul pregătit de Dumnezeu. Dumnezeu promite pacea Sa poporului Său. În v. 9 se vorbeşte de pace în contextul Casei Sale. În N. Testament Domnul Isus promite pacea tuturor celor ce vor veni la El spunând: ,,Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.” El nu promite doar pace ci şi un loc pt. toţi acei ce vor crede în El: ,,În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi.”
adaptare după Dan Boingeanu
