Evanghelia după Ioan 17:21-24 ” Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi noi Suntem una,  Eu în ei, şi Tu în Mine; -pentruca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.  Tată, vreau ca acolo unde Sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.”

De multe ori oamenii mânaţi de diferite scopuri, interese, motivaţii , convingeri , iluzii, crezuri, …luptă pentru unitate. Dar de multe ori ei luptă pentru o unitate la rău şi nu luptă pentru unitatea la bine.

Dar de unde ştim când lupta noastră este o luptă pentru unitatea la bine?

Unitatea este o mare putere si binecuvântare atâta vreme cât oamenii sunt uniţi la bine dar deşi unitatea la rău are şi ea putere , ea este distructivă şi un blestem. Biblia ne învaţă că noi am fost creaţi pentru unitate dar nu pentru orice fel de unitate.

În ce relaţii avem nevoie de unitate, ce fel de unitate şi cum să luptăm pentru ea?

1. Unitatea între om şi Dumnezeu

• Dumnezeu la creat pe om pentru unitate cu El , părtăşie sfântă. Geneza 1:26 Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” Câtă vreme omul trăieşte în unire cu Domnul este un om înţelept, puternic, fericit, împlinit, biruitor, binecuvântat…
• Dar unitatea dintre om şi Dumnezeu a fost pierdută şi este pierdută prin păcat. Şarpele- Diavolul la ispitit pe om să rupă prin păcat , neascultare, relaţia desăvârşită de unitate cu Domnul. Omul odată despărţit de Domnul este neâmplinit, nefericit, nemulţumit, robit, slab , fără bucurie şi fără speranţă…

Geneza 3:1-15  „Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?” Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.”  Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.”  Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri! dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat, deci, din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.  Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.  Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?”  El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi-a fost frică, pentru că eram gol şi m-am ascuns.”  Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?”  Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.”  Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom.” Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână.  Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”

• Vestea bună este că orice om poate, dacă vrea, să-şi refacă relaţia cu Dumnezeu prin credinţa în Domnul Isus şi în  jertfa lui mântuitoare. Omul trebuie să creadă în Hristos să se pocăiască de păcatele din viaţa lui să mărturiseacă credinţa lui prin botez şi printr-o viaţă de slujire până la moarte.

Ev. Ioan 3:16  „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Ev. Marcu1:15  „El (Isus) zicea: „S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă, şi credeţi în Evanghelie.” Ev. Marcu 16:15-16 Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.  Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osîndit.

Biserica Domnului Isus luptă şi trebuie să lupte lupta cea bună a credinţei vestind Evanghelia Domnului Isus prin care oamenii sunt luminaţi şi chemaţi şi ajutaţi să vină din nou în unitate cu Dumnezeu.

1. Unitatea în familie

Dumnezeu după ce la creat pe Adam a spus: „Geneza 2:18 Nu este bine ca omul să fie singur am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” A creat apoi pentru om o femeie , Eva şi a întemeiat prima familie.

Geneza 2:21-24 „Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.  Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.  Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie (ebr.: işa = femeie), pentru că a fost luată din om (ebr.: iş = bărbat).”  De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup.  EV. Matei 19:4-6 „Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască,  şi a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup?”  Aşa că nu mai Sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.”Apoi a spus: „Ce a unit Dumnezeu omul să nu despartă.” Familia a fost creată , întemeiată cu un scop precis. Geneza 1:27-28 „Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.  Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.”

Unitatea în familie este o mare binecuvântare. O familie unită este o familie puternică, fericită, împlinită ,cu rezultate deosebite , copiii cresc frumos şi pot să facă faţă cu succes mai târziu greutăţilor vieţii. Dar şi unitatea din familie a fost atacată de la început şi astăzi este deosebit de atacată, asediată, slăbită…pentruca planul Domnului prin familie să nu fie împlinit. Diavolul face tot ce poate să dezbine familiile ba chiar luptă pentru desfinţarea familiei…Multe familii se dezbină şi în zilele noastre din cauza banilor, beţiei, curviei, drogurilor, nerespectarea rolurilor în familie şi a responsabilităţilor, violenţei etc…Unitatea în familie este deplină şi poate să fie păstrată atunci când ambii soţi sunt credincioşi şi slujesc Domnului Isus potrivit cu învăţătura Sfintelor Scripturi. Asta înseamnă că ei au acelaşi Dumnezeu , aceleaşi valori şi acelaşi scop. Este nevoie de citirea Bibliei în familie şi rugăciune pentruca unitatea să fie păstrată .

1. Unitatea în poporul lui Dumnezeu

Importanţa acestei unităţi se vede de la ieşirea poporului Israel din robia Egipteană şi drumul spre Canaan , cucerirea Canaanului dar şi din greutăţile , înfângerile lor, provocate din lipsa de unitate.

Importanţa unităţii se mai vede şi la construirea Cortului întâlnirii , a Templului şi apoi reconstruirea din vremea lui Ezra , Neemia dar şi problemele care le-au avut din lipsa de unitate.

Poporul Domnului a fost este şi va fi vulnerabil fără unitate.

• Unitatea în biserica locală

Unitatea în biserica locală este dată de credinţa în acelaşi Domn, acelaşi crez, bazat pe Sfânta Scriptură, acelaşi botez , acelaşi scop , aceleaşi valori, aceiaşi viziune , acceptarea şi respectarea rolului şi a responsabilităţilor încredinţate, potrivit cu slujba şi darul primit de la Dumnezeu.

Efeseni 4:1-16  „Vă sfătuiesc, deci, eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, cu toată smerenia şi blândeţa, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste,  şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.  Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre.  Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.  Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.  Dar fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos.  De aceea este zis: „S-a suit sus, a luat robia roabă, şi a dat daruri oamenilor.” Şi acest: „S-a suit” ce înseamnă decât că înainte Se pogorâse în părţile mai de jos ale pământului?  Cel ce S-a pogorât, este acelaşi cu cel ce s-a suit mai presus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile.  Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,  până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos;  ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire;  ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.  Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceiace dă fiecare încheitură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.”

În unitate o biserică locală chiar mică ca număr de membri şi fără resurse materiale deosebite, este totuşi puternică , biruitoare şi roditoare . O lumină pentru locul în care se află.

Ev. Matei 18:20 ”Căci acolo unde Sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, Sunt şi Eu în mijlocul lor.” Matei 16:18   „Şi Eu… voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.”

În biserica locală unitatea este în pericol atunci când membri ei nu mai înţeleg , cred şi trăiesc Biblia la fel. Unitatea este în pericol ori de câte ori membrii bisericii trăiesc în păcate , nu vor să se pocăiască şi nu se face disciplină cu ei.

Unitatea este ameninţată şi atunci când apar între credincioşi nemulţumiri, cârtiri, bârfe, mândrii, lupte pentru conducere,neascultare….

1 Corinteni 1:10 ”Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi desbinări între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvârşit într-un gând şi o simţire.”

• Unitatea între bisericile locale şi creştini în general

Este dată tot de credinţa în acelaşi Domn şi Mântuitor Isus Hristos, lucrarea în credincişi a aceluiaşi Duh Sfânt, credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu – Biblia , citirea şi înţelegerea ei la fel , scopuri comune…

Să ne cercetăm acum fiecare. Avem unitate cu Domnul? Trăim în părtăşie cu El? Suntem gata să facem ce depinde de noi pentru a trăii în unitate cu Dumnezeu? Dar în familie trăim în unitate?

Cum stau lucrurile în ce priveşte unitatea din biserica locală? Ţinem la unitate? O promovăm? Suntem factori de unitate sau de dezbinare?

Ilustraţie – Lucrează în unitate

Să ne rugăm pentru unitate: Doamne ajută-ne să trăim în unitate cu Tine , în unitate în familiile noastre şi în unitate în Biserică. Amin!!!

pastor misionar Teodor Groaza

Biserica ,,Speranţa” Vişeu de Sus