standarde

Text: 1 Ioan 4:7-21

„Prea iubiților, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim și noi unii pe alții.” 1 Ioan 4:11

Înainte ca să fie dăruită, dragostea trebuie să fie primită. Permiteți-mi să ilustrez aceasta. Ioan și Maria sunt creștini născuți din nou. Rareori poți găsi membri ai Bisericii atât de dedicați ca și ei. Își pun toate energiile în slujba ce o fac. Dar servesc mai mult din datorie decât din dragoste. Ei nu au înțeles dragostea necondiționată a lui Dumnezeu și că ea nu depinde de realizările lor.
Poate fi adevărat? Nu putem da ceea ce nu avem. De aceea trebuie să învățăm cum să luăm gratuit iertarea lui Dumnezeu asigurată prin moartea Domnului Cristos pentru noi. Justificarea noastră (Romani 5:1) și statutul de copii ai lui Dumnezeu adoptați (Efeseni 1:5) sunt realități binecuvântate de care trebuie să ne bucurăm. Ele alimentează o evaluare de sine corectă. De aceea, nu trebuie să ne dovedim valoarea supunându-ne la standarde rigide sau prin performanțe. Dumnezeu ne iubește, pentru că Dumnezeu este dragoste!
Trebuie să devenim vulnerabili față de ceilalți din Trupul lui Cristos, ca să ne poată încuraja cu dragostea Sa manifestată prin ei. Trebuie să învățăm să primim. Dar nu înseamnă asta să fii indulgent cu tine însuți? Nicidecum! Când simțim cu adevărat că suntem iubiți de Dumnezeu, dorim să ne exprimăm dragostea pentru El și cei din jurul nostru. Slujirea din dragoste devine atunci singura noastră dorință. Aceasta închide cercul din 1 Ioan 4:11 – un cerc al primirii și dăruirii dragostei, fără de care nu-I vom putea sluji lui Dumnezeu.

„Şi dragostea stă în vieţuirea după poruncile Lui. Aceasta este porunca în care trebuie să umblaţi, după cum aţi auzit de la început.” – 2 Ioan 1:6

Învață-ne, Doamne, secretul iubirii
Și unul altuia ca Tine s-o dăm,
Ajută-ne Tată, Părinte-al zidirii
Cu sfântă adorare, acum Te rugăm!
(Anonim)

„Se cere o experiență adecvată a dragostei pentru a ne pregăti pentru o adecvată expresie a dragostei.”

Dennis De Haan

Text: Fapte 24:10-16

„De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.” (Fapte 24:16)

Cuvântul cuget sau conștiință apare mai mult de 30 de ori în Noul Testament. Conștiința este monitorul interior al sufletului care judecă tot ce facem, spunem sau gândim. Dar conștiința nu este totdeauna demnă de încredere. În timp ce vocea aceasta interioară emite judecăți, fie pentru a ne găsi nevinovați sau pentru a ne condamna, factorul critic este standardul după care se iau aceste decizii.
Un scriitor englez subliniază faptul că orice conștiință seamănă cu un ceas solar. În timpul zilei când soarele strălucește pe boltă, cadranul solar arată orele cu destulă acuratețe. Dar când lumina lunii sau lumina altor surse cade pe el, citirile nu mai sunt demne de încredere. Același lucru este adevărat în ceea ce privește conștiința omului. Deoarece a fost întunecată de păcat, ea trebuie să fie expusă luminii Cuvântului lui Dumnezeu înainte ca ea să ne poată spune ce este bine și ce este rău. Fără standardul adevărului obiectiv al Bibliei, conștiința noastră poate chiar să se simtă bine atunci când săvârșim răul.
Apostolul Pavel a trăit aproape de Domnul și a fost influențat de această relație divină putând să mărturisească în Fapte 23:1: „…Fraţilor, eu am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu, până în ziua aceasta…”
Creștinii se pot bucura de pacea sufletească numai dacă monitorul sufletului este mereu sensibilizat de Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să avem grijă să nu lăsăm conștiința să ne fie omorâtă. Să nu ne permitem să ne angajăm în practici rele și nici să acceptăm standardele scăzute ale moralității din lume.
Ai o conștiință bună și curată?

„Încolo, fraţilor, fiţi sănătoşi, desăvârşiţi-vă, îmbărbătaţi-vă, fiţi cu un cuget, trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi.” (2 Corinteni 13:11)

Exist-o comoară pe care-o poți avea
Mai vastă decât tronul unui mare regat.
Ce sfântă pace și dulce bucurie
Să ai întotdeauna tot cugetul curat.
(Isenhour)

O conștiință sfințită este șoapta lui Dumnezeu în sufletul nostru.

Henry Bosch