spiritual

Text: Marcu 15:6-15

„Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” (2 Corinteni 5:21)

Chiar în centrul credinței creștine stă unul dintre cele mai importante fapte: Cristos a murit pentru noi. Gândindu-ne la cele ce s-au petrecut cu Baraba, vom vedea acest adevăr mult mai clar. Auzind strigătul mulțimii: „Baraba, Baraba!” în timp ce stătea în celula condamnaților la moarte, probabil că o transpirație rece i-a cuprins corpul. Apoi a auzit pași ce se apropiau. Cheia se răsucește în zarul ușii. Ușa se deschide cu geamăt. Dar spre uimirea sa, este eliberat. Este liber! Un om numit Isus i-a luat locul.
Comentând evenimentul din viața lui Baraba, Donald Grey Barnhouse a scris: „El a fost singurul om din lume care a putut spune că Isus i-a luat fizic locul. Dar eu pot spune că Isus Cristos mi-a luat locul meu spiritual. Pentru că eu eram cel ce meritam moartea. Eu eram acela care meritam revărsarea mâniei divine asupra mea. Eu meritam pedeapsa eternă în iazul de foc. El a fost dat pentru fărădelegile mele. A fost dat judecății din pricina păcatelor mele… Cristos a fost înlocuitorul meu. El plătea datoria față de justiția și sfințenia divină. De aceea pot spune că întreg creștinismul se poate formula în trei fraze scurte: Meritam iadul; Isus a luat locul meu; Nu-mi mai rămâne acum decât cerul Lui.”
Cristos a murit fizic pentru Baraba. El a murit spiritual în locul fiecăruia dintre noi. Când ne încredem în Cristos, ieșim afară din închisoarea morții, la lumina strălucitoare a iertării și a libertății. Ce adevăr uimitor! Cristos a murit pentru mine. El mi-a luat locul!

„Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.” (Isaia 53:10)

Cristos nu a murit martir
Urcând calvarul greu,
Ci din dragoste S-a dat, iertând
Păcatul tău și-al meu.
(Adams)

Cristos ne-a luat locul pentru ca noi să avem pacea Sa; El a luat păcatul nostru pentru ca noi s-avem mântuirea Lui.

Dave Egner

Text: Psalmul 23

„Și Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, în slavă, în Isus Cristos.” (Filipeni 4:19)

Cităm adesea versete familiare din Biblie, scoțându-le parcă dintr-un talisman legat la gât, numai în cazuri de urgență. Aceasta este o perspectivă greșită. În schimb, ar trebui să folosim promisiunile Cuvântului lui Dumnezeu în fiecare zi, pentru a ne hrăni și a ne întări în orice situație prin care trecem.
În perioada de explorare și populare a Americii (numită și era pionierilor), un bătrân lovit de sărăcie, s-a strecurat într-o așezare de la frontiera de vest. I se epuizaseră toate resursele și căuta ceva de mâncare. În timp ce umbla prin tabără cineva care l-a oprit ca să stea de vorbă cu el, a observat că purta la gât, legat cu o panglică, un mic săculeț. Bătrânul i-a explicat că era un talisman oferit de cineva cu mulți ani în urmă. După ce a deschis săculețul, bătrânul a scos din el o hârtie împăturită de mai multe ori și i-a înmânat-o. Examinând hârtia, omul a constatat că era un act ce se dădea celor ce terminau serviciul militar în armata federală. Era semnat de însuși generalul George Washington și îi dădea dreptul purtătorului la o pensie pe viață. Ce mare surpriză a avut bătrânul soldat să afle că era deținătorul unei promisiuni de bună credință că nevoile sale vor fi satisfăcute. Dar pentru că nu a revendicat nimic, trăia sărac, flămând și rătăcitor prin lume.
Adeseori și noi rătăcim prin pustiul unei sărăcii spirituale, în timp ce bogăția promisiunilor divine zace nefolosită. Uităm că Dumnezeu ne-a dăruit „bogăția Sa în slavă”, prin lucrarea și meritul lui Isus Cristos.
Este vremea să ne oprim din rătăcirea noastră și să începem să cerem cele făgăduite.

„Aceasta este mângâierea mea în necazul meu: că făgăduinţa Ta îmi dă iarăşi viaţă.” (Psalmul 119:50)

Tu totdeauna, Doamne, ești cu mine
Și nicio clipă singur nu mă lași.
Puterea Ta e taina ce mă ține
Din cel dintâi la cei din urmă pași.
(Costache Ioanid)

Prea mulți creștini trăiesc purtați de împrejurări în loc să se încreadă în făgăduințele divine.

Paul Van Gorder